Acţiune în constatare. Decizia nr. 1183/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1183/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 17-09-2015 în dosarul nr. 1183/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 1183
Ședința publică din data de 17 septembrie 2015
Președinte - M. P.
Judecător - A. M. R.
Grefier - C. C.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de reclamantul U. D., CNP_, cu domiciliul în Ploiești, ., ., . împotriva Sentinței civile nr. 602 din 6 martie 2015 pronunțată de Tribunalul Prahova – Secția I Civilăîn contradictoriu cu intimata pârâtă ., cu sediul în Ploiești, ., nr. 25, jud. Prahova, CUI_.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul reclamant U. D. asistat de avocat M. E. din cadrul Baroului Prahova, în baza împuternicirii avocațiale nr._/6.05.2015, lipsind intimata pârâtă . Ploiești.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că dosarul se află la primul termen de judecată și apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Avocat M. E., având cuvântul pentru apelantul reclamant, arată că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul apelantului reclamant în susținerea cererii de apel.
Avocat M. E., având cuvântul pentru apelantul reclamant, susține oral motivele de apel, arătând în esență că în mod greșit instanța de fond a reținut că apelantul nu ar beneficia de grupa superioară de muncă, precizând ca activitatea desfășurată de apelant se regăsește în Ordinul 50/1990 la poziția 42 - corespunzătoare grupei a II-a de munca, întrucât apelantul reclamant a desfășurat o cu totul altă activitate decât cea reținută de instanță.
De asemenea, menționează că raportul de expertiză întocmit în cauză a concluzionat în mod corect că activitatea apelantului reclamant se încadrează în grupa I de muncă, raport ce nu a fost contestat de către intimată, care nu s-a apărat în nici un fel la instanța de fond.
Solicită admiterea apelului, așa cum a fost formulat, schimbarea sentinței în sensul admiterii acțiunii, fără cheltuieli de judecată. Depune la dosar practică judiciară, sentința civilă nr. 2681/24.11.2014 a Tribunalului Prahova.
CURTEA :
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._, reclamantul U. D. a chemat în judecată pe pârâta S.C.T. R. S.A.PLOIESTI, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că in perioadele 16.05._01 a fost angajat în funcție și a lucrat efectiv 100% din programul de lucru în secții cuprinse grupa I de munca.
În motivarea acțiunii, reclamantul a învederat instanței că în perioada menționata mai sus a avut calitatea de salariat in cadrul societății parate, îndeplinind funcțiile de termist tratamentist unelte lucrând efectiv 100% din program in Secția de producție cuprinsa in I de munca, din cadrul Soc. ..A. Ploiești actualul S.C. T. R. S.A. Ploiesti.
A învederat reclamantul că Societatea Comerciala Rulmenții Grei - S.A. Ploiești a fost Înființata in anul 1977 sub forma unor ateliere, ce aveau ca obiect de activitate confecționarea rulmenților grei, procesarea rulmenților industriali, modificarea rulmenților mici, medii, mari transformarea rulmenților cilindrici in conici confecționarea de piese pentru mașini unelte si auto, rectificarea de batiuri, reprocesarea rulmenților prin lustruire, spălare, conservare si ambalare, confecționarea de elice, grătare si alte piese pentru cuptoare si reparații, în anul 1998 întreprinderea fiind transformata in Societatea Comerciala T. R. S.A. Ploiești.
Reclamantul a făcut mențiunea ca in cadrul acestei societăți, pana in anul 1998 nu s-a adus nici o îmbunătățire a condițiilor si mediului unde și-au desfășurat activitatea, iar după acest an, îmbunătățirile care au fost făcute s-au simțit ., activitatea fiind desfășurată efectiv si permanent in secții unde s-au constatat condiții grele, periculoase, care făceau parte din grupa I de munca.
A arătat reclamantul ca spatiile de izolare care separau atelierele erau de un metru înălțime si pe deasupra lor circulau cu ușurința praful, fumul si vaporii de apa de la strung, freza si mașinile de rectificat, in tavan existând aeroterme care produceau in permanenta foarte mult zgomot.
A menționat totodată reclamantul că secția unde își desfășura activitatea prezenta un grad de poluare ridicat, zgomot si depășiri ale nivelului admisibil al noxelor profesionale, iar mașinile-unelte utilizate pentru desfășurarea unor activități cum ar fi: frezat, rabotat, rectificat, strunjit nu erau dotate cu instalații de aspirație a pulberilor, particulelor de fonta, rezultate in urma procesului de prelucrări mecanice, secția nefiind dotata cu ventilator de aspirație si nici cu sisteme de răcire cu apa.
