Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 361/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 361/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 23-06-2015 în dosarul nr. 9514/118/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.361/CM
Ședința publică din data de 23 iunie 2015
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
Completul compus din:
Președinte - M. S. S.
Judecător – J. Z.
Grefier - G. I.
Pe rol, soluționarea apelului civil formulat de apelanta pârâtă COMPANIA NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE CFR S.A. – SUCURSALA R. CF C., cu sediul în municipiul C., ., județul C. împotriva sentinței civile nr.2145 din data de 24 septembrie 2014, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu intimații reclamanți A. C. A., B. E. Z., C. V., P. E., P. E. R., B. C., M. R. E., CALCAL Ș. I., M. G., C. M. C., B. E., A. E., P. G., P. I. L., C. M., B. E. Și M. M. toți cu domiciliul procesual ales la sediul cabinet avocat C. D. din C., . nr.23, ., . și intimata pârâtă S. C. INFORMATICĂ FEROVIARĂ SA, cu sediul în municipiul București, sector 1, . nr.1 - având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru apelanta pârâtă – consilier juridic N. C. – în baza delegației depusă la dosar iar pentru intimații reclamanți – avocat C. D. – în baza împuternicirii avocațiale nr._ emisă de Baroul D. depusă la dosar, lipsind intimata pârâtă.
Procedura este legal îndeplinită cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.153 și următoarele Cod procedură civilă.
Apelul este declarat în termenul prevăzut de lege, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință prin care s–au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.
Curtea analizând actele și lucrările dosarului, constată că în apărările formulate de pârâtă se face vorbire de o adresă a Centrului de Medicină Preventivă C. nr.1895/26.09.2001 Anexa 7, înscris care nu se regăsește la dosar.
Reprezentantul apelantei pârâte având cuvântul, precizează că se angajează a o depune la dosar.
Apărătorul intimaților reclamanți având cuvântul, precizează că într-adevăr se face vorbire despre anexa 7, dar aceasta excede cauzei întrucât este vorba despre condiții deosebite ulterior datei de 01.04.2001.
Întrebați fiind, în conformitate cu art. 390 Cod procedură civilă, dacă mai sunt chestiuni prealabile dezbaterilor în fond de discutat sau excepții de invocat, reprezentanții prezenți ai părților arată că nu mai au excepții de invocat sau chestiuni prealabile de adus în discuție și solicită acordarea cuvântului pe fondul cauzei pentru dezbateri.
Curtea, socotindu-se lămurită în conformitate cu prevederile art.392 Cod procedură civilă, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul apelantei pârâte având cuvântul, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței apelate pentru următoarele considerente:
Funcțiile pe care intimații reclamanți le-au deținut nu se regăsesc în Ordinul nr.50/1990, Anexa 2 pct.210 specificând meseriile și funcțiile care concură la siguranța circulației din unitățile de exploatare a căilor ferate.
Precizează că perioada pentru care instanța de fond a acordat drepturile solicitate reclamanților este greșită, conform datelor din carnetele de muncă respectiv – A. C. A., B. E. Z., A. E. și M. M..
Apărătorul intimaților reclamanți având cuvântul, solicită respingerea apelului ca nefondat, a se avea în vedere înscrisurile depuse la dosar și raportul de expertiză tehnică - specialitatea protecția muncii efectuat în cauză.
Cu privire la criticile formulate de partea adversă referitoare la regăsirea sau nu în anexele Ordinului 50/1990 a meseriilor reclamanților, solicită a se observa că se repune în discuție și apărările invocate și în fața instanței de fond cu privire la un pretins caracter limitativ al acestui act normativ.
Așa cum s-a statuat în mod constant, după pronunțarea Deciziei nr.87/1999 a Curții Constituționale, nu există nicio rațiune să se mențină un regim discriminatoriu pentru persoanele care au activat în aceleași funcții, în ceea ce privește beneficiul grupelor superioare de muncă.
De asemenea, așa cum a arătat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr.258/20.09.2004, Ordinului nr.50/1990 nu i se poate restrânge aplicarea numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului în lipsa unei dispoziții exprese a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.
