Conflict de muncă. Hotărâre din 15-04-2013, Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 15-04-2013 în dosarul nr. 4527/89/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 560/2013
Ședința publică de la 15 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. P.
Judecător S. P.
Judecător D. P.
Grefier I. P.
S-a luat spre examinare recursul formulat de către B. Nicușor împotriva sentinței civile nr. 53 din 24.01.2013 pronunțată de Tribunalul V., intimați fiind C. C. SA București și C. C. SA București - Sucursala Centrului Regional de Exploatare Întreținere și Reparații CF G., având ca obiect conflict de muncă-drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al doilea termen; s-a solicitat judecata în lipsă.
Instanța, având în vedere faptul că s-a solicitat judecata în lipsă, constată recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare cu privire la acesta.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față;
Prin acțiunea înregistrată sub nr._ din data de 26.11.2012, reclamantul B. Nicușor cu domiciliul ales la Cabinet av. A. N. A., a solicitat obligarea pârâtelor C.N.C.F C. S.A București și C.N.C.F C. S.A București - Sucursala Centrului Regional de Exploatare Întreținere și Reparații CF G. la plata actualizată a sumelor de bani reprezentând diferența dintre drepturile salariale încasate (incluzând salariul de bază, indemnizații, sporuri, adaosuri și alte sume acordate în temeiul raporturilor de muncă) și drepturile salariale cuvenite prin determinarea acestora pornind de la un salariu minim de 700 lei prevăzut de dispozițiile art. 41 din CCM la nivel ramură transporturi valabil pentru anii 2008-2010, aferente perioadei noiembrie_10. A solicitat și cheltuieli de judecată ocazionate de prezentul litigiu.
Motivându-și în fapt acțiunea, reclamantul a arătat că este angajat la C.N.C.F C. S.A București - Sucursala Centrului Regional de Exploatare Întreținere și Reparații CF G. având încheiat contract individual de muncă. B. Nicușor a precizat că pentru anii 2009 și 2010 au fost negociate și încheiate contracte colective de muncă între SNTFM C. MARFĂ S.A și sindicatele reprezentative ale salariaților prin care s-au acordat drepturi salariale, prime și alte sporuri. A susținut reclamantul că prin CCM la nivel ramură transporturi valabil pentru anii 2008-2010, la art. 41 au fost stabiliți coeficienții minimi de ierarhizare pentru categoriile de salariați din ramura transporturi. Astfel, la alin. 3 lit. a al aceluiași articol se prevede că „salariul de bază minim brut la nivelul ramurii transporturi valabil de la data de 01.01.2008 și negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie/lună este de 700 lei, adică 4,12 lei/ora, salariul fiind stabilit fără alte sporuri, adaosuri ori indemnizații incluse în acesta”. Se mai prevede că „părțile implicate în negocierile colective la nivel de grup de unități și unitate, vor lua ca bază de la care pornesc negocierile valoarea salariului de bază minim brut la nivel de ramură transporturi, stipulat la art. 40 alin. 3 lit. a, pentru stabilirea salariului de bază minim brut la nivelul respectiv, iar la stabilirea salariilor de bază minim brute pentru fiecare categorie de salariați vor fi adoptați coeficienții minimi de ierarhizare stabiliți la art. 40 alin. 1 din prezentul contract de muncă, așa cum au fost înscrise la lit. b al aceluiași alineat.”
