Hotărâre de intrare în faliment. Condiţii pentru suspendarea executării
| Comentarii |
|
Chiar dacă legea nu impune instanţei de control judiciar să dispună suspendarea executării hotărârii recurate, o asemenea măsură trebuie dispusă atunci când ea se justifică, condiţionat însă de o motivarea convingătoare şi de depunerea unei cauţiuni, ca o garanţie împotriva eventualelor acte de rea-credinţă. În ipoteza în care s-ar pune în executare sentinţa de intrare în faliment şi recurenţii ar câştiga ulterior procesul, dat fiind timpul scurs între momentul producerii efectelor hotărârii tribunalului şi data soluţionării căii de atac, lichidatorul judiciar, având obligaţia de a întreprinde toate măsurile prevăzute de lege ori dispuse de judecătorul sindic, printre care se regăsesc şi cele privind menţinerea sau denunţarea unor contracte încheiate de debitor şi vânzarea bunurilor din averea falitei, în cadrul dosarului de insolvenţă se vor efectua acte ireversibile, cu privire la care nu se va putea dispune revenirea la situaţia anterioară, ceea ce ar periclita, dacă nu chiar ar compromite definitiv eventuala reuşită a planului de redresare.
Secţia comercială, Decizia nr. 882 din 7 iulie 2010
Prin sentința civilă nr. 1035/15.06.2010 pronunțată în dosarul nr. 2244/30/2008 judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Timiș a respins planul de reorganizare propus de creditorii SC G. SRL Italia, SC F. SRL Italia și F.F.M., dispunând, în temeiul art. 107 alin. (1) pct. A lit. c) din Legea insolvenței nr. 85/2006, declanșarea procedurii de faliment a debitoarei SC C. SRL Timișoara, precum și dizolvarea acesteia, ridicând, totodată, dreptul de administrare al administratorului special, în calitate de lichidator judiciar desemnând, în conformitate cu art. 24 alin. (1) și (3), Casa de Insolvență T., căreia i-a stabilit atribuțiile prevăzute de art. 25 din lege, punându-i în vedere practicianului să procedeze la notificarea trecerii debitoarei în faliment.
împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții SC G. SRL Italia, SC F. SRL Italia și F.F.M., cererea lor fiind înregistrată la Tribunalul Timiș la data de 24.06.2010, solicitând modificarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii planului de reorganizare propus de creditori și respingerea solicitării de intrare în procedura falimentului.
La data de 25.06.2010 reclamanții au formulat cerere de suspendare a executării sentinței civile nr. 1035/15.06.2010 a Tribunalul Timiș până la soluționarea recursului declarat împotriva acestei hotărâri judecătorești, cu motivarea că în mod greșit prin sentința menționată judecătorul sindic a dispus respingerea planului de reorganizare și intrarea debitoarei SC C. SRL Timișoara în faliment, motiv pentru care au și atacat această soluție cu recurs, iar art. 8 alin. (5) lit. c) din Legea nr. 85/2006 permite instanței de control judiciar să suspende hotărârea prin care se dispune intrarea în faliment, suspendarea impunându-se tocmai datorită efectelor ireversibile pe care această măsură le produce.
Prin decizia civilă nr. 882/07.07.2010 Curtea de Apel Timișoara a admis cererea reclamanților, dispunând suspendarea executării sentinței civile nr. 1035/15.06.2010 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. 2244/30/2008 până la soluționarea recursului declarat de aceștia împotriva respectivei hotărâri judecătorești.
