Procedura insolvenţei. Cerere de antrenarea a răspunderii personale a organelor de conducere. Condiţii
| Comentarii |
|
Existenţa faptei ilicite constând în neţinerea contabilităţii în conformitate cu legea, rezultă fără dubiu din raportul inspecţiei fiscale nr. 75346/17.07.2009, depus la filele 128-177 dosar fond, prin care s-a constatat neînregistrarea contravalorii unor bunuri şi a TVA aferent în evidenţa contabilă. Prin acelaşi act fiscal, s-a reţinut că intimaţii-pârâţi din prezenta cauză, administratorii ai societăţii debitoare în diferite perioade, nu au prezentat organului de control toate documentele justificative şi de evidenţă contabilă ale societăţii (facturi fiscale, avize de însoţire a mărfii, registrul jurnal completat cu toate operaţiunile economice derulate în numele societăţii, registrul inventar completat cu rezultatele inventarierii patrimoniului), astfel încât aceştia au fost invitaţi, respectiv somaţi să se prezinte la sediul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a Judeţului Vâlcea. În raportul de inspecţie fiscală s-a arătat că împotriva administratorului BI a fost formulată plângere penală, în temeiul dispoziţiilor art. 222 C.proc.pen. pentru refuzul nejustificat de a prezenta, după ce a fost somată de trei ori documentele legale şi bunurile din patrimoniu, în scopul împiedicărilor verificărilor financiare şi fiscale, infracţiune prevăzută de art. 4 din Capitolul II din Legea nr. 241/2005.
Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, Decizia nr. 1542 din 13 iunie 2012
Prin cererea înregistrată sub nr. 1188/90/2010, creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice Vâlcea a solicitat deschiderea procedurii insolvenței față de debitoarea SC L. SRL Drăgășani, cu motivarea că debitoarea se află în încetare de plăți și datorează creditoarei suma de 3.851.620 lei reprezentând obligații fiscale.
Prin sentința nr. 1113/14 iunie 2010, Tribunalul Vâlcea a admis cererea creditoarei și a dispus deschiderea procedurii față de societatea debitoare iar prin sentința nr. 1893/8 noiembrie 2010 s-a dispus trecerea la faliment.
în cauză până la termenul limită fixat prin sentință pentru înregistrare, au formulat cereri de creanță Direcția Generală a Finanțelor Publice Vâlcea și Direcția Regională Vamală Craiova.
Prin cererea înregistrată la 20 iunie 2011 în dosarul nr. 2895/90/2011 și conexată la acest dosar de faliment, lichidatorul judiciar G.A. IPURL Râmnicu Vâlcea a solicitat obligarea pârâților M. D., T. L. și B. I. la plata sumei de 4.092.285,66 lei, reprezentând creanțele creditorilor înscriși la masa credală a debitoarei SC L. SRL.
în motivarea cererii reclamanta arată că pârâta M. D. a fost administrator al societății debitoare de la înființarea societății respective (30 octombrie 2007) și până la data de 13 febr. 2008 când părțile sociale ale debitoarei au fost cesionate în favoarea pârâtului B. I. care a preluat și calitatea de administrator. începând cu data de 24 iunie 2008 și până în prezent administrarea societății a fost asigurată de către pârâta T.L. care a preluat părțile sociale de la pârâtul B.I.
Din raportul cuprinzând cauzele insolvenței întocmit de către administratorul judiciar rezultă că societatea debitoare deținea în patrimoniu la ultima raportare contabilă din 31 dec. 2007 active imobilizate în valoare de 1.066 lei, stocuri de marfă în valoare de 813 lei, clienți neîncasați în sumă de 1.546.608 lei și disponibilități bănești în sumă de 10.321 lei. Activele susmenționate nu au fost predate lichidatorului și nici nu se mai regăsesc în fapt în patrimoniul societății. Prin neurmărirea în termenul legal a încasării acestor creanțe (în privința cărora în prezent dreptul la acțiune este prescris) administratorii societății debitoare au păgubit creditorii cu sumele înscrise în tabelul creditorilor. De la data de 31 decembrie 2007 și până în prezent nu s-au mai întocmit bilanțuri și nu s-au mai depus raportări contabile la organele fiscale.
