SECHESTRU ASIGURATOR. BUNURI ASUPRA CĂRORA POATE FI APLICAT. CONDIŢII. CAUŢIUNE.
| Comentarii |
|
SECHESTRU ASIGURATOR. BUNURI ASUPRA CĂRORA POATEFI APLICAT. CONDIŢII. CAUŢIUNE.
Art.591 şi 379 Cod procedură civilă
Art.907,908 Cod comercialContractul părţilor, prin care se stabileşte întindereaobligaţiilor, constituie act scris în sensul art.591 alin.1Cod pr.civilă. Sechestrul asigurator în materie comercialăpoate fi pus şi asupra unor bunuri imobile, însă plataunei cauţiuni este obligatorie.
(Decizia nr.2194/R-C/25 iulie 2005)
Reclamanta S.C. R" S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta S.C.C" S.R.L. pentru a se dispune înfiinţarea unui sechestru asigurator asuprabunurilor imobile ale acesteia, până la soluţionarea acţiunii ce face obiectulunui dosar aflat pe rolul tribunalului.
În motivare, reclamanta a susţinut că este titulara unui drept decreanţă faţă de pârâtă, drept ce rezultă dintr-un contract de intermedierevânzări imobiliare, pârâta datorându-i 58.000 de euro.
Prin încheierea nr.137/CC/2005, Tribunalul Vâlcea a admiscererea, a instituit sechestrul asigurator şi a dispus restituirea cauţiuniireţinând, în esenţă, că pe rolul acestei instanţe se află o acţiune de dreptcomun, prin care reclamanta solicită de la pârâtă o sumă de bani,reprezentând daune interese compensatorii.
Recursul pârâtei a fost respins prin decizia nr.2194/R-C,pronunţată de Curtea de Apel Piteşti la 25 iulie 2005.
Pentru a ajunge la această soluţie instanţa de control judiciar aapreciat că temeiul juridic al acţiunii reclamantei este reprezentat dedisp.art.591 alin.1 Cod pr.civilă şi nu de dispoziţiile alin.2 din acelaşi actnormativ, deoarece, între părţi, s-a încheiat un contract de intermediere acărei nerespectare, fie şi parţială, de către pârâtă, atrage obligaţia plăţii de cătreaceasta a sumei de 10\% din valoarea stabilită în mod consensual.
Această convenţie a părţilor s-a apreciat că răspunde cerinţelorart.379 din Codul de procedură civilă, cu privire la certitudine, lichiditate şiexigibilitate, prin aceea că întinderea daunelor este determinabilă cu ajutorulactului de creanţă, iar cu actele depuse s-a dovedit efectuarea de vânzări decătre pârâtă, în afara contractului de intermediere, dar pe perioada cât acestaera în vigoare.
Curtea a mai apreciat şi că litigiul, fiind de natură comercială, întemeiul art.907 şi 908 Cod pr.civilă, reclamanta datora plata unei cauţiuni, iarinstanţei îi revenea datoria să fixeze cuantumul acesteia, nefiind incidente, aşacum s-a arătat, prevederile alin.2 din art.591 Cod pr.civilă.
Această cauţiune nu poate fi restituită după admiterea cererii, eaconstituind o garanţie de acoperire a eventualelor prejudicii produse prinmăsura asiguratorie.
Dispoziţiile Codului comercial constituie dreptul comun înmaterie, însă, ele se completează cu prevederile Codului de procedură civilă,inclusiv în ceea ce priveşte bunurile asupra cărora se poate aplica sechestrul.Această formă de indisponibilizare, care asigură acţiunea, poate privi şi bunuriimobile, nu numai mobile, aşa cum ar rezulta dintr-o primă lectură aprevederilor art.907.
Textul se referă numai la bunurile mobile ale debitoruluiconform art.614 şi urm. din procedura civilă ...". Articolul 614 privea, într-adevăr, numai bunurile mobile, însă aceste dispoziţii au fost modificate, aşaîncât trimiterea nu se poate referi, în prezent, decât la prevederile proceduraleîn vigoare care permit luarea acestei măsuri asiguratorii, atât cu privire labunuri mobile cât şi la bunuri imobile.
A fost înlăturată şi critica din recurs, prin care se susţinea că s-ainstituit un sechestru asigurator pe bunuri de valoare mult mai mare decâtsuma pretinsă, observându-se atât că o parte din acestea au fost înstrăinate,dar şi că asupra restului există instituite şi înscrise alte garanţii cu grad depreferinţă.
| ← SANCŢIUNEA DIZOLVĂRII DE DREPT, PREV. DE ART. 30 ALIN. 1 DIN... | Contract concesiune teren agricol. Redeventa. Neplata... → |
|---|
