Acţiune în constatare. Sentința nr. 670/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 670/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 20-05-2015 în dosarul nr. 313/95/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2507
Ședința publică de la 20 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE - E. S.
Judecător - M. M.
Grefier - V. R.
x.x.x
Pe rol, judecarea apelului declarat de pârâta . sediul în Bucuresti, ..9, sector 1 împotriva sentinței civile nr. 670 din 9 februarie 2015, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant P. C., domiciliat în comuna Berlești, ., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns intimatul reclamant P. C., reprezentat de avocat M.V., lipsind apelanta pârâtă .>
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat că apelul a fost declarat și motivat în termen legal, după care:
Instanța, constatând că nu mai sunt formulate alte cereri a apreciat cauza în stare de soluționare și a trecut la soluționarea apelului:
Avocat M.V.,pentru intimatul reclamant, a depus la dosar procesul verbal de predare/primire a carnetului de muncă al reclamantului. A apreciat ca fiind legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond și a solicitat respingerea apelului ca nefondat, respingerea exceptiei prescripției dreptului material la actiune și obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr.670 din 9 februarie 2015, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr._, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul P. C. în contradictoriu cu pârâta ..
A fost obligată pârâta să acorde reclamantului grupa I de muncă, în procent de 100 % din timpul efectiv lucrat pe perioadele 06.03._91 și 01.06._01.
A fost obligată pârâta să elibereze reclamantului adeverință cu privire la grupa I de muncă, conform celor menționate mai sus, precum și să-i plătească reclamantului suma de 601,80 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
În conformitate cu prevederile art.248 alin.1 din Codul de procedură civilă, prin încheierea pronunțată în ședința publică din 28.04.2014, instanța a soluționat mai întâi excepțiile invocate de pârâtă, pe care le-a respins ca neîntemeiate.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive, instanța a reținut că nu este incidentă în cauză, întrucât acțiunea de față privește perioada anterioară datei de 01.04.2001, când pârâta avea calitate de angajator, iar cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii în constatarea unei stări de fapt, s-a reținut că acțiunea de față vizează dreptul reclamantului de a beneficia de încadrarea în grupa I de muncă pe perioada în litigiu.
În dovedirea acțiunii, a fost administrată proba cu înscrisuri și expertiza tehnică de specialitate protecția muncii, fiind desemnat pentru întocmirea expertizei expertul I. D..
Raportul de expertiză împreună cu înscrisurile anexate au fost depuse la filele 80-133 din dosar, iar la filele 160-161 a fost depusă completarea la raportul de expertiză, cu privire la procentul în care reclamantul și-a desfășurat activitatea în grupa I de muncă, respectiv 100%. De asemenea, expertul a răspuns la obiecțiunile formulate de către pârâtă, răspunsul împreună cu înscrisurile anexe fiind depus la filele 148-155 din dosar, respectiv 175-214.
Pe fond, analizând probele administrate în cauză, în raport de dispozițiile legale aplicabile, instanța a reținut :
În baza Legii nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistența socială și în conformitate cu prevederile art. 2 din Decretul-lege nr. 68/1990, pentru înlăturarea unor inechități în salarizarea personalului, Ministerul Muncii și Ocrotirilor Sociale, Ministerul Sănătății și Comisia Națională pentru Protecția Muncii au emis Ordinul nr.50/1990, prin care se precizează locurile de muncă, activitățile și categoriile de personal care lucrează în condiții deosebite, ce se încadrează în grupele I și II de muncă, în vederea pensionării.
Ulterior, Ordinul nr.50/1990 a fost completat și modificat prin Ordinele nr.100/1990 și 125/1990.
Conform disp. art.13 din Ordinul nr.50/1990, perioada lucrată după data de 18.03.1969 până în prezent și în continuare se încadrează în grupele I și II de muncă în conformitate cu prevederile acestui ordin.
Începând cu data de 01.04.2001, Ordinul nr.50/1990, precum și Ordinele nr.100/1990 și 125/1990 au fost abrogate prin Legea nr.19/2000, însă prezenta acțiune vizează activitatea desfășurată în perioada anterioară datei de 01.04.2001.
