Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 422/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 422/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 01-10-2014 în dosarul nr. 5194/104/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 3618
Ședința publică de la 01 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE - M. P.-P.
Judecător - E. S.
Grefier - V. R.
x.x.x
Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamantul V. M. împotriva sentinței civile nr. 422 din 16 aprilie 2014, pronunțată de Tribunalul O., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI "CFR CĂLĂTORI" SA, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părtile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat că apelul a fost declarat și motivat în termen legal iar prin conținutul întâmpinării depusă de pârâtă, a fost solicitat judecarea cauzei în conformitate cu dispozițiile art. 411 al.1, pct.2 teza finală și art. 223 alin.3 Cod Procedură Civilă., după care:
Instanța, constatând că nu mai sunt formulate alte cereri sau invocate excepții, a apreciat cauza în stare de judecată și a trecut la soluționarea apelului:
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 422 din 16 aprilie 2014, pronunțată de Tribunalul O., în dosar nr._, s-a respins acțiunea astfel cu a fost formulată de reclamantul V. M. în contradictoriu cu pârâta S. Națională de Transport Feroviar de Călători „CFR Călători” SA.
Pentru se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Reclamantul, în perioada dedusă judecății, a fost salariatul pârâtei conform actelor adiționale la contractele individuale de muncă aflate la dosar.
Prin art. 41(1) al Contractului colectiv de muncă unic la nivel de ramură de transporturi pe anii 2008 – 2010, au fost stabiliți coeficienți minimi de ierarhizare, pe categorii de salariați, cu valori cuprinse între 1 și 2.
La alin. 2 s-a prevăzut că acești coeficienți se aplică la „…salariul de bază minim brut la nivel de ramură transporturi stabilit prin art.41, alin. 3 lit. a).”
Salariul de bază minim brut începând cu data de 01.01.2008 a fost stabilit la valoarea de 700 lei potrivit art.41, alin. 3 lit.(a) din contract.
Potrivit art. 41 alin. 3 (b): „ părțile implicate în negocierile colective la nivel de grup de unități si unitate vor lua ca baza de la care pornesc negocierile valoarea salariului de baza minim brut la nivel de ramura transporturi, stipulat la art.41(3,a) pentru stabilirea salariului de baza minim brut la nivelul respectiv, iar la stabilirea salariilor de baza minime brute pentru fiecare categorie de salariați vor fi adoptați coeficienții minimi de ierarhizare stabiliți la art. 41 pct. 1 din prezentul contract de muncă.”
În consecință, prin contractul colectiv la nivel de ramură s-au stabilit coeficienți minimi de ierarhizare precum și salariul de baza minim brut.
S-a prevăzut totodată că acești coeficienți minimi de ierarhizare se aplică la salariul de bază minim brut respectiv.
Totodată, potrivit art. 41 alin. 3 (b), în negocierile colective la nivel de grup de unități și de unitate, părțile implicate urmează să pornească în stabilirea drepturilor de la cele doua valori minime stabilite prin contractul de muncă la nivel de ramură.
Fiind valori minime, stabilirea salariilor pentru diferitele categorii de salariați trebuie să plece de la aceste valori în sens crescător.
Reclamantul a beneficiat de aceste dispoziții până la sfârșitul anului 2010, printr-o hotărâre judecătorească fiindu-i acordate diferențele de drepturi salariale ca urmare a acordării salariului de bază minim brut de 700 lei.
Din adresa nr.171/DDS/21.03.2011 – fila 35 dosar, emisă de Ministerul Muncii și Protecției Sociale, rezultă că la data de 31.12.2010, Contractul Colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010 și-a încetat valabilitatea, astfel că pentru anii 2011-2012 acest contract nu mai este valabil.
Astfel nu poate fi reținută în cauză apărarea reclamantului în sensul prelungirii valabilității acestui contract potrivit dispozițiilor art.4 alin.2 din Contractul Colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010, conform cărora dacă niciuna din părți nu denunță contractul cu 30 zile înainte de expirarea perioadei pentru care a fost încheiat, valabilitatea acestuia se prelungește până la încheierea unui nou contract, dar nu mai mult de 12 luni.
