Răspundere civilă delictuală. Limitarea valorii despăgubirilor. Aplicabilitate.
| Comentarii |
|
Dosar nr. 4442/83/2008DECIZIE CIVILĂ Nr. 110/R/18 Februarie2009Sentinţa civilă nr.5382/30.09.2008 Răspundere civilă delictuală. Limitarea valorii despăgubirilor. Aplicabilitate.
Tribunalul, analizând recursurile declarate în cauză prin prisma motivelor invocate depărţi, cât şi din oficiu,sub aspectul nulităţilor de ordine publică, apreciază ca fondat recursuldeclarat de reclamant şi ca nefondat cel exercitat de pârât, reţinând următoarele:
În urma producerii riscului asigurat, avarierea autoturismului reclamantului-recurent,din vina pârâtului-intimat, recurent la rândul lui, la data de 04.11.2006, asigurătorul SC O SASucursala Maramureş achită recurentului suma de 1.246,08 lei.
La 14.11.2006,recurentul-reclamant a convenit cu asigurătorul că nu mai are nici opretenţie pentru daunele produse în accidentul de circulaţie şi achitate în baza evaluăriistabilită prin procesul verbal de constatare a pagubelor la autovehicule (fila 34-dosarnr.1035/296/2006).
Majorarea pretenţiilor peste limita achitată, a condus la promovarea acţiunii de cătrerecurent, atât împotriva asiguratului, cât şi a asigurătorului, intervenient forţat în condiţiileart.59 din Lg.136/1995.
Cu ocazia efectuării expertizei tehnice judiciare în specialitatea auto, de exp. VidaConstantin, valoarea de despăgubire a pagubelor produse la autoturism după producereaevenimentului,după criteriile stabilite prin Ordinul nr.3108/2004, este de: 2139 lei (fila99 dindosarul de fond).
Valoarea efectivă a prejudiciului este de:3.387,35 lei, cuprinzând manopera şicontravaloarea pieselor noi şi nu folosite din dezmembrări.
În caz de folosire a pieselor din dezmembrări, SC N SRL Baia Mare a întocmit undeviz pentru suma de 2.401,30lei.
Aşa cum s-a arătat anterior, în procedură administrativă, recurentul a încasat de laasigurător, suma de 1246lei, iar maxim s-ar fi putut achita suma de 2139 lei, diferenţa până la3.387lei fiind de 1248 lei, pe care o datorează pârâtul intimat, întemeiat pedisp.art.998 Codcivil, privind răspunderea civilă delictuală.
Stabilirea limitei valorice a despăgubirilor, indemnizaţie pentru daune, prin hotărâre aGuvernului, conformart.53 din Lg.136/1995, nu împiedica pe terţul păgubit să recuperezevaloarea efectivă a prejudiciului de la cel vinovat de producerea lui. Nivelul maxim adespăgubirilor de asigurare, priveşte doar raportul juridic obligaţional existent între asigurat şiasigurător, fără ca această limitare să poată fi opusă terţului păgubit.
Diferenţa rămasă de recuperat în acelaşi scop pentru ocrotirea aceluiaşi interes alcreditorului, se recuperează, întemeiat pe principiile răspunderii civile delictuale, direct de lacel vinovat de producerea evenimentului, în condiţiile art.998 Cod civil.
În consecinţă, acordarea parţială a sumei de 893 lei, stabilită de prima instanţă nuasigură recuperarea integrală a prejudiciului suferit de reclamant, şi adiţionată la indemnizaţiade 1246 lei încasată, acoperă suma de 2139 lei, cât s-ar fi putut încasa în funcţie de Criteriilestabilite prin Ordinul nr.3108/2004.
Stabilirea concretă şi efectivă a prejudiciului s-a realizat prin raportul de expertiză,ordonat în cauză de instanţă, situaţie în care constatările sunt opozabile tuturor părţilor dinproces, astfel că, în mod greşit, instanţa a limitat nivelul despăgubirilor la suma totală de 2139lei.
Diferenţa de 839 lei,reclamantul-recurent a solicitat a fi plătită de asigurător şi nu deasigurat,or instanţa l-a obligat pe acesta din urmă la plata ei, fără a ţine seama de distincţiile şiizvorul pretenţiilor analizate anterior în detaliu de tribunal.
Prezentul litigiu se limitează doar în partea de raport juridic obligaţional, fundamentatpe răspunderea civilă delictuală, între terţul păgubit şi cel care a produs prejudiciul,vinovăţiaacestuia, în speţă, pârâtul-intimat (asiguratul), nefiind contestată.
În raport de considerentele expuse, hotărârea primei instanţe este parţial întemeiată peaplicarea greşită a legii, criticile reclamantului-recurent fiind întemeiate, astfel că, înbazaart.312 alin.1 Cod procedură civilă, art.304 pct.9 Cod procedură civilă,tribunalul a admisrecursul declarat de recurent în sensul modificării hotărârii primei instanţe prin majorareasumei de la 893 lei la 1248 lei, plus cheltuieli de judecată, astfel cum au fost justificate prindepunerea biletelor de călătorie, plata privind efectuarea expertizei.
Cât priveşte recursul pârâtului acesta este nefondat, întrucât:
Contractul de asigurarenr.1361672/13.10.2006, cuprinde pentru anul 2005 şi 2006,limitele maxime ale despăgubirilor ce pot fi acordate de Asiguratorul RCA pentru prejudiciilecauzate în unul şi acelaşi accident de autovehicul, pentru pagube materiale directe şi indirectede peste 1.000.000 lei ROL, stabilite în conformitate cu criteriile emise de CSD - Comisia deSupraveghere a Despăgubirilor.
Recurentul-pârât, prin motivele invocate în cererea de recurs şi concluzii scrise, dă ointerpretare greşită clauzelor contractuale care preiau conţinutul art.7 şi anexa 3 dinOrdinulnr.3108/2004 emis de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, iar la stabilireaprejudiciului conform expertizei s-a luat în considerare, conform art.3 din ordin, inclusivstarea de întreţinere a autovehiculului şi uzura. Diferenţa de evaluare apare doar în privinţamanoperei şi a pieselor noi, pe când în evaluarea făcută de asigurător s-au calculat pieserezultate din dezmembrări,la mâna a doua şi nu piese noi, or reclamantul-recurent nu esteobligat să accepte astfel de piese, doar pe considerentul că autoturismul avariat are o anumităvechime şi grad de uzură.
Limitele despăgubirilor se stabilesc ţinând seama de criteriile cuprinse în normele deaplicare a legii asigurărilor sociale. Astfel, dacă după criteriile cuprinse înOrdinulnr.3108/2004 dosarul de daună se rezumă la suma de 2139 lei, cum este cazul în speţă,diferenţa de până la 3387 lei o suportă cel vinovat de producerea accidentului,pe temeiulrăspunderii civile delictuale, iar răspunderea asiguratorului se limitează la ceea ce permitordinele emise de CDAM.
În consecinţă, raţionamentul recurentului nu este în acord cu Lg.nr.136/1995 şinormele de aplicare în materie, care nu interzic sub nici o formă antrenarea răspunderii civiledelictuale, întemeiată pe art.998 Cod civil, considerente pentru care,tribunalul a respins, înbaza art.312 Cod procedură civilă, ca nefondat,recursul declarat în cauză.
| ← Excepţie nelegalitate act administrativ cu caracter normativ.... | Pentru funcţionarea unor servicii publice locale create în... → |
|---|