Conform prevederilor art. 15 din Ordinul nr.50/1990, dovedirea perioadelor de activitate desfășurate în locurile de muncă și activitățile ce se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării se face pe baza înregistrării acestora în carnetul de muncă, conform metodologiei de completare a acestuia stabilite de Ministerul Muncii și Ocrotirilor Sociale.
În speță, S.C. E. S.A., în cadrul căreia a lucrat reclamantul, nu a înregistrat în carnetul de muncă al acestuia grupa de muncă în care se încadrează activitatea desfășurată în perioada în litigiu - 06.03._91 și 01.06._01.
Instanța a reținut că în conformitate cu prevederile art. 3 din Ordinul 50/1990 beneficiază de încadrarea în grupele I și II de munca, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2.
Așa cum s-a statuat și prin decizia nr.258/20.09.2004, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Ordinului nr.50/1990 nu i se poate restrânge aplicarea numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului în lipsa unei dispoziții exprese a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior. O atare interpretare se impune, cu atât mai mult cu cât forma dobândită de Ordinul nr.50/1990 prin modificările și completările ulterioare a fost menită să elimine inconsecvențele și inechitățile existente.
Prin restrângerea sferei de aplicare a Ordinului și crearea de categorii distincte de beneficiari în raport cu situația pe care aceștia o aveau atunci când s-au adus modificări și completări acestui ordin, s-ar crea discriminări, deși s-a urmărit tratarea egală și nediferențiată a tuturor celor care au activat în condiții similare de muncă, indiferent de perioada în care au lucrat.
De altfel, prin decizia nr.87/1999 a Curții Constituționale s-a statuat că nu există nicio rațiune pentru care să se mențină un tratament discriminatoriu pentru persoanele care au activat în aceleași funcții, cu privire la beneficiul grupei superioare de muncă. În caz contrar s-ar crea o situație discriminatorie, în contradicție cu principiul egalității de tratament consfințit prin prevederile Codului muncii, precum și în raport cu prevederile art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor și Libertăților Fundamentale ale Omului.
În speță, conform concluziilor formulate în raportul de expertiză, în perioadele 06.03._91 și 01.06._01 reclamantul a lucrat S.C. E. S.A., ca electrician, electrician exploatare rețele electrice și pentru activitatea desfășurată în aceste perioade se justifică încadrarea în grupa a I-a de muncă, conform Ordinului nr.50/1990, cu completările ulterioare, anexa 1, poziția 123, prin asimilarea cu alte activități similare, în procent de 100%.
Față de considerentele expuse, instanța a obligat pârâta să acorde reclamantului grupa I de muncă, în procent de 100 % din timpul efectiv lucrat pe perioadele 06.03._91 și 01.06._01 și să elibereze reclamantului adeverință cu privire la grupa I de muncă.
În baza art. 453 din Codul de procedură civilă, a fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 601,80 lei cu titlul de cheltuieli de judecată, reprezentând cheltuieli pentru onorariul de expert, conform chitanței de la fila 77 din dosar.
Împotriva acestei sentința a declarat apel pârâta .-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de apel, apelanta-pârâtă . că în mod greșit instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, reținând faptul că S.C. E. S.A ar fi avut calitatea de angajator, în condițiile în care Sistemul Energetic Național a suferit mai multe reorganizări succesive, prin HG nr. 1342/2001, . cu sucursalele sale, fiind din nou reorganizată, cea mai mare parte din personalul societății nou reorganizate fiind transferat de drept în interesul serviciului la societățile nou înființate, în conformitate cu dispozițiile art. 46 alin. 1 din respectiva hotărâre.
În mod greșit instanța de fond a respins excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată întrucât reclamantul tinde să obțină o situație juridică nouă, aceea că activitatea desfășurată în perioada dedusă judecății se încadrează în grupa I de muncă și nu doar o constatare a unei stări de fapt existentă în perioada când era salariat la IRE.
