Contestaţie decizie de sancţionare. Decizia nr. 659/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 659/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 28-08-2013 în dosarul nr. 15538/118/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 659/CM
Ședința publică din 28 august 2013
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE J. Z.
Judecător M. A.
Judecător M. G.
Grefier C. M.
S-a luat în examinare recursul civil formulat de recurentul reclamant F. C. I., cu domiciliul în C., ., ., ., jud. C. și cu domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat „D. B.” situat în C., . nr. 41, ., jud. C., în contradictoriu cu pârâta S.C. A. A.-REASIGURARE S.A., cu sediul în mun. București, .. 3, ., împotriva sentinței civile nr. 2650/03.06.2013, pronunțată de Tribunalul C., secția I civilă, în dosarul nr._, având ca obiect contestație decizie de sancționare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă d-na avocat D. B. pentru recurentul reclamant F. C. I. în baza împuternicirii avocațiale nr. 826/23.08.2013, depusă la dosar, și dl. avocat D. G. pentru intimata pârâtă S.C. A. A.-Reasigurare S.A., conform împuternicirii avocațiale nr._/27.08.2013, depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită, potrivit dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Grefierul prezintă referatul cauzei arătând următoarele: recursul este declarat și motivat în termen și scutit de plata taxelor de timbru; la data de 22.08.2013 intimata a depus la dosrtul cauzei întâmpinare, un exemplar fiind comunicat recurentului reclamant în aceeași zi, cu citație.
După referatul grefierului de ședință:
În conformitate cu dispozițiile art. 305 Cod procedură civilă, apărătorul recurentului reclamant solicită în recurs încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv emiterea unei adrese către intimată pentru a depune la dosar dovada că există monitoare audio și video în spațiul ambiental înde recurentul și-a desfășurat activitatea, toate mail-urile și service-urile cu care a colaborat, adresa cu numărul de dosare instrumentate în 2012, întrucât declarațiile martorilor nu se coroborează cu plângerile depuse de către cele două persoane, nu au existat reclamanții din partea service-urilor autor cu care a colaborat, iar la dosar nu se regăsesc la dosar cele două sesizări adresate celor două service-uri auto.
Având cuvântul pentru intimata pârâtă reprezentantul acesteia solicită respingerea cererii de probatorii, întrucât copia înregistrării audio-video nu se păstrează și prin urmare nu putea fi pusă la dispoziția instanței, mărturia martorului nu poate fi apreciată ca nesinceră, iar în ceea ce privește celelalte înscrisuri solicitate, acestea sunt la dosarul cauzei.
Deliberând asupra probelor solicitate instanța urmează a le respinge, apreciind că nu sunt concludente, sunt suficiente probe administrate în cauză pentru a se aprecia asupra temeiniciei sentinței.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Având cuvântul pentru recurentul reclamant, apărătorul acestuia solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței atacate și admiterea contestației formulate împotriva deciziei de sancționare.
Instanța de fond a apreciat că reclamantul a avut un comportament inadecvat față de clienții societății că sancțiunea este proporțional dozată raportat la faptele săvârșite și că nu a contestat sancțiunea din perspectiva împrejurării că angajatorul a avut în vedere că au fost verificate dosarele de daune și două au fost incomplete.
Din probatoriul administrat nu rezultă că reclamantul a avut o atitudine ireverențioasă sau arogantă față de clienți, urmând a se aprecia dacă a încălcat acele obligații care-i reveneau la locul de muncă. Martorii audiați în cauză și-au schimbat atitudinea față de recurent și din acest punct de vedere sunt subiective, urmând a fi cenzurate de către instanță. În ceea ce privește declarația martorei R. F., care a perceput atitudinea recurentului ca necuviincioasă la adresa unei femei, nu se coroborează cu declarația dată în fața instanței de judecată.
În ceea ce privește reclamațiile service-urilor privind anumite sesizări din partea unor clienți, respectivele sesizări vin din partea unor terțe persoane, care nu aveau nici o calitate cu dosarele instrumentate de către recurent.
Referitor la dosarele incomplete, a existat un dosar inițial care a fost dat retur pentru că nu era atașată factura, dar la data convocării acesta era deja plătit și un alt dosar la care s-a omis atașarea acordului băncii, însă și acesta la data convocării era plătit, însă aceste mici omisiuni nu au creat nici un prejudiciu material sau de imagine societății intimate.
