Judecata. Rolul activ al judecătorului. Conţinut
| Comentarii |
|
In conformitate cu dispoziţiile art. 129 alin. 4 din Codul de procedură civilă, judecătorul este în drept să ceară părţilor să prezinte explicaţii, oral sau în scris, precum şi să pună în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt ori de drept, chiar dacă nu sunt menţionate în cerere sau în întâmpinare, iar, potrivit alin. 5, are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru aflarea adevărului în cauză, putând ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale.
Judecătorul nu se substituie obligaţiei părţilor în producerea probelor, prevăzută de art. 1169 din Codul civil, iar exercitarea rolului său activ este un drept exclusiv al acestuia, lăsat la aprecierea sa, în raport de specificitatea fiecărei cauze, şi nu se aplică în mod automat şi obligatoriu, în orice pricină, astfel că, în situaţia în care acesta şi-a putut forma convingerea intimă asupra cauzei, pe baza probelor administrate de părţi, şi se poate pronunţa în consecinţă, nu mai are obligaţia legală de a ordona alte probe.
(Decizia nr. 883 din 19 iunie 2002 - Secţia a V-a comercială)
Prin cererea înregistrată sub nr. 9234 din 6.11.2000 la Tribunalul Bucureşti -Secţia comercială, reclamanta, societatea de asigurare S.C. "G." S.A., i-a chemat în judecată pe pârâţii Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi R.G.A.B., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligaţi la plata echivalentului în lei, la cursul BNR din ziua plăţii, a sumei de 35.025 USD, reprezentând indemnizaţia pe care a plătit-o, în baza Poliţei de asigurare seria A nr. 002018, cu cheltuieli de judecată.
La data de 5.12.2000, pârâta R.G.A.B. a învederat instanţei că şi-a schimbat denumirea în S.C. "A." S.A.
Prin cererea depusă la data de 28.02.2001, reclamanta a precizat faptul că, întrucât instanţa a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Consiliul General al Municipiului Bucureşti, înţelege să cheme în judecată, în locul acestuia, Municipiul Bucureşti, prin Primarul General.
Prin Sentinţa civilă nr. 9827 din 4.12.2001 a Tribunalului Bucureşti - Secţia comercială, acţiunea a fost respinsă, ca nefondată, iar reclamanta a fost obligată la plata sumei de 17.500.000 lei, cu titlu de cheltuială de judecată, către pârâta S.C. "A." S.A.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a avut în vedere susţinerile părţilor şi probele administrate în cauză.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen legal, reclamanta S.C. "G." S.A., considerând-o netemeinică şi nelegală.
în motivarea recursului, reclamanta a arătat că instanţa de fond a încălcat normele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. 2 din Codul de procedură civilă.
Astfel, în sentinţa criticată, se reţine că reclamanta nu a probat existenţa autoturismului asigurat într-unui din imobilele inundate, care să fi avut în subsol un spaţiu cu destinaţia de garaj.
In motivarea acestei susţineri, s-a reţinut că în cererea introductivă de instanţă s-a indicat imobilul din bd. P.P., fără a se menţiona numărul de stradă, iar în corespondenţa reclamantei cu pârâtele există o inadvertenţă între numerele de stradă.
Lăsând la o parte aspectul că, din ansamblul probelor administrate, rezultă cu claritate că autoturismul s-a aflat în subsolul clădirii din bd. P.P. nr. 25, care avea destinaţia de garaj şi care a fost inundat complet, până la tavan, instanţa de fond nu şi-a manifestat rolul activ, mulţumindu-se să constate inadvertenţele la care s-a referit mai sus, fără să întreprindă nici un demers cu privire la lămurirea situaţiei de fapt.
Procedând în acest fel, instanţa a încălcat dispoziţiile imperative ale art. 129 alin. 5 din Codul de procedură civilă, potrivit căruia "Judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale. Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părţile se împotrivesc."
Totodată, cu privire la situaţia de fapt, judecătorul poate să ceară părţilor explicaţii şi să pună în discuţia lor orice împrejurare de fapt ori de drept, în scopul stabilirii corecte a faptelor.
Lămurirea deplină a împrejurărilor de fapt este esenţială pentru pronunţarea unei hotărâri temeinice şi legale, fiind de principiu că legea se aplică situaţiei de fapt şi, prin urmare, orice neregularitate în stabilirea faptelor antrenează şi încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
La cel de-al doilea motiv de recurs, reclamanta a arătat că instanţa nu s-a pronunţat asupra unor dovezi administrate, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.