Cu privire la fondul cauzei a arătat următoarele:
În conformitate cu prevederile art. 2 din Decretul Lege nr.68/1990 pentru înlăturarea unor inechități în salarizarea personalului (abrogat de anexa 1 din Legea nr. 158/2004) "locurile de munca și activitățile care se încadrează în grupele I și II de muncă, vor fi precizate, la propunerea ministerelor, de Ministerul Muncii și Ocrotirilor Sociale, Ministerul Sănătății și Comisia Națională pentru Protecția Muncii, în termen de 30 zile de la data emiterii prezentului decret-lege".
Ordinul nr. 50/1990 a fost emis în baza Legii nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială, și în conformitate cu art. 2 din Decretul lege nr. 68/1990. În acest Ordin sunt precizate locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cu condițiile deosebite care se încadrează în grupele I și II de munca în vederea pensionarii, dar condițiile potrivit cărora un loc de muncă se încadrează în grupa I sau II sunt bine reglementate de actele normative corespunzătoare, fapt pentru care este neîntemeiata solicitarea reclamantei de a i se acorda grupa de munca, instanța neavând competența în acest sens;
Sentința pronunțată de către instanța de fond încalcă dispozițiile prevăzute la pct. 6 din Ordinul 50/1990 cu privire la nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă, dispoziții care prevăd expres faptul că această nominalizare se face de conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se cont de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizica sau nervoasa, risc deosebit de explozie etc).
Instanța de fond nu a reținut, la pronunțarea sentinței, obligativitatea îndeplinirii unor condiții prevăzute in mod expres de actele normative respectiv de dispozițiile prevăzute la punctul 5 din Ordinul nr.50/1990, care prevăd expres faptul ca existenta condițiilor deosebite la locurile de munca cu noxe trebuie să rezulte din determinările de noxe, efectuate de Organele Ministerului Sănătății sau laboratoarele de specialitate proprii ale unității. Aceste determinări trebuie confirmate de către Inspectorii Teritoriali pentru Protecția Muncii (I.T.M.) care, la data efectuării analizei, constată că s-au aplicat toate măsurile posibile de nominalizare a condițiilor și că toate instalațiile de protecție a muncii funcționau normal.
Locurile de muncă în speță nu se încadrează în grupa I de munca. Prin Ordinul nr. 125/1990, așa cum s-a arătat mai sus, au fost analizate locurile de muncă și condițiile de muncă, fapt pentru care în Anexa II al Ordinului mai sus menționat, au fost nominalizate locurile de muncă din sistemul energetic și s-au stabilit printr-un act normativ locurile de muncă ce se încadrează în grupa a ll-a.
Cât privește preocuparea S.C. E. S.A. din punct de vedere al securității și sănătății în muncă, aceasta a avut și are un caracter permanent de asigurare a unor locuri de muncă corespunzătoare prin adoptarea de măsuri tehnice și organizatorice de eliminare sau diminuare a riscurilor identificate de accidentare și îmbolnăvire profesională a salariaților.
In ceea ce privește solicitarea reclamantului ca încadrarea in grupa I de munca sa se realizeze in procent de 100%, se menționează faptul ca si aceasta solicitare este neîntemeiata, având in vedere următoarele aspecte:
Procentul se calculează proporțional cu timpul efectiv lucrat in condițiile activității ce se încadrează in grupa I de munca si nu prin totalizarea .timpului efectiv lucrat".
Anul de muncă efectiv lucrat în condiții deosebite de muncă se stabilește prin totalizarea „perioadelor" (deci a zilelor) în care personalul a lucrat efectiv în asemenea locuri și nu totalizarea „timpului efectiv lucrat".
Reclamantul își întemeiază cererea pe prevederile Ordinului 50/1990, ordin care a fost abrogat de Legea nr. 19/2000. Ulterior intrării in vigoare al Legii anterior menționate, a fost adoptata Hotărârea Guvernului nr. 261/2001 privind criteriile si metodologia de încadrare a locurilor de munca in condiții deosebite. Acesta hotărâre a fost abrogata de HG nr. 246/2007, care la art. 13 prevede următoarele: „(1) dovedirea perioadelor de activitate desfășurata in locuri de munca in condiții deosebite anterior datei de 01.04.2001, in vederea pensionarii, se face pe baza înregistrării acestora in carnetul de munca conform decretului nr. 92/1976 privind carnetul de munca, cu modificările ulterioare sau pe baza unei adeverințe emise de angajatorul la care a lucrat salariatul respectiv. (4) In cazul distrugerii arhivelor, perioada lucrata in condiții deosebite, dovedita cu acte, se poate reconstitui, potrivit legii, prin hotărâre judecătoreasca."
