Procedura insolvenţei. Contestaţie la tabelul de creanţe. Inadmisibilitatea adăugării accesoriilor la creanţe bugetare după data deschiderii procedurii
| Comentarii |
|
În condiţiile în care participă la procedura colectivă şi concursuală prevăzută de Legea insolvenţei, toţi creditorii, inclusiv cei bugetari, trebuie să se supună în mod necondiţionat prevederilor acestui act normativ, procedurii speciale menţionate neputându-i fi aplicate dispoziţii dintr-o altă lege, care reglementează o procedură de recuperare individuală a creanţelor, aşa cum este Codul de procedură fiscală. Creanţa instituţiei bugetare constând în majorări de întârziere la debitul iniţial, calculate după deschiderea procedurii şi până la data intrării debitoarei în faliment, nu poate fi primită de lichidator pentru a fi înscrisă în tabelul de creanţe motivat de faptul că legea nu permite adăugarea accesoriilor calculate după data deschiderii procedurii întrucât s-ar încălca caracterele concursual, egalitar şi unitar ale procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006.
Secţia comercială, Decizia nr. 152 din 19 februarie 2008
Prin sentința civilă nr. 2757 din 21.11.2007 pronunțată în dosarul nr. 1939/2005 Tribunalul Arad a respins contestația formulată de creditoarea D.G.F.P. Arad, în reprezentarea A.N.A.F. București, împotriva măsurii luate de A I.P.U.R.L. Arad, în calitate de lichidator judiciar al SC P. SRL Beliu, de a refuza înscrierea instituției contestatoare în tabelul creditorilor societății debitoare cu suma de 2.550 lei reprezentând diferențe calculate.
Pentru a hotărî astfel judecătorul-sindic a reținut că, raportat la prevederile art. 75 din Legea nr. 85/2006, contestația creditoarei este neîntemeiată întrucât art. II pct. 6 din O.G. nr. 47/2007 nu face referire la creanțele născute anterior apariției Legii insolvenței, ci numai la cele născute anterior intrării în vigoare a acestei ordonanțe, iar dacă legiuitorul ar fi dorit să se calculeze obligații fiscale accesorii până la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 85/2006 ar fi făcut mențiuni exprese în acest sens în conținutul ordonanței amintite, lucru care nu s-a întâmplat.
împotriva sentinței civile de mai sus, în termen legal, a declarat recurs D.G.F.P. Arad solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii contestației formulate și completarea declarației de creanță depusă la data de 2.10.2007 la Tribunalul Arad cu consecința înscrierea sale în tabelul creditorilor debitoarei SC P. SRL și cu suma de 2.550 lei.
Prin decizia civilă nr. 152 din 19.02.2008, Curtea de Apel Timișoara a respins ca nefondat recursul declarat de creditoarea D.G.F.P. Arad, în reprezentarea A.N.A.F. București, împotriva sentinței civile nr. 2757 din 21.11.2007 a Tribunalului Arad.
Pentru a pronunța această soluție Curtea a reținut că hotărârea judecătorului-sindic este temeinică și legală, în conformitate cu prevederile incidente în cauză.
Astfel, art. II pct. 6 din O.G. nr. 47/2007 prevede că în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a acestui act normativ, organele fiscale vor calcula obligațiile fiscale accesorii datorate până la data intrării în vigoare a acestei ordonanțe de către contribuabilii aflați în stare de insolvență, potrivit art. 41 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, cu modificările ulterioare, și vor depune diligențe pentru înscrierea creanțelor în tabelul creditorilor.
Recurenta a interpretat aceste dispoziții legale în sensul că se calculează majorări de întârziere pentru creanțele bugetare până la intrarea în vigoare a noii Legi a insolvenței, adică până la data de 20.07.2006, interpretare care, atât în opinia judecătorului sindic, cât și în opinia Curții, este eronată.
în acest sens, Legea nr. 64/1995, aplicabilă în derularea procedurii până la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 85/2006, prevedea în art. 45 că nici o dobândă, majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuială nu va putea fi adăugată creanțelor născute anterior deschiderii procedurii și negarantate cu ipotecă, gaj sau altă garanție reală mobiliară ori drept de retenție, de orice fel, sau părților negarantate din creanțele garantate cu astfel de garanții, de la data deschiderii procedurii, în afară de cazul în care, prin programul de plată a creanțelor cuprins în planul de reorganizare, se derogă de la prevederile de mai sus.
Pe de altă parte, dispozițiile art. 118 alin. (4) C.proc.fisc., în forma republicată (M. Of. nr. 863 din 26 septembrie 2005), anterior modificărilor aduse prin O.G. nr. 47/2007, prevedeau că pentru obligațiile fiscale neplătite la termen, atât înainte, cât și după deschiderea procedurii de reorganizare judiciară, se datorează dobânzi și penalități de întârziere până la data deschiderii procedurii de faliment. Pentru obligațiile fiscale născute după data deschiderii procedurii de faliment și neplătite la termen nu se datorează dobânzi și penalități de întârziere.