Tribunalul Vâlcea, Secția a II-a civilă, prin sentința nr. 639/27.02.2012 a admis în parte cererea în răspundere formulată de reclamant împotriva pârâților MD, TL și BI; a obligat pe pârâți în solidar la plata sumei de 1.546.608 lei către debitoarea SC L. SRL Drăgășani cu titlu cotă parte din pasiv.
în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006 s-a dispus închiderea procedurii falimentului față de debitoarea SC L. SRL și radierea acesteia din Registrul Comerțului.
în temeiul art. 136 din Legea privind procedura insolvenței a fost descărcat lichidatorul de orice îndatoriri și responsabilități.
în temeiul art. 135 din Legea privind procedura insolvenței s-a dispus notificarea sentințe debitorului, creditorului, Direcției Teritoriale a Finanțelor Publice, Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Vâlcea, pentru efectuarea mențiunilor de închidere a procedurii și de radiere, publicarea prin Buletinul procedurilor de insolvență, precum și achitarea onorariului lichidatorului judiciar GA IPURL Râmnicu Vâlcea în sumă de 3.000 lei din fondul de lichidare.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Din adresa nr. 25275/3 noiembrie 2011 emisă de Oficiul Registrului Comerțului Vâlcea rezultă că societatea debitoare a fost înființată la data de 30 octombrie 2007, cu denumirea inițială de SC P. SRL, având ca asociat unic și administrator pe pârâta MD. La data de 13 februarie 2008 pârâta MD a cesionat părțile sociale pârâtului BI care a preluat și calitatea de administrator. La data de 20 iunie 2008 pârâtul BI a cesionat părțile sociale pârâtei TL care a preluat și calitatea de administrator. Tot la această dată denumirea societății s-a schimbat în SC L. SRL. La data de 4 martie 2009 a fost cooptat în societate un nou asociat, VCA, fără atribuții de administrare.
Din raportul de inspecție fiscală întocmit la data de 10 iulie 2009 a rezultat că datoriile fiscale ale societății debitoare au fost create ca urmare a nedeclarării taxei pe valoarea adăugată și impozitului pe profit rezultat din activități de comerț cu produse petroliere, constatându-se în același timp că unele dintre operațiuni sunt fictive. Din același raport rezultă că activitatea societății debitoare ar fi fost coordonată de o altă persoană, la domiciliul căreia a fost stabilit și sediul social al societății, pârâții acționând de fapt ca persoane interpuse în administrarea debitoarei.
Pe de altă parte din raportul cuprinzând cauzele insolvenței, întocmit de către administratorul judiciar, rezultă că ultima raportare contabilă o reprezintă bilanțul contabil de la 31 decembrie 2007 în care debitoarea figura cu active imobilizate în valoare de 1.066 lei, stocuri de marfă în valoare de 813 lei, clienți neîncasați în sumă de 1.546.608 lei și disponibilități bănești în sumă de 10.321 lei.
De la data de 31 decembrie 2007 și până în prezent pârâții nu au mai depus raportări contabile și nici nu au predat lichidatorului documentele contabile. Evidența contabilă nu a fost predată nici organelor de inspecție fiscală care au formulat plângere penală pentru împiedicarea efectuării inspecției.
Pe de altă parte activele menționate scriptic nu au fost găsite în fapt iar pentru creanțele neîncasate nu au fost identificați debitorii și nici nu s-au predat documentele justificative care ar fi permis eventuala urmărire.
S-a reținut mai reținut că pârâții nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea iar această neîndeplinire a obligației are legătură directă cu intrarea debitoarei în insolvență deoarece datoriile debitoarei sunt născute chiar din neînregistrarea în contabilitate a operațiunilor pentru care se datorează TVA și impozit pe profit.