Cu privire la poziția 214 pe care expertul a avut-o în vedere atunci când a analizat activitatea reclamanților, solicită a se avea în vedere faptul că, din punct de vedere al activității, atribuțiile prevăzute la această poziție sunt identice cu cele ale reclamanților din prezenta cauză. Apartenența sau nu la un anumit angajator, a unei anumite funcții prevăzute în Ordinul nr.50/1990, nu poate constitui criteriu de acordarea grupelor superioare de muncă.
Cu privire la cele patru persoane la care s-a făcut referire, solicită a se avea în vedere înscrierile din carnetele de muncă. Consideră că este probabil o eroare materială; fără cheltuieli de judecată.
Curtea rămâne în pronunțarea supra apelului civil de față.
CURTEA
Deliberând asupra apelului formulat de pârâta CNCF CFR SA, constată următoarele:
I. Sentința apelată:
Prin sentința civilă nr. 2145/14.09.2014, Tribunalul C., secția I civilă, a admis cererea formulată la 15.11.2013 de reclamantele C. V., P. E., M. R. E., Calcal Ș. I., M. G., C. M. C., A. E., P. G. și M. M. în contradictoriu cu pârâta CNCF CFR SA și a obligat pârâta să acorde reclamanților grupa a II-a de munca, în procent de 100%, pentru activitatea desfășurata in perioada anterior datei de 1.04.2001, și să elibereze adeverințe reclamanților prin care să se ateste activitatea desfășurată în locurile de muncă încadrate în grupa a II-a de muncă. Totodată, tribunalul a respins ca nefondată cererea formulată de reclamanta B. E. în contradictoriu cu pârâta CNCF CFR SA, precum și pentru lipsa calității procesuale pasive acțiunea formulată de reclamantele A. C.-A., B. E.-Z., B. C., B. E., C. M., P. E.-R. și P. I. L. în contradictoriu cu pârâta ., având ca obiect eliberarea unei adeverințe privind încadrarea în grupa a II a de muncă.
În motivarea sentinței, tribunalul a reținut următoarele:
1. Calitatea procesuală pasivă a pârâtei S.C. Informatică Feroviară S.A. în capătul de cerere menționat, a fost justificată de reclamante prin calitatea acesteia de ultim angajator, căruia îi revine obligația eliberării adeverinței solicitate, potrivit dispozițiilor Anexei nr. 14 la HG 257/2011 privind Normele metodologice de aplicare a Legii 263/2010.
Din examinarea carnetelor de muncă depuse la dosar de către reclamante și din chiar susținerile pârâtei, formulate în cuprinsul întâmpinării, rezultă că cele șapte reclamante anterior enumerate au fost angajate ale unității pârâte din data de 01.11.2012, în prezent raporturile de muncă fiind încetate. Perioadele vizate prin acțiune, pentru încadrarea în grupa a II a de muncă, sunt anterioare datei de 01.04.2001, când fiecare dintre reclamante era angajată a pârâtei CNCF CFR S.A.
În consecință, chemarea în judecată a pârâtei S.C. Informatică Feroviară S.A. a fost justificată exclusiv prin calitatea acesteia de ultim angajator, care în opinia reclamantelor nu trebuie să fie simultan și deținător al arhivei de personal. În acest sens, au fost avute în vedere dispozițiile art. 126 alin.2 din HG 257/2011, potrivit cărora obligația eliberării adeverințelor ce atestă încadrarea în grupele superioare de muncă revine angajatorilor sau oricăror altor deținători legali de arhive.
Din interpretarea sistematică a întregului articol 126, rezultă însă că textul vizat de reclamante nu reglementează o obligație ce incumbă în mod necondiționat angajatorului, independent de calitatea acestuia de deținător al arhivei pentru perioada indicată în adeverință. Și aceasta întrucât la alin.1 al art. 126 se prevede în mod expres că adeverințele ce atestă încadrarea unor activități în grupele superioare de muncă, se întocmesc numai pe baza documentelor verificabile, aflate în evidențele angajatorilor sau ale deținătorilor de arhivă, cărora le revine și întreaga răspundere pentru legalitatea, exactitatea și corectitudinea informațiilor înscrise, potrivit art. 125 din HG 257/2011.
