Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 207/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 207/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 31-03-2015 în dosarul nr. 207/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 207/CM
Ședința publică din data de 31 Martie 2015
Complet specializat pentru cauze privind
conflictele de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE J. Z.
Judecător M. S. S.
Grefier M. G.
Pe rol soluționarea apelului civil formulat de apelanta pârâtă SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ – C. MARFĂ S.A., cu sediul în București, .. 38, sector 1 și cu sediul procesual ales în C., . nr. 2, județ C., împotriva sentinței civile nr. 1208 din data de 15 mai 2014, pronunțată de Tribunalul C.-Secția I civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant B. I., domiciliat în C., ., nr.118, . A, apt.8, județ C. și intimata pârâtă SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ – C. MARFĂ S.A.-SUCURSALA MUNTENIA DOBROGEA, cu sediul în C., . nr. 2, județ C., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea disp. art. 155 și urm. C.pr.civ.
Apelul este declarat în termenul prevăzut de lege, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru potrivit art. 270 Codul Muncii.
Grefierul expune referatul cauzei în cadrul căruia evidențiază părțile, stadiul dosarului și modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare. Totodată învederează că apelanta pârâtă a solicitat judecata cauzei și în lipsă, conform prevederilor art. 411 C.pr.civ., după care;
Curtea, în considerarea art.394 Cod proc. civilă, constatând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și de drept ale cauzei, încheie dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra apelului de față, luând act că prin cererea de apel s-a solicitat judecata cauzei și în lipsă.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului C., secția I civilă sub nr._ , reclamantul B. I. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Societatea Națională de Transport Feroviar de Marfă "C. Marfă" S.A.-sucursala C. Marfă Muntenia Dobrogea și SocietateaNațională de Transport Feroviar de Marfă "C. Marfă" S.A ca instanța să pronunțe o hotărâre prin care să fie obligate pârâtele la plata sporului de 15% pentru muncă în condiții periculoase, aferent perioadei 01.06._13, drepturi ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, precum și dobândă legală calculată pentru perioada cuprinsă între data formulării cererii și data plății efective.
În fapt, reclamantul a învederat că a fost angajat al Societății Comerciale de Transport Maritim și de Coastă "C. Ferry-Boat" S.A. până la data de 26.06.2012, iar din 27.06.2012 a devenit angajat la S.N.T.F.M. C. Marfă S.A. ca efect al transferului de societate, în funcția de comandant de navă și a făcut parte din echipajul navei ferry-boat "M." până la data de 01.08.2013, când prin decizia nr. CZ2.3/701/26.07.2013 i-a încetat contractul individual de muncă potrivit art. 55 lit. b din Codul muncii.
Până la data de 01.06.2011 unitatea angajatoare a acordat reclamantului sporul de 15% pentru muncă în condiții periculoase, însă după această data nu a mai fost achitat.
Reclamantul a învederat că fundamentul juridic al drepturilor solicitate îl constituie Anexa nr. 5 a contractului colectiv de muncă al Societății Comerciale de Transport Maritim și de Coastă "C. Ferry-Boat" S.A., art. V și art. 18 din Cap. II.
Reclamantul a mai arătat că acordarea cu caracter permanent a sporului de 15% pentru muncă în condiții periculoase este prevăzută ca o obligație pentru angajator și în contractul colectiv de muncă încheiat în perioada 2012-2014 la nivelul unității.
În aceste condiții, angajatorul are obligația de a acorda salariaților toate drepturile care decurgând din contractul colectiv de muncă și din contractele individuale de muncă, conform art. 40 al. 2 lit. c) din Codul muncii.
În apărare, pârâta Societatea Națională de Transport Feroviar de Marfă "C. Marfă" S.A. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
În prealabil, pârâta a invocat excepția inadmisibilității acțiunii pentru neparcurgerea potrivit legii a procedurii obligatorii a informării asupra avantajelor medierii.
Pârâta a invocat și excepția prescrierii dreptului material la acțiune, în baza art. 268 al. 1 lit. e) din Codul muncii.
