Contestaţie la tabelul definitiv de creanţe
| Comentarii |
|
Textul art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, republicată, reglementează o situaţie de excepţie pentru formularea contestaţiei împotriva Tabelului definitiv de obligaţii în afara termenului prevăzut de art. 73 alin. (2) din lege, dar numai în cazurile expres şi limitativ stabilite: descoperirea unui fals, a unui dol sau a unei erori esenţiale, precum şi a unor titluri hotărâtoare până atunci necunoscute. Împrejurarea că lichidatorul judiciar ar fi făcut o apreciere greşită a facturilor prezentate de creditor, pe motiv că acestea nu au fost semnate de debitoare şi nici înregistrate în evidenţa sa contabilă, nu se încadrează în nici o situaţie de excepţie reglementată de art. 75 alin. (1). În plus, acelaşi judecător sindic a pronunţat o sentinţă de deschidere a procedurii insolvenţei pentru creanţa dovedită cu facturile la care se face referire în speţă, stabilindu-se în mod irevocabil că cererea îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 3 pct. 6 din Legea nr. 85/2006, republicată, s-a întocmit Tabelul preliminar necontestat de debitoare, care nici nu a formulat contestaţie împotriva stării de insolvenţă. Administratorului/lichidatorului judiciar nu îi este recunoscută calitatea de persoană interesată care să poată formula contestaţie în afara termenului prevăzut de art. 73 întrucât el face parte din organele obligate să aplice procedura, să verifice cererile de creanţă şi să facă înscrierile în tabelul de obligaţii. El nu îşi poate contesta propriile verificări.
Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, Decizia nr. 14 din 13 ianuarie 2011
Prin sentința civilă nr. 2298/28.06.2008 Tribunalul Harghita a respins excepția invocată de creditoarea SC A. SRL referitoare la tardivitatea formulării de către administratorul S.A. a contestației împotriva tabelului definitiv al datoriilor debitoarei SC M. SRL și a admis în parte contestația formulată de acesta. A admis cererea formulată de lichidatorul judiciar L.F. I.P.U.R.L. și în consecință a dispus rectificarea tabelului definitiv al datoriilor debitoarei SC M. SRL în sensul înscrierii creditoarei SC A. SRL cu suma de 60.258,13 lei în loc de 91.806,15 lei, la rangul de prioritate prevăzut de art. 123 pct. 7 din Legea nr. 85/2006.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că se impune rectificarea tabelului definitiv al datoriilor debitoarei SC M. SRL, în sensul înscrierii creditoarei SC A. SRL cu suma de 60.258,13 lei în loc de 91.806,15 lei, întrucât înscrierea acestei din urmă sume a fost rezultatul unei erori esențiale derivată din modul în care lichidatorul a verificat creanța acestei creditoare.
S-a apreciat că în speță sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2006.
împotriva acestei sentințe au declarat recurs creditoarea SC A. SRL și pârâtul S.A.
Prin cererea de recurs formulată SC A. SRL solicită admiterea recursului și respingerea contestației introdusă de S.A. împotriva tabelului definitiv al datoriilor debitoarei, ca fiind tardiv formulată, susținând că acesta nu a contestat tabelul preliminar al creanțelor întocmit de lichidatorul judiciar și înregistrat la grefa Tribunalului Harghita la data de 13 iulie 2009, dar nici tabelul definitiv înregistrat la data de 3 august 2009, termenul de contestare fiind în raport de dispozițiile art. 73 din Legea nr. 85/2006, de 5 zile de la publicarea tabelului în Buletinul procedurilor de insolvență.
Această atitudine a debitoarei nu poate fi interpretată decât ca o recunoaștere a creanței, așa cum a fost înscrisă în tabel.
Recurentul S.A., prin cererea de recurs formulată, solicită modificarea în parte a hotărârii primei instanțe,. în sensul admiterii contestației și rectificarea tabelului definitiv al creanțelor debitoarei, în sensul înscrierii creanței creditoarei intimate SC A. SRL cu suma de 7.592,37 lei.
Se susține că judecătorul sindic a făcut o greșită aplicare a legii, în ceea ce privește penalitățile de întârziere solicitate de creditoare în baza mențiunilor înscrise pe factura emisă de către societatea creditoare A. SRL, întrucât factura este un act sub semnătură privată emisă unilateral de către furnizor și nu poate avea valoarea unui contract între părți în sensul dispozițiilor art. 46 C.com. Aceasta poate, cel mult, face dovada operațiunilor ce constituie obiectul ei, respectiv marfă, condiții de predare și preț. Simpla acceptare a facturii de către destinatar nu semnifică prin ea însăși realizarea acordului de voință asupra clauzei penale, deoarece simpla tăcere dedusă din lipsa unor obiecțiuni la primirea mărfii, nu înseamnă acceptarea tacită a penalităților înscrise în factură.
în speță facturile nr. 319418/05.04.2008 în valoare de 7.284 lei și cea cu nr. 38380/30.05.2008 în valoare de 308,34 lei, în care se menționează plata de penalități, sunt acceptate prin semnătură doar de o persoană care nu este îndreptățită legal să asume obligații în numele și pentru persoana juridică comercială.
Se mai arată că lichidatorul judiciar era obligat să confrunte declarația de creanță a creditoarei cu situația contabilă a debitoarei și în urma acestei verificări ar fi putut ajunge la concluzia că suma reală datorată creditoarei este de 7.592,37 lei.
