Respingere exceptie nulitate recurs. Atragerea raspunderii administratorului societatii debitoare. Rol activ instanta.Răspundere civilă delictuală
| Comentarii |
|
administratorului societatii debitoare. Rol activ instanta.
Exceptia nulitatii recursului întemeiata pe dispozitiile art.302 ind.1
alin.1 lit.a Cod procedura civila, motivata pe neindicarea sediului intimatei, a
numarului de înmatriculare în registrul comertului, a codului unic de
înregistrare si a contului bancar, apare neîntemeiata, atât timp cât intimata a
formulat întâmpinare în cauza.
În acest sens, trebuie retinute si prevederile art.105 alin.2 Cod
procedura civila, conform carora nu orice act de procedura facut cu
neobservarea formelor legale este lovit de nulitate, chiar daca aceasta este
expresa prin combaterea motivelor pe care a fost întemeiata calea de atac,
urmare depunerii întâmpinarii, fiind probata inexistenta vatamarii intimatei.
Pentru atragerea raspunderii membrilor organelor de conducere ale
societatii debitoare, în conditiile art.124 lit.d din Legea nr.64 republicata
( actualmente art.137 lit.d), nu este suficienta numai existenta prejudiciului, în
virtutea rolului activ judecatorul sindic trebuind sa ordone administrarea ori
completarea probelor menite sa confirme culpa administratorului, respectiv
fapta comisa de acesta, care sa permita încadrarea în una din situatiile avute
în vedere de legiuitor.
(decizia comerciala nr. 1020/2004 - Curtea de Apel Bucuresti -
Sectia a VI-a comerciala)
Prin sentinta comerciala nr.632/24.05.2004 pronuntata de Tribunalul
Bucuresti - Sectia a VII-a Comerciala în dosarul nr.1567/2003 a fost admisa
cererea formulata de reclamanta S.C. R. SA Bucuresti în contradictoriu cu
pârâtul I. A. S. care a fost obligat sa suporte pasivul societatii debitoare în
suma de 661.095.832 lei, retinându-se în esenta, culpa pârâtului care în
calitatea de administrator al S.C. P. S.R.L a încalcat dispozitii imperative
contribuind la ajungerea debitoarei în încetare de plati, fiind antrenata
raspunderea prev. de art.124 lit.d din Lg.64/1995 republicata si modificata.
Împotriva sentintei precitate a formulat recurs pârâtul pe care a criticat-
o pentru netemeinicie si nelegalitate aratând în esenta ca, instanta de fond
gresit a retinut ca nu s-au depus înscrisurile prev. de art.26 din legea
nr.64/1995 republicata întrucât probele releva contrariul, anexându-se
înscrisuri doveditoare în acest sens.
Tot astfel, probele releva ca s-au depus înscrisurile privind raportarea
contabila si declaratiile de impozitare cerute de legea contabila, fiind eronate
retinerile instantei de fond ca aceste dovezi vizând anul 1998 si la zi nu s-ar
fi depus, fiind încalcate dispozitii legale imperative.
-Recurentul a mai sustinut ca a fost de buna-credinta, încercând sa
achite debitele societatii din anul 1991 la zi, instanta de fond înlaturând
nejustificat apararile sale cuprinse în întâmpinarea depusa la fond, cât timp
probele releva ca s-au depus înscrisurile prev. de art.26 din Legea
nr.64/1995 ca si depunerea raportarilor contabile prev. de legea nr.82/91 si
bilanturile contabile aferente anilor 1998 si 1999.
În consecinta, recurentul a solicitat admiterea recursului, desfiintarea în
tot a sentintei atacate si pe fond respingerea cererii creditoarei ca
neîntemeiata.
Intimata S.C. R. SA Bucuresti a depus întâmpinare prin care a cerut
respingerea recursului ca inadmisibil fiind încalcate disp. art.302/1 pct.1
C.pr.civ. întrucât nu s-a indicat sediul intimatei, nr. înmatriculare, cod unic si
contul bancar.
Pe fond a solicitat respingerea recursului pentru ca probele sustin
solutia instantei de fond.
Examinând exceptia nulitatii recursului ca si motivele de recurs în raport
de probele administrate în cauza, Curtea retine ca exceptia apare nefondata
iar recursul apare fondat pentru considerentele de mai jos.