în al doilea rând, instanța a constatat că prin neurmărirea și neîncasarea creanțelor societății debitoare pârâții au lipsit debitoarea de fondurile necesare achitării datoriilor sociale. în același timp prin această inacțiune pârâții au folosit bunurile și fondurile societății în interesul altor persoane, mai precis în interesul clienților cărora marfa li s-a livrat și nu au plătit contravaloarea ei, sporindu-și astfel patrimoniul în mod nejustificat.
Potrivit art. 138 alin. (1) lit. a) și d) din Legea nr. 85/2006 în cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 59 alin. (1)) sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte: a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane; d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Așa fiind, în temeiul art. 138 alin. (1) lit. a) și d) din Legea nr. 85/2006 tribunalul a admis cererea reclamantului și i-a obligat pe pârâți în solidar la plata sumei de 1.546.608 lei către debitoarea SC L. SRL Drăgășani cu titlu cotă parte din pasiv, echivalentul creanțelor neîncasate. Instanța a mai apreciat că solidaritatea dintre pârâți se explică prin aceea că sumele provin din mandatul primului administrator și nici unul dintre pârâții care au administrat succesiv societatea debitoare nu s-a preocupat de recuperarea lor deși recuperarea creanțelor constituia o obligație comună a tuturor administratorilor, atât a celor sub mandatul cărora s-au născut drepturile de creanță cât și a administratorilor ulteriori.
în patrimoniul debitoarei nu s-au descoperit bunuri urmăribile motiv pentru care lichidatorul a propus închiderea procedurii falimentului.
Potrivit art. 131 din Legea nr. 85/2006 în orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și niciun creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat.
Având în vedere lipsa bunurilor urmăribile în patrimoniul debitoarei, în speță sunt incidente dispozițiile art. 131 din Legea nr. 85/2006 și întrucât creditorii nu și-au manifestat disponibilitatea de a achita cheltuielile de lichidare efectuate până în prezent, tribunalul a dispus închiderea procedurii.
A fost descărcat lichidatorul de orice îndatoriri și responsabilități, conform art. 136 din Legea privind procedura insolvenței iar onorariul în sumă de 3000 lei va fi achitat din fondul de lichidare.
împotriva sentinței nr. 639/27.02.2012, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, Secția a II-a civilă, au formulat recurs lichidatorul judiciar GA IPURL Rm. Vâlcea și Direcția Regională Pentru Accize și Operațiuni Vamale Craiova, în nume propriu, precum și în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor.
în recursul său lichidatorul judiciar GA IPURL Rm. Vâlcea a criticat soluția instanței de fond ca fiind netemeinică și nelegală în parte, în condițiile în care nu este motivată respingerea cererii sale pentru antrenarea răspunderii personale, pentru întreaga sumă reprezentând pasivul societății.
în dezvoltarea motivului de recurs, lichidatorul a arătat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 138 alin. (1) lit. a) și d).
în ceea ce privește fapta prevăzută la lit. a), lichidatorul a arătat că la ultima raportare contabilă din 31.12.2007, debitoarea deținea în patrimoniu active imobilizate în sumă de 1.066 lei și active circulante în sumă de 1.557.652 lei, compuse din stocuri în sumă de 813 lei, clienți neîncasați în sumă de 1.546.608 lei și disponibilități bănești în sumă de 10.231 lei.
în ceea ce privește fapta prevăzută la lit. d), lichidatorul a arătat că ultima raportare contabilă depusă al D.G.F.P. Vâlcea este bilanțul contabil întocmit la data de 31.12.2007, când societatea o avea ca administrator pe pârâta MD, ulterior de la preluarea societății de către pârâtul BI nemaifiind depuse raportările prevăzute de lege, prezumându-se astfel neîntocmirea acestora.