Astfel, pe aspectul situării autovehiculului în garajul de la subsolul imobilului din bd. P.P. nr. 25, sector 2, instanţa nu s-a pronunţat pe următoarele probe:
- referatul inspectorului de daune L.M. din data de 19.01.2000, în care se arată că la data de 18.01.2000, data necontestată a producerii inundaţiei, autoturismul asigurat se afla în garajul imobilului de la nr. 25, care a fost inundat până la tavan;
- adresa Asociaţiei de proprietari P.P. nr. 25, sector 2, în care se arată că la data de 18.01.2000, în garajul imobilului s-a aflat autoturismul asigurat, alături de alte autoturisme, toate fiind avariate în urma inundaţiei;
- adresa ROMCAR S.R.L. din 6.08.2001, în care se arată că autoturismul LINCOLN NAVIGATOR a fost adus la ROMCAR, de către salariaţii S.C. "I." S.A., la sfârşitul lunii ianuarie 2000.
Această stare de fapt este reconfirmată de ROMCAR şi, prin adresa din 15.10.2001, în care se arată că autovehiculul pentru care s-a întocmit devizul estimativ a fost adus la câteva zile după incident.
în acelaşi sens este şi corespondenţa comercială cu pârâtele, prin care recurenta-reclamantă solicită informaţii despre inundaţia imobilului din bd. P.P. nr. 25, iar pentru o mai uşoară localizare, a indicat ca reper sediul unei bănci, care se află la această adresă.
Sub aspectul datei evaluării, respectiv a întocmirii devizului estimativ de către ROMCAR, instanţa nu s-a pronunţat pe adresa ROMCAR din 16.08.2001, aceasta arătând, pe de o parte, că devizul estimativ a fost finalizat la 1.02.2000, iar pe de altă parte, că data de 5.04.2000 de pe devizul transmis recurentei-reclamante reprezintă data comunicării, şi nu data întocmirii. în continuare, se arată că devizul s-a eliberat numai după ce S.C. "G." S.A. a achitat contravaloarea serviciului prestat, facturat la data întocmirii devizului, 1.02.2000, şi plătit abia la 27.03.2000.
Rezultă că estimarea daunei s-a făcut în conformitate cu prevederile art. 49 din Condiţiile privind asigurarea, avându-se în vedere preţurile de la data producerii evenimentului asigurat.
Sub aspectul identităţii între autoturismul asigurat şi cel avariat, instanţa a omis să se pronunţe asupra devizului ROMCAR întocmit, aşa cum a arătat, la 1.02.2000, în care se prezentau, chiar la început, datele de identificare ale autovehiculului avariat, respectiv: serie şasiu şi număr de înmatriculare. Aceste date corespund cu cele ale autovehiculului asigurat, aşa cum rezultă din poliţa de asigurare.
Mai mult decât atât, ROMCAR a informat-o că autovehiculul se află încă acolo şi, în cazul în care se consideră necesară o cercetare la faţa locului ori administrarea altor probe, se impune casarea sentinţei cu trimitere, dispunându-se, totodată, administrarea acestora.
Instanţa nu s-a pronunţat asupra raportului de expertiză, din care rezultă că inundaţia produsă la 18.01.2000, într-un imobil din Bucureşti, la subsolul băncii care are sediul în imobil, a provocat daunele precizate în devizul estimativ, că autoturismul nu a mai putut fi reparat şi că valoarea totală a devizului a fost stabilită corect, în conformitate cu normativul aplicabil.
în raport cu cele de mai sus, urmează a se constata că toate aceste probe ignorate de instanţa de fond sunt hotărâtoare în soluţionarea corectă a cauzei şi, prin urmare, recurenta-reclamantă a făcut dovada atât a prejudiciului, cât şi a raportului de cauzalitate, condiţie necesară pentru angajarea răspunderii civile delictuale a intimatelor-pârâte.
La ultimul motiv de recurs, reclamanta a arătat că instanţa a interpretat greşit actele juridice deduse judecăţii, schimbând înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestora.