1.Este adevarat ca cererea de recurs între alte elemente trebuie sub
sanctiunea nulitatii prev. de art.302/1 pct.1 C.pr.civ. sa cuprinda si sediul
intimatei, numarul de înmatriculare al acesteia, codul unic si contul bancar
dar, potrivit art.105(2) C.pr.civ. trebuie dovedita vatamarea partii ce nu se
poate înlatura decât prin anularea cererii de recurs.
Or, în speta intimata a fost citata legal, aceasta în termen legal având
posibilitatea sa depuna întâmpinare nefiind probata vreo vatamare a intimatei.
Pentru aceste considerente, Curtea în baza art.137 C.pr.civ. va respinge
exceptia nulitatii recursului ca neîntemeiata.
2. Cu adresa nr.650/14.05.2003 administratorul judiciar al S.C. P. SRL
solicita administratorului recurent sa depuna actele prev. de art.26 corob. cu
art.34 din Legea 64/1995 enumerând documentele ce trebuiau depuse sub
sanctiunea amenzii de 2.000.000 lei/zi de întârziere.
Se retine din continutul adresei precitate ca nu s-a precizat perioada
pentru care urmau a fi depuse bilanturile si registrele contabile curente.
Mai mult, la 14.05.2003 sub nr.651 s-a încheiat procesul-verbal prin
care recurentul pentru S.C. P. SRL a predat administratorului judiciar
înscrisurile înserate în continutul acestuia, fara a se obiecta ca nu s-ar fi
depus unele documente potrivit art.26 din Legea 64/1995 republicata.
În aceste conditii lichidatorul judiciar retine în raportul nr.1 în mod
generic ca recurentul nu ar fi depus toate actele contabile pentru a putea face
o estimare a cauzelor si împrejurarilor care au condus la încetarea de plati si
apreciaza ca ar putea fi antrenata raspunderea prev. de art.124 lit.d din Legea
nr.64/1995 republicata.
Or, lichidatorul judiciar nu arata în concret ce anume acte a pretins
recurentului si acesta în mod nejustificat nu i le-a predat.
Nici instanta de fond nu manifesta rol activ pentru a solicita lichidatorului
judiciar sa completeze raportul cu date concrete, multumindu-se cu preluarea
datelor generice din raportul lichidatorului judiciar privind nedepunerea
actelor prev. de art.26 din Legea nr.64/1995 rep. inclusiv raportarile contabile
si declaratiile de impozitare din anul 1998 pâna în prezent.
Curtea apreciaza ca instanta de fond trebuia sa solicite completarea
raportului de catre lichidatorul judiciar si sa dispuna în scopul lamuririi tuturor
chestiunilor administrarea dovezilor necesare în acest scop.
Si aceasta se impunea cu atât mai mult cu cât administratorul judiciar în
raportul nr.2 arata ca recurentul a încercat recuperarea sumelor din partea
diversilor debitori, chiar daca fara rezultat.
Asadar, probele administrate în cauza nu sunt concludente sub aspectul
faptei comise de administratorul recurent si a încadrarii în prev. art.124 din
Legea nr.64/1995 rep. si modificata.
Cum fapta este un element al atragerii raspunderii personale sigur ca
raspunderea administratorului nu poate fi antrenata în conditiile art.124 lit.d
din Legea 64/1995 republicata si modificata chiar daca celelalte conditii
precum prejudiciul ar fi întrunite.
Concluzionând, Curtea apreciaza ca, instanta de fond trebuia sa ordone
completarea probelor care sa poata confirma sau nu culpa recurentului potrivit
prev. art.124 lit.d din Legea nr.64/1995 republicata.
Pentru aceste considerente, Curtea în baza art.304/1 C.pr.civ. rap.la
art.312(1), 312(3) C.pr.civ. si 312(5) C.pr.civ. a admis recursul, a casat
hotarârea atacata si a trimis cauza spre rejudecare aceleiasi instante.
3
| ← Anulare act vânzare-cumpărare încheiat de debitoare înainte... | Privatizare. Vânzare de active. Emiterea unui răspuns faţă... → |
|---|