Examinând cererea de recurs formulată de către creditoarea SC A. SRL, instanța de control reține că judecătorul sindic, la pronunțarea hotărârii recurate a avut în vedere dispozițiile art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, dispoziții potrivit cărora după expirarea termenului de depunere a contestațiilor împotriva creanțelor și drepturilor de preferință înscrisă în tabelul preliminar de creanță și până la închiderea procedurii orice parte interesată poate face contestație împotriva trecerii unei creanțe sau a unui drept de preferință în tabelul definitiv de creanțe. Se reglementează așadar o situație de excepție pentru formularea contestației împotriva tabelului definitiv de creanță în afara termenului prevăzut de art. 73 alin. (2) din Legea nr. 85/2006. Acesta a fost și motivul pentru care instanța de fond a apreciat contestația formulată de S.A. ca fiind făcută în termen, astfel că sub acest aspect, criticile societății creditoare apar ca nefondate.
Analizând însă dacă în speță sunt întrunite condițiile pentru admisibilitatea contestației în baza temeiului legal invocat de către judecătorul sindic, respectiv art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, instanța de control constată că acest text legal reglementează situația de excepție a contestației după expirarea termenului de depunere a contestațiilor prevăzut de art. 73 alin. (2), numai în următoarele cazuri expres și limitativ prevăzute de lege: în cazul descoperirii unui fals, a unui dol sau a unei erori esențiale precum și în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare până atunci necunoscute.
Judecătorul sindic și-a argumentat admiterea contestației formulată de S.A. dar și cererea lichidatorului judiciar de rectificare a tabelului definitiv de creanțe, prin existența unor erori esențiale în întocmirea tabelului de creanțe, constând în aceea că lichidatorul judiciar a făcut o apreciere greșită a facturilor prezentate de către creditoarea SC A. SRL în justificarea creanței, recunoscându-le valoarea de titlu de creanță facturilor nr. 38321/29.05.2008 pentru o creanță de 6.320,12 lei, factura nr. 38476/02.06.2008 pentru o creanță de 731,30 lei, factura nr. 39761/20.06.2008 pentru o creanță de 1.557,15 lei și nr. 39764/20.06.2008 în valoare de 94,61 lei, cu toate că acestea nu au fost semnate de către debitoare și nici înregistrate în evidența contabilă a acesteia, iar în raport de dispozițiile art. 46 C.com., obligațiile comerciale pot fi probate prin facturi comerciale acceptate de către debitor.
în cauză nu poate fi vorba de o eroare esențială, în sensul prevăzut de art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, așa cum greșit a reținut judecătorul sindic, întrucât prin sentința de deschidere a procedurii insolvenței (nr. 817/24.04.2009) toate aceste facturi au fost analizate de către același judecător sindic și a stabilit în mod irevocabil că facturile invocate de către creditoare în dovedirea creanței solicitată prin cererea de deschidere a procedurii au valoarea unor titluri de creanță și că această creanță solicitată prin cererea de deschidere a procedurii, îndeplinește condițiile prevăzute de art. 3 pct. 6 din Legea nr. 85/2006, fiind certă, lichidă și exigibilă, de mai mult de 30 de zile, valoarea acesteia fiind de 91.806,15 lei, sumă ce corespunde cu cea înscrisă în tabelul definitiv de creanțe.
Trebuie precizat, de asemenea, că dispozițiile art. 3 pct. 17 din Legea nr. 85/2006 definesc noțiunea de „tabel definitiv de creanțe” în sensul că se înțelege „tabelul care cuprinde toate creanțele asupra averii debitorului la data deschiderii procedurii, acceptate în tabelul preliminar și împotriva cărora nu s-au formulat contestații în conformitate cu prevederile art. 73, precum și creanțele admise în urma soluționării contestațiilor”. în speță debitoarea nu a contestat creanța înscrisă în tabelul preliminar și nici nu a înțeles să formuleze contestație împotriva stării de insolvență, proceduri în cadrul cărora se puteau analiza susținerile debitoarei raportate la valabilitatea facturilor contestate.
în ceea ce privește dispozițiile din hotărârea recurată în sensul admiterii cererii lichidatorului judiciar de rectificare a tabelului definitiv de creanțe, instanța de control reține că prin aceste dispoziții judecătorul sindic a încălcat din nou prevederile art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, întrucât prin acest text legal administratorului judiciar nu este recunoscută calitatea de parte interesată care să poată formula contestație în afara termenului prevăzut de art. 73, întrucât el face parte din organele obligate să aplice procedura reglementată de Legea nr. 85/2006, el fiind îndrituit să verifice cererile de creanță, iar după verificare să le înregistreze sau nu în tabelul preliminar. Cu alte cuvinte administratorul judiciar nu-și poate contesta propriile verificări la care este obligat de lege, fiind de principiu că nimeni nu-și poate invoca propria turpitudine.
în aceste condiții, instanța de control, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C.proc.civ., raportat la art. 304 pct. 9 din același cod, a admis recursul, a modificat hotărârea în sensul respingerii contestației la tabelul definitiv formulată de S.A. precum și cererea lichidatorului judiciar privind rectificarea respectivului tabel.
în ceea ce privește recursul declarat de administratorul S.A., instanța de control în raport de motivele invocate în cererea de recurs, motive prin care contestă valoarea de titlu de creanță a facturilor nesemnate și neînregistrate în contabilitatea societății, având în vedere că aceste motive au fost analizate odată cu soluționarea recursului formulat de creditoarea SC A. SRL, pentru aceleași considerente va respinge acest recurs.
| ← Consecinţele contestării stării de insolvenţă asupra... | Aspecte legate de angajarea răspunderii personale patrimoniale → |
|---|