Or, câtă vreme aceste informații trebuie culese din documente verificate în mod direct de către emitentul adeverinței, aflate în păstrare în propria arhivă de personal, rezultă fără nici un dubiu că ceea ce primează în stabilirea obligației de emitere a adeverinței nu este calitatea de simplu angajator, ci aceea de angajator deținător al arhivei.Conjuncția sau, din cuprinsul art. 125 și 126 ale HG 257/2011, introduce un subiect alternativ al obligației de emitere a adeverinței, respectiv pe deținătorul legal al arhivei, numai pentru situația subsidiară în care angajatorul nu este el însuși în posesia acestei arhive, pe baza căreia să poată confirma anumite aspecte legate de raporturile de muncă avute cu foști salariați.
În cazul de față, chiar dacă reclamantele A. C.-A., B. E.-Z., B. C., B. E., C. M., P. E.-R. și P. I. L. au fost preluate de pârâta S.C. Informatica Feroviară S.A. cu începere din data de 01.11.2002, noul angajator nu a preluat și arhiva de personal aferentă, astfel cum rezultă din adresa depusă de pârâta CNCF CFR S.A. - Regionala C., la fila 47 din vol. II al dosarului.
Prin urmare, pârâta S.C. Informatica Feroviară S.A. nu poate fi obligată să elibereze o adeverință privind încadrarea în grupă de muncă într-o perioadă în care reclamantele nu au fost angajatele sale și cu privire la care nu are nici calitatea de deținător al arhivei de personal.
Pentru aceste motive, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta S.C. Informatică Feroviară S.A., iar pretențiile formulate de reclamantele A. C.-A., B. E.-Z., B. C., B. E., C. M., P. E.-R. și P. I. L., în contradictoriu cu această pârâtă, vor fi respinse ca fiind îndreptate împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă.
2. În perioada 1979-2001 reclamantele au fost angajate ale Oficiului Informatic din cadrul Regionalei CF C.. Potrivit carnetelor de muncă depuse la dosar, reclamantele au lucrat în funcțiile de operator mașini calcul, operator calculator electronic sau controlor date. Activitățile executate în concret de către reclamante au constat în executarea transpunerii și verificării corecte a informațiilor de pe documentele primare pe suporții de intrare în calculator, prelucrarea lanțurilor de programe în conformitate cu foile de operare, primirea și controlarea modului de completare a documentelor primare, operarea corecturilor din listele de erori.
Potrivit art.15 din Ordinul nr.50/1990, ,,dovedirea perioadelor de activitate desfășurate în locurile de muncă și activitățile ce se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării se face pe baza înregistrării acestora în carnetul de muncă conform metodologiei de completare a acestuia stabilite de Ministerul Muncii’’.
În lipsa oricăror mențiuni din carnetele de muncă, reclamantele au solicitat obligarea pârâtei la recunoașterea grupei superioare de muncă în care și-au desfășurat activitatea, demers care presupune verificarea de către instanță a eventualei încadrări a activității prestate de reclamante în categoriile de locuri de muncă enumerate avute în vedere prin Ordinul nr. 50/1990.
În acest sens, în cauză a fost efectuat un raport de expertiză tehnică judiciară în materia protecția muncii, expertul desemnat de instanță procedând la analiza în concret a condițiilor în care fiecare reclamant a lucrat în perioada de referință din acțiune.
Expertul a menționat, în cuprinsul lucrării, că în acord cu dispozițiile art. 6 din Ordinul nr. 50/1990, încadrarea în grupa I sau II de muncă se realizează ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.).
Expertul a mai arătat că, în urma verificării condițiilor de lucru, se poate constata că activitatea desfășurată la oficiul de calcul are ca și caracteristici o solicitare nervoasă și psihofiziologică ridicată, ce determină scăderea simțului de observație și a activității motorii. Prin însăși natura activităților de informatică, cu tot efortul voluntar, la angajatele femei din cadrul oficiului de calcul, rezistența la oboseală psihică se modifică la ieșirea din lucru, scăzând la nivel de o clasă valorică.