Conform art. 56 al. 1 C. Pr. Civilă, pârâta a mai invocat excepția lipsei capacității procesuale de folosință a Societatea Națională de Transport Feroviar de Marfă "C. Marfă" S.A.-sucursala C. Marfă Muntenia Dobrogea, dar și excepția lipsei calității procesual-pasive a aceleiași sucursale.
Pe fond, pârâta a arătat că reclamantul nu este îndreptățit la plata drepturilor bănești solicitate, întrucât în perioada de referință navele "Eforie" și "M." s-au aflat în conservare, astfel că personalul de siguranță de la bordul acestora nu a mai efectuat voiaje.
Pentru perioada 01.06._10 (data fuziunii), în care navele s-au aflat în conservare, s-au aplicat prevederile contractului colectiv de muncă la nivel de unitate al Societății Comerciale de Transport Maritim și de Coastă "C. Ferry-Boat" S.A. (angajatorul reclamantului)
Pârâta a învederat că în conformitate cu procesul-verbal din data de 12.05.2011, cu ocazia negocierii contractului colectiv de muncă pe anii 2011/2012, sindicatele împreună cu angajatorul au stabilit că sporul pentru condiții periculoase nu se va plăti decât pe timpul voiajului.
Or, navele "M." și "Eforie" nu au mai plecat în voiaj din anul 2009, iar personalul de siguranță de pe nave nu face parte din personalul căruia să i se acorde sporul de condiții periculoase.
La termenul de judecată din data de 05.05.2014 instanța a respins ca nefondată excepția inadmisibilității acțiunii pentru neparcurgerea potrivit legii a procedurii obligatorii a informării asupra avantajelor medierii.
Prin sentința civilă nr. 1208 din 15 mai 2014, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul C. a respins ca nefondată excepția prescripției dreptului material la acțiune.
A admis excepția lipsei calității procesual-pasive a pârâtei S.N.T.F.M. C. Marfă S.A. sucursala Muntenia-Dobrogea.
A respins acțiunea în contradictoriu cu pârâta S.N.T.F.M. C. Marfă S.A. sucursala Muntenia-Dobrogea ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesual-pasivă.
A admis cererea formulată de reclamantul B. I., în contradictoriu cu pârâții Societatea Națională de Transport Feroviar de Marfă - C.F.R. Marfă S.A.
A obligat pârâta S.N.T.F.M. C. Marfă S.A. la plata către reclamant a sporului de muncă în condiții periculoase pentru perioada efectiv lucrată în intervalul 01.06._13, în cuantumul prevăzut în contractele colective de muncă la nivel de unitate aplicabile, drepturi care vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, la care se adaugă dobânda legală calculată pentru perioada cuprinsă între data formulării cererii și data plății efective.
A obligat pârâta S.N.T.F.M. C. Marfă S.A. la plata către reclamant a sumei de 350 lei cu titlul de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța legal investită a reținut următoarele:
Cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune, potrivit art. 268 alin. 1 lit. e) din Codul muncii, se prescriu în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune pretențiile formulate în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
În speță, pretențiile ce formează obiectul litigiu se circumscriu sferei drepturilor salariale, întrucât salariul reprezintă potrivit art. 159 Codul muncii contraprestația muncii depuse de către salariat, aceasta cuprinzând - în raport de prevederile art. 160 Codul muncii - salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri.
Cererea reclamantului vizează neîndoielnic suplimentări ale drepturilor salariale, iar în mod evident, excepția vizând incidența art. 268 alin. 1 lit. e) din Codul muncii nu mai subzistă, drepturile putând fi pretinse în termenul de trei ani stabilit prin lit. c) al aceluiași articol.
Pe cale de consecință, instanța a respins ca nefondată excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată în temeiul art. 268 al. 1 lit. e) din Codul Muncii.
Cu privire la excepția lipsei calității procesual-pasive a sucursalei Muntenia-Dobrogea din cadrul S.N.T.F.M. C. Marfă S.A., este adevărat că sucursala este înființată cu fondurile unei societăți, care îi afectează capitalul social necesar pentru desfășurarea unei activități economice proprii, în cadrul obiectului său de activitate și deși nu are personalitate juridică, sucursala are organe proprii de conducere și autonomie în activitatea sa, în folosirea fondurilor alocate și în executarea obligațiilor asumate.