Astfel, aşa cum rezultă din finalul considerentelor sentinţei, instanţa a reţinut ca argument, în respingerea acţiunii, faptul că despăgubirile au fost plătite către "O.H.C.", şi nu asiguratului S.C. î." S.A.
Această motivare încalcă principiul consfinţit în art. 969 din Codul civil, întrucât instanţa a ignorat voinţa părţilor, clar exprimată, atât în poliţa de asigurare, cât şi ulterior.
Astfel, în poliţa de asigurare, la rubrica menţiuni speciale, se menţionează că "despăgubirile care vor depăşi, ca valoare, 15% din valoarea sumei asigurate se vor cesiona către S.C. "D." S.R.L.". în cauză, fiind îndeplinite condiţiile de cesiune, despăgubirile depăşind 15% din suma asigurată, rezultă că cel îndreptăţit la despăgubire este S.C. "D." S.R.L., şi nicidecum S.C. "I." S.A., cum a reţinut, în mod eronat, instanţa de fond.
Pe de altă parte, plata despăgubirilor către alte persoane nu reprezintă prin ea însăşi o nerespectare a condiţiilor de asigurare, care să decadă pe asigurător din dreptul de a se subroga în drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării, contra celor răspunzători de răspunderea pagubelor.
Din această perspectivă, trebuie avute în vedere dispoziţiile art. 1096 din Codul civil, care statuează că "Plata trebuie să se facă creditorului sau împuternicitului său".
Or, în cauză, beneficiarul asigurării - S.C. "D." S.R.L. a solicitat recurentei-reclamante, prin cererea existentă la dosarul de daune, anexat, să plătească despăgubirile rezultate în urma distrugerii autovehiculului LINCOLN NAVIGATOR societăţii "O.H.C.", în calitate de locator, în contractul de leasing încheiat cu asiguratul S.C. "I." S.A., care a avut ca obiect autovehiculul în litigiu.
în final, recurenta a arătat că, din perspectiva încălcării dispoziţiilor art. 1096 din Codul civil, raportate la cele ale art. 1097 din Codul civil, urmează a se constata că sentinţa criticată trebuie modificată şi pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, fiind dată cu încălcarea legii.
în susţinerea recursului, reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri şi a depus la dosar, în copie xerox, contractul de leasing încheiat între "O.H.C." şi S.C. "I." S.A., factura pro-forma emisă de locator la momentul încheierii contractului de leasing, împuternicirea dată de S.C. "L." S.R.L., pentru a soluţiona dosarul de daune, corespondenţa cu brigada de pompieri, corespondenţa ROMCAR, adresele de la banca care are sediul în imobilul inundat şi de la asociaţia de proprietari ai imobilului şi procesul-verbal de constatare a situaţiei de fapt, întocmit de executorul judecătoresc la data de 28.01.2000, cel întocmit de asociaţia de proprietari la data de 20.01.2000, cât şi dovada taxei de timbru în sumă de 16.288.680 lei şi timbru judiciar de 50.000 lei, fiind întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 5, 8, 9 şi 10 din Codul de procedură civilă.
Curtea a încuviinţat şi administrat proba cu înscrisuri.
Recursul este nefondat.
Analizând actele şi lucrările dosarelor, în raport cu motivele de recurs invocate şi dispoziţiile legale în materie, specifice speţei, Curtea constată, cu privire la primul motiv de recurs, că exercitarea rolului activ de către judecător, în temeiul art. 129 din Codul de procedură civilă, este un drept exclusiv al acestuia, lăsat la aprecierea sa, în raport de specificitatea fiecărei cauze, şi nu se impune aplicarea automată şi obligatorie, deci fără discernământ, a acestor prevederi legale.
Astfel, în situaţia în care instanţa şi-a putut forma convingerea intimă asupra unei cauze, pe baza probelor administrate şi se poate pronunţa în consecinţă, nu are nici o obligaţie legală de a-şi mai exercita rolul activ, potrivit dispoziţiilor art. 129 din Codul de procedură civilă, aşa cum este şi cazul în speţă şi, drept urmare, acest motiv de recurs este neîntemeiat.
Neîntemeiat este şi cel de al doilea motiv de recurs, atâta timp cât, din probele administrate în cauză, reclamanta nu a reuşit să facă dovada că autoturismul avariat s-a aflat, la data şi în momentul producerii inundaţiei din data de 18.01.2000, în garajul din imobilul situat în Bucureşti, bd. P.P. nr. 25, sector 2.