Concluzionând, după o prealabilă analiză a atribuțiilor pe care le implica fiecare specializare deținută de reclamante, expertul judiciar a stabilit că pentru activitățile desfășurate de reclamante există similitudini evidente cu cele ale altor categorii profesionale încadrate în grupa a II a de muncă și reglementate în mod expres de Ordinul 50/1990, la Anexa nr. 2, pct. 210 și 214. A fost confirmată astfel obligația angajatorului din perioada de referință, respectiv pârâta CNCF CFR S.A. - Regionala C., de a recunoaște încadrarea în grupa a II a de muncă, în procent de 100%, a activității desfășurate de reclamante, în perioadele expres indicate prin acțiune.
La rândul său, pârâta nu a contestat faptul că reclamantele au lucrat în aceste condiții cel puțin 75% din programul de lucru.
În ceea ce privește posibilitatea extinderii condițiilor de muncă și încadrării acestora în grupă superioară de muncă, deși nu se încadrează în unul din punctele prevăzute în Ordinul 50/1990, urmează fi avută în vedere inclusiv jurisprudența instanței supreme care a statuat în sensul că acestui act normativ nu i se poate restrânge aplicarea numai la situațiile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului, în lipsa unei dispoziții exprese a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior(Decizia nr. 259/20.09.2004 pronunțată în recurs în anulare).
În consecință, enumerarea din anexele 1 și 2 la Ordinul 50/1990 nu are caracter limitativ, întrucât încadrarea în fostele grupe superioare de muncă se realizează în funcție de condițiile concrete în care salariații și-au desfășurat activitatea și prin raportare la uzura capacității de muncă pe care a implicat-o activitatea în aceste condiții.
În consecință, prin probele administrate a fost făcută dovada încadrării în grupa a II a de muncă a activității reclamantelor A. C. A., B. E. Z., C. V., P. E., P. E. R., B. C., M. R. E., Calcal Ș. I., M. G., C. M. C., B. E., A. E., P. G., P. I. L., C. M. și M. M. prin asimilare, la pozițiile 210 și 214 din anexa 2, în perioadele menționate in raportul de expertiză.
Față de cele expuse, instanța a admis acțiunea formulată de reclamantele menționate în contradictoriu cu pârâta CNCF CFR S.A. și a dispus obligarea pârâtei la acordarea grupei a II a de muncă, corespunzător perioadelor lucrate în cadrul unității.
Totodată, pârâta CNCF CRR S.A. a fost obligată să elibereze reclamantelor C. V., P. E., M. R. E., Calcal Ș. I., M. G., C. M. C., A. E., P. G. și M. M. (singurele reclamante care au formulat acest capăt de cerere în contradictoriu cu această pârâtă) adeverințe din care să rezulte activitatea desfășurată în grupa a II a de muncă, anterior datei de 01.04.2001.
În ce privește cererea formulată de reclamanta B. E., s-a reținut că prin probele administrate nu s-a probat nici calitatea acesteia de salariat al pârâtei CNCF CFR S.A. și nici desfășurarea activității în condiții specifice grupei a II a de muncă.
II. Apelul:
1. Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâta CNCF CFR SA, solicitând schimbarea acesteia în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea cererii de apel, apelanta pârâtă a arătat că funcțiile deținute de reclamante nu se regăsesc în prevederile Ordinului nr. 50/1990, punctul 210 din Anexa 2 specificând meseriile și funcțiile care concură la siguranța circulației din unitățile de exploatare a căilor ferate.
Perioada reținută de prima instanță este greșită, din carnetele de muncă reieșind următoarele perioade: 18.06._01 în cazul reclamantei A. C.-A., perioada 04.06._01 în cazul reclamantei B. E.-Z., perioada 01.05._01 în cazul reclamantei A. E., perioada 04.06._97 în cazul reclamantei M. M..