Având cuvântul pentru intimata pârâtă, reprezentantul acesteia pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii pronunțate de instanța de fond, întrucât din întreg materialul probator administrat rezultă că recurentul a avut o atitudine necorespunzătoare în relația cu clienții societății, nu a respectat instrucțiunile de lucru în instrumentarea dosarelor de daună și atitudinea acestuia în relația cu clienții a afectat imaginea societății.
Fiind lămurită cu privire la cauza dedusă judecății, în conformitate cu dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă instanța declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Asupra prezentului recurs, constată:
Prin sentința civilă nr. 2650/03.06.2013 a Tribunalului C. a fost respinsă ca nefondată contestația reclamantului F. C. I. împotriva deciziei de sancționare disciplinară nr. 1041/29.11.2012 emisă de S.C. A. A. - REASIGURARE C., prima instanță reținând că măsura reducerii salariului cu 10% pe o lună este justificată și proporțională în raport de gravitatea faptelor imputate salariatului.
S-a avut în vedere că reclamantul își desfășoară activitatea specifică funcției de inspector specialitate daune, iar angajatorul i-a imputat comportamentul inadecvat față de unii clienți ai societății, precum și instrumentarea defectuoasă a unor dosare de daune, fapte care se încadrează în sfera de aplicabilitate a art. 14 lit. k, x, art. 15 lit. b și art. 85 din Regulamentul Intern al societății de asigurare, ca încălcări aduse atribuțiilor din fișa postului.
Pe baza materialului probator administrat (înscrisuri și declarațiile martorilor audiați), tribunalul a reținut că faptele imputate au fost dovedite.
A fost înlăturată susținerea reclamantului potrivit căreia angajatorul nu a suferit nici un prejudiciu efectiv, relevante fiind – în opinia instanței de fond – dovezile legate de nerespectarea obligațiilor prevăzute în fișa postului și în Regulamentul intern; prin simpla lor încălcare salariatul creează premisa atragerii răspunderii sale disciplinare, ipoteza prejudiciului efectiv neputând fi luată în considerare.
Instanța de fond a mai constatat că reclamantul nu se află la prima abatere, fiind sancționat anterior cu avertisment, astfel că este îndeplinită și din acest punct de vedere cerința proporționalității sancțiunii aplicate pentru cea de-a doua abatere constatată.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termen legal, reclamantul F. C. I., care a considerat soluția ca fiind nelegală și netemeinică, solicitându-se admiterea căii de atac și modificarea sentinței, în sensul admiterii contestației.
Recurentul a apreciat că tribunalul nu a analizat corelat probele administrate, care demonstrau că nu a avut o atitudine ireverențioasă ori arogantă față de clienți. S-a susținut că în cursul anului 2012 salariatul a instrumentat un număr de 771 de dosare, fără a provoca vreo problemă clienților ori societății de asigurare, ceea ce demonstrează derularea cu profesionalism a atribuțiilor de serviciu.
Recurentul a solicitat înlăturarea din ansamblul probator a declarațiilor martorei R. F., pe care le-a apreciat ca fiind nesincere, pentru că această persoană a depus împotriva sa la sediul unității o reclamație cu alte aspecte decât cele relevate instanței, precum și pentru că la locul de muncă sunt înregistrate ambiental, audio și video, discuțiile purtate cu clienții - situație în care orice afirmație necuviincioasă ar fi fost înregistrată.
Cu privire la declarația martorului L. L., recurentul a apreciat că aceasta se contrazice cu referatul și procesul-verbal încheiate cu ocazia instrumentării dosarului acestuia; că acestei persoane i-au fost soluționate mai multe dosare de către reclamant, fără ca până la acest moment să fi fost sesizată conducerea societății de aroganță sau comportament inadecvat. Recurentul reclamant a apreciat că martorul are suficiente cunoștințe în domeniul auto câtă vreme a completat clar avizările de daună, cu menționarea avariilor autoturismului său.
Recurentul a făcut deopotrivă referire la reclamațiile venite de la service-urile partenere în legătură cu pretinsul comportament inadecvat față de clienți, pe care le-a considerat ca total neadevărate – în sensul că acele reclamații vin din partea unor persoane care nu au nici o calitate cu dosarele pe care le-a instrumentat.
Cât privește dosarele de asigurare incomplete, recurentul a arătat că este vorba de mici omisiuni în două dosare (unul neavând atașată factura, altul – acordul băncii), care însă nu au produs societății nici un prejudiciu material și nici unul de imagine, asiguratul primindu-și de fiecare dată banii.