Nici unul din documentele sau înscrisurile invocate în dovedirea acestui fapt nu constată sau precizează că autoturismul, marca LINCOLN NAVIGATOR, era garat şi exista în momentul producerii inundaţiei, la data de 18.01.2000, în garajul imobilului menţionat mai sus.
Astfel, referatul inspectorului de daune L.M. s-a întocmit, după cum rezultă din conţinutul acestuia, la sediul asiguratului din Bucureşti, bd. P.P. nr. 49, sector 2, şi nu la locul unde se pretinde că s-ar fi aflat garat autoturismul, la data şi momentul producerii inundaţiei, respectiv bd. P.P. nr. 25, sector 2, motiv pentru care urmează a fi înlăturat, nefiind concludent pentru dovedirea acestui aspect.
Adresa asociaţiei de proprietari ai imobilului situat în bd. P.P. nr. 25, sector 2, datată 18.01.2000, face menţiuni generale, de genul că în garaj erau parcate mai multe autoturisme, fără a indica vreo dată utilă pentru identificarea lor, şi eventual, a proprietarilor.
Date generale conţin şi procesele-verbale întocmite de brigada de pompieri, care a efectuat evacuarea apei din garajul inundat, neaducând nici un element de natură să demonstreze că autovehiculul asigurat s-a aflat la data şi momentul inundaţiei în garajul respectiv.
Corespondenţa cu ROMCAR are caracter procausa şi nu ajută în nici un fel la clarificarea acestui aspect.
Adresele de la bancă şi de la asociaţia de proprietari, cât şi procesul-verbal de constatare, întocmit de executorul judecătoresc la data de 28.01.2000, şi cel al asociaţiei de proprietari din 20.01.2001 se referă, pe de o parte, la pagubele produse ca urmare a inundaţiei de la subsolul imobilului, şi nicidecum la autoturismele parcate în garaj la data evenimentului inundaţiei, respectiv la 18.01.2000, şi, eventual, pagubele cauzate acestora, iar pe de altă parte, au o dată ulterioară, având acelaşi caracter, procausa, neavând relevanţă în lămurirea aspectului ce interesează cauza de faţă.
Pentru soluţionarea celorlalte capete de cerere se va reţine că prioritar şi determinant era faptul dovedirii, fără putinţă de tăgadă, pe baza unor probe concludente şi pertinente, aspectul că autoturismul asigurat şi avariat de inundaţie exista cu certitudine la data, momentul şi locul unde s-a produs evenimentul cauzator de prejudiciu, respectiv inundaţia.
Or, în lipsa unei constatări la faţa locului la data producerii inundaţiei cu privire la autovehiculul avariat, printr-un act care să fie opozabil pârâţilor, fapt de altfel recunoscut şi de reclamantă, prin cererea de probe aflată la dosarul de fond, care se coroborează şi cu alte înscrisuri depuse la dosar, Curtea constată că reclamanta nu a făcut dovada faptului că autovehiculul asigurat şi avariat s-a aflat, în momentul inundaţiei, parcat în garajul din bd. P.P. nr. 25, sector 2, element ce era prioritar pentru continuarea analizei celorlalte aspecte subordonate şi subsecvente acestuia.
Din acest motiv, celelalte aspecte invocate în motivele de recurs nu vor mai fi analizate, întrucât depindeau de rezolvarea celui dintâi, practic, fiind un exerciţiu inutil şi fără relevanţă juridică.
în consecinţă, Curtea constată că instanţa de fond a reţinut, sub aspectul principal, o situaţie de fapt corectă în cauză, a făcut o analiză temeinică a probelor şi o interpretare legală a dispoziţiilor în materie, specifice speţei, astfel că motivele de recurs invocate, în măsura în care au fost antamate, sunt neîntemeiate, iar celelalte au rămas, practic, fără obiect, cercetarea lor devenind inutilă, având un caracter accesoriu.
Faţă de considerentele expuse mai sus, Curtea constată că sentinţa civilă atacată este temeinică şi legală şi urmează a fi menţinută, iar recursul va fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 312 din Codul de procedură civilă.
| ← Judecata. Rolul activ al judecătorului. Conţinut. înţeles | Judecata. Rolul activ al judecătorului. Conţinut → |
|---|
