Litigiu comercial. Măsuri asigurătorii. Condiţii. Limite
| Comentarii |
|
Deşi legea permite, ca măsură de prevedere, creditorului care nu are încă un titlu executoriu pe care să-l pună în executare să apeleze la măsurile asigurătorii pentru ca ulterior obţinerii titlului acesta să treacă la valorificarea bunurilor indisponibilizate, acest lucru nu poate fi făcut în orice mod, fiind imperios necesar ca între cuantumul creanţei deţinute de creditor şi nivelul măsurilor asigurătorii obţinute să existe o anumită corelare. Altfel, se poate ajunge la situaţia ca debitorului, fie el şi de rea-credinţă (în sensul că, deşi are posibilităţi materiale, nu doreşte să-şi respecte obligaţiile contractuale asumate), să i se blocheze întreaga activitate comercială cu consecinţe în lanţ faţă de toţi partenerii săi de afaceri, fiind posibilă şi intrarea acestuia în stare de insolvenţă.
Secţia comercială, Decizia nr. 1359 din 14 noiembrie 2007
Prin decizia civilă nr. 1359 din 14 noiembrie 2007 Curtea de Apel Timișoara a admis recursul declarat de debitoarea SC O SRL și a modificat în parte hotărârea atacată în sensul limitării măsurilor asigurătorii dispuse de prima instanță până la concurența sumei de 260.710,87 lei (RON), pentru următoarele considerente:
Prima instanță, deși a stabilit în mod corect starea de fapt dedusă judecății și a apreciat în mod corespunzător probele administrate în cauză, a aplicat greșit legea, în speță fiind incident motivul de recurs prevăzut de pct. 9 al art. 304 C.proc.civ., caz neinvocat expres de recurentă, dar în care se încadrează, în condițiile art. 306 alin. (3) din același cod, criticile dezvoltate din cuprinsul cererii sale de recurs.
Astfel, tribunalul a reținut în mod corect că în speță sunt îndeplinite toate condițiile cumulative cerute de lege pentru încuviințarea măsurilor asigurătorii solicitate de intimata creditoare. în conformitate cu dispozițiile art. 591 alin. (1) C.proc.civ., creditorul care nu are titlu executoriu, dar a cărui creanță este constată prin act scris și este exigibilă, poate solicita înființarea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale debitorului, dacă dovedește că a intentat acțiune, el putând fi obligat la plata unei cauțiuni în cuantumul fixat de către instanță. De asemenea, potrivit art. 597 C.proc.civ., poprirea asigurătorie se poate înființa asupra sumelor de bani, titlurilor de valoare sau altor bunuri mobile incorporale urmăribile datorate debitorului de o a treia persoană sau pe care aceasta i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente, în condițiile stabilite de art. 591.
Măsurile asigurătorii constituie mijloace procesuale puse la îndemâna creditorilor pentru a putea împiedica înstrăinarea sau degradarea, în timpul judecății, a averii debitorului sau a bunului urmărit prin proces, asigurând astfel executarea hotărârii viitoare. Cu alte cuvinte, ele au drept scop indisponibilizarea bunurilor urmăribile ale datornicului sau a bunurilor care formează obiectul procesului pentru a se evita dispariția sau deteriorarea lor ori diminuarea activului patrimonial al debitorului care, astfel, nu mai poate dispune de aceste bunuri.
Din verificarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că la luarea măsurilor asigurătorii instanța de fond nu a ținut seama de cuantumul concret al creanței pretinse de reclamanta creditoare față de societatea debitoare prin acțiunea în pretenții în sensul că, deși cererea de chemare în judecată a fost formulată numai pentru suma de 260.710,87 lei, reprezentând diferența rămasă neachitată rezultată în urma compensării datoriilor reciproce ale celor două societăți, tribunalul a dispus în mod nelegal instituirea sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor mobile și imobile aparținând debitoarei, precum și înființarea popririi asigurătorii asupra contului acesteia deschis la Banca I. Astfel, deși legea permite, ca măsură de prevedere, creditorului care nu are încă un titlu executoriu pe care să-l pună în executare să apeleze la măsurile asigurătorii pentru ca ulterior obținerii titlului acesta să treacă la valorificarea bunurilor indisponibilizate, acest lucru nu poate fi făcut în orice mod, fiind imperios necesar ca între cuantumul creanței deținute de creditor și nivelul măsurilor asigurătorii obținute să existe o anumită corelare, nefiind posibil ca pentru o creanță de aproximativ 2,6 miliarde lei vechi să fie indisponibilizate bunuri de peste 77 miliarde lei vechi, precum și toate sumele deținute sau care vor intra în contul bancar al debitorului. Altfel, se poate ajunge la situația ca debitorului, fie el și de rea-credință (în sensul că, deși are posibilități materiale, nu dorește să-și respecte obligațiile contractuale asumate), să i se blocheze întreaga activitate comercială cu consecințe în lanț față de toți partenerii săi de afaceri, fiind posibilă și intrarea acestuia în stare de insolvență. Pentru aceste considerente, Curtea apreciază că apărările invocate de intimată în cuprinsul întâmpinării depuse la dosar referitoare la imposibilitatea practică de limitare a măsurilor asigurătorii în acest stadiu procesual sunt neîntemeiate, art. 593 C.proc.civ. reglementând, nu înființarea sechestrului asigurător, ci tocmai modalitățile practice de aducere la îndeplinire a acestei măsuri asigurătorii, iar în cazul în care partea creditoare este nemulțumită de modul în care executorul judecătoresc își îndeplinește atribuțiile în acest sens, și ea are posibilitatea de a formula contestație în condițiile alin. (4) al articolului menționat.
(Judecător Csaba Bela Nasz)
| ← Procedura insolvenţei. Contestaţie la tabelul preliminar de... | Distribuirea fructelor bunurilor garantate în cadrul procedurii... → |
|---|