Pentru a hotărî astfel instanța de control judiciar a reținut că potrivit alin. (4) și (5) ale art. 8 din Legea nr. 85/2006, prin derogare de la prevederile art. 300 alin. (2) și (3) C.proc.civ., cu modificările și completările ulterioare, hotărârile judecătorului sindic nu vor putea fi suspendate de instanța de recurs. Prevederile alin. (4) nu se aplică în cazul judecării recursului împotriva următoarelor hotărâri ale judecătorului sindic: a) sentința de respingere a contestației debitorului, introdusă în temeiul art. 33 alin. (4); b) sentința prin care se decide intrarea în procedura simplificată; c) sentința prin care se decide intrarea în faliment, pronunțată în condițiile art. 107; d) sentința de soluționare a contestației la planul de distribuire a fondurilor obținute din lichidare și din încasarea de creanțe, introdusă în temeiul art. 122 alin. (3). Deși sunt reale susținerile lichidatorului judiciar, în sensul că textul legal nu impune instanței de control judiciar să dispună suspendarea (de altfel, nici reclamanții nu au făcut o asemenea afirmație, invocând doar în sprijinul cererii lor acest articol), din analiza normei citate rezultă că suspendarea executării celor patru categorii de hotărâri ale judecătorului sindic trebuie dispusă de instanță atunci când o asemenea măsură se justifică, condiționat însă de o motivarea convingătoare și de depunerea unei cauțiuni, ca o garanție împotriva eventualelor acte de rea-credință.
în primul rând, cerința consemnării cauțiunii stabilită de instanța de judecată prin rezoluția Președintelui din data de 28.06.2010, prevăzută de alin. (3) al art. 300 C.proc.civ., a fost îndeplinită de către reclamanți la data de 7.07.2010, prin consemnarea cauțiunii de 2.000 lei, pe seama și la dispoziția Curții de Apel Timișoara, prin recipisa nr. 679702/1/07.07.2010, înscrisă în Registrul de valori nr. II al instanței la poziția nr. 120, astfel cum o atestă certificatul de grefă existent la dosar.
în al doilea rând, din analiza dispozițiilor citate rezultă că pentru a se putea suspenda executarea unei sentințe de intrare în faliment se impune respectarea unor cerințe de formă, care, în speță, sunt îndeplinite, în sensul că, pe lângă dovada consemnării cauțiunii stabilită de Curte, se constată existența unei hotărâri de acest fel pronunțată de Tribunalul Timiș, împotriva căreia s-a înregistrat la data de 24.06.2010 calea de atac a recursului, cererea reclamanților fiind depusă la prima instanță sub nr. 2244/30/2010 și nesoluționată până în prezent, neavând la această dată fixat nici termenul de judecată, după cum au arătat reprezentanții părților.
în al treilea rând, unele dintre argumentele aduse în susținerea cererii de suspendare sunt convingătoare.
Astfel, este de netăgăduit că în ipoteza în care s-ar pune în executare sentința civilă nr. 1035/15.06.2010 a Tribunalului Timiș și reclamanții SC G. SRL Italia, SC F. SRL Italia și F.F.M. ar câștiga ulterior procesul în fața instanței de control judiciar, în sensul că li s-ar admite recursul declarat împotriva hotărârii de intrare a debitoarei SC C. SRL Timișoara în faliment, cu consecința modificării în tot a sentinței atacate, în sensul admiterii planului de reorganizare propus de creditori și respingerea solicitării de intrare în procedura falimentului, dat fiind timpul scurs între momentul producerii efectelor hotărârii Tribunalului și data soluționării recursului, lichidatorul judiciar, în conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2006, modificată, având obligația de a întreprinde toate măsurile prevăzute de art. 25 din lege ori dispuse de judecătorul sindic, printre care se regăsesc și cele privind menținerea sau denunțarea unor contracte încheiate de debitor și vânzarea bunurilor din averea falitei, în cadrul dosarului de insolvență se vor efectua acte ireversibile, cu privire la care nu se va putea dispune revenirea la situația anterioară, ceea ce ar periclita, dacă nu chiar ar compromite definitiv eventuala reușită a planului de redresare. în alte cuvinte, odată ce lichidatorul judiciar își va prelua atribuțiile, lucru care s-a și întâmplat, imediat după pronunțarea de către judecătorul sindic în temeiul art. 107 din lege a sentinței de intrare în faliment, procedura insolvenței pătrunde pe un culoar cu sens unic, legiuitorul român nereglementând posibilitatea ca din faliment un debitor să mai poată reveni în reorganizare judiciară, cu consecința salvării sale de la finalul tragic radierea sa din registrul în care este înmatriculat, știut fiind faptul că în urma radierii respectiva persoană încetează să mai existe.
