Respingere exceptie nulitate recurs. Atragerea raspunderii administratorului societatii debitoare. Rol activ instanta.
| Comentarii |
|
Respingere exceptie nulitate recurs. Atragerea raspunderiiadministratorului societatii debitoare. Rol activ instanta.
Exceptia nulitatii recursului întemeiata pe dispozitiile art.302 ind.1alin.1 lit.a Cod procedura civila, motivata pe neindicarea sediului intimatei, anumarului de înmatriculare în registrul comertului, a codului unic deînregistrare si a contului bancar, apare neîntemeiata, atât timp cât intimata aformulat întâmpinare în cauza.
În acest sens, trebuie retinute si prevederile art.105 alin.2 Codprocedura civila, conform carora nu orice act de procedura facut cuneobservarea formelor legale este lovit de nulitate, chiar daca aceasta esteexpresa prin combaterea motivelor pe care a fost întemeiata calea de atac,urmare depunerii întâmpinarii, fiind probata inexistenta vatamarii intimatei.
Pentru atragerea raspunderii membrilor organelor de conducere alesocietatii debitoare, în conditiile art.124 lit.d din Legea nr.64 republicata( actualmente art.137 lit.d), nu este suficienta numai existenta prejudiciului, învirtutea rolului activ judecatorul sindic trebuind sa ordone administrarea oricompletarea probelor menite sa confirme culpa administratorului, respectivfapta comisa de acesta, care sa permita încadrarea în una din situatiile avuteîn vedere de legiuitor.
(decizia comerciala nr. 1020/2004 - Curtea de Apel Bucuresti -Sectia a VI-a comerciala)
Prin sentinta comerciala nr.632/24.05.2004 pronuntata de TribunalulBucuresti - Sectia a VII-a Comerciala în dosarul nr.1567/2003 a fost admisacererea formulata de reclamanta S.C. R. SA Bucuresti în contradictoriu cupârâtul I. A. S. care a fost obligat sa suporte pasivul societatii debitoare însuma de 661.095.832 lei, retinându-se în esenta, culpa pârâtului care încalitatea de administrator al S.C. P. S.R.L a încalcat dispozitii imperativecontribuind la ajungerea debitoarei în încetare de plati, fiind antrenataraspunderea prev. de art.124 lit.d din Lg.64/1995 republicata si modificata.
Împotriva sentintei precitate a formulat recurs pârâtul pe care a criticat-o pentru netemeinicie si nelegalitate aratând în esenta ca, instanta de fondgresit a retinut ca nu s-au depus înscrisurile prev. de art.26 din legeanr.64/1995 republicata întrucât probele releva contrariul, anexându-seînscrisuri doveditoare în acest sens.
Tot astfel, probele releva ca s-au depus înscrisurile privind raportareacontabila si declaratiile de impozitare cerute de legea contabila, fiind eronateretinerile instantei de fond ca aceste dovezi vizând anul 1998 si la zi nu s-arfi depus, fiind încalcate dispozitii legale imperative.
-Recurentul a mai sustinut ca a fost de buna-credinta, încercând saachite debitele societatii din anul 1991 la zi, instanta de fond înlaturândnejustificat apararile sale cuprinse în întâmpinarea depusa la fond, cât timpprobele releva ca s-au depus înscrisurile prev. de art.26 din Legeanr.64/1995 ca si depunerea raportarilor contabile prev. de legea nr.82/91 sibilanturile contabile aferente anilor 1998 si 1999.
În consecinta, recurentul a solicitat admiterea recursului, desfiintarea întot a sentintei atacate si pe fond respingerea cererii creditoarei caneîntemeiata.
Intimata S.C. R. SA Bucuresti a depus întâmpinare prin care a cerutrespingerea recursului ca inadmisibil fiind încalcate disp. art.302/1 pct.1C.pr.civ. întrucât nu s-a indicat sediul intimatei, nr. înmatriculare, cod unic sicontul bancar.
Pe fond a solicitat respingerea recursului pentru ca probele sustinsolutia instantei de fond.
Examinând exceptia nulitatii recursului ca si motivele de recurs în raportde probele administrate în cauza, Curtea retine ca exceptia apare nefondataiar recursul apare fondat pentru considerentele de mai jos.