O altă critică dezvoltată în cuprinsul căii de atac s-a raportat la greșita aplicare de către angajator a dispozițiilor art. 250 Codul muncii, câtă vreme nu s-a stabilit cu claritate care este gradul de vinovăție al salariatului, nu s-a menționat că nu mai existau abateri anterioare și nu s-a menționat că la serviciu reclamantul are ,,o comportare echilibrată’’. În egală măsură, instanța nu a luat în considerare că abaterea disciplinară anterioară, respectiv avertismentul primit în anul 2011, era radiată după trecerea unui an, în conformitate cu art. 248 Codul muncii.
Prin întâmpinare, intimata pârâtă a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate, cu trimitere la probatoriul administrat și care ar format convingerea primei instanțe cu privire la justețea măsurii disciplinare aplicate.
Analizând criticile dezvoltate și care se încadrează, în partea privitoare la reaprecierea probelor și a veridicității lor, la prevederile art. 3041 cod proc.civilă, iar în cea legată de corecta interpretare și aplicare a art. 250 Codul muncii, la dispozițiile art. 304 cpt. 9 cod proc. civilă, Curtea va reține că recursul este nefondat.
Potrivit art. 3041 cod proc. civilă, dacă hotărârea pronunțată nu este susceptibilă de a fi atacată și cu apel, motivele de casare nu sunt limitate la cele prevăzute de art. 304, instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele.
Soluția legiuitorului a vizat așadar situația părților litigiului în care hotărârea nu beneficiază de o judecată în dublu grad devolutiv, permițând acestora să o critice și pe temeiuri de netemeinicie care ar conduce, în final, față de dispozițiile art. 312 alin. 3 cod proc. civilă, la casare.
În speță, însă, recurentul invocă – din perspectiva ar. 3041 cod proc. civilă – irelevanța probelor administrate în primă instanță și caracterul nesincer al declarațiilor martorilor audiați, precizând că singurele probe care ar putea proba nevinovăția sa o reprezintă înregistrările audio/video ambientale de la locul de muncă, solicitate a fi depuse de către angajator în recurs.
Din această perspectivă, instanța admite că disp. art. 305 cod proc. civilă permite prezentarea de înscrisuri noi în această cale de atac, cu referire la transcrierile făcute de pe aceste înregistrări făcute în lunile sept. și oct. 2012, însă în speță acestea nu pot constitui o probă contrară celor deja administrate, cu atât mai mult cu cât prin nota de probatorii depusă în fața instanței de fond (filele 77 – 78) reclamantul nu a pretins administrarea lor.
Din înscrisurile depuse la dosar de către angajator se constată că față de salariat a fost respectată procedura cercetării disciplinare prealabile, în acord cu dispozițiile art. 251 Codul muncii, recurentul fiind chestionat în legătură cu fiecare faptă imputată și cu conținutul reclamațiilor scrise depuse la sediul societății de către L. L. și R. F., audiați ulterior ca martori în proces.
În cursul cercetării disciplinare, derulate în luna noiembrie 2012, salariatul a apreciat că a avut o atitudine corespunzătoare față de clienți, fără a pretinde - în apărare și pentru dovedirea lipsei de veridicitate a celor afirmate în reclamații - prezentarea în fața comisiei de cercetare disciplinară a înregistrărilor ambientale din septembrie și, respectiv, octombrie, spre a se înlătura ca nereale aserțiunile persoanelor care au depus plângerile.
Salariatul reclamant a arătat în fața comisiei că regretă și pretinde iertare dacă a greșit față de asigurați ori față de colegii birou, întrucât aceste greșeli au fost făcute ,,fără intenție’’.
Prin urmare, câtă vreme faptele indicate în plângerile depuse la sediul societății de către cele două persoane au fost menținute în fața instanței de fond, conform declarațiilor testimoniale, iar salariatul nu a cerut (în cursul cercetării disciplinare sau la judecata fondului) depunerea acestor probe apreciate ca relevante, solicitarea unor asemenea înregistrări ambientale pentru prima dată în recurs – respectiv, la un an de la data efectuării înregistrărilor – apare ca neîntemeiată.