Reclamatul a precizat că în mod abuziv, pârâtele nu i-au calculat drepturile salariale potrivit art. 41 pct. 3 din CCM pe anii 2008 - 2010 la nivel de ramură transporturi, ignorând pragul de 700 lei, și luând în considerare valori de 570 respectiv 600 lei, în perioada noiembrie 2009 -31 decembrie 2010. B. Nicușor a mai arătat că există o încălcare a dispozițiilor art. 132 alin. 3 din Legea nr. 62/2011, întrucât dispozițiile CCM încheiat la nivel de unitate conțin dispoziții inferioare CCM încheiat la nivel de ramură transporturi, în sensul că, prin CCM încheiat la nivel de unitate salariul de bază minim a fost stabilit la suma de 570 lei începând cu 01.07.2008 și 600 lei începând cu 21.04.2010, iar prin CCM încheiat la nivel de ramură transporturi salariul de bază minim brut valabil la data de 01.01.2008 a fost stabilit la suma de 700 lei. A precizat că prevederile CCM la nivel de ramură transporturi valabil pe anii 2008-2010 sunt obligatorii pentru toate societățile din transporturi indicate în anexe, dispozițiile inserate în acest contract fiind aplicabile și angajatorilor, indiferent dacă aceștia au participat sau nu la negocieri.
În drept, și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 229, 268 alin. 1 lit. c Codul muncii, CCM încheiat la nivel de unitate, CCM încheiat la nivel ramură transporturi și pe dispozițiile art. 211-216 din Legea nr. 62/2011.
Prin întâmpinarea formulată, C.N.C.F. „C.” S.A – Sucursala CENTRUL REGIONAL DE EXPLOATARE, ÎNTREȚINERE ȘI REPARAȚII CF G. a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Pârâta a precizat că cererea reclamantului de obligare la diferența de salariu raportată la dispozițiile art. 41 alin. 3 din CCM la nivel de ramură transporturi este neîntemeiată întrucât, avându-se în vedere faptul că pe perioada pentru care se solicită această diferență de salariu, respectiv noiembrie_10, COMPANIA NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE C. SA a avut contract valabil încheiat la nivel de unitate pe anii 2009-2010 ale cărui prevederi sunt obligatorii pentru părți, salariu astfel negociat fiind menționat și în contractul individual de muncă al reclamantului. A mai susținut C.N.C.F. „C.” S.A – Sucursala CENTRUL REGIONAL DE EXPLOATARE, ÎNTREȚINERE ȘI REPARAȚII CF G. că, în speța de față, CCM aplicabil la nivel de unitate pentru anii 2009 - 2010 a fost încheiat cu respectarea CCM încheiat la nivel de grup de unități feroviare pe anii 2006/2008 a cărui valabilitate a fost prelungită prin act adițional până în anul 2010, astfel încât prevederile CCM la nivel ramură transporturi nu sunt aplicabile reclamantului. Salariile de bază lunare stabilite prin contractul individual de muncă al reclamantului se încadrează atât în prevederile CCM încheiat la nivel de grup de unități feroviare cât și în cele ale CCM încheiat la nivel de unitate.
Prin sent. civ. nr. 53 din data de 24.01.2013, Tribunalul V. a respins acțiunea formulată de reclamantul B. Nicușor în contradictoriu cu pârâtele C. C. SA București și C. C. SA București – Sucursala Centrului Regional de Exploatare Întreținere și Reparații CF G., ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a constatat următoarea situație de fapt și de drept:
Prin prezenta acțiune, reclamantul a solicitat instanței obligarea pârâtelor, potrivit dispozițiilor art. 41 pct. 3 litera a și b din CCM valabil pe anii 2008-2010 unic la nivel ramură transporturi, la plata actualizată a sumelor de bani reprezentând diferența dintre drepturile salariale încasate (incluzând salariul de bază, indemnizații, sporuri, adaosuri și alte sume acordate în temeiul raporturilor de muncă) și drepturile salariale cuvenite prin determinarea acestora pornind de la un salariu minim de 700 lei prevăzut de dispozițiile art. 41 din CCM la nivel ramură transporturi valabil pentru anii 2008 - 2010, aferente perioadei noiembrie_10. Din documentația depusă la dosar rezultă că reclamantului pentru perioada noiembrie_10 i s-au aplicat (inclusiv în ceea ce privește salarizarea) prevederile CCM încheiat la nivel de unitate pe anii 2009 – 2010, acestea fiind obligatorii pentru părți.
Potrivit dispozițiilor art. 229 Codul muncii, Contractul colectiv de muncă este convenția încheiată în formă scrisă între angajator sau organizație patronală, de o parte, și salariați, reprezentați prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ca decurg din raporturile de muncă. Contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților.
