PRESCRIPŢIE EXTINCTIVĂ. TERMEN. MOD DE CALCUL
| Comentarii |
|
Momentul curgerii termenului de prescripţie este o dată cu virarea de către Ministerul Agriculturii a sumei cu D.P. nr. 155/4.06.1996 şi cum acţiunea reclamantei a fost introdusă la 20.07.1999, conform art. 3 din Decretul nr. 167/1958, care instituie termenul general de prescripţie de 3 ani, rezultă că dreptul la acţiune al reclamantei este prescris.
Prin sentinţa nr. 796/1999, Tribunalul Teleorman a admis excepţia invocată de pârâta S.C. "P." - S.A. Furculeşti, şi a respins acţiunea formulată de reclamanta S.C. "C." - S.A. Teleorman, constatând prescrierea dreptului la acţiune.
în motivare, s-a reţinut că suma de 72.702.142 lei, reprezentând alocaţii bugetare, în care este inclusă şi suma de 11.550.046 lei, solicitată de reclamantă a fost virată la Ministerul Agriculturii, potrivit D.P. nr. 155/4.06.1996 şi, în consecinţă, la 4.06.1999 s-a împlinit termenul de 3 ani de prescripţie, iar acţiunea a fost promovată ulterior, la 22.07.1999.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinţei atacate şi, pe fond, admiterea acţiunii, în susţinerea apelului, s-au adus următoarele critici: în mod greşit, instanţa de fond a considerat că termenul de prescripţie curge de la data întocmirii D.P. nr. 155/4.06.1996, întrucât apelanta-reclamantă nu s-a îndreptat împotriva Ministerului de Finanţe, ci împotriva intimatei-pârâte, cu care se află în raporturi juridice. Astfel, intimata avea obligaţia contractuală să predea cantitatea de 720 tone grâu în cel mult 10 zile de la recoltare şi,
cum potrivit tehnologiei culturii, recoltarea optimă trebuie să se încheie până la cel târziu 20.07. ale anului, la care se adaugă cele 10 zile prevăzute în contract, termenul la care pârâta trebuia să îndeplinească obligaţia asumată era la 30.07.1996, din acest moment, începând să curgă termenul de prescripţie. Prin urmare, acţiunea fiind introdusă la 14.07.1999, rezultă că dreptul la acţiune nu era prescris. Apelul este nefondat.
Potrivit contractului încheiat de părţi, reclamanta a livrat îngrăşăminte chimice din alocaţii bugetare pentru cultura de grâu, iar pârâta avea obligaţia să însămânţeze suprafaţa de 600 ha şi să predea societăţii reclamante cantitatea de 720 tone până la 31 iulie 1996.
în urma verificării de către inspectorii financiari a documentaţiei privind justificarea cantităţilor de îngrăşăminte chimice acordate sub formă de alocaţie bugetară, s-a constatat că pârâta, deşi a solicitat şi a primit îngrăşăminte chimice pentru 600 ha, în realitate a însămânţat suprafaţa de 200 ha, ridicând necuvenit îngrăşăminte chimice de 11.550.046, aşa cum rezultă din anexa la procesul-verbal de constatare din 3.06.1996 întocmit de D.G.A..
Urmare a acestei verificări, reclamanta a fost obligată să vireze la Ministerul Agriculturii suma de 72.702.147 lei, cu D.P. nr. 155/4.05.1996, reprezentând contravaloare îngrăşăminte chimice ridicate în plus de diverşi producători agricoli şi în care este inclusă şi suma de 11.550.046 lei, rezultând că aceasta a prejudiciat reclamanta cu suma menţionată prin neîndeplinirea obligaţiei contractuale şi prin încălcarea prevederilor Legii nr. 83/1993.
Deci, acesta este momentul producerii şi constatării prejudiciului suferit de apelanta-reclamantă, datorită faptului că pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale, neavând nici o legătură cu momentul la care trebuia executată obligaţia de predare a produselor agricole pentru a căror cultură au fost destinate îngrăşămintele.
în mod corect, instanţa de fond a apreciat că momentul curgerii termenului de prescripţie este o dată cu virarea către Ministerul Agriculturii a sumei de 11.550.046 lei, contravaloare îngrăşăminte ridicate în plus de reclamantă, prin D.P. nr. 155/4.06.1996 şi cum acţiunea reclamantei a fost introdusă la 20.07.1999, conform art. 3 din Decretul nr. 167/1958, care instituie termenul general de prescripţie de 3 ani, rezultă că dreptul la acţiune al reclamantei a fost prescris.
Prin urmare, Curtea a constatat apelul nefondat şi l-a respins conform art. 296 C. pr. civ..
(Secţia comercială, decizia nr. 212/2000)
NOTĂ: Soluţia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - secţia comercială a fost menţinută prin decizia civilă nr. 1424/2001 pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie - secţia comercială, prin anularea recursului declarat de reclamantă, ca insuficient timbrat. (Judecator Mihaela-Ioana Prisacaru)
| ← POPRIRE. CONTESTAŢIE | PRESCRIPŢIE EXTINCTIVĂ. VICII ASCUNSE. TERMEN DE PRESCRIPŢIE → |
|---|