în speță, nu s-a făcut această dovadă de către instituția recurentă, iar din actele dosarului rezultă, de asemenea, că debitoarea nu este și nici nu a fost supusă procedurii reorganizării judiciare, prevăzute de Legea nr. 64/1995. în aceste condiții, alin. (4) al art. 118 este inaplicabil în cauză, întrucât textul de lege se referea la procedura reorganizării judiciare. Din dispozițiile acestui articol, care folosește sintagma de „reorganizare judiciară”, și nicidecum pe aceea de „reorganizare judiciară și faliment”, se reține că legiuitorul s-a referit strict la reorganizarea activității debitoarei pe baza unui plan, care, în speță, nu a avut loc. Astfel, norma menționată nu derogă de la dreptul comun în materie reglementat de Legea insolvenței, ci reprezintă o reluare a prevederilor art. 92 alin. (7) din Legea nr. 64/1995, republicată, cu nuanțarea că legea fiscală se aplică doar în cazul dobânzilor și penalităților de întârziere aferente obligațiilor fiscale, numai în situația în care a fost propus și confirmat un plan de reorganizare, sau, altfel spus, societatea debitoare s-ar afla în procedura de reorganizare judiciară, ceea ce nu este cazul în speță.
Prevederile art. 45 din Legea nr. 64/1995 arătau în mod expres că nici o dobândă majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuială nu poate fi adăugată creanțelor născute anterior deschiderii procedurii, după data deschiderii procedurii, fără a distinge după natura creanțelor, respectiv dacă acestea sunt sau nu bugetare. Rezultă, deci, că creanța instituției bugetare constând în majorări de întârziere la debitul inițial, calculate după deschiderea procedurii și până la data intrării debitoarei în faliment, nu poate fi primită de lichidator pentru a fi înscrisă în tabelul de creanțe, motivat de faptul că legea nu permite adăugarea accesoriilor calculate după data deschiderii procedurii, deoarece s-ar încălca caracterele concursual, egalitar și unitar ale procedurii prevăzute de Legea nr. 64/1995, în prezent Legea nr. 85/2006.
Susținerile creditoarei recurente, cum că în cauză ar fi aplicabile dispozițiile art. 117 alin. (4) (devenit ulterior art. 118) C.proc.fisc. care permit calculul accesoriilor creanței până la data intrării în faliment pentru creanțele bugetare sunt lipsite de temei legal, întrucât aceste prevederi trebuie interpretate în corelație cu cele ale art. 92 alin. (7) din Legea nr. 64/1995, republicată, astfel că, accesoriile pot fi calculate numai în cazul în care a fost întocmit un plan de reorganizare al debitoarei și el a eșuat, debitoarea intrând în faliment.
în condițiile în care participă la procedura colectivă și concursuală prevăzută de Legea insolvenței, toți creditorii, inclusiv cei bugetari, trebuie să se supună în mod necondiționat prevederilor acestui act normativ, procedurii speciale menționate neputându-i fi aplicate dispoziții dintr-o altă lege, care reglementează o procedură de recuperare individuală a creanțelor, așa cum este Codul de procedură fiscală.
Cum orice derogare de la regulile stabilite prin legea a cărei aplicare se face trebuie prevăzută chiar în dispozițiile respectivului act normativ, iar Legea insolvenței, reglementând procedura de executare colectivă, nu face, în principiu, diferențe de tratament după natura creanțelor, înseamnă că sunt aplicabile pentru toți creditorii prevederile art. 41 din Legea nr. 85/2006 (fost art. 45 din Legea nr. 64/1995, republicată), care interzic calcularea de accesorii la creanțe după data deschiderii procedurii.
în ceea ce privește art. 6 din Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 1186 din 11.07.2006 privind deschiderea procedurii de reorganizare judiciară și faliment de către organele fiscale competente și propunerile de numire a lichidatorilor acesta, la care se face trimitere în cuprinsul adresei nr. 556886/556887 din 24.09.2007 a Direcției Juridice din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, pe lângă faptul că acesta trebuie interpretat în același mod ca și prevederile art. 118 alin. (4) din O.G. nr. 92/2003, este de observat că, la solicitarea Uniunii Naționale a Practicienilor în Insolvență din România nr. 867 din 25.05.2007, acesta a fost abrogat prin Ordinul Ministrului Finanțelor și Economiei nr. 797 din 23.07.2007, astfel că el nu mai poate fi luat în seamă.
în cauză nu sunt incidente nici dispozițiile art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, nefiind vorba despre o eroare esențială pentru a obține modificarea tabelelor definitive de creanță, o anume interpretare a unor norme juridice neputând constitui o asemenea eroare. Mai mult, potrivit art. 1221 C.proc.fisc., republicată (M. Of. nr. 513 din 31 iulie 2007), în forma modificată prin O.G. nr. 47/2007, pentru creanțele fiscale născute anterior sau ulterior datei deschiderii procedurii insolvenței nu se datorează și nu se calculează majorări de întârziere după data deschiderii procedurii insolvenței, ceea ce constituie un argument în plus pentru interpretarea art. II pct. 6 din O.G. nr. 47/2007 în sensul necalculării majorărilor de întârziere pentru creanțele bugetare după data deschiderii procedurii insolvenței.
(Judecător Csaba Bela Nasz)
| ← Procedura insolvenţei. Închiderea procedurii. Executarea... | Ordonanţă preşedinţială. Condiţii de admisibilitate.... → |
|---|