A mai arătat reclamantul că, în cazul rectificărilor pe care le executau in cadrul procesului tehnologic de prelucrare a pieselor, rezultau vapori compuși din micropulberi metalici care ajungeau in plămâni si de aici gradul de îmbolnăvire era foarte ridicat in rândul muncitorilor, spațiu de lucru fiind supus unor variații mari de temperatura intre iarna si vara, datorita problemelor de încălzire iarna si condiționarea aerului vara.
Reclamantul a făcut precizarea că pe perioada arătata in prezenta cerere s-a lucrat atât schimbul unu cat si schimbul trei in aceleași condiții arătate mai sus și, cu toate că a fost angajat in funcții si in locuri de munca care se încadrează in grupa I de munca, cu program de lucru de 100%, parata nu a făcut cuvenitele mențiuni in carnetul de munca.
A solicitat reclamantul admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, încadrarea in condițiile grupei I de munca in procent de 100%, pe perioada anilor menționați in prezenta cerere.
În dovedirea cererii, reclamantul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri si expertiza organizarea muncii-salarizare.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legea 19/2000, Lg.226/2006, Ordinul 50/1990, Codul muncii si art. 111 C.pr.civ.
Au fost anexate copii carnet de munca, copii B.I., redactat in doua exemplare.
În raport de motivele cererii de chemare în judecată, pârâta nu a depus întâmpinare.
În dovedirea acțiunii, instanța a încuviințat reclamantului proba cu înscrisuri și cea cu expertiză în specialitatea organizarea muncii-salarizare, raportul fiind întocmit de expert A. C..
După administrarea probatoriilor Tribunalul Prahova – Secția I Civilă a pronunțat Sentința civilă nr. 602 din 6 martie 2015 prin care a respins acțiunea, ca neîntemeiată
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut că, potrivit alin. l pct. 1 din Ordinul nr.50/1990, în grupa I de muncă se încadrează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa 1, iar potrivit pct. 2 al aceluiași ordin în grupa a II-a de muncă se încadrează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa 2.
La punctul 3 din același ordin se prevăd următoarele: „Beneficiază de încadrarea în grupele I si a II-a de muncă, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personalul de întreținere și reparații, CTC, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv în locurile de muncă și activități prevăzute în anexele 1 și 2".
În conformitate cu pct. 6, nominalizarea personalului care se încadrează în grupa I și a II-a de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere, ținând seama de condițiile deosebite de muncă, concrete, în care își desfășoară activitatea persoana respectivă (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică și nervoasă, risc deosebit de explozii, incendii etc.).
Încadrarea în grupa I și a II-a se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa I, personalul să lucreze în aceste locuri cel puțin 50% din programul de lucru, iar pentru grupa a II a, cel puțin 70% din programul de activitate, conform pct. 7 din ordin.
Potrivit art. 2 din HG nr. 261/2001 (1) Criteriile pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite sunt următoarele: a) prezenta în mediul de muncă a noxelor profesionale fizice constând în zgomot, vibrații, unde electromagnetice, presiune, radiații ionizante, radiații calorice, radiații laser de putere neprotejate, precum si a noxelor profesionale chimice sau biologice, prevăzute în Normele generale de protecție a muncii, care nu respectă limitele admise prevăzute în aceste norme; b) răspunsul specific al organismului la . noxei profesionale, evidențiat prin indicatori de expunere și/sau de efect biologic, stabiliți prin ordin al ministrului sănătății si familiei; c) morbiditatea, exprimata prin boli profesionale înregistrate la locul de munca in ultimii 15 ani.
(2) Încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite se face cu respectarea dispozițiilor art. 7 si/sau art. 8, după caz, si cu îndeplinirea cumulativa a criteriilor prevăzute la alin. (1) lit. a) si b) sau la alin. (1) lit. a) si c).
(3) Pentru locurile de munca in care sunt prezente substanțe foarte periculoase notate cu Fp în anexele nr. 17 si 18 la Normele generale de protecție a muncii sau noxe profesionale biologice, care nu au prevăzută limita admisibila, simpla prezenta reprezintă noxa profesională.
A mai reținut prima instanță că reclamantul a fost salariatul societății pârâte, deținând funcțiile de termist tratamentist.
Tribunalul a constatat că, reclamantul, conform înscrierilor din carnetul de muncă, a beneficiat de încadrarea în grupa a II a de munca, conform Ordinului nr. 50/1990, în proporție de 100%.