Instanța de fond a apreciat că dispozițiile CCM valabil pe anii 2008 - 2010 unic la nivel ramură transporturi nu i se aplică reclamantului. Analizând extrasul de pe acest contract depus la dosarul cauzei Tribunalul constată că patronatul din cadrul COMPANIEI NAȚIONALE DE CĂI FERATE C. SA BUCUREȘTI nu este parte semnatară a acestui contract . Dispozițiile art. 134 din Legea nr. 62/2011stabilesc părțile contractului colectiv de muncă respectiv angajatorii și angajații reprezentați la negocieri după cum urmează: „(…) la nivel de sector de activitate de către organizațiile patronale legal constituite și reprezentative” (litera A punctul c). Având în vedere că în prezenta cauză, nu s-a făcut dovada că organizația patronală din cadrul COMPANIEI NAȚIONALE DE CĂI FERATE C. SA BUCUREȘTI a participat la negocieri și la semnarea CCM invocat de reclamant în susținerea pretențiilor, instanța constată că dispozițiile acestuia nu-i pot fi opozabile. Semnatarii CCM la nivel de ramură transporturi sunt Confederația Națională a Patronatului Român și Uniunea Transportatorilor Rutieri din România (reprezentând doar agenții economici care desfășoară activități de transport rutier), nu și pârâta C.N.C.F C. S.A București.
Ca atare, solicitarea reclamantului de aplicare în speța de față a dispozițiilor mai favorabile respectiv ale art. 41 alin. 3 din CCM încheiat la nivel de ramură transporturi pe anii 2008 - 2010, pentru perioada noiembrie_10 este neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul B. Nicușor, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie si indicând ca fiind incidente disp.art.304 pct.8, 9 C.proc.civ.
Susține recurentul ca hotărârea a fost data cu interpretarea greșită a actului dedus judecății, instanța de fond, in motivarea formulata, schimbând natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia. Clauzele din CCM RAMURA TRANSPORTURI 2008-2010 au fost asumate de toate părțile contractante, fiind foarte clară intenția acestora. CCMRT 2008-2010 a fost semnat atât de federațiile sindicale ca reprezentanți ai salariaților, cat si de patronatul din transporturi.
Ca atare, arata recurentul, prin cererea formulată s-a solicitat ca CNCFR SA să fie obligată la executarea clauzelor contractuale derivând din CCMRT valabil în anii 2008-2010, contract ale cărui prevederi se aplica tuturor societăților menționate in anexa 5 la contract ( parata aflându-se la poziția 3 din anexa), sens în care dreptul la acțiune al reclamanților este întemeiat. Ca orice contract, și Contractul Colectiv de munca la Nivel de Ramura Transporturi presupune: autonomia de voință a partenerilor sociali între care se încheie, prin aplicarea principiului libertății contractuale. El reprezintă legea părților constituind izvor de drept pentru celelalte contracte încheiate ulterior, respectiv CCM G. Unități Feroviare si CCM la Nivel de Unitate. Dacă în cuprinsul unui astfel de act partenerii sociali au înțeles să stabilească ca salariul de baza de la care trebuie sa se pornească negocierea sa fie de 700 lei si ca prevederile acestui contract se aplica tuturor unităților din transporturi si conexe, este greșita interpretarea primei instanțe de a interveni, prin soluția dată, pentru a modifica acest acord, dând o interpretare diferita a unor prevederi ale CCMRT fata de cea care s-a dorit și s-a agreat de partenerii sociali.
CCM pe Ramura Transporturi valabil 2008-2010 a fost înregistrat la Ministerul Muncii, Familiei si Egalității de Șanse sub nr. 722/03/24.01.2008 si a fost publicat in M.O, Partea V nr. 3 din din_ . In ceea ce privește sfera salariaților supuși efectelor acestui contract, art. 241 alin 1. din Codul muncii si art. 11 din Lg. 130/1996 (ambele in vigoare la data nașterii dreptului reclamanților) prevăd următoarele: „Clauzele contractelor colective de munca produc efecte după cum urmează: pentru toți salariații angajatorului, in cazul contractelor colective de munca încheiate la acest nivel; pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de munca Ia acest nivel; pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din tara, in cazul contractului colectiv de munca la nivel național.