1.Este adevarat ca cererea de recurs între alte elemente trebuie subsanctiunea nulitatii prev. de art.302/1 pct.1 C.pr.civ. sa cuprinda si sediulintimatei, numarul de înmatriculare al acesteia, codul unic si contul bancardar, potrivit art.105(2) C.pr.civ. trebuie dovedita vatamarea partii ce nu sepoate înlatura decât prin anularea cererii de recurs.
Or, în speta intimata a fost citata legal, aceasta în termen legal avândposibilitatea sa depuna întâmpinare nefiind probata vreo vatamare a intimatei.
Pentru aceste considerente, Curtea în baza art.137 C.pr.civ. va respingeexceptia nulitatii recursului ca neîntemeiata.
2. Cu adresa nr.650/14.05.2003 administratorul judiciar al S.C. P. SRLsolicita administratorului recurent sa depuna actele prev. de art.26 corob. cuart.34 din Legea 64/1995 enumerând documentele ce trebuiau depuse subsanctiunea amenzii de 2.000.000 lei/zi de întârziere.
Se retine din continutul adresei precitate ca nu s-a precizat perioadapentru care urmau a fi depuse bilanturile si registrele contabile curente.
Mai mult, la 14.05.2003 sub nr.651 s-a încheiat procesul-verbal princare recurentul pentru S.C. P. SRL a predat administratorului judiciarînscrisurile înserate în continutul acestuia, fara a se obiecta ca nu s-ar fidepus unele documente potrivit art.26 din Legea 64/1995 republicata.
În aceste conditii lichidatorul judiciar retine în raportul nr.1 în modgeneric ca recurentul nu ar fi depus toate actele contabile pentru a putea faceo estimare a cauzelor si împrejurarilor care au condus la încetarea de plati siapreciaza ca ar putea fi antrenata raspunderea prev. de art.124 lit.d din Legeanr.64/1995 republicata.
Or, lichidatorul judiciar nu arata în concret ce anume acte a pretinsrecurentului si acesta în mod nejustificat nu i le-a predat.
Nici instanta de fond nu manifesta rol activ pentru a solicita lichidatoruluijudiciar sa completeze raportul cu date concrete, multumindu-se cu preluareadatelor generice din raportul lichidatorului judiciar privind nedepunereaactelor prev. de art.26 din Legea nr.64/1995 rep. inclusiv raportarile contabilesi declaratiile de impozitare din anul 1998 pâna în prezent.
Curtea apreciaza ca instanta de fond trebuia sa solicite completarearaportului de catre lichidatorul judiciar si sa dispuna în scopul lamuririi tuturorchestiunilor administrarea dovezilor necesare în acest scop.
Si aceasta se impunea cu atât mai mult cu cât administratorul judiciar înraportul nr.2 arata ca recurentul a încercat recuperarea sumelor din parteadiversilor debitori, chiar daca fara rezultat.
Asadar, probele administrate în cauza nu sunt concludente sub aspectulfaptei comise de administratorul recurent si a încadrarii în prev. art.124 dinLegea nr.64/1995 rep. si modificata.
Cum fapta este un element al atragerii raspunderii personale sigur caraspunderea administratorului nu poate fi antrenata în conditiile art.124 lit.ddin Legea 64/1995 republicata si modificata chiar daca celelalte conditiiprecum prejudiciul ar fi întrunite.
Concluzionând, Curtea apreciaza ca, instanta de fond trebuia sa ordonecompletarea probelor care sa poata confirma sau nu culpa recurentului potrivitprev. art.124 lit.d din Legea nr.64/1995 republicata.
Pentru aceste considerente, Curtea în baza art.304/1 C.pr.civ. rap.laart.312(1), 312(3) C.pr.civ. si 312(5) C.pr.civ. a admis recursul, a casathotarârea atacata si a trimis cauza spre rejudecare aceleiasi instante.
3
| ← Anulare act vânzare-cumpărare încheiat de debitoare înainte... | Privatizare. Vânzarea terenului aferent spaţiului comercial.... → |
|---|