A învederat prima instanță că, din înscrisurile existente la dosarul cauzei nu rezultă că reclamantul este îndreptățit să i se recunoască beneficiul grupei superioare de muncă pentru perioadele 16.05._01, în care a fost angajat în funcția de termist, tratamentist, la tratamentul oțelului, această poziție se regăsindu-se în cuprinsul O nr. 50/1990, poziția nr. 42, corespunzătoare grupei a II-a de muncă.
Așadar, activitatea zilnică desfășurată de către reclamant anterior datei de 01.04.2001, pentru perioadele solicitate, nu îndeplinește condițiile prevăzute de Ordinul 50/1990, pentru încadrarea în grupa I de muncă, motiv pentru care tribunalul a respins acțiunea ca fiind neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul U. D., criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii de apel apelantul a arătat că în fapt, a formulat acțiune spre a se constata că, în perioada 16.05.1981 - 1.04.2001, in care a fost angajatul paratei in meseria de termist tratamentist, a lucrat in secție cuprinsa in grupa I de munca și nu numai în grupa a II-a de munca, așa cum a menționat pârâta în cartea sa de munca, 100% din programul de lucru, precum și de a i se elibera adeverință în acest sens.
A mai precizat apelantul că a descris pe larg condițiile speciale în care a lucrat, noxele cu care s-a confruntat în toată această perioada în cadrul societății pârâte (arătând, în amănunt obiectul său de activitate), precum și neajunsurile și riscurile asupra sănătății sale, ca de altfel, a tuturor angajaților din aceasta secție.
Astfel de noxe sunt: praf, fum, zgomot intens si permanent, vapori de apa de la strung, freza si mașinile de rectificat, pulberi, particule de fonta rezultate in urma procesului de prelucrări mecanice.
Apelantul a mai învederat că, în cauza s-a efectuat expertiza tehnica, specialitatea organizarea muncii - salarizare, care a concluzionat că, pentru toată perioada menționată în acțiune, a lucrat 100% din programul de lucru, în secție cuprinsă în grupa I de muncă.
Astfel, expertul, analizând anexele la contractele colective de munca ale pârâtei, a constatat că încadrarea activităților și a meseriilor în grupe de muncă s-a făcut strict în baza prevederilor Ordinului nr. 50 si 125/1990, fără a se face trimitere la determinări de noxe care au stat la baza întocmirii acestora, contrar dispozițiilor legale ale Ordinului nr. 50/1990 alin. l pct.6 - la care face referire si instanța de fond.
De asemenea, arată expertul, pârâta nu a pus la dispoziția acestuia buletine de determinări de noxe pentru perioada de aplicare a Ordinului nr. 50/1990 pana la 1.04.2001 si nici atribuții de serviciu sau fise de post privind activitatea sa.
In felul acesta, locurile de munca si activitatea desfășurata de apelant au fost verificate in baza rutei profesionale pusa la dispoziție de parata.
Apelantul a mai arătat că, precizează expertul, la cap. III - concluzii, ca anexele 1 si 2 ale Ordinul 50/1990 constituie o enumerare de activități, ce cuprind, in fapt, mai multe meserii.
Cu toate acestea, apelantul a învederat că, prin sentința criticată i s-a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Astfel, instanța de fond a menționat dispozițiile legale în speța, așa cum de altfel le-a prezentat și expertul, dar a omis a observa și concluziile acestuia referitoare la modul în care a înțeles pârâta să pună la dispoziție actele solicitate - buletine de determinări de noxe, atribuțiile sale de serviciu sau fișa de post.
Pe de altă parte, condițiile speciale în care a lucrat, cu menționarea tuturor noxelor cu care s-a confruntat pe întreaga perioada nu au fost combătute de către parata.
Totodată, instanța de fond constată însă, că din înscrisurile aflate la dosar nu rezultă că ar trebui să beneficieze de grupa superioară de munca, față de cea înscrisa în cartea de muncă, precizând ca aceasta meserie de termist tratamentist, la tratamentul otelului, se regăsește in Ordinul 50/1990 la poziția 42 ,corespunzătoare grupei a II-a de munca.
Apelantul a menționat că Anexa 2 a Ord.50/1990, poziția 42, se refera la - extracția cadmiului, ca metal însoțitor în metalurgia extractivă a zincului, cuprului și plumbului. Valorificarea bismutului stibiului, cadmiului și seleniului din subprodusele metalurgiei neferoase, Seleniu: extragere, preparare, purificare, însă, el a desfășurat o cu totul altă activitate decât cea menționata mai sus.
