Reorganizare judiciară şi faliment. Deschiderea procedurii. Condiţii
| Comentarii |
|
Pentru aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 64/1995, republicată, nu interesează raportul dintre activul şi pasivul debitorului, ci insolvenţă acestuia, legată de imposibilitatea debitorului de a face faţă plăţilor scadente, cu sumele de bani disponibile.
Faptul că debitorul are de recuperat creanţe de la diverşi debitori este irelevant, câtă vreme procedura se aplică chiar şi în cazul unei singure creanţe neonorate la plată.
(Decizia nr. 816 din 29 mai 2002 - Secţia a Vl-a comercială)
Prin acţiunea înregistrată la 4.07.2001, creditoarea Primăria Municipiului Bârlad a solicitat deschiderea procedurii prevăzute de Legea nr. 64/1995, republicată, împotriva debitoarei S.C. "V." S.A., pentru o sumă de 5.173.281.971 lei, reprezentând creanţe bugetare.
Debitoarea a formulat contestaţie, susţinând că nu se află în încetare de plăţi, fiind vorba de un blocaj financiar.
Prin Sentinţa civilă nr. 9691 din 29.11.2001, tribunalul a respins contestaţia formulată, a deschis procedura de faliment împotriva debitoarei şi a numit administratorul judiciar.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut că datoria invocată de creditoare este certă, lichidă şi exigibilă, astfel că cererea introductivă îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 64/1995, republicată, refuzul debitoarei privind achitarea debitului nefiind întemeiat pe baza unor excepţii care să justifice neplata.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs debitoarea, solicitând modificarea hotărârii, în sensul admiterii contestaţiei şi a respingerii cererii introductive.
Recurenta a invocat următoarele motive:
Instanţa nu s-a pronunţat asupra unui mijloc de apărare sau dovezi administrate, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii (art. 304 pct. 10 din Codul de procedură civilă), nu a avut în vedere balanţele depuse de societate care atestau solvabilitatea acesteia şi a considerat în mod greşit că, prin contestaţia depusă, debitoarea a recunoscut că se află în incapacitate de plată temporară.
Sentinţa atacată cuprinde motive străine de natura pricinii, în mod greşit instanţa motivează decizia de deschidere a procedurii pe faptul că societatea nu şi-a manifestat intenţia de a propune un plan de reorganizare. Societatea nu putea să propună un plan de reorganizare înainte de deschiderea procedurii, deoarece conform art. 59 alin. (4) din Legea nr. 64/1995, republicată, planul de reorganizare trebuie să fie propus într-un anumit termen de la data deschiderii procedurii.
Intimata, legal citată, nu a fost prezentă în instanţă.
Curtea de Apel Bucureşti a respins recursul ca nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Motivul prevăzut de art. 304 pct. 10 din codul de procedură civilă nu este întemeiat, instanţa de fond analizând întreg materialul probator administrat. Susţinerile că debitoarea îşi desfăşoară în continuare activitatea, că are de recuperat diverse creanţe, că patrimoniul său are o valoare de peste 53 miliarde lei nu sunt motive pentru respingerea cererii introductive câtă vreme debitoarea nu a contestat creanţa în temeiul dispoziţiilor art. 29 alin. (2) din Legea nr. 64/1995, republicată, iar procedura reorganizării şi falimentului se aplică în condiţiile prevăzute de art. 29 alin. (1) din lege, creanţa debitoarei fiind certă, lichidă şi exigibilă.
Pentru aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 64/1995, republicată, nu interesează raportul dintre activul şi pasivul debitorului, ci insolvenţă acestuia, legată de imposibilitatea debitorului de a face faţă plăţilor scadente cu sumele de bani disponibile.
Situaţia că S.C. "V." S.A. are de recuperat creanţe de la diverşi debitori este iarăşi irelevantă, câtă vreme procedura se aplică chiar şi în cazul unei singure creanţe neonorate la plată, iar în speţă creanţa neonorată la plată se ridică la peste 5 miliarde lei.
Nici ultimul motiv de recurs nu poate fi reţinut, instanţa motivând în fapt şi drept, temeinic, sentinţa.
Faptul că instanţa de fond a reţinut că debitoarea nu a propus un plan de reorganizare nu este decât un motiv în plus pentru argumentarea soluţiei, întemeiată pe dispoziţiile art. 29 alin. (1) şi art. 31 din Legea nr. 64/1995, republicată, acest aspect fiind reţinut alături de celelalte considerente ce au format convingerea instanţei şi anume neplata creanţei, incapacitatea de plată şi neaplicarea dispoziţiilor art. 29 alin. (2) din lege.
| ← Reorganizare judiciară şi faliment. Deschiderea procedurii.... | Reorganizare judiciară şi faliment. Deschiderea procedurii.... → |
|---|