Cu toate acestea, art. 43 din Legea nr. 31/1990 republicată prevede expres că sucursalele sunt dezmembrăminte fără personalitate juridică ale societăților comerciale, iar potrivit art. 41 alin. (2) C. proc. civ., societățile care nu au personalitate juridică pot sta în judecată ca pârâte, dacă au organe proprii de conducere. Așa fiind, rezultă că sucursala nu poate avea calitate procesuală, această calitate revenind doar societății-mamă, cu excepția cazului în care societatea-mamă a acordat un mandat în acest sens, pentru reprezentarea sa în cadrul unui litigiu.
În cauză nu s-a făcut dovada unui asemenea mandat de reprezentare în instanță, motiv pentru care instanța a admis excepția lipsei calității procesual-pasive a pârâtei sucursala Muntenia-Dobrogea din cadrul S.N.T.F.M. C. Marfă S.A. și a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu această pârâtă ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei se reține că reclamantul a avut calitatea de salariat al S.C. TMC "C.-FERRY BOAT" S.A., conform contractului individual de muncă nr. 63/07.05.2008, în funcția de comandant de navă, cu începere de la data de 05.05.2008.
Conform contractului individual de muncă, reclamantul beneficia între altele de un spor pentru condiții periculoase de 15 % (pct. J).
Acest spor a fost menținut și în actul adițional la contractului individual de muncă încheiat cu aceeași societate și înregistrat sub nr. 1266/2010, însă eliminat din actul adițional înregistrat sub nr. 846/2011.
Prin Hotărârea A.G.A. din data de 30.10.2012 s-a aprobat fuziunea C. Marfă S.A., în calitate de absorbantă cu S.C. Întreținere Reparații Vagoane S.A. și S.C. Transport Maritim și de Coastă C. Ferry-Boat S.A.
Prin Decizia civilă nr. 1180/08.05.2012 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul civil nr. 5552/2012, s-a dispus înregistrarea în registrul comerțului privind fuziunea prin absorbție a S.C. IRV S.A. și a S.C. TMC C. Ferry-Boat S.A. de către pârâtă ca societate absorbantă.
În acest fel, societatea absorbantă S.N.T.F.M. C. Marfă S.A. a preluat drepturile și obligațiile decurgând din contractul individual de muncă încheiat de reclamant cu societatea absorbită S.C. TMC "C.-Ferry-Boat" S.A.
Reclamantul a încheiat cu noul angajator un alt contract individual de muncă, sub nr. CZ2.1.3/3021/26.07.2012, tot pe funcția de comandant de navă.
Reclamantul se prevalează de prevederile Anexei nr. 5 din contractul colectiv de muncă încheiat pe anul 2011 la nivelul S.C. TMC "C.-Ferry-Boat" S.A., unde în art. V se prevede că sporul pentru muncă în condiții periculoase se acordă în procent de până la 15% din salariul de bază, diferențiat pe categorii de personal și locuri de muncă, iar personalul navigant din activitatea de transporturi maritime (ferry-boat) face parte din categoriile de personal care lucrează la locuri de muncă cu condiții periculoase. Sporul se acordă numai pe perioada cât personalul navigant este îmbarcat, conform pontajului.
Reclamantul solicită acordarea acestui spor, începând cu data de 01.06.2011 și până la încetarea raporturilor de muncă, în data de 01.08.2013.
Pentru perioada 01.06._12 (când a intervenit fuziunea), pârâta admite că își producea efectele contractul colectiv de muncă încheiat pe anul 2011 la nivelul S.C. TMC "C.-FERRY BOAT" S.A., care reglementa sporul pentru muncă în condiții periculoase ca fiind permanent.
Pârâta se apără cu argumentul că navele "Eforie" și "M." se aflau în conservare din anul 2009, în vreme ce conform procesului-verbal din data de 12.05.2011 sindicatele împreună cu angajatorul au stabilit că acest spor se acordă numai pe timpul voiajelor.
Cu toate acestea, pârâta nu a oferit nicio explicație pentru care acest spor a fost acordat totuși reclamantului până la data de 01.06.2011, deci inclusiv în perioada în care navele menționate s-ar fi aflat în conservare.