în condițiile în care unul dintre rolurile axiomatice ale lichidatorului judiciar este maximizarea valorificării bunurilor debitorului, noua Lege a insolvenței a introdus o foarte mare flexibilitate în alegerea metodei de vânzare a proprietăților, asumându-se implicit faptul că practicianul va face toate demersurile care îi stau la îndemână pentru a identifica cât mai mulți potențiali cumpărători pentru aceste active. După obținerea aprobării din partea adunării creditorilor asupra modalității de vânzare, pe baza informațiilor culese în timpul inventarierii, a rezultatelor evaluării și a opțiunilor strategice decelate, lichidatorul va întocmi un memorandum de prezentare a proprietăților și va stabili strategia de publicitate (mare publicitate, utilizarea unor canale de publicitate specializate, abordarea unor investitori identificați și cuprinși într-o listă scurtă etc.), după care va testa interesul pieței pentru respectivele proprietăți.
Art. 116 alin. (2) din lege statuează expres că lichidarea va începe îndată după finalizarea de către lichidator a inventarierii bunurilor din averea debitorului, bunurile putând fi vândute în bloc ca un ansamblu în stare de funcționare sau individual. Metoda de vânzare, respectiv licitație publică, negociere directă sau o combinație a celor două, va fi aprobată de adunarea creditorilor, pe baza propunerii lichidatorului și a recomandării comitetului creditorilor.
Și lichidatorul debitoarei SC C. SRL Timișoara a arătat că, până să se ajungă în momentul valorificării bunurilor falitei, vor trebui întreprinse mai multe măsuri, precum: inventarierea bunurilor, evaluarea acestora, stabilirea unei proceduri de valorificare, convocarea comitetului creditorilor și apoi a adunării generale a creditorilor pentru prezentarea și aprobarea procedurii de valorificare, demararea procedurii de expunere pe piață și stabilirea licitațiilor de vânzare, măsuri care se vor desfășura pe o perioadă de aproximativ 3 luni. Or, tocmai pentru că nu se știe când va fi soluționat recursul declarat de creditori împotriva sentinței a cărei suspendare se solicită, pentru a preîntâmpina producerea unor consecințe negative, suspendarea se impune datorită efectelor ireversibile pe care hotărârea de intrare în faliment le produce. Aceasta, chiar și în ipoteza în care, ulterior eventualei soluții de admitere a căii de atac, nu înseamnă că în mod automat se va implementa planul de reorganizare propus de cei trei creditori. Acest plan urmează a fi supus aprobării în adunarea generală a creditorilor și doar ulterior unei asemenea aprobări și confirmării de către judecătorul sindic, el va putea fi pus în executare, cum în mod corect a arătat și practicianul prin întâmpinarea depusă la dosar, iar faptul că trei din cei cinci membri ai comitetului creditorilor, încă de la discutarea de principiu a planului, au învederat că nu sunt de acord cu acesta, considerându-l neviabil, nu poate să conducă la o concluzie contrară, pentru că votul dat în condițiile art. 100 din lege este unul diferit și el poate fi altul decât cel de la discuțiile de principiu.
Nu în ultimul rând, interesele creditorilor nu sunt lezate prin suspendarea temporară a executării sentinței de intrare în faliment a debitoarei, cum neîntemeiat consideră lichidatorul judiciar, pentru că este posibil ca, prin executarea planului de redresare, dacă acesta va ajunge să fie votat și aprobat de adunarea generală a creditorilor, să se asigure un grad mai mare de satisfacere a creanțelor înscrise la masa credală, decât în situația în care activele debitoarei ar fi lichidate în condiții de vânzare forțată.
Față de cele arătate, Curtea a apreciat că celelalte susțineri ale reclamanților referitoare la existența la punctul de lucru al debitoarei a unor utilaje despre care se pretinde că ar aparține creditoarei SC G. SRL Italia, afirmație contestată de lichidator în condițiile în care până în prezent nu s-a făcut dovada calității de proprietar a acestei societății ori la debitele înregistrate față de furnizorul de electricitate, pentru care locatarul SC W. SRL a încheiat o înțelegere de eșalonare la plată, fiind înlăturat pericolul sistării furnizării de energie electrică, nu mai prezintă relevanță.
(Judecător Csaba Bela Nasz)
| ← Leasing financiar. Clauză penală reprezentând valoarea... | Procedura insolvenţei. Condiţii pentru angajarea răspunderii... → |
|---|
