Încheiere de şedinţă. Cale de atac. Condiţii de admisibilitate
| Comentarii |
|
Încheierile premergătoare, indiferent dacă sunt preparatorii sau interlocutorii, pot fi atacate cu apel sau cu recurs, după caz, numai odată cu fondul, afară de cazul în care prin ele s-a întrerupt cursul judecaţii. Hotărârea prin care prima instanţă a soluţionat o excepţie nu poate fi atacată separat, căci ea se situează sub incidenţa prevederilor art. 282 alin. (2) din C.proc.civ., nebeneficiind de o dispoziţie legală care să îngăduie atacarea ei separată
Secţia a II-a civilă, Decizia nr. 1478 din 19 septembrie 2012
Prin sentința civilă nr. 264/JS din 10 aprilie 2012 pronunțată în dosarul nr. 7015/115/2005/a2 judecătorul-sindic din cadrul Tribunalului Caraș-Severin a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de SC P. I S.P.R.L. Timișoara, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC W SRL Bocșa, cu privire la acțiunea în revendicare formulată de reclamanta SC E SA București împotriva societății debitoare, amânând judecarea cauzei pentru data de 17 mai 2012.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, în motivarea excepției, lichidatorul judiciar a arătat că acțiunea în revendicare promovată de SC E SA București a fost precizată în fața Curții de Apel Timișoara, în dosarul nr. 124/59/ 2011, în sensul că temeiul de drept al cererii de chemare în judecată este art. 480 C.civ., text în baza căruia au mai fost inițiate și alte acțiuni în revendicare de către această societate, fiind pronunțate deja hotărâri judecătorești.
Din conținutul prezentei acțiuni în revendicare rezultă că obiectul cererii reprezintă, în realitate, o acțiune pentru revendicarea bunurilor mobile, astfel cum prevede art. 1909 alin. (2) și art. 1910 C.civ.. în schimb, după cum reiese din înscrisul denumit „note de ședință”, depus în dosarul nr. 2031/115/2009 al Tribunalului Caraș-Severin, temeiul juridic al acțiunii ce a făcut obiectul respectivului dosar l-au constituit dispozițiile art. 1073-1075 C.civ.. în ceea ce privește dosarul nr. 6400.1/115/2006, soluționat irevocabil prin decizia civilă nr. 492/18.02.2009 a înaltei Curți de Casație și Justiție, tribunalul a constatat, din considerentele acestei hotărâri, că cererea a fost soluționată în temeiul art. 480 C.civ.. Obiectul unei acțiuni îl constituie însăși dreptul dedus judecății, iar cauza este temeiul pe baza căruia se reclamă dreptul dedus în judecată. Articolul 163 alin. (1) C.proc.civ. oprește ca o persoană să fie chemată în judecată pentru același obiect și cauză și de aceeași parte la mai multe instanțe, nu însă și în ipoteza când cauza procesului este cu totul diferită, așa cum este cazul în speță.
împotriva acestei sentințe a formulat recurs SC P. I S.P.R.L. Timișoara, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC W SRL Bocșa, solicitând modificarea ei, admiterea excepției puterii de lucru judecat și, pe cale de consecință, respingerea acțiunii în revendicare formulată de intimata SC E SA București, considerând că în mod greșit prima instanță nu i-a primit excepția invocată, între părți fiind soluționate deja irevocabil cereri de chemare în judecată având același obiect și aceeași cauză, respectiv în dosarul nr. 124/59/2011 al Curții de Apel Timișoara.
Prin decizia civilă nr. 1478 din 19 septembrie 2012 Curtea de Apel Timișoara a respins ca inadmisibil recursul lichidatorului judiciar al debitoarei SC W SRL Bocșa, declarat împotriva sentinței civile nr. 264/JS din 10 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin în dosarul nr. 7015/115/2005/a2 în contradictoriu cu intimata SC E SA București.
Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar a reținut că, potrivit art. 282 C.proc.civ., hotărârile date în primă instanță de judecătorie sunt supuse apelului la tribunal, iar hotărârile date în primă instanță de tribunal sunt supuse apelului la curtea de apel. împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul, în afară de cazul când prin ele s-a întrerupt cursul judecății. De asemenea, art. 316 din același cod, prevede că dispozițiile de procedură privind judecata în apel se aplică și în instanța de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în acest capitol.
Prin sentința civilă nr. 264/JS din 10 aprilie 2012 pronunțată în dosarul nr. 7015/115/2005/a2 prima instanță a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de SC P. I S.P.R.L. Timișoara, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC W SRL Bocșa, cu privire la acțiunea în revendicare formulată de reclamanta intimată SC E SA București împotriva societății debitoare, amânând judecarea cauzei pentru data de 17 mai 2012.
Fără a mai analiza criticile părții privitoare la greșita respingere a acestui mijloc de apărare, Curtea a constatat că recursul declarat de lichidatorul judiciar împotriva hotărârii pronunțate de Tribunalul Timiș în data de 10 aprilie 2012 (greșit intitulată a fi o sentință, raportat la prevederile art. 255 din cod, potrivit cărora hotărârile prin care se rezolvă fondul cauzei în primă instanță se numesc „sentințe”, iar hotărârile prin care se soluționează apelul, recursul, precum și recursul în interesul legii ori în anulare se numesc „decizii”, toate celelalte hotărâri date de instanță în cursul judecății fiind numite „încheieri”), este inadmisibil, întrucât alin. (2) al art. 282 statuează fără echivoc că împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel (și, pe cale de consecință, nici recurs) decât odată cu fondul, în afară de cazul când prin ele s-a întrerupt cursul judecății. Hotărârea prin care instanța a soluționat o excepție nu poate fi atacată separat, căci ea se situează sub incidența prevederilor art. 282 alin. (2) din C.proc.civ., nebeneficiind de o dispoziție legală care să îngăduie atacarea ei separată.
în alte cuvinte, încheierile premergătoare, indiferent dacă sunt preparatorii sau interlocutorii (cum ar fi trebuit să fie și hotărârea prin care judecătorul-sindic a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de partea pârâtă), pot fi atacate cu apel sau cu recurs, după caz, numai odată cu fondul, afară de cazul în care prin ele s-a întrerupt cursul judecații, ceea ce nu se poate susține cu privire la hotărârea recurată.
| ← Plan de reorganizare judiciară. Creanţă defavorizată. Condiţii | Sechestrul asigurător asupra bunurilor imobile. Admisibilitatea... → |
|---|