în aceste condiții, s-a susținut că prejudiciul este imputabil în întregime intimaților-pârâți, astfel încât se impune ca pasivul societății să fie în întregime suportat de către aceștia.
în recursul său Direcția Regională Pentru Accize și Operațiuni Vamale Craiova a criticat sentința în sensul că propunerea de închidere a procedurii față de debitoarea SC L. SRL Drăgășani și radiere a societății din registrul comerțului aduce atingere scopului avut în vedere de Legea nr. 85/2006, cu completările și modificările ulterioare.
La dosarul cauzei nu există vreun demers efectuat de lichidator pentru aflarea bunurilor mobile/imobile proprietatea debitoarei.
Având în vedere că în cauză s-a dispus antrenarea răspunderii administratorului societății insolvente, învederează instanței faptul că propunerea lichidatorului de închidere a procedurii insolvenței debitoarei și deci sentința prin care această propunere a fost admisă, este prezentată, respectiv pronunțată cu încălcarea scopului avut în vedere de legiuitor la adoptarea Legii nr. 85/2006.
Curtea de Apel Pitești, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 1542/R.C. din 13 iunie 2012 a admis recursul formulat de lichidatorul judiciar GA IPURL, a modificat sentința în sensul că a admis acțiunea în tot și a obligat pe pârâtă la plata sumei de 4.092.285,66 lei, menținând în rest sentința.
Au fost respinse, ca nefondate, recursurile formulate de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Craiova, în nume propriu, precum și în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut următoarele:
în ceea ce privește critica referitoare la neefectuarea demersurilor pentru identificarea bunurilor debitoarei, Curtea reține că din raportul depus la fila 184 din dosar, rezultă că aceste demersuri au fost inițiate de către lichidator, care prin adresa nr. 708/2.05.2011, formulată către Primăria Drăgășani a solicitat informații cu privire la activele societății (clădiri, terenuri, mijloace de transport de la Direcția de impozite și taxe locale, începând cu data de 14.06.2007 și documentele în baza cărora au fost înstrăinate aceste active către terți).
Cu toate acestea, cu adresa nr. 10779/16.05.2011, Primăria Drăgășani a comunicat că această societate comercială nu figurează înregistrată în baza sa de date, iar lichidatorul a învederat acest aspect prin adresa de la dosar.
în ceea ce privește imposibilitatea închiderii procedurii, deși sunt îndeplinite cerințele art. 131 din Legea nr. 85/2006, deoarece nu s-a finalizat acțiunea în antrenarea răspunderii în temeiul art. 138 din lege sau pentru că sentința nu a fost încă pusă în executare, nici aceasta nu poate fi reținută, în condițiile în care executarea sentinței obținută împotriva persoanei vinovată de ajungerea societății în insolvență se poate face și după închiderea procedurii, conform art. 142 din Legea nr. 85/2006. Sumele astfel rezultate nu mai pot intra în conturile debitoarei deoarece aceasta este radiată, însă această situație nu reprezintă un impediment la executare.
Executarea silită poate fi derulată în condițiile art. 142 din Legea nr. 85/2006, care la alin. (2) arată expres că “după închiderea procedurii falimentului, sumele rezultate din executarea silită vor fi repartizate de către executorul judecătoresc, în conformitate cu prevederile prezentei legi, în temeiul tabelului definitiv consolidat de creanțe pus la dispoziția sa de către lichidator.”
Totodată, continuarea procedurii, pentru a se aștepta executarea sentinței de antrenare a răspunderii administratorului, ar determina numai creșterea cheltuielilor de procedură, fără o justificare a acestora, costul menținerii calității procesuale a lichidatorului putând fi evitat prin continuarea executării prin executor.
Continuarea procedurii nu poate fi realizată dincolo de aspectele specifice fiecărei cauze, întrucât, în condițiile în care, în averea debitoarei nu există bunuri care să poată fi valorificate, disponibilități bănești ori creanțe de recuperat, această situație nu ar avea drept urmare decât creșterea pasivului fără nici o perspectivă de acoperire, cel puțin a cheltuielilor ce s-ar prilejui în acest mod.