Or, in speța, reclamantul nu invoca drept motiv al solicitării sale ca instanța sa constate desfășurarea activității in grupa I de munca, distrugerea arhivei.
Mai mult decât atât, reclamantul putea uza de prevederile Ordinului 50/1990 atunci cand acesta era in vigoare, iar nu tocmai la acest moment cand ordinul este abrogat prin Legea nr. 19/2000.
În ceea ce privește obligarea intimatei la eliberarea adeverinței, arată că nu există în arhivă documente verificabile aflate în evidența angajatorului pentru eliberarea acesteia.
Cu referire la pretinsa stare de discriminare, este de reținut că nu orice diferență de tratament semnifică discriminare. În cauză reclamantul a invocat discriminarea prin raportare la soluțiile legislative alese de către legiuitor. Nu poate fi reținută aplicarea principiului nediscriminării și similitudinii atât timp cât reclamantul nu se regăsește în situația identică cu cea a persoanelor cărora li s-a recunoscut grupa superioară de muncă.
Deciziile invocate de reclamant și de instanța de fond se referă la situația persoanelor care au fost pensionate sau al căror raport de muncă a încetat înainte de adoptarea sau modificarea Ordinului 50/1990, prin adăugarea unor noi categorii legale de meserii care se încadrau în grupe de muncă.
Față de cele învederate, a solicitat să se admită apelul, astfel cum a fost formulat și în consecință să se schimbe în tot sentința instanței de fond, în sensul respingerii acțiunii formulate de către reclamanți, ca neîntemeiată.
În drept, își întemeiază cererea de apel pe dispozițiile art.466 și următoarele Cod procedură civilă.
Intimatul reclamant a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului da nefondat.
Apelantul a depus la dosar răspuns la întâmpinare, reiterând susținerile din apel.
Analizând actele și lucrările dosarului, dispozițiile legale aplicabile în cauză, sentința primei instanțe și motivele de apel, Curtea constată că apelul este fondat, față de următoarele considerente.
Criticile privind modul de soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive sunt nefondate, de vreme ce litigiul de muncă pendinte vizează o perioadă în care reclamantul era angajatul . în drepturi al acestei societăți nu poate răspunde pentru neîndeplinirea unor obligații legale care incumbă numai angajatorului din perioada respectivă.
Mai mult decât atât, din carnetul de muncă al intimatului rezultă că acesta a fost angajat la S.C. E. S.A doar în perioada 6.03._91 și 1.06.0992 -1.04.2001, astfel că nu se poate reține că ar fi fost transferat de drept în interesul serviciului la societățile nou înființate în baza HG nr. 1342/2001.
Motivele de apel referitoare la modul de soluționare a excepției inadmisibilității acțiunii sunt confuze și nu indică în mod concret care ar fi condițiile prevăzute de legea materială sau procesuală care nu ar fi fost îndeplinite la momentul introducerii cererii, pentru a putea interveni această sancțiune.
Pe fondul litigiului, va reține Curtea că, potrivit art.1 din Ordinul nr. 50/1990, in grupa I de muncă se încadrează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa nr. 1.
Art. 3 din Ordinul 50/1990 prevede că beneficiază de încadrarea în grupele I și a II-a de muncă, potrivit celor menționate, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2. Așa cum se observa din dispozițiile Ordinului, acesta instituie principiul legalității grupelor de munca, în sensul ca activitățile, locurile de muncă si categoriile profesionale sunt stabilite numai prin acte normative, ele trebuind sa fie cuprinse expres in norme specifice domeniului.