Apelanta a respectat prevederile HG nr. 261/2001, însă neîndeplinind criteriile de încadrare de la art. 2 lit. c) în ceea ce privește morbiditatea, exprimată în boli profesionale înregistrate la locul de muncă în ultimii 15 ani, conform adresei Centrului de Medicină Preventivă C. nr. 1895/26.09.2001, ITM C. nu a putut face încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite.
Printre factorii de risc enumerați în expertiză se regăsesc factori de risc care nu au acțiune asupra organismului uman sau nu există dovezi privind consecințele asupra acestuia. Nivelul parțial de risc este mic, ceea ce încadrează locurile de muncă în categoria celor cu nivel de risc acceptabil.
2. Prin întâmpinare, intimatele-reclamante au solicitat respingerea apelului ca nefondat.
De asemenea, prin întâmpinare, intimata pârâtă . a solicitat menținerea sentinței apelate sub aspectul excepției lipsei calității sale procesuale pasive.
3. În cadrul judecății în apel a fost atașat dosarul de fond și nu au fost administrate probe noi, fiind depusă de către ambele părți practică judiciară.
III. Analiza apelului:
1. Intimatele-reclamante au desfășurat, în perioada anterioară datei de 1.04.2001, astfel cum rezultă din raportul de expertiză efectuat în fața primei instanțe, activități specifice activităților de operator de mașini de calcul, operator de calculator electronic și/sau controlor de date.
Expertiza tehnică efectuată în cauză a relevat că îndeplinirea atribuțiilor de serviciu a avut loc cu prețul unor solicitări neuropsihice și senzoriale, constatate de specialiști în domeniul sănătății publice. Expertul s-a referit în acest sens la rezultatele unui studiu efectuat asupra personalului unui oficiu de informatică în anul 1995 (depus la filele 95-98 din volumul II al dosarului de fond), în sensul afectării activității psihice și a celei motorii, toți subiecții prezentând un grad crescut de oboseală neuropsihică, rezultat din natura activităților de informatică.
Expertul a mai reținut că existența acestor condiții de muncă a fost recunoscută de angajator prin acordarea sporurilor pentru muncă grea feroviară și pentru condiții nocive.
Expertul a concluzionat că se justifică încadrarea reclamantelor în grupa a II-a de muncă, la pozițiile 210 și 214 din Anexa nr. 2 a Ordinului 50/1990, prin asimilare cu salariații din unitățile de exploatare a căilor ferate, respectiv a metroului.
În acest sens, potrivit punctului 214 lit. a) din Anexa nr. 2 la Ordinul nr. 50/1990, se încadrează în grupa a II-a locurile de muncă de operator de calculator electronic din domeniul exploatării și întreținerii metroului. Or nu s-au relevat diferențe între condițiile de muncă ale operatorilor de calculator din domeniul exploatării metroului și cele din domeniul exploatării căilor ferate, aceste condiții nedepinzând de domeniul de activitate al angajatorului, ci de interacțiunea salariatului cu mediul de muncă, respectiv cu calculatorul electronic, situație regăsită și în cazul intimatelor de față.
Prima instanță și-a însușit în mod corect această expertiză ca fiind judicios întocmită, de vreme ce expertul a identificat condițiile de muncă ale reclamantelor și riscurile la care au fost supuși, specificând situația fiecărei reclamante în parte, ținându-se cont de condițiile de muncă și riscurile la care se supun lucrătorii având meserii și funcții similare, din punctul de vedere al efectului asupra stării de sănătate și capacității de muncă.
Faptul că după 1990, angajatorul și sindicatele nu s-au preocupat de identificarea și buna gestionare a riscurilor profesionale și îmbunătățirea condițiilor de lucru nu este prin el însuși de natură a exclude locurile de muncă de la încadrarea în grupa a II-a, de vreme ce reclamantele și-au desfășurat activitatea în astfel de locuri. Solicitând recunoașterea grupelor de muncă, salariații își valorifică un drept decurgând din prestarea muncii în anumite condiții, reacționând la pasivitatea angajatorului, care nu se poate prevala de propria neexecutare a obligației de a evalua condițiile concrete de la diversele locuri de muncă.