De altfel, acțiunea în antrenarea răspunderii este formulată tocmai pentru că de la debitoare nu se mai putea recupera nicio creanță, devenind incident textul art. 131 din Legea nr. 85/2006.
Nu se poate considera că cerința lipsei bunurilor în averea debitorului, prevăzută de art. 131 din Legea nr. 85/2006, nu este îndeplinită deoarece se dispune antrenarea răspunderii persoanelor vinovate de ajungerea societății în insolvență, aceasta din urmă având ca obiect averea terței persoane, iar nu pe cea a debitoarei.
în ce privește posibilitatea utilizării fondului de lichidare, potrivit art. 4 alin. (4) din Legea nr. 85/2006, acest fond poate fi utilizat în lipsa disponibilităților în contul debitorului, avându-se în vedere situația în care averea acestuia cuprinde totuși bunuri valorificabile, ceea ce nu este cazul în speță.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 8 din Legea nr. 85/2006, raportat la art. 312 C.proc.civ., Curtea a respins acest recurs ca nefondat.
în ceea ce privește recursul formulat de lichidator, acesta s-a considerat fondat fiind admis, pentru următoarele considerente:
Prin sentința atacată, judecătorul sindic a reținut incidența dispozițiilor art. 138 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 85/2006, însă a dispus antrenarea răspunderii pârâților doar pentru suma de 1.546.608 lei, echivalentul creanțelor neîncasate, ceea ce conduce la concluzia că în fapt, antrenarea răspunderii s-a dispus doar pentru fapta prevăzută la art. 138 alin. (1) lit. a).
Curtea nu a reiterat, considerând a fi întemeiate, cele reținute de tribunal cu privire la fapta prevăzută la art. 138 alin. (1) lit. a).
Cu toate acestea s-a apreciat că în cauză sunt incidente și elementele constitutive ale faptei prevăzute de art. 138 alin. (1) lit. d), ceea ce conduce la antrenarea răspunderii pentru întregul pasiv al societății debitoare.
Astfel, potrivit art. 138 alin. (1) din Legea nr. 85/2006: „în cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 59 alin. (1) sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:
(...) d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea”.
Scopul instituirii răspunderii persoanelor prevăzute de art. 138 din Legea nr. 85/2006 este acela de a asigura acoperirea pasivului rămas în patrimoniul debitorului după lichidarea bunurilor și distribuirea sumelor obținute, natura juridică a acestui tip special de răspundere fiind aceea a unei răspunderi civile delictuale pentru fapta proprie.
Prin urmare, condițiile care se impun a fi verificate sunt cele ale art. 998-999 C.civ., constând în: existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența culpei și existența legăturii de cauzalitate.
în cauză, Curtea a reținut că aceste condiții se regăsesc întrunite în privința faptei prevăzute de art. 138 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 85/2006.
Astfel, existența faptei ilicite constând în neținerea contabilității în conformitate cu legea, rezultă fără dubiu din raportul inspecției fiscale nr. 75346/17.07.2009, depus la filele 128-177 dosar fond, prin care s-a constatat neînregistrarea contravalorii unor bunuri și a TVA aferent în evidența contabilă.
Urmare a raportului de inspecție fiscală, a fost emisă decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată depuse la filele 128-132 din dosar.
Prin același act fiscal, s-a reținut că intimații-pârâți din prezenta cauză, administratorii ai societății debitoare în diferite perioade, nu au prezentat organului de control toate documentele justificative și de evidență contabilă ale societății (facturi fiscale, avize de însoțire a mărfii, registrul jurnal completat cu toate operațiunile economice derulate în numele societății, registrul inventar completat cu rezultatele inventarierii patrimoniului), astfel încât aceștia au fost invitați, respectiv somați să se prezinte la sediul Direcției Generale a Finanțelor Publice a Județului Vâlcea.