Curtea va reține, așadar că recurentul neagă veridicitatea și seriozitatea plângerilor formulate de unii clienți și care au fost aduse la cunoștința societății de asigurare fie direct, prin sesizările scrise ale celor doi martori, fie prin comunicările transmise prin poșta electronică de către partenerii societății, fără însă a putea proba de o manieră fără echivoc aceste susțineri. Or, câtă vreme martorii audiați și mesajele transmise angajatorului au relevat un comportament neconcordant cerințelor postului, manifestări discriminatorii sau vădit arogante, care intrau în contradicție cu prevederile art. 14 lit. k și art. 15 din Regulamentul intern, atragerea răspunderii disciplinare nu s-a constituit ca o măsură abuzivă.
În privința existenței unor deficiențe constate în întocmirea completă a dosarelor de daună, Curtea constată că recurentul nu le infirmă, dar le minimalizează, apreciind că în măsura în care societatea nu a suferit nici un prejudiciu direct, iar asigurații și-au primit în cele din urmă sumele, nu se poate reține vreo culpă în sarcina sa.
Din această perspectivă, instanța va reține că rolul documentațiilor întocmite în cadrul societății de asigurare și importanța îndeplinirii corespunzătoare a atribuțiilor de serviciu ale salariatului pe funcția deținută sunt determinate de către angajator; faptul că în cadrul cercetării disciplinare salariatul a fost chestionat asupra existenței unui număr mare de dosare incomplete (iar nu doar două, cum pretinde acesta) relevă culpa recurentului, care de altfel a și admis în fața comisiei nerespectarea instrucțiunilor de lucru și a prevederilor fișei postului în materia dosarelor de daună.
Faptul că societatea de asigurare nu a clamat un prejudiciu direct nu constituie un temei de înlăturare a răspunderii disciplinare, din moment ce nerespectarea instrucțiunilor interne și a atribuțiilor de serviciu generează întârzierea în procedura de acordare a daunelor de către societatea de asigurare – cu impact asupra credibilității societății și asupra gradului de satisfacție adus clientelei (după cum s-a pronunțat de altfel și judecătorul fondului).
În fine, cât privește greșita ajustare de către angajator a acestei sancțiuni prin prisma dispozițiilor art. 250 Codul muncii, în sensul că abaterea anterioară a avertismentului, primită în februarie 2011, era de drept radiată dacă în decurs de 12 luni de la sancționarea ei salariatului nu i se aplica o nouă sancțiune disciplinară, instanța de recurs va avea în vedere că aceste susțineri sunt vădit nefondate.
Norma instituită prin art. 248 Codul muncii nu exclude acordarea unei sancțiuni disciplinare mai grave decât avertismentul încă de la prima abatere, după cum nici nu pretinde parcurgerea obligatorie graduală a tuturor formelor de sancționare, până la momentul desfacerii disciplinare a contractului de muncă.
Legea pretinde doar respectarea proporționalității între sancțiunea disciplinară aplicată și gravitatea abaterii disciplinare.
În speță, angajatorul nu a indicat în cuprinsul deciziei 1041/29.11.2012 că salariatul a mai primit anterior sancțiunea avertismentului și că din acest punct de vedere aplică reducerea salariului cu 10%; intimata a arătat doar că faptele imputate, care au făcut obiectul cercetării disciplinare, sunt încadrate într-un grad superior de gravitate, fiind indicate explicit prevederile din regulament încălcate.
Prin urmare, nu prezintă nici o relevanță sancțiunea aplicată anterior, angajatorul raportându-se exclusiv la încălcările de regulament și fișa postului ce au făcut obiectul cercetării disciplinare din 19.11.2012.
Pe de altă parte, trimiterea făcută de către prima instanță la aplicarea graduală a sancțiunilor nu are vreo relevanță în ce privește legalitatea soluției dispuse de către angajator, în măsura în care – după cum s-a arătat – angajatorul nu a făcut referire la avertismentul aplicat anterior.
Față de toate aceste considerente, constatând că toate criticile aduse soluției recurate sunt nefondate, pe temeiul art. 312 alin. 1 cod proc. civilă recursul urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul civil formulat de recurentul reclamant F. C. I., cu domiciliul în C., ., ., ., jud. C. și cu domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat „D. B.” situat în C., . nr. 41, ., jud. C., în contradictoriu cu pârâta S.C. A. A.-REASIGURARE S.A., cu sediul în mun. București, .. 3, ..10, sect.3, împotriva sentinței civile nr. 2650/03.06.2013, pronunțată de Tribunalul C., secția I civilă, în dosarul nr._, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 august 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
J. Z. M. A. M. G.
Grefier,
C. M.
Jud.fond F.M.
Tehnored.dec.jud.M.G. 19.09.2013
2 ex.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 794/2013.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
