COMPETENTA MATERIALĂ SPECIALĂ. O.U.G. NR. 88/1997, MODIFICATĂ SI COMPLETATĂ PRIN LEGEA NR. 99/1999. OBIECTUL LITIGIULUI
| Comentarii |
|
Dispoziţiile procedurale prevăzute în art. 3231 din Legea nr. 99/ 1999 sunt de strictă interpretare şi aplicare şi nu pot fi extinse situaţiilor pe care legea, prin art. 43 (3) le-a dat în competenţa secţiilor comerciale ale instanţelor judecătoreşti.
Când obiectul cauzei îl reprezintă rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni cu repunerea părţilor în situaţia anterioară încheierii menţionatului cc.tract ori pretenţii derivând din acesta, competenţa aparţine, în primă instanţă, secţiei comerciale a tribunalului.
Prin cererea adresată acestei instanţe, ia data de 20.06.2000, înregistrată sub nr. 2323, reclamantul F.P.S. a chemat în judecată pârâta S.C. "M." - S.R.L., solicitând ca, prin hotărârea ce va pronunţa, să dispună rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 1205/29.08.1997, obligarea pârâtei la plata sumei de 69.087.987 lei cu titlu de daune interese şi la restituirea sumelor încasate cu titlu de dividende şi compensarea judecătorească dintre sumele solicitate cu titlu de daune interese şi sumele achitate de pârâtă, cu titlu de preţ.
în motivarea acţiunii s-a arătat, în esenţă, că pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţia de plată a ratelor scadente, deşi a fost notificată că din vina exclusivă a acesteia a fos; blocat pachetul de acţiuni vândut fără plată, ca urmare a repunerii părţilor în situaţia anterioară încheierii menţionatului contract, reclamantului i se cuvin de drept dividendele aferente exerciţiului financiar pe anii 1997-2000, conform Legii nr. 31/1990, republicată, al căror cuantum urmează a fi precizat după depunerea de către pârâtă a înscrisurilor doveditoare.
în drept, au fost invocate prevederile art. 1021, art. 1082, art. 1084, art. 1085 C. civ., art. 172 C. pr. civ. şi Titlul I din Legea nr. 99/1999.
Este de observat că prin art. 3231 din Legea nr. 99/1999 s-a stabilit competenţa, în primă instanţă, a curţii de apel, indicându-se actele şi situaţiile juridice litigioase cărora li se aplică această normă de competenţă specială.
Dispoziţiile procedurale prevăzjte în menţionatul articol sunt de strictă interpretare şi aplicare şi nu pot fi extinse situaţiilor pe care legea, prin art. 43 (3), le-a dat în competenţa "secţiilor comerciale ale instanţelor judecătoreşti", potrivit procedurii de drept comun, aspect relevat şi de prevederile art. 215 din Normele metodologice date în aplicarea O.G. nr. 88/1997 privind privatizarea societăţilor comerciale, cu modificările ulterioare, prin trimiterea la cap. V, cărora nu li se poate da o altă interpretare pentru că s-ar adăuga la lege, ceea ce nu poate fi admis, ştiut fiind că reglementările procedurale referitoare la competenţa materială nu pot fi stabilite decât prin lege, iar normele date în aplicarea legii nu pot deroga de la aceasta.
în considerarea celor sus arătate: a obiectului cererii dedus judecăţii - care excede sferei celor date de lege în competenţa curţii de apel, ca instanţă de fond; a prevederilor art. 2 pct. 1 lit. a C. pr. civ., Curtea apreciază că, în speţă, competenţa judecării cauzei, în primă instanţă, aparţine secţiei comerciale a tribunalului.
Aşa fiind, în temeiul art. 159 alin. 1 pct. 2 C. pr. civ., Curtea va admite excepţia de necompetenţă materială, invocată din oficiu şi conform prevederilor
art. 158 alin. 3 C. pr. civ. va dispune declinarea competenţei soluţionării cauzei în favoarea secţiei comerciale a Tribunalului Bucureşti, pe raza de competenţă teritorială a căruia îşi au sediul părţile litigante. (Judecator Adriana-Teodora Bucur)
(Secţia comercială, sentinţa nr. 219/2000)
| ← COMPETENTA MATERIALĂ SPECIALĂ. O.U.G. NR. 88/1997, MODIFICATĂ... | COMPETENTA TERITORIALĂ ALTERNATIVĂ. LOCUL PLĂTII. FACTURĂ... → |
|---|