Contractul invocat fiind denunțat de una din părțile semnatare la data de 17.11.2010, nu mai produce efecte la data de 01.01.2011 astfel încât pretențiile reclamantului referitoare la plata diferențelor dintre drepturile salariale calculate la nivelul salariului de bază minim brut de 700 lei, conform art.40 alin.3 lit.a) din Contractul Colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010 și drepturile salariale efectiv plătite, pe perioada 01.01._12, vor fi respinse ca neîntemeiate.
Nu pot fi reținute ca temei al acordării drepturilor solicitate nici dispozițiile Contractului Colectiv de muncă la Nivel de G. de Unități din Transportul Feroviar pe anii 2006-2008, având în vedere că acestea și - au încetat valabilitatea în ianuarie 2011.
Salarizarea personalului pârâtei începând cu anul 2011 s-a făcut în conformitate cu Contractul colectiv de muncă al SNTFC CFR Călători SA pe anii 2011-2012 care la anexa 1 prevede salariul de bază brut corespunzător clasei 1 de salarizare, suma de 600 lei.
Prin acest contract părțile au stabilit salariile în raport de clasele de salarizare și coeficienții de ierarhizare, plecând de la salariul de 600 lei pentru clasa I de salarizare. În acest sens reclamantul a semnat actele adiționale la contractele individuale de muncă prin care și-a dat acordul cu privire la cuantumul salariului acordat în anii 2011 și 2012, respectiv 1140 lei corespunzător clasei de salarizare 21, iar atât timp cât aceste drepturi sunt superioare valorii de 670 lei (salariul de bază minim brut pe țară în anul 2011) nu se poate invoca încălcarea dispozițiilor referitoare la neacordarea salariului de bază minim brut negociat.
Potrivit alin. 4 al art. 229 din Codul Muncii, clauzele contractului colectiv, stabilite în limitele si condițiile prevăzute de lege, constituie legea părților, executarea contractului fiind, potrivit art. 148 alin. 1 din Legea 62/2011, obligatorie.
Aceasta executare presupune respectarea drepturilor si obligațiilor asumate de părți, neîndeplinirea obligațiilor asumate atrăgând răspunderea celor vinovați.
Așa fiind, ignorarea voinței părților cu scopul obținerii de către reclamant a unor foloase pe care chiar părțile au înțeles să nu le primească, reprezintă o încălcare a forței obligatorii a contractului, neexistând astfel nici un temei al pretențiilor salariatului cu privire la acordarea acestor drepturi în perioada 01.01._12.
Pentru toate aceste considerente a fost respinsă cererea formulată ca neîntemeiată..
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, ulterior calificat apel de către instanță, reclamantul V. M..
În motivarea apelului, reclamantul a arătat că la S.N.T.F.C "C.F.R. CALATORI" S.A. salariul personalului angajat se stabilește prin clase de salarizare în raport cu pregătirea,competenta, răspunderea și complexitatea funcției ocupate.
Cuantumul salariului corespunzător flecarei clase de salarizare se stabilește prin aplicarea coeficienților de ierarhizare la clasa de salarizare 1, așa cum este stabilit în ANEXA nr. 1 din CCM, anexă care este cuprinsă în toate contractele colective de muncă la nivel de unitate începând cu anul 2006 și până în prezent.
Ori, având în vedere Anexa 1 din Contractele colective de munca pe anii 2011 si 2012, art. 1 din H.G. nr.1193/24.11.2010, art.1 din H.G. nr.1125/14.12.2011 și art. 38 din Codul Muncii, rezulta ca salariul pentru clasa 1 de salarizare nu poate fi mai mic de 670 RON pentru anul 2011 si mai mic de 700 RON pentru perioada 01.01._12.
Astfel, ținându-se seama că la funcția îndeplinită de salariat, clasa de salarizare este 29, salariul său de încadrare pentru anul 2011 trebuia să fie de 670 X 2,324 = 1557,08 RON, și nu de 1395 cum în mod nelegal a stabilit pârâta, iar pentru anul 2012 trebuia să fie de 700 X 2,324 = 1626,8 RON și nu de 1395 cum în mod nelegal a stabilit pârâta.