Prin urmare se justifică, potrivit art. 3 alin. 2 din Ordinul 50/1990, încadrarea în grupa a II-a de muncă a activității intimatelor, prin asimilare, la pozițiile 210 și 214 din Anexa 2 a Ordinului nr. 50/1990, în perioadele reținute de expertul tehnic. Asimilarea presupune recunoașterea beneficiului grupelor superioare de muncă tuturor salariaților care au desfășurat activitățile descrise în anexele Ordinului nr. 50/1990, chiar dacă acestea se referă la unități dintr-un anumit domeniu de activitate, dar acele activități au fost prestate în condiții similare într-un alt domeniu. Acest lucru se explică întrucât art. 3 alin. 1 din Ordinul nr. 50/1990 prevede că beneficiază de încadrarea în grupele I și II de muncă „personalul care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2”. Așadar, încadrarea în grupele de muncă se face în considerarea specificului activității desfășurate, indiferent de angajator, definitorie fiind activitatea desfășurată și condițiile de muncă.
Soluția se impune și în considerarea principiul nediscriminării consacrat de art. 16 din Constituție, de reglementările internaționale - Protocolul 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cât și de jurisprudența CEDO (cauzele B. și D. contra României).
În ceea ce privește susținerea apelantei în sensul că a respectat prevederile HG nr. 261/2001, acest fapt este irelevant, întrucât acest act normativ se referă la încadrarea unor activități în condiții deosebite începând cu data de 1.04.2001, or în cauză este incidentă o instituție diferită, aceea a grupei a II-a de muncă pentru activitățile prestate anterior datei de 1.04.2001.
2. În ceea ce privește situația reclamantelor A. C.-A., B. E.-Z., A. E. și M. M., perioadele menționate în cererea de apel sunt corecte, prin raportare la mențiunile carnetelor de muncă, motiv pentru care sentința apelată va fi reformată în sensul indicării corecte a respectivelor perioade.
Prin urmare, în baza art. 480 alin. 2 C. proc. civ., curtea va admite apelul, va schimba în parte sentința apelată în sensul obligării pârâtei CNCF CFR SA la acordarea grupei a II-a de muncă în procent de 100% după cum urmează: reclamantei A. C.-A. în perioada 18.06._01, reclamantei B. E.-Z. în perioada 04.06._01, reclamantei A. E. în perioada 01.05._01, reclamantei M. M. în perioada 04.06._97. Totodată, curtea va menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul civil formulat de apelanta pârâtă COMPANIA NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE CFR S.A. – SUCURSALA R. CF C., cu sediul în municipiul C., ., județul C. împotriva sentinței civile nr.2145 din data de 24 septembrie 2014, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu intimații reclamanți A. C. A., B. E. Z., C. V., P. E., P. E. R., B. C., M. R. E., CALCAL Ș. I., M. G., C. M. C., B. E., A. E., P. G., P. I. L., C. M., B. E. Și M. M. toți cu domiciliul procesual ales la sediul cabinet avocat C. D. din C., . nr.23, ., . și intimata pârâtă S. C. INFORMATICĂ FEROVIARĂ
Schimbă în parte sentința apelată în sensul obligării pârâtei CNCF CFR SA la acordarea grupei a-II-a de muncă în procent de 100% după cum urmează:
- reclamantei A. C.-A. în perioada 18.06._01;
- reclamantei B. E.-Z. în perioada 04.06._01;
- reclamantei A. E. în perioada 01.05._01;
- reclamantei M. M. în perioada 04.06._97.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.06.2015.
Președinte, Pt.Judecător,
M. S. S. J. Z.
aflat în C.O., semnează
cf.art.426 alin.4 C.pr.civ.,
Președinte de complet,
M. S. S.
Grefier,
G. I.
Jud.fond – A.C.
Red.dec.Jud.M.S.S.S./22 ex.
Data:17.07.2015
Emis 19 comunicări/20.07.2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 168/2015.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 70/2015.... → |
|---|
