Prescripţia extinctivă. Acţiune izvorâtă dintr-un contract de transport. Termenul special de 18 luni. Aplicabilitate.
| Comentarii |
|
Termenele scurte de prescripţie prevăzute de Decretul nr. 167/1958, care sunt stabilite pentru exerciţiul dreptului la acţiune având obiect patrimonial privesc unităţile economice, persoane juridice cu capital integral de stat.
(Secţia comercială, decizia nr.552/10.12.1991)
S.C. "C." - S.A. Bucureşti a solicitat obligarea R.C.F.B. la restituirea sumei de 99.158 lei, încasată nejustificat cu titlu de locaţii pentru vagoanele neoperate în termenele libere tarifare cuprinse în notele de constatare nr.308/1990,413 şi 412/1990. Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 4.713/28.08.1991 a respins acţiunea, reţinând că suma, totalizând 99.158 lei, a fost încasată de pârâtă, cu dispoziţiile de încasare nr. 3.332/ 3.05.1990, 4.675/1.07.1990 şi 4.374/5.07.1990, că, în raport de data încasării şi data sesizării instanţei, pretenţiile pentru restituirea taxelor de imobilizare a vagoanelor au fost tardiv formulate.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta.
Criticile vizează greşita aplicare a dispoziţiilor Decretului nr. 167/1958 privind prescripţia extinctivă, cu consecinţa respingerii pretenţiilor pentru restituirea sumei încasată de intimată cu titlu de taxe de imobilizări, ca tardiv formulate.
In acelaşi sens, a arătat că, de vreme ce prin noile reglementări date de Guvern în octombrie 1990 nu se mai foloseşte termenul de locaţie, ci de taxe de imobilizare, dispoziţiile art.4 din Decretul nr. 167/1958 au devenit inaplicabile.
în fine, s-a susţinut că, faţă de termenul general de prescripţie de 3 ani, pretenţiile pentru restituirea taxelor de imobilizare au fost formulate în termen, aşa încât prima instanţă s-a pronunţat greşit asupra excepţiei.
Recursul este nefondat.
Potrivit art.4 lit.e din Decretul nr. 167/1958, termenul prescripţiei este de 6 luni în ce priveşte orice acţiune izvorâtă dintr-un contract de transport.
întrucât locaţiile sunt rezultatul neîndeplinirii obligaţiei de a încărca-descărca vagoanele în termenul prevăzut de Tariful Local de Mărfuri, iar raporturile juridice se nasc între calea ferată şi expeditor sau destinatar, după caz, termenul aplicabil pentru încasarea locaţiilor (numite, în prezent, taxe de imobilizare) sau restituirea sumelor încasate cu acelaşi titlu, este cel arătat mai sus, astfel cum bine a considerat prima instanţă, când s-a pronunţat asupra excepţiei.
Recurenta a considerat că termenul aplicabil pentru restituirea sumei în litigiu este termenul general de 3 ani, prevăzut de art.3 din Decretul nr. 167/ 1958, motivând că termenul de 18 luni şi, respectiv, termenele scurte, prevăzute de art.4 din acelaşi decret, nu se mai pot aplica, întrucât nu mai există organizaţii socialiste.
Este adevărat că noţiunea de organizaţie socialistă a rămas fără conţinut, de esenţa reorganizării prevăzută de Legea nr. 15/1990 fiind faptul că unităţile economice de stat, foste organizaţii socialiste, au devenit regii autonome şi societăţi comerciale cu capital integral de stat, statul fiind unic acţionar, până la transferul total sau parţial al acţiunilor în sectorul public sau privat.
Aşadar, sediul materiei, în ce priveşte prescripţia extinctivă, până la apariţia unor noi dispoziţii şi abrogarea expresă a acestora, numai pe considerentul înlăturării unei noţiuni fără conţinut, schimbând ceea ce trebuie schimbat, este Decretul nr. 167/1958.
Nu s-ar putea susţine că, din punct de vedere economic şi juridic, unităţile economice, denumite până în decembrie 1990 - unităţi socialiste - au dispărut, de vreme ce Legea nr. 15/1990 se referă la reorganizarea unităţilor economice de stat sub formă de regii autonome sau societăţi comerciale.
Termenele scurte de prescripţie prevăzute de Decretul nr. 167/1958, care sunt stabilite pentru exerciţiul dreptului la acţiune având obiect patrimonial privesc, aşadar, unităţile economice, persoane juridice cu capital integral de stat.
Aplicarea acestor termene este dependentă de natura raportului juridic în legătură cu care s-a născut litigiul, aşa încât, în lipsa unor dispoziţii exprese, nu pot fi considerate ca inaplicabile, după cum nu se justifică trimiterea la termenul general de prescripţie, de 3 ani.
în sensul acestui argument pot fi menţionate şi dispoziţiile Legii nr.31/ 1990 şi ale Legii nr. 15/1990, care stabilesc expres situaţiile când aceste drepturi pot fi valorificate în termenul de 3 ani.
Dacă în intenţia legiuitorului ar fi fost ca, indiferent de natura raportului juridic dedus judecăţii, să se aplice termenul general de prescripţie, aceste dispoziţii nu mai erau necesare.
în consecinţă, sentinţa fiind legală şi temeinică, prin aplicarea dispoziţiilor art.312 pct. 1 Cod proc. civilă, recursul se va respinge.
Notă: Curtea Constituţională, prin decizia nr.72/1994, publicată în Monitorul Oficial nr.284/1994, a decis că termenul de 18 luni privind prescripţia în cadrul relaţiilor dintre fostele organizaţii socialiste este abrogat, întrucât nu mai este aplicabil potrivit dictonului ubi cessat ratio legis, ibi cessat lex. în legătură cu Decretul nr. 167/1958, a se vedea nota de la speţa nr. 24. Cu privire la Legea nr. 15/1990, a se vedea nota de la speţa nr. 5. Referitor la Legea nr. 31/1990, a se vedea nota de la speţa nr. 23.
| ← Poprire. Titlu executor. înscris sub semnătură privată. | Prescripţia extinctivă. Acţiune izvorâtă dintr-un contract... → |
|---|