în raportul de inspecție fiscală s-a arătat că împotriva administratorului BI a fost formulată plângere penală, în temeiul dispozițiilor art. 222 C.proc.pen. pentru refuzul nejustificat de a prezenta, după ce a fost somată de trei ori documentele legale și bunurile din patrimoniu, în scopul împiedicărilor verificărilor financiare și fiscale, infracțiune prevăzută de art. 4 din Capitolul II din Legea nr. 241/2005.
în mod similar, după schimbarea denumirii societății în SC L. SRL, administratorul-pârât TLG a fost la rândul său somată să se prezinte la sediul D.G.F.P. Vâlcea cu documentele de evidență contabilă și de evidență fiscală pentru perioada de la înființare la 30.04.2008, registrul unic de control, alte documente justificative relevante pentru stabilirea stării de fapt fiscale.
întrucât nici acest administrator nu a dat curs solicitării și împotriva acesteia s-a formulat plângere penală pentru aceeași infracțiune.
Din raportul de inspecție fiscală întocmit la data de 10 iulie 2009 a rezultat că datoriile fiscale ale societății debitoare au fost create ca urmare a nedeclarării taxei pe valoarea adăugată și impozitului pe profit rezultat din activități de comerț cu produse petroliere, constatându-se în același timp că unele dintre operațiuni sunt fictive. Din același raport rezultă că activitatea societății debitoare ar fi fost coordonată de o altă persoană, la domiciliul căreia a fost stabilit și sediul social al societății, pârâții acționând de fapt ca persoane interpuse în administrarea debitoarei.
Cele reținute de către organele fiscale au fost preluate și în concluziile raportului cu privire la cauzele care au dus la apariția stării de insolvență a debitoarei, din care a rezultat că nu a fost predat niciunul din elementele de activ, iar lichidatorul nu are niciun fel de documente financiar-contabile, astfel încât nu se poate face o analiză asupra activității economico-financiare legale desfășurată de către societate.
Din coroborarea concluziilor raportului de inspecție fiscală și raportului întocmit de lichidator în temeiul art. 59 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, a rezultat că sunt întrunite condițiile art. 138 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 85/2006 privind existența faptei ilicite, precum și faptul că persoanele răspunzătoare pentru aceasta sunt administratorii societății, intimații-pârâți din prezenta cauză, cărora le revenea, fiecare pentru perioada în care a deținut funcția de administrator, responsabilitatea pentru obligația ținerii contabilității în conformitate cu legea, potrivit art. 72 din Legea nr. 31/1990.
în ceea ce privește prejudiciul, acesta a rezultat din existența pasivului neacoperit al societății în cuantum de 4.092.285,66 lei.
Legătura de cauzalitate între fapta ilicită și starea de insolvență a societății a rezultat tocmai din faptul că, prin neținerea contabilității în conformitate cu legea, s-a ajuns ca organele fiscale să stabilească prin decizia de impunere baza de impozitare, ajungând la un total al obligațiilor de plată față de bugetul de stat de 4.092.285,66 lei.
Or, starea de insolvență a societății a fost cauzată tocmai de imposibilitatea de a face față acestei datorii către bugetul statului, D.G.F.P. Vâlcea și D.R.A.O.V. Craiova fiind, de altfel, singurii creditori înscriși la masa credală.
Pentru aceste motive, apreciindu-se ca fiind cumulativ întrunite condițiile art. 138 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 85/2006, Curtea a admis recursul și a modificat sentința, în sensul că a admis în tot acțiunea și au fost obligați pârâții la plata sumei de 4.092.285,66 lei, reprezentând întregul pasiv neachitat, către debitoare.
| ← Procedura insolvenţei. Contestaţie împotriva raportului... | Deschiderea procedurii insolvenţei în conformitate cu... → |
|---|