Pârâta nu a demonstrat că trecerea unei nave în conservare implică automat eliminarea comandantului navei din pontajele întocmite, astfel încât acesta să nu mai îndeplinească condiția de a fi "îmbarcat conform pontajului".
În parcul rece agregatele navei sunt oprite, pregătite și lăsate în conservare, iar nava este alimentată cu strictul de energie electrică, însă aceasta nu echivalează cu descărcarea de responsabilități a reclamantului în calitate de comandant de navă.
Pe de altă parte, instanța a luat act de împrejurarea că acest spor a fost acordat totuși reclamantului până la data de 01.06.2011, inclusiv ulterior încheierii procesului-verbal din data de 12.05.2011, în legătură cu care nu s-a probat că ar fi opozabil reclamantului.
Pe de altă parte, dacă s-ar admite că sporul se acordă numai pe timpul voiajelor, această clauză ar intra în conflict cu cea care reglementează acest spor ca fiind permanent, ceea ce ar fi însemnat încheierea unui act adițional de modificare a contractului colectiv de muncă, care se transmite în scris organului la care a fost înregistrat contractul colectiv de muncă și tuturor părților semnatare.
Pentru motivele expuse mai sus, instanța a reținut că reclamantul este îndreptățit la acordarea sporului pentru condiții periculoase până la data încheierii contractului individual de muncă cu noul angajator.
Pentru perioada ulterioară datei de 25.07.2012 și până la data încetării raporturilor de muncă, au fost aplicabile prevederile contractului colectiv de muncă la nivelul S.N.T.F.M. C. Marfă S.A. pe anii 2012-2014.
Conform prevederilor acestui contract colectiv de muncă, personalul din activitatea de transporturi maritime (ferry-boat) este inclus în lista personalului care lucrează în locuri de muncă (activități) cu condiții periculoase, iar sporul se acordă pe perioada cât personalul navigant este îmbarcat.
Pârâta nu a făcut dovada contrară prin prezentarea pontajelor corespunzătoare, deși sarcina probei îi revine conform art. 272 din Codul muncii.
Art. 8 din Codul muncii dispune că „relațiile de muncă se bazează pe principiul consensualității și al bunei credințe”, ceea ce implică exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor în consens cu valorile morale, cu respectarea ordinii de drept, fără acțiuni potrivnice caracterului rațional al conduitelor subiectelor de drept.
De lege lata, în temeiul normelor și principiilor civile contractuale, este consacrată obligația angajatorului de a-l despăgubi pe salariat, în situația în care a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.
Aceasta deoarece libertatea contractuală se prelungește și dincolo de momentul încheierii contractului, în domeniul executării contractului, creditorului recunoscându-i-se dreptul de a pretinde de la debitorul său executarea în natură sau prin echivalent a prestației neexecutate, din culpă sau executată în mod defectuos.
Din acest punct de vedere este angajată răspunderea civilă contractuală, ca formă a răspunderii civile, potrivit căreia fapta ilicită păgubitoare care o generează, constă în nerespectarea obligației asumate contractual de către debitor și are ca finalitate repararea în natură sau prin echivalent a prejudiciului cauzat astfel creditorului.
Pentru considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, instanța a admis cererea și a obligat pârâta la plata către reclamant a sporului de muncă în condiții periculoase pentru perioada efectiv lucrată în intervalul 01.06._13, în cuantumul prevăzut în contractele colective de muncă la nivel de unitate aplicabile.
Instanța a admis și capătul de cerere privind actualizarea acestor drepturi bănești cu rata inflației și acordarea dobânzii legale pentru perioada calculată pentru perioada cuprinsă între data formulării cererii și data plății efective.
Astfel, un creditor poate pretinde și alte daune ce au caracter compensatoriu și care sunt menite să acopere prejudiciul cauzat prin scăderea valorii creanței datorată inflației, după ce aceasta a ajuns la scadență. Valoarea acestui din urmă prejudiciu constă în diferența dintre valoarea nominală a creanței și valoarea sa reală la data executării, iar actualizarea cu rata inflației urmărește păstrarea valorii reale a obligației bănești.