Intre reclamanți si parata au existat încheiate contracte individuale si in temeiul acestora s-a formulat cererea iar faptul ca reclamanții si-au motivat pretențiile pe un contract colectiv de munca la nivel ramura transporturi, ce conține prevederi salariale mai favorabile acestora, decât cel la nivel de unitate care a fost încheiat cu încălcarea prevederilor din legislația muncii si anume art. 238 alin. 1 si art. 8 alin. 2 din Lg. 130/1996. Prin CCM pe Ramura Transporturi valabil pe anii 2008-2010, încheiat la data de 19.12.2007 si înregistrat la Ministerul Muncii, Familiei si Egalității de Șanse sub nr. 722/03/24.01.2008, la clauza înscrisa la art.41 alin. (3) părțile au convenit ca salariul de baza minim brut pe unitate, la nivelul ramurii transporturi, valabil din data de 1 ianuarie 2008 si negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie/luna, sa fie de 700 lei/ron, adică 4,12 lei/ora, fiind stabilit fara alte sporuri, adaosuri ori indemnizații incluse in acesta. Mai mult, partile stabilesc de comun acord următoarele: " părțile implicate în negocierile colective la nivel de grup de unități si unitate, vor lua ca baza de la care pornesc negocierile valoarea salariului de baza minim brut Ia nivel de ramura transporturi, stipulat la art.41, pentru stabilirea salariului de baza minim brut la nivelul respectiv, iar la stabilirea salariilor de baza minim brute pentru fiecare categorie de salariați, vor fi adaptați coeficienții minimi de ierarhizare stabiliți fa art.40, pct.1 din prezentul contract de munca, așa cum au fost incluse la lit.b) al aceluiași alineat.
Prevederile CCMNRT 2008-2010, sunt obligatorii pentru toate societăților din transporturi si conexe, deci si pentru parata (care se regăsește la poziția nr.3 din Anexa 5 la CCMRT) si care, in conformitate cu dispozițiilor înscrise la art. 3 alin(1) art.113 alinți),114, 115 alin.(1),119 din acest contract, avea următoarele obligații: începând cu data de 01.01.2008 la negocierea contractului colectiv de munca la nivel de unitate sa accepte ca baza de la care sa înceapă negocierea salariului minim brut pe unitate sa fie de 700 lei/ron si aceasta deoarece drepturile prevăzute in contractul la nivel de ramura sunt considerate minime si de la valoarea lor trebuia pornita negocierea la celelalte niveluri sau unități si nicidecum de la o valoare mai mica; in cazul in care la nivel de unitate era încheiat contract colectiv de munca înaintea semnării, înregistrării si publicării contractului la nivel de ramura transporturi, acolo unde prevederile acestuia erau sub minimul stabilit pe ramura sau nu erau incluse in acesta aveau obligația sa adapteze contractul la prevederile minimale din contractul la nivel superior; sa pună de acord prevederile din contractele individuale de munca .existente la data intrării in vigoare a contractului colectiv de munca pe ramura transporturi, cu prevederile minimale ale acestuia acolo unde prevederile din contractul individual erau sub minimul prevăzut de contractul colectiv de munca de la nivel superior.
Ca atare, arata recurentul,orice contract colectiv de muncă se încheie nu numai în considerarea legii, dar și în considerarea clauzelor contractelor colective de muncă încheiate la nivel superior, iar în cazul în care, din diferite motive, părțile au încheiat contracte colective prin care au negociat, în favoarea angajatului, drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele încheiate la nivel superior, clauzele celor dintâi sunt lovite de nulitate, în condițiile art. 142 din Legea nr. 62/2011.
