Contestaţie decizie de concediere. Sentința nr. 304/2015. Tribunalul BRĂILA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 304/2015 pronunțată de Tribunalul BRĂILA la data de 21-04-2015 în dosarul nr. 304/2015
Dosar nr._
Codul operatorului de date personale: 4481
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B. - SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 304
Ședința publică de la 21.04.2015
Președinte – V. A.
Asistenți judiciari – L. C., E. M. P.
Grefier – A. B.
Pe rol fiind soluționarea contestației formulată de contestatorul Ș. C. L., CNP:_, cu domiciliul în B., ., județul B., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet avocat I. N. din B., . nr. 32 ., județul B., în contradictoriu cu intimata P. B. România SA, J40/1441/27.02.1995, CUI_, cu sediul în București, ..29-31, sector 1, având ca obiect contestație decizie de concediere.
Dezbaterile orale au avut loc în ședința publică din 8.04.2015 și s-au consemnat în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța în temeiul dispozițiilor art.396 C.p.civ. a amânat pronunțarea la data de 21.04.2015.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._, în data de 26.08.2014, contestatorul Ș. C. L. a formulat în contradictoriu cu intimata P. B. România SA, contestație împotriva Deciziei nr. 152/23.07.2014, solicitând anularea deciziei, repunerea părților în situația anterioară emiterii actului de concediere, conform art.80 alin.2 din Codul muncii, obligarea intimatei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate, precum și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, conform art.80 alin.1 din Codul muncii. In subsidiar, s-a solicitat admiterea cererii și reindividualizarea sancțiunii disciplinare, prin înlocuirea acesteia cu o sancțiune mai puțin drastică, conform Deciziei nr. 1/10.06.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Totodată s-a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea contestației, contestatorul a susținut că decizia nr.152/23.07.2014 este netemeinică și nelegală, invocând ca motive de nulitate absolută a deciziei de concediere prevederile art. 252 alin.2 lit.b) din Codul muncii. A arătat că în speță, în cuprinsul Deciziei Comitetului de Direcție a P. B. România SA nr.152/23.07.2014 nu se prevăd în mod distinct care sunt prevederile din regulamentul intern sau din contractul individual de muncă pe care le-ar fi încălcat, ci sunt doar referiri cu caracter absolut general: "Prezenta decizie se emite ca urmare a încălcării de către acesta a Prevederilor Regulamentului de Resurse Umane și Codul de Conduita (G42) coroborat cu normele interne ale Băncii precum și a prevederilor fișei de post - Director Sucursala ". Astfel, neindicarea concretă a prevederilor, respectiv fără încadrarea în drept a pretinselor abateri disciplinare, decizia de desfacere a contractului de muncă este lovită de sancțiunea nulității absolute, conform art. 252 alin.2 lit.b) din Codul muncii. Ca motive de netemeinicie a deciziei de concediere s-a arătat că în cuprinsul deciziei sunt relatate în mod vag o . fapte care ar constitui încălcări a unor prevederi interne sau încălcări ale obligațiilor prevăzute în fișa postului. Referitor la prevederile interne pe care le-ar fi încălcat, contestatorul a făcut mențiunea că, din cele consemnate în cuprinsul deciziei de concediere, a dedus că i se impută faptul că în data de 28.02.2014 nu ar fi participat la deschiderea unității și a tezaurului, și nici la verificarea completă a tuturor valorilor. Față de aceste aspecte s-au făcut următoarele apărări: în cadrul activității bancare sunt îndrumați de o . norme interne ce îmbracă de multe ori obligația consemnării informațiilor în aplicații on-line, ce impun o . limitări, limitări ce nu oferă posibilitatea acoperirii tuturor situațiilor ce se regăsesc obiectiv în activitatea obișnuită. Astfel, directorul adjunct V. T., în calitate de deținător nr. 1 de chei, cu obligația deschiderii unității și a tezaurului, avea aprobat anterior concediul de odihnă pentru data de vineri 28.02.2014. In data de 27.02.2014, s-a prezentat la contestator, ca șef direct și i-a solicitat, sub motivația unei probleme de sănătate, ce necesită prezentarea de urgență la medic în ziua lucrătoare imediat următoare zilei de 28.02.2014, respectiv luni dimineața 03.03.2014, aprobarea fracționării concediului, în sensul prezentării la serviciu în data de 28.02.2014, până la prânz, și acordarea de liber în dimineața zilei