Având în vedere că natura juridică a dobânzii legale este diferită de cea a actualizării obligației cu rata inflației, prima reprezentând o sancțiune (daune moratorii pentru neexecutarea obligației de plată), iar a doua valoarea reală a obligației bănești la data efectuării plății (daune compensatorii), este admisibil cumulul acestora și, deci, nu se ajunge la o dublă reparație. Prin acordarea dobânzii se urmărește sancționarea debitorului pentru executarea cu întârziere a obligației care îi incumbă, pe când prin actualizarea debitului se urmărește acoperirea unui prejudiciu efectiv cauzat de fluctuațiile monetare în intervalul de timp scurs de la data scadenței și cea a plății efective a sumei datorate. Actualizarea se constituie într-o modalitate de reparare a pierderii suferite de creditor, în timp ce dobânda legală urmărește acoperirea beneficiului nerealizat. Așadar, natura juridică a celor două instituții este diferită. În timp ce dobânda legală reprezintă prețul lipsei de folosință, actualizarea cu rata inflației urmărește păstrarea valorii reale a obligațiilor bănești. Acordarea dobânzii legale nu exclude actualizarea debitului, deoarece acestea au temeiuri de drept și scopuri diferite.
Cu privire la cererea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată:
Reglementate de art. 453 N.C.P.C., cheltuielile de judecată reprezintă ansamblul sumelor de bani, pe care trebuie sa le suporte părțile în legătură cu activitatea procesuală.
Acestea pot fi puse de instanță în sarcina părții aflate în culpă procesuală, însă condiționat de dovedirea lor de către partea interesată.
La dosar au fost depuse înscrisuri care atestă suportarea de către reclamant a cheltuielilor cu acest titlu (onorariu de avocat în cuantum de 350 lei), motiv pentru care instanța a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 350 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței civile nr.1208 din 15.05.2014 pronunțată de Tribunalul C., în termen legal, a declarat apel pârâta S.N.T.F.M. – C. MARFĂ S.A. pe care au criticat-o pentru netemeinicie și nelegalitate sub următoarele aspecte:
Prin acțiunea formulată reclamantul a solicitat obligarea angajatorului la plata sporului de 15% pentru muncă în condiții periculoase, aferent perioadei 01.06._13, drepturi ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective, precum și dobânda legală pentru perioada cuprinsă între data formulării cererii și data plății efective.
Având în vedere probele administrate în fața instanței de fond, pârâta apreciază că în mod greșit a fost interpretată și aplicată legea, fiind obligată la plata sporului pentru condiții periculoase pentru perioada solicitată de către reclamant.
Mai mult, în perioada de interesată datorită lipsei prestațiilor de transport maritim a celor două nave aflate în conservare, aceste sporuri se acordă acolo unde, cu toate măsurile privind protecția muncii, se menține un anumit grad de pericol persoanelor care lucrează în următoarele condiții:
-locuri de muncă unde se fabrică sau se utilizează substanțe explozive, precum
și transportul acestora;
-locuri de muncă cu condiții periculoase determinate de desfășurarea activității
la înălțime sau de alte cauze;
-locuri de muncă în care activitatea se desfășoară în și sub circulația trenurilor
precum și la manevră;
-locuri de muncă cu activitate de predare-primire, revizie, întreținere și
manevră a vagoanelor încărcate cu produse explozive, radioactive, petroliere și chimice pe platforme industriale producătoare sau utilizatoare a acestor produse.
Sporul pentru muncă în condiții periculoase se acordă în procent de până la
15% din salariul de bază, diferențiat pe categorii de personal și locuri de muncă.
Sporul se acordă proporțional cu timpul efectiv lucrat în condițiile respective, care va fi definitivat și stabilit de către conducerea sucursalelor pentru fiecare loc de muncă.
Pentru motivele expuse solicită admiterea apelului, modificarea sentinței atacate cu consecința respingerii acțiunii reclamantului ca nefondată.
Analizând sentința apelată din prisma criticilor formulate, Curtea a admis apelul ca fondat pentru următoarele considerente:
Prin cererea formulată reclamantul B. I. a solicitat obligarea pârâtei S.N.T.F.M. – C. Marfă S.A. la plata sporului de 15% pentru muncă în condiții periculoase, aferent perioadei 01.06._13, actualizat cu indicele de inflație și dobânda legală.