Reclamantul solicită desființarea sentinței, și prin sentința pe care urmează să se pronunțe, să fie obligată pârâta la plata diferențelor de drepturi salariale pe perioada 01.01._12 pentru o valoare a salariului minim brut de 670 RON pentru perioada 01.01._11 si respectiv 700 RON pentru perioada 01.01._12, salariu calculat în funcție de formula de calcul și coeficienții de ierarhizare, drepturi bănești actualizate în raport cu rata inflației și dobânda legală până la data efectiva a plații, așa cum au fost descrise în petitul acțiunii.
Apelul nu este fondat.
Hotărârile de guvern nr. 1193/2010 si 1225/2011 invocate de către apelantul-reclamant statul garantează plata unui salariu de bază minim, pentru toți salariații, stabilind totodată obligația angajatorilor de a nu acorda salariaților un salariu de bază mai mic decât acela.
Acest lucru s-a întâmplat și în cazul apelantului angajatorul acordându-i acestuia un salariu de bază superior celui reglementat de actele normative invocate.
Faptul că acest salariu este stabilit, conform contractului colectiv de muncă, pe baza unei formule ce are drept scop diferențierea salariilor în funcție de anumite criterii, formulă care are ca bază un salariu de bază brut corespunzător unei anumite clase de salarizare multiplicat cu un anumit coeficient, fiind stabilite salarii de bază diferite în funcție de clasa de salarizare, nu conduce la concluzia că au fost încălcate hotărârile de guvern, cât timp salariul astfel stabilit este superior celui reglementat de hotărârea de guvern.
Hotărârile de guvern invocate nu se referă la salariile de bază corespunzătoare vreunei clase de salarizare, ci de salariul de bază al salariatului indiferent de modul cum este stabilit și calculat.
Se constată astfel că nu există niciun temei juridic legal sau contractual care să oblige angajatorul să calculeze salariul prin înmulțirea coeficienților de ierarhizare negociați cu valoarea salariului minim brut pe economie stabiliți prin HG nr. 1193/2010 si 1225/2011.
Este nefondată și critica apelantului care susține că art. 38 din Codul muncii s-ar opune schimbării modalității de calcul al salariului . Din interpretarea gramaticală a dispozițiilor art. 38 din Codul muncii, respectiv din folosirea de către legiuitor a sintagmei „salariații nu pot renunța” precum și din prevederea expresă a sancțiunea nulității absolute a tranzacțiilor, rezultă că norma instituită de text are caracter imperativ.
Este însă de observat că în cuprinsul aceleiași norme legale se face referire repetată la drepturile recunoscute salariaților de lege (sau prin lege), astfel că interdicția, respectiv nulitatea absolută, privesc exclusiv această categorie de drepturi salariale, adică acelea care sunt prevăzute de lege în sensul restrâns al termenului.
Dacă legiuitorul ar fi intenționat să interzică renunțarea la toate categoriile de drepturi, adică atât acelea obținute prin lege, cât și prin negocieri colective sau individuale, ar fi făcut mențiune expresă, așa cum s-a făcut în cuprinsul art. 39 din Codul muncii. Acest text legal, enumerând drepturile și obligațiile salariaților, prevede că salariații au orice alte drepturi prevăzute de lege sau de contractele colective de muncă aplicabile ( art. 39 alin 1 lit. n), cât și alte obligații prevăzute de lege sau de contractele colective de muncă aplicabile ( art. 39 alin 2 lit. g).
De altfel hotărârile de guvern invocate nici nu stabilesc existența unui drept de a aplica o anume formulă de calcul la salariu, ci doar plafonul minimal sub care orice salariu negociat nu poate să scadă.
Pentru aceste considerente, constatând că sentința atacată este temeinică și legală, în baza art. 480 alin.1 cod proc. civ. apelul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul V. M. împotriva sentinței civile nr. 422 din 16 aprilie 2014, pronunțată de Tribunalul O., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI "CFR CĂLĂTORI" SA, având ca obiect drepturi bănești.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 01 Octombrie 2014.
Președinte, M. P.-P. | Judecător, E. S. | |
Grefier, V. R. |
Red.jud.M.P.-P.
Tehn.MC/4 ex.
Data red.31.10.2014
j.f. D.S.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