de luni 03.03.2014. Având în vedere dispozițiile pct.2 din G21- Politica privind concediile de odihnă și alte tipuri de concedii, anexată în extras, contestatorul a apreciat că este o situație deosebită, pe motive medicale, și a fost de acord cu fracționarea concediului de odihnă în cadrul celor două zile de lucru: 28.02.2014 și 03.03.2014. Întrucât aplicația on-line în care se înregistrau concediile de odihnă, nu permitea modificări decât cu minimum două zile anterioare zilei vizate, a fost în imposibilitate faptică de a înregistra această modificare în sistemul electronic. In dimineața zilei de 28.02.2014 directorul adjunct V. T. s-a prezentat regulamentar la serviciu și și-a îndeplinit obligațiile obișnuite ale postului, respectiv în calitate de deținător nr. 1 de chei a deschis unitatea și tezaurul împreună cu casierul (deținătorul nr.2 de chei), prezența contestatorului, ca înlocuitor de deținător de chei nr. 1, nefiind necesară din punct de vedere regulamentar. Procesul-verbal de predare-primire urma a fi efectuat la încheierea programului de lucru al deținătorului de chei nr.1, în speță, la ora 12.00, când directorul adjunct V. T. urma să părăsească sediul băncii. La prânz, directorul adjunct V. T. a părăsit locul de muncă fără a anunța în prealabil și fără a încheia procesul-verbal de predare-primire, astfel că, la sfârșitul programului, neputând să lase deschis tezaurul, contestatorul a fost nevoit a proceda la închiderea lui, în situația contrară punând unitatea într-un pericolul iminent. Este evident că nu avea cum să respecte procedura de predare - primire întrucât deținătorul nr. 1 de chei nu mai era în sediu pentru a preda, contestatorul neavând de la cine prelua valorile, astfel că, directorul adjunct era din punct de vedere legal singurul răspunzător pentru integralitatea valorilor existente în tezaur. Față de aceste aspecte, s-a solicitat a se constata că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii disciplinare, respectiv lipsesc unele dintre elementele esențiale ale răspunderii: existența unei fapte ilicite (neindicarea prevederilor în care se descrie în mod concret care este fapta ce constituie abatere disciplinară) și săvârșirea faptei cu vinovăție (contestatorul fiind pus într-o stare de necesitate, situație ce constituie unul dintre cazurile de exonerare a răspunderii disciplinare). In speță, starea de necesitate, care constituie din punct de vedere legal unul dintre cazurile de exonerare a răspunderii disciplinare, s-a materializat în existența pericolului iminent și inevitabil la care era supus tezaurul băncii în situația în care nu ar fi încuiat tezaurul, chiar și în lipsa unei preluări formale, pe bază de proces-verbal, a valorilor existente în acel moment. Contestatorul a fost forțat de această stare de necesitate pentru a proceda în acest mod, pentru a salva integralitatea bunurilor și valorilor băncii. Nu i se poate imputa faptul că nu a încheiat procesul-verbal de predare-primire în seara zilei de 27.02.2014, întrucât directorul adjunct urma a veni în ziua următoare la program, iar modificarea zilei de concediu nu a putut fi efectuată din cauza condițiilor concrete de lucru puse la dispoziție de bancă, prin aplicația on-line, ce nu permitea modificări de ultimă oră, ci numai cu cel puțin 2 zile anterior zilei vizate. Nepreluând valorile din tezaur, din motive obiective, redate anterior, rezultă că nu se poate face răspunzător nici de prejudiciul creat unității bancare, prejudiciu de care este răspunzător directorul adjunct, care a părăsit locul de muncă fără a proceda la predarea-primirea valorilor. Cu privire la cererea formulată în subsidiar, în situația în care instanța va trece peste apărările invocate în susținerea capetelor de cerere anterioare, contestatorul a solicitat admiterea cererii și reindividualizarea sancțiunii disciplinare, prin înlocuirea acesteia cu o sancțiune mai puțin drastică, care să aibă în vedere împrejurările concrete în care s-au petrecut faptele, și anume că, în calitate de director, a fost pus în situația de acționa în așa fel încât să protejeze cât mai bine valorile băncii, în condițiile în care, un subaltern, cu funcție de conducere, care nu a creat probleme până la acel moment, a acționat cu rea-credință, speculând tocmai modalitatea limitativă de lucru a băncii (pentru înregistrarea on-line a concediilor medicale) și a produs un prejudiciu din vina sa exclusivă. În drept, s-a invocat art.247 ș.u. din Codul muncii.
