Reorganizare judiciară şi faliment. Răspunderea administratorului. Condiţii
| Comentarii |
|
Faptele administratorului enunţate în art. 124 alin. (1) lit. a) şi d) din Legea nr. 64/1995, republicată, care au favorizat crearea prejudiciului, constând în aducerea societăţii debitoare în încetare de plăţi şi la insuficienţa activului, trebuie probate.
Condamnarea administratorului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 215 alin. 1, 2, 3 şi 4 din Codul penal - înşelăciune - nu produce consecinţe juridice, nefiind dovedit raportul de cauzalitate între fapta acestuia şi ajungerea societăţii în încetare de plăţi.
(Decizia nr. 1040 din 2 septembrie 2002 - Secţia a Vl-a comercială)
Prin cererea înregistrată la 09.04.2002 sub nr. 806 pe rolul Tribunalului Ialomiţa, creditoarea S.C. "U." a solicitat în contradictoriu cu T.V. şi V.G., administratorii S.C. "V.", obligarea acestora la plata datoriilor societăţii aflate în încetare de plăţi, cu motivarea că recuperarea creanţelor prin procedura reglementată de Legea nr. 64/1995, republicată, nu a fost posibilă, întrucât societatea debitoare nu deţine bunuri sau valori pentru acoperirea datoriilor, fiind invocate dispoziţiile art. 124 din lege.
Prin Sentinţa civilă nr. 361/2002, Tribunalul Ialomiţa a respins cererea, instanţa reţinând că nu au fost probate întinderea prejudiciului şi culpa administratorilor.
împotriva acestei sentinţe, creditoarea a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, fiind reiterate argumentele invocate în cererea introductivă, dispoziţiile art. 124 alin. (1) lit. a) şi d) din Legea nr. 64/1995, republicată.
Curtea a respins recursul ca nefondat, cu motivarea că situaţiile de fapt reglementate de dispoziţiile art. 124 alin. (1) lit. a)- folosirea bunurilor sau creditelor societăţii în folosul propriu sau în cel al unei alte societăţi - şi lit. d) -întocmirea unei contabilităţi fictive, înlăturarea documentelor contabile sau nerespectarea dispoziţiilor legale cu privire la ţinerea evidenţelor contabile - nu au fost probate în cauză, instanţa de fond aplicând corect prevederile art. 1169 din Codul civil.
Faptul că T.V. a fost condamnată pentru infracţiunile prevăzute de art. 215 alin. 1, 2, 3 şi 4 din Codul penal nu are relevanţă, întrucât nu s-a dovedit raportul de cauzalitate între fapta sa şi ajungerea societăţii în încetare de plăţi.
| ← Reorganizare judiciară şi faliment. Răspunderea membrilor... | Reorganizare judiciară şi faliment. Răspunderea... → |
|---|