Atât timp cât prin lege sau/și prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior (în speță, la nivel de ramura) s-au stabilit anumite drepturi în favoarea salariaților, aceștia nu pot renunța la ele, negocierea clauzelor contractului individual de muncă sau a contractului colectiv de muncă încheiat la nivel inferior, în speță, la nivel de unitate, fiind posibilă numai peste nivelul minimal al drepturilor recunoscute în lege și/sau în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior. In realitate parata nu a respectat aceste prevederi si nu si-a îndeplinit obligațiile ce ii reveneau in sensul ca la încheierea contractelor colective la nivel de unitate pe anii 2009/2010 cat si a actelor adiționale de prelungire/ modificare ale acestora nu a acceptat ca salariul de baza corespunzător clasei 1 de salarizare sa fie 700 lei așa cum prevedea CCM RT la art. 41 la care se aplica coeficientul de ierarhizare corespunzător fiecărei clase de salarizare.,
Este criticabil, mai susține recurentul, că instanța de fond nu a luat în considerare toate aceste aspecte si prin hotărârea data, a încălcat acordul de voința al pârtilor, considerând in mod cu totul eronat ca prevederile CCMRT 2008-2010 nu se aplica paratei, întrucât aceasta „ are contract colectiv încheiat la nivel de unitate si nu poate fi obligata sa aplice clauzele contractului colectiv de munca la nivel superior. Parata CNCFR SA face parte din ramura Transporturi, gestionează infrastructura feroviara fara de care transportul feroviar nu ar fi posibil, desfășoară activitate conexa la fel ca si alte societăți ce aparțin de ramura transporturi (. SA, S.C. REPARAȚII LOCOMOTIVE -SCRL SA, .) si cărora li se aplica prevederile CCMRT.
Mai mult, mai susține recurentul, parata COMPANIA NAȚIONALA DE CAI FERATE C. SA face parte din Asociația Patronala la Nivel de G. de Unități din Transportul Feroviar, deci nu poate fi reținuta interpretarea instanței de fond precum ca „ parata nu poate fi încadrata in rândul unităților din ramura transporturi, CCMRT fiindu-i inaplicabil " si nici cea potrivit căreia „ unitățile care construiesc drumuri sau cai ferate fac parte din ramura construcții" deoarece aceste unități aparțin de Ministerul Transporturilor ex. ..
Curtea Constituționala s-a pronunțat in multiple Decizii (Decizia 511/2006, Decizia nr.380/2004) in sensul ca "reprezentativitatea de care se bucura organizațiile sindicale si patronale, datorita numărului de membri stabilit de lege, le îndreptățește pe acestea sa negocieze si sa încheie contracte la nivelurile respective, indiferent daca părțile acestora s-au asociat/afiliat la organizațiile de la nivel superior". lata deci ca un contract colectiv de ramura sau național nu se aplica doar semnatarilor, ci tuturor celor din ramura respectiva sau la nivel național, tuturor angajatorilor si salariaților din România, indiferent daca sunt membri de sindicat si indiferent daca patronii s-au afiliat sau nu la o organizație patronala.
Din acest motiv, considera recurentul ca instanța de fond a dat o interpretare greșita a actului dedus judecații considerând ca efectele CCMRT nu pot fi aplicate daca exista un contract colectiv la nivel de unitate încheiat, chiar daca, prin încheierea CCMRT, părțile au stabilit in mod clar acest lucru, încălcând in acest mod voința pârtilor.
Mai arata recurentul ca in mod greșit instanța de fond a interpretat in mod restrictiv conținutul clauzelor contractuale, in sensul in care conținutul lor ar produce efecte numai in favoarea unora din părțile contractante, respectiv prevederile contractului aplicându-se numai societăților care nu au încheiat un contract colectiv la nivel de unitate. Astfel, potrivit art 123 contractul colectiv de muncă unic la nivelul ramurii transporturi produce efecte în toate unitățile nominalizate în anexa 5 si în toate unitățile din ramura transporturi și activități conexe, conform art. 11 (1) c) din Legea 130/1996 iar în anexa la poz nr. 3, este menționata pârâta C. C. SA . Conform dispozițiilor înscrise la art. 3. alin. 1, clauzele din contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi produc efecte pentru toți salariații încadrați în unitățile de transporturi și activități conexe din țară, indiferent de structura capitalului acestora iar conform art. 113 alin (4) executarea contractului colectiv de munca este obligatorie pentru părțile contractante.