Intimata P. B. România SA, prin întâmpinare, a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, decizia de concediere disciplinară îndeplinind toate condițiile de fond și formă impuse de art.252 alin.2 lit.a-f coroborat cu prevederile art.62 alin.3 din Codul muncii. Astfel la art.2 din decizia de sancționare disciplinară se prevede că decizia se emite ca urmare a încălcării de către aceasta a prevederilor Regulamentului de Resurse Umane și Codul de Conduita (G42) coroborat cu Normele interne ale Băncii precum și a prevederilor fisei de post - Director Sucursală. Totodată, la art. 3 din decizie se prevede că având în vedere prevederile art.252 din Codul Muncii s-au enumerat cu explicații în detaliu care prevederi menționate la art. 2 au fost încălcate fiind evidențiate prevederile încălcate din Regulamentului de Resurse Umane și Codul de Conduita (G42):2.4.-Obligațiile angajaților; 6.Reguli privind disciplina muncii în Bancă-6.1. Abateri disciplinare; S19.1Instrucțiuni privind securitatea fizică bancară; S3.1 Norma pentru casierie și operațiuni cu numerar-3.Operațiuni de tezaur(camera de valori)-3.1 Deținerea și păstrarea cheilor de la camera de valori; Sarcini deținători de chei. Intimata a arătat că deși în contestație salariatul nu înțelege ce norme, reglementări a încălcat, acesta în cadrul cercetării disciplinare prealabile recunoaște că nu a respectat prevederile normei S3.1 și normei S19.1. Intimata a susținut că în calitate de înlocuitor deținător de chei, contestatorul avea obligația ca în data de 28.02.2014, să deschidă unitatea și tezaurul împreuna cu deținătorul de chei nr.2, fapt ce nu s-a confirmat, unitatea și tezaurul fiind deschise de către deținătorul de chei nr.1, și anume de către salariata T. V. cu toate că aceasta figura conform aplicației de concedii de odihnă a Băncii în ziua respectivă ca fiind în concediu de odihna, contestatorul deținând funcția de director sucursala în cadrul Unității Bancare B., fiind conducătorul acesteia și având drept de semnătură de tip"A" conform Deciziei nr.34/20.02.2008 și având conform Fișei de post semnate ca și:obiective în activitatea de muncă: „asigurarea organizării personalului și de gestionare eficientă a resurselor sucursalei precum și supervizarea activității sucursalei; responsabilități: „gestionarea și organizarea activității sucursalei în conformitate cu legislația în vigoare și cu normele de lucru; supervizarea angajaților din subordine în vederea asigurării unor servicii prompte și la înalte standarde profesionale; respectarea normelor interne ale Băncii, Regulamentului valutar, normelor BNR, precum și a întregului material legislativ legat de buna desfășurare a activității bancare; răspunde disciplinar, material, civil și penal în cazul în care, prin neîndeplinirea unor atribuții, se produc prejudicii materiale calculabile direct și indirect”; activități specifice postului de muncă: „participă, împreună cu ceilalți deținători de chei, la deschiderea și închiderea tezaurului; efectuează controlul bancar la ghișeu asupra documentelor de casă și de decontare primite, potrivit prevederilor din normele și instrucțiunile de lucru ale băncii, a instrucțiunilor și actelor normative în vigoare și a dispozițiilor legale; verifică zilnic jurnalele de operațiuni ale sucursalei; urmărește finalizarea operațiunilor zilnice de închidere efectuate de către angajații sucursalei; urmărește arhivarea documentelor de către subordonați, conform normelor de lucru în vigoare; analizează modul de îndeplinire a sarcinilor de serviciu și a planului de activitate de către angajații din subordine; instruiește personalul sucursalei cu privire la a) standardele de cunoaștere a clientelei cu prezentarea principiilor și procedurilor de identificare a clienților și monitorizarea clientelei și a tranzacțiilor; b) prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării actelor de terorism cu prezentarea procedurilor de monitorizare și a celor de raportare; c) modificările aduse prin acte legislative cu privire la prevenirea și combaterea spălării banilor; conduita și etica profesională: „desfășurarea activității în baza normelor și procedurilor băncii, păstrarea unui comportament profesional.” S-a susținut că decizia de concediere este temeinică și legală, susținerile contestatorului că nu are cunoștință de reglementările interne încălcate fiind făcute cu rea credință în condițiile în care fie a semnat de luare la cunoștință de conținutul înscrisurilor pe care le contestă, fie a luat la cunoștință ca toți salariații băncii de conținutul normelor de pe pagina de internet a băncii. Salariatul contestator a fost cercetat disciplinar prealabil, iar în cadrul cercetării disciplinare prealabile, membrii comisiei de cercetare disciplinară, respectând dreptul la apărare al salariatului contestator au luat la cunoștință de împrejurările care au condus la demararea cercetării disciplinare prealabile în cazul contestatorului și de punctul de vedere al contestatorului, verificând ulterior informațiile suplimentare cu privire la rezultatul acțiunii de control demarate. Aceste verificări au avut drept scop eliminarea oricăror elemente de natură subiectivă din partea părților implicate. În urma verificărilor efectuate de membrii comisiei și a informațiilor primite ulterior s-a confirmat existenta documentelor menționate anterior, realitatea evenimentelor precum și existenta unui prejudiciu creat de către directorul adjunct T. V. E. clientei Băncii în valoare de 9.500 Euro în zilele de 26, respectiv 27.02.2014, prejudiciu care ar fi fost descoperit de către directorul Sucursalei, S. C. L. dacă acesta ar fi respectat și aplicat întocmai deciziile, normele și procedurile de lucru ale Băncii. Prin contestația formulată contestatorul se contrazice cu privire la ziua de concediu pe care salariata T. V. și-a luat-o cu acordul acestuia fracționat în condițiile în care contestatorul susține că nu știa de ziua de concediu anterior efectuării și că a fost o situație urgentă deși în aplicația privind concediile de odihna îi aprobase salariatei efectuarea zilei cu două zile înainte. Contestatorul în calitate de Director Sucursala și înlocuitor deținător cheie nr.1 i-a aprobat o zi de concediu de odihnă pentru data de 28.02.2014, salariatei T. V. E. Director Adjunct Sucursala și deținător cheie nr.l, contestatorul la închiderea/finalul zilei de lucru din data de 27.02.2014, trebuia conform Deciziei nr. 13/27.10.2009 privind deținătorii de chei de tezaur să efectueze „predarea, respectiv preluarea valorilor din tezaur” potrivit dispozițiilor legale privind răspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor materiale, precum și a evidențelor contabile, coroborate cu sarcinile deținute de către aceștia. Pentru a justifica neglijența sa, contestatorul invocă o așa numită stare de necesitate spunând că a fost în imposibilitate de a prelua valorile din tezaur deoarece salariata T. V. E. nu se afla în unitate la data și la ora în carear fi trebuit efectuată predarea în condițiile în care se va dovedi că aceștia au fost concomitent în Sucursala, însă contestatorul nu a verificat tezaurul dându-i salariatei posibilitatea să efectueze o retragere de numerar din contul unei cliente în valoare de 9.500 Euro, efectuând o tranzacție neconformă cu normele interne de lucru (figurând în concediu de odihna nu avea dreptul să desfășoare activități specifice postului). S-a susținut că salariatul se face vinovat de neglijență în ceea ce privește supervizarea activității salariaților aflați în subordine precum și pentru încălcarea normelor de lucru ale Băncii, nereguli care au fost descoperite în urma acțiunii control desfășurată începând cu data de 26.03.2014, de către departamentul audit Intern în cadrul Unității