Prescripţia extinctivă. Vicii ascunse. Momentul de la care începe să curgă termenul de prescripţie.
| Comentarii |
|
întrucât oţelul a fost livrat la data de 2.08.1989, iar viciile ascunse au fost constatate la mai mult de un an de la livrare, respectiv la 9.06.1992, acţiunea introdusă în 1992, pentru plata de despăgubiri, este prescrisă.
(Secţia comercială, decizia nr. 37/12.01.1995)
Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti sub nr. 14.081/1992, reclamanta S.C. „F." - S.A. a solicitat obligarea pârâtei S.C. „C.M." - S.A. la plata sumei de 24.239 lei, cu titlu de daune şi, respectiv, la plata sumei de 1.494 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
în motivarea acţiunii, reclamanta a arătat faptul că pârâta i-a livrat, în baza unor raporturi contractuale preexistente, o serie de materiale necorespunzătoare din punct de vedere calitativ, situaţie atestată prin buletinele de analiză chimică şi metalografică cu nr. 7.666 şi nr. 7.668/ 9.06.1992. Deoarece pârâta nu a răspuns la demersurile reclamantei, aceasta a procedat la constatarea rebuturilor în prezenţa unui delegat neutru şi a încheiat procesul verbal nr. 3.059/14.08.1992. în vederea recuperării prejudiciului, reclamanta a emis dispoziţia de încasare nr. 115/23.09.1992, pe care însă pârâta nu a onorat-o la plată. în drept, reclamanta şi-a întemeiat acţiunea pe prevederile art. 998, 1352 şi urm. din Codul civil.
Pârâta a formulat o întâmpinare şi cerere reconvenţională, prin care a precizat că oţelul rebutat calitativ a fost livrat de către Intr. O.R. din Caraş-Severin, căreia îi revine întreaga responsabilitate şi a solicitat introducerea în cauză a acesteia, în calitate de chemată în garanţie. La rândul său, Intr. O.R. a formulat o întâmpinare şi cerere reconvenţională, solicitând introducerea în cauză a C.S. Reşiţa, tot în calitate de chemată în garanţie, motivat de faptul că aceasta din urmă a furnizat materia primă utilizată la elaborarea şarjei de oţel rebutată. în fine, S.C. „R." - S.A. a depus o întâmpinare la dosarul de fond, susţinând că şarja de oţel rebutată nu provine din materiale livrate de către societatea respectivă, solicitând exonerarea sa de orice răspundere în cauză.
Pronunţând sentinţa civilă nr. 8.751/28.09.1994, Judecătoria sectorului 3 Bucureşti a admis acţiunea reclamantei S.C. „F." - S.A, a admis cererile privind chemarea în garanţie a Intr. O.R. şi respectiv a C.S. Reşiţa şi a dispus obligarea ultimei la plata daunelor şi a cheltuielilor de judecată către reclamantă. împotriva acestei hotărâri a formulat apel S.C. „R." - S.A., solicitând desfiinţarea sentinţei, în contextul nemotivării soluţiei de către prima instanţă, al ignorării argumentelor invocate în propria întâmpinare, prin care apelanta a arătat faptul că piesele rebutate nu au fost executate din materialul provenit din şarja de oţel rebutată, ci din alt material, iar, în subsidiar, apelanta a invocat prescripţia dreptului la acţiune, deoarece rebutul în cauză s-a constatat după împlinirea termenului de 1 an de la livrarea oţelului către reclamantă.
Analizând cererea de apel, motivaţia acestuia în contextul dosarului de fond, tribunalul apreciază faptul că aceasta este întemeiată şi, în baza art. 296 din Cod proc. civilă, o va admite, va desfiinţa sentinţa civilă atacată, schimbând în tot soluţia, în sensul respingerii acţiunii, ca fiind prescrisă, într-adevăr, oţelul a fost livrat de către apelantă la data de 2.08.1989, iar viciile ascunse s-au constatat la mai mult de 1 an de la livrare, respectiv la data de 9.06.1992, prin buletinele de analiză menţionate.
Admiterea apelului, cu toate efectele ce decurg din aceasta, întemeiat pe dispoziţiile art. 4 şi 11 din Decretul nr. 167/1958, deci pe cercetarea prealabilă a excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune, implică neluarea în considerare a aspectelor de fond, invocate, în subsidiar, de către apelantă.
Notă: Socotim că soluţia de mai sus este greşită, întrucât, potrivit art. 11 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958: "Prescripţia dreptului la acţiune privind viciile ascunse ale unui lucru transmis sau ale unei lucrări executate, începe să curgă de la data descoperirii viciilor, însă cel mai târziu de la împlinirea unui an de la predarea lucrului sau lucrării".
Conform art. 3 teza I din acelaşi act normativ, termenul de prescripţie este de 3 ani. Deoarece viciile nu au fost descoperite în termen de un an de la predarea lucrului, prescripţia curge de la împlinirea acestui an.
Prin urmare, pentru oţelul predat la 2.08.1989, prescripţia a început să curgă de la 3.08.1990 şi se împlinea după 3 ani.
Aşadar, acţiunea promovată în 1992 nu era prescrisă, în legătură cu Decretul nr. 167/1958, a se vedea nota de la speţa nr. 24.
| ← Prescripţia extinctivă. Termenul special de 18 luni.... | Prescripţia extinctivă. Vicii ascunse. Momentul de la care... → |
|---|