Potrivit Ordinului nr. 50/1990, pentru a beneficia de încadrarea în grupele I și a II-a de muncă, personalul în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlorii tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
1. să fi lucrat efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2 la Ordinul nr. 50/1990 sau
- să își fi desfășurat activitatea în aceleași condiții cu personalul beneficiar încadrat în grupele I sau a II-a de muncă, in situatia personalului muncitor din construcții-montaj sau din alte activități, care realizează lucrări de extinderi, modernizări sau reparații ale capacităților de producție;
2. nivelul noxelor existente la locurile prevăzute în aceste grupe sa depășească nivelul maxim admis prevăzut în Normele republicane de protecție a muncii, cu toate măsurile luate de unitate pentru normalizarea condițiilor de muncă;
3. să fi fost nominalizat de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținîndu-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.).
In concluzie, încadrarea in grupele de munca se face fie direct ca urmare a regăsirii în una din situațiile cuprinse in anexe, fie prin asimilare ca urmare a desfășurării efective a muncii in situații din cele prevăzute in anexe.
Raportul de expertiza întocmit in cauza realizează o descriere generică a sistemului energetic național, a activităților realizate de către reclamant în exercitarea funcției de electrician, a condițiilor de munca, concluzionând ca activitățile sunt corespunzătoare grupei I de munca prin asimilare cu activitățile enumerate la anexa I pct. 123 din Ordin.
Insa niciuna din activitățile desfășurate de către reclamant nu se regăsesc printre cele prevăzute in anexa I, nici sub aspectul art.1, nici sub aspectul art. 3 din Ordin .
Simpla exercitare a funcției de electrician si condițiile grele specifice activității desfășurate, nu atrag automat încadrarea in grupa de munca, fiind necesar ca activitățile, condițiile sau locul de munca sa fie din cele prevăzute in anexa I la ordin.
Mai mult, prin raportul de expertiză, însușit de către reclamant, s-a invocat aplicarea dispozițiilor Anexei I pct. 123 din Ordinul nr. 50/1990, în care sunt nominalizate „meseriile și funcțiile din unitățile de exploatare a căilor ferate a căror activitate este legată de siguranța circulației”. Textul pct. 123 se referă deci exclusiv la funcții din unitățile de exploatare a căilor ferate, or, în speță, nu s-a susținut și nici nu s-a dovedit că angajatorul ar fi fost vreodată unitate de natura celor menționate la pct. 123.
Decizia nr. 258/2004 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție și decizia nr. 87/1999 pronunțată de Curtea Constituțională nu au statuat în niciun caz faptul că angajatorii sau instanțele de judecată ar putea extinde aplicarea dispozițiilor legale privind încadrarea în grupe de muncă și la alte situații decât cele expres prevăzute de lege. O atare interpretare ar lipsi de conținut actul normativ însuși. Dimpotrivă, deciziile invocate se referă la situația persoanelor care au fost pensionate sau al căror raport de muncă a încetat înainte de adoptarea sau de modificarea Ordinului nr. 50/1990 prin adăugarea unor noi categorii legale de meserii care se încadrau în grupe de muncă.
In ceea ce privește invocarea unei pretinse discriminări, Curtea reține că stabilirea grupelor de muncă se face in raport de condițiile, activitățile sau locurile de muncă specifice fiecărui salariat, deci cu analiza condițiilor concrete, așa cum rezulta din raporturile de munca ce fac obiectul judecații.
Se constată astfel că sunt fondate criticile de fond invocate de apelanta – pârâtă, iar apelul urmează să fie admis pentru aceste considerente.
Capetele de cerere accesorii privind obligarea la eliberarea adeverinței sau plata cheltuielilor de judecată urmează a fi respinse pe cale de consecință.
Având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază că apelul formulat de pârâtă este fondat, motiv pentru care îl va admite ca atare și, în temeiul art.480 alin.2 C.pr.civ. va schimba sentința atacată, în sensul respingerii acțiunii ca fiind nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de pârâta . sediul în București, ..9, sector 1 împotriva sentinței civile nr. 670 din 9 februarie 2015, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant P. C., domiciliat în comuna Berlești, ., având ca obiect acțiune în constatare.
Schimbă sentința, în sensul că respinge acțiunea.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Mai 2015.
Președinte, E. S. | Judecător, M. M. | |
Grefier, V. R. |
Red.jud.M.M.
Tehn.MMC/4 ex.
Data red.11.06.2015
j.f. A.B.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