O . decizii ale Curții Constituționale au stabilit obligativitatea respectării, în negocierile colective, a drepturilor minimale consacrate prin dispozițiile legale și prin contracte colective de muncă încheiate la nivel superior. Ierarhia în care se prezintă contractele colective de muncă face ca dispozițiile cuprinse în astfel de contracte încheiate la nivel superior să se impună în negocierea clauzelor contractelor colective de muncă încheiate la nivel inferior (de unitate), negocierea fiind posibilă numai peste nivelul minimal recunoscut de lege și/sau contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.
Potrivit art. 11 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 130/1996, clauzele contractului colectiv de muncă la nivel de ramura transporturi produc efecte pentru toți salariații încadrați în unitățile care fac parte din grupul de unități pentru care s-a încheiat contractul de muncă la acest nivel, iar potrivit art. 8 alin. (2) din Legea nr. 130/1996 și art. 238 alin. (1) din Codul muncii, contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.
In aceste condiții, clauzele din contractul colectiv de muncă la nivel inferior, care înlătură acordarea unor drepturi prevăzute de contractul colectiv de muncă la nivel superior, nu produc efecte. Si după abrogarea Legii nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă prin Legea dialogului social nr. 62/2011 și după abrogarea art. 238 - 247 din Codul muncii problema de drept prezentată rămâne actuală, deoarece dispozițiile art. 8 și 11 din Legea nr. 130/1996 și ale art. 238 și 241 din Codul muncii sunt reluate în dispozițiile art. 132 și 133 din Legea nr. 62/2011. Clauzele contractelor colective de munca trebuie interpretate in sensul producerii de efecte intre părțile contractante si nu in sensul lăsării la latitudinea angajatorului daca acorda unele drepturi sau nu, funcție de diverși factori. Rezulta in mod neechivoc, ca parata avea obligația sa plătească drepturile bănești negociate in contractul colectiv la nivel de ramura.
Intimatele Compania Națională de Căi Ferate „C. SA” și Compania Națională de Căi Ferate C. SA – Sucursala Centrului Regional de Exploatare Întreținere și Reparații CF G. nu au formulat întâmpinare.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Analizând actele si lucrările dosarului in raport de criticile formulate, probele cauzei si dispozițiile legale aplicabile, Curtea de Apel constata ca recursul este fondat.
Obiectul dedus judecății îl constituie „plata drepturilor reprezentând diferența dintre salariile calculate în raport cu salariul de bază minim brut lunar de 700 lei și cele calculate în raport cu salariul de bază de 570 lei pentru perioada noiembrie_10”.
În esență angajatorul a susținut că aplicabil speței este contractul colectiv de muncă la nivel de unitate întrucât reprezintă finalitatea negocierii între partenerii sociali, și nu contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, invocat ca fundament al pretențiilor de către reclamantul recurent.
Curtea notează că prin art. 123 din Contractul Colectiv de muncă Unic la nivel de ramură Transporturi pe anii 2008-2010 (înregistrat la Ministerul Muncii sub numărul 722/03/24.01.2008 și publicat în Monitorul Oficial partea a V-a nr. 3 din 11 februarie 2008) se stabilesc limitele de aplicare a dispozițiilor negociate de partenerii sociali.
Se arată în articolul indicat faptul că „Prezentul contract colectiv de muncă unic la nivelul ramurii transporturi produce efecte după cum urmează: 1.în toate unitățile nominalizate în anexa nr. 5”. Această anexă dezvăluie faptul că la poz nr. 3 este menționata pârâta intimata C. C. SA printre unitățile beneficiare ale clauzelor contractuale.