Apelantul a mai arătat că, de altfel, singura probă ce s-a încuviințat pentru a verifica și a concluziona dacă se încadrează sau nu în grupa I de muncă este această expertiză. Numai un expert de specialitate poate aprecia asupra acestei stări de fapt, având în vedere prevederile legale și condițiile în care a lucrat și nu instanța de judecată. Altfel nu se înțelege pentru ce s-a dispus efectuarea expertizei, din moment ce, singură, instanța poate să tragă concluzii în acest sens.
Față de cele învederate, apelantul a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței criticate și pe fond, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.
Curtea, analizând cererea de apel, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor formulate și dispozițiilor legale incidente, reține următoarele:
Inițial Tribunalul Prahova – Secția I Civilă a fost investit cu o acțiune având ca obiect să se constate că reclamantul, apelant în prezenta fază procesuală, in perioadele 16.05._01 a fost angajat în cadrul pârâtei, intimată în litigiul pendinte pe rolul Curții, în funcție și a lucrat efectiv 100% din programul de lucru în secții cuprinse grupa I de muncă.
Procedând la soluționarea litigiului instanța de fond a respins cererea reclamantului, din considerentele hotărârii ce face obiectul prezentei căi de atac reținându-se că au fost înlăturate concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză.
Ori, după cum se știe, raportul de expertiză nu are valoarea unui mijloc absolut de probă, instanța nefiind ținută de concluziile expertului în măsura în care acestea nu se coroborează cu restul materialului probator.
În cauza de față, la baza înlăturării concluziilor lucrării efectuate în cauză tribunalul a avut în vedere că pe de o parte mențiunile din carnetul de muncă ale reclamantului, iar pe de altă parte reglementările în materia încadrării activităților în grupă superioară de muncă.
Așa fiind sunt nefondate criticile apelantului privitoare la neîndrituirea instanței de a înlătura concluziile expertului sau cele potrivit cărora în lipsa unei atare lucrări tribunalul nu putea aprecia situația de fapt.
În ceea ce privește chiar îndrituirea apelantului de a beneficia de grupa I de muncă, instanța de control judiciar reține că acesta a desfășurat activitate în cadrul intimatei în calitate de termist tratamentist.
Pe de altă parte, așa cum s-a arătat în precedentul prezentelor considerente la baza demersului judiciar al reclamantului au stat mai multe acte normative, printre care și Ordinul nr. 50/1990, acesta fiind invocat în mod expres și în declarația de apel.
Ori, în lumina dispozițiilor art. 3 din actul menționat, text de lege invocat de altfel și de către tribunal beneficiază de încadrarea in grupele I si II de munca potrivit celor menționate, fără limitarea numărului personalului care este in activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere si reparații, controlori tehnici de calitate, precum si alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de munca si activitățile prevăzute în anexele nr.1 și 2.
Raportat la această dispoziție prin coroborare cu Anexele la Ordinul nr. 50/1990 și având în vedere funcția în care a fost încadrat reclamantul, în mod corect unitatea a acordat acestuia grupa a II–a de muncă.
De altfel este de observat că expertul a încadrat activitatea apelantului în Anexa nr. 1 poz. 96, deși acesta se referă la operațiile de încălzire, tratament termic și emailarea prin pudrare a pieselor de fontă.
Mai mult decât atât expertul se și contrazice în cuprinsul lucrării, menționând pe de o parte că unitatea pârâtă i-a pus la dispoziție toate documentele solicitate, iar pe de altă parte că aceiași unitate nu i-a pus la dispoziție anumite documente din nominalizarea acestora rezultând că erau tocmai cele necesare efectuării lucrării.
Pentru motivele învederate Curtea apreciază ca nefondate și criticile apelantului vizând chiar modul de soluționare a fondului raportului juridic litigios de către tribunal.
Așa fiind Curtea, în temeiul art. 480 alin. 1 Cod pr. civ. urmează să respingă apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge apelul declarat de reclamantul U. D., CNP_, cu domiciliul în Ploiești, ., ., . împotriva Sentinței civile nr. 602 din 6 martie 2015 pronunțată de Tribunalul Prahova – Secția I Civilăîn contradictoriu cu intimata pârâtă ., cu sediul în Ploiești, ., nr. 25, jud. Prahova, CUI_, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 17 septembrie 2015.
Președinte, Judecător,
M. P. A. M. R.
Grefier,
C. C.
Red. AMR
4 ex./23.09.2015
d. f. nr._ Tribunalul Prahova
j.f. E. C. D.
Operator date cu caracter personal
Notificare nr. 3120
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 1535/2015. Curtea de Apel... |
|---|