Pe perioada 01.06._12 reclamantul a fost angajat la S.C. Transport Maritim și de Coastă C. Ferry-Boat S.A. și începând cu 27.06.2012 până la data de 01.08.2013 a fost angajat la S.N.T.F.M.- C. Marfă S.A.
Pârâta S.N.T.F.M.- C. Marfă S.A. este succesor al angajatorului S.C. TMC C. Ferry-Boat S.A.
Prin decizia civilă nr. 1180/08.05.2012 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul_ a fost admis recursul C. Marfă S.A., a fost admisă cererea formulată de S.N.T.F.M.- C. Marfă S.A. și s-a dispus înregistrarea în registrul Comerțului a mențiunii privind fuziunea prin absorbție a S.C. TMC C. Ferry-Boat S.A. de către S.N.T.F.M.- C. Marfă S.A. ca societate absorbantă.
Reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile contractelor colective de muncă încheiate la nivel de unitate prin care s-a reglementat sporul pentru condiții periculoase ca spor cu caracter permanent.
Pentru perioada 01.06._12 a produs efecte Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul S.C. Transport Maritim și de Coastă C. Ferry-Boat S.A. pe anul 2011.
Conform Anexei nr.5, cap.V art.4 din contractul colectiv de muncă menționat mai sus, sporul pentru munca în condiții periculoase se va acorda doar pe timpul voiajelor.
Pentru perioada 27.06._13 a produs efecte Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul S.N.T.F.M.-C. Marfă S.A. pe anii 2012-2014.
Potrivit Anexei nr.5, cap.V, art. 3 din acest contract sporul pentru condiții periculoase se acordă proporțional cu timpul efectiv lucrat în condițiile respective, care va fi definitivat și stabilit de către conducerea sucursalelor pentru fiecare loc de muncă.
După ce se enumeră lista personalului care lucrează la locurile de muncă cu condiții periculoase, printre care se enumeră și personalul din activitatea transporturi maritime (ferry-boat)***, la finalul capitolului V se menționează ***: sporul se acordă numai pe perioada cât personalul navigant este îmbarcat.
Din prevederile contractelor colective de muncă enunțate mai sus, rezultă fără echivoc că sporul pentru condiții periculoase se acordă doar pe perioada voiajelor (îmbarcării), respectiv doar pe perioada cât angajatul desfășoară activitatea în condiții periculoase, proporțional cu timpul efectiv lucrat.
Pârâta a arătat că cele două nave „M.” și „Eforie” se află în conservare și nu au mai plecat în voiaj din anul 2009. Această situație rezultă din procesul-verbal încheiat la data de 12.05.2011 cu ocazia negocierii contractului colectiv de muncă 2011/2012 (fila 138 fond).
De altfel, reclamantul nu a contestat faptul că cele două nave se află în conservare, ci a susținut că sporul pentru condiții periculoase trebuie plătit permanent, fără să fie condiționat de efectuarea voiajelor, ceea ce este contrar prevederilor contractelor colective de muncă încheiate între părți.
Pentru considerentele expuse mai sus, potrivit art. 480 al.2 C.pr.civ., Curtea a admis apelul formulat de pârâtă și a schimbat în parte sentința apelată în sensul respingerii acțiunii ca nefondată, menținând celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanta pârâtă SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ–„C. MARFĂ” S.A., cu sediul în București, .. 38, sector 1 și cu sediul procesual ales în C., . nr. 2, județ C., împotriva sentinței civile nr. 1208 din data de 15 mai 2014, pronunțată de Tribunalul C.-Secția I civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant B. I., domiciliat în C., ., nr.118, . A, apt.8, județ C. și intimata pârâtă SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ–„C. MARFĂ” S.A.-SUCURSALA MUNTENIA DOBROGEA, cu sediul în C., . nr. 2, județ C..
Schimbă în parte sentința apelată în sensul că respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâta S.N.T.F.M. - C. Marfă S.A., ca nefondată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 31.03.2015.
Președinte, Judecător,
J. Z. M. S.-S.
Grefier,
M. G.
Jud. fond – A.N.
Red.dec.-jud.J.Z./23.04.2015
Thred.gref.G.M./6ex./24._
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 307/2015.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 491/2015.... → |
|---|