Curtea de Apel constată că în speță sunt incidente prevederile art. 241 și art. 243 Codul muncii, coroborat cu art.11alin.1 lit. c din Legea 136/1996 (dispoziții ce erau în vigoare în perioada de referință pentru care se solicita diferențele de drepturi bănești), care dau eficiență întinderii efectelor și caracterului obligatoriu al executării clauzelor contractuale negociate din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură.
Ca atare nu se aduce cu nimic atingere prevederilor art.37 din Codul muncii, contractul la nivel de ramură reprezentând rezultatul exercitării autonomiei de voință a partenerilor sociali între care se încheie, conform dispozițiilor art.236 alin.4 din Codul muncii (în vigoare în perioada de referință).
Contractul Colectiv de muncă Unic la nivel de ramură Transporturi pe anii 2008-2010 prevede la articolul 41 alineatul 3 litera a) că salariul de bază minim brut de la 1 ianuarie 2008 este de 700 lei, iar la litera b) din același alineat că părțile vor lua ca bază de la care pornesc negocierile valoarea salariului de bază minim brut la nivel de ramură transporturi.
Articolul 114 alineatul 2 din contract prevede că angajatorul va lua ca bază de negociere prezentul contract colectiv de muncă.
Durata de aplicare a contractului anterior menționat este, conform art.4, până la 31 decembrie 2010, cu prelungire nu mai mult de 12 luni în condițiile în care nu se va încheia un alt contract.
În aceste circumstanțe, Curtea apreciază ca nu este aplicabil Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2009-2010, invocat de pârâta intimată si reținut eronat si de prima instanța ca incident spetei, care prevede într-adevăr că salariile angajaților se calculează prin aplicarea unui coeficient de ierarhizare la "salariul de bază brut" corespunzător clasei 1 de salarizare de 570 lei, rezultând nivelul salariului corespunzător a diferite clase de salarizare. Salariul corespunzător clasei 1 de salarizare este însă "salariul de bază brut " de 570 lei. Ulterior, începând cu 1 aprilie 2010, prin act adițional salariul de bază brut a fost stabilit la 600 lei ca și nivelul salariilor rezultate din aplicarea acestei valori a salariului minim brut.
Deoarece prevederile CCM la nivel de ramură transporturi valabil pe anii 2008-2010 sunt obligatorii pentru toate societățile din transporturi indicate în anexe, Curtea mai reține că pârâta a acordat reclamantului recurent drepturi salariale calculate prin raportare la un salariu de bază brut mai mic decât cel din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, deși legea și Contractul colectiv de muncă la nivel superior (legea parților) impunea respectarea valorii salariului minim brut de 700 lei " ca bază de negociere.
Pentru aceste considerente Curtea, găsind fondat recursul declarat reclamantul B. Nicușor, în temeiul dispozițiilor art.312 al.2, 3 C.pr.civ îl va admite și va modifica în tot sentința recurata în sensul admiterii acțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul B. Nicușor împotriva sentinței civile nr. 53 din data de 20.12.2012 a Tribunalului V., sentință pe care o modifică în tot în sensul că:
Admite acțiunea formulată de reclamantul B. Nicușor în contradictoriu cu Compania Națională de Căi Ferate „C. SA” și Compania Națională de Căi Ferate C. SA – Sucursala Centrului Regional de Exploatare Întreținere și Reparații CF G..
Obligă pârâții să plătească reclamantului drepturile salariale reprezentând diferența dintre salariul calculat conform salariului minim brut negociat prin contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi și sumele efectiv încasate pe perioada 01.11.2009 – 31.12.2010, precum și diferența ce rezultă din aplicarea acestui salariu minim brut negociat la alte drepturi salariale încasate pentru aceiași perioadă, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 15.04.2013.
Președinte, G. P. | Judecător, S. P. | Judecător, D. P. |
Grefier, I. P. |
Red./Tehnored./P.S.
2 ex. –08.05.2013
Tribunalul V. – A. C.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