Bancare Braila, având ca scop principal verificarea activității Directorului Adjunct Sucursala - V. T. precum și a Casierului - M. C.. In data de 28.02.2014, Unitatea Bancara - Sucursala B. precum și tezaurul au fost deschise de Directorul Adjunct și Casier, dată la care conform aplicației de concedii, directorul adjunct - V. T. figura în concediu de odihna. Conform deciziei nr.13/27.10.2009 directorul adjunct V. T. era deținătorul de chei nr.1 iar înlocuitor era directorul Sucursalei- S. C. L.. Având în vedere acest aspect, la finalul zilei de 27.02.2014, Directorul Sucursalei avea obligația, conform sarcinilor deținătorului de chei de a proceda la verificarea și încheierea unui proces verbal după cum urmează: „Ori de câte ori se impune schimbarea casierului ori a deținătorilor de chei, se va proceda la verificarea completă a tuturor valorilor și la încheierea unui proces verbal de predare - primire, care atestă existența și predarea valorilor, cheilor, cartelelor de acces, codurilor/cifrurilor de acces, ștampilelor. Acest document se întocmește in prezenta Directorului unității teritoriale, care-l și semnează împreună cu persoanele implicate”. Aceste sarcinii și obligații de muncă nu au fost realizate, „neîndeplinirea lor” fiind recunoscută ca atare de către contestator. Având în vedere neglijența contestatorului în data de 28.02.2014, directorul adiunct V. T. care figura în concediu de odihna, a dispus lichidarea unui depozit constituit de către clienta S. G. și a dispus efectuarea unei retrageri de numerar din contul acesteia în valoare de 9.500 Euro, sumă pe care a autorizat-o; salariata V. T. în fapt efectuând o tranzacție neconformă cu normele interne de lucru(figurând în concediu de odihnă nu avea dreptul să desfășoare activități specifice postului deținut, clienta S. G. nu a ordonat tranzacția respectivă și nu s-a prezentat la sediul unității în acest sens, existând suspiciunea că formularul de retragere numerar prezentat a fost semnat in fals). Prin urmare directorul sucursalei nu ar fi trebuit să îi permită salariatei din subordine desfășurarea de activități într-o zi în care aceasta figura în concediu de odihna aprobat. S-a făcut referire la recunoașterile contestatorului în cadrul cercetării disciplinare prealabile și s-a susținut că salariatul nu și-a îndeplinit obligațiile și atribuțiile de conducător al unității teritoriale, atribuții cu care a fost investit de către conducerea intimatei, dând dovadă de un management defectuos și neglijență în serviciu, fapt ce s-a materializat prin producerea unui prejudiciu material cauzat în datele menționate (26-_ ) în valoare de 9.500 Euro, management defectuos care a dus în final la un prejudiciu material de peste 100.000 Euro. In ceea ce privește reindividualizarea pedepsei, aceasta se poate face în condițiile în care sancțiunea disciplinară aplicată este mult prea dura în raport cu fapta salariatului însă în cazul de față atât prejudiciul cât și faptele salariatului sunt grave sens în care măsura desfacerii disciplinare prealabile se justifică. În ceea ce privește măsura desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă au fost avute în vedere înscrisurile verificate de membrii comisiei de cercetare disciplinară, declarațiile salariatului cu ocazia efectuării cercetării disciplinare prealabile din data de 17.06.2014, precum și criteriile de individualizare a sancțiunii prevăzute de art. 250 din Codul Muncii, avându-se în vedere următoarele: a)împrejurările în care faptele au fost săvârșite - lipsa de implicare în managementul sucursalei de către contestator;b) gradul de vinovăție al salariatului - neglijență gravă; c)consecințele abaterii disciplinare-prejudiciu de 9500 euro;d)comportarea generala în serviciu a salariatului-crearea premiselor și a cadrului care a favorizat crearea de către salariata T. V. a unui prejudiciu de peste_ euro;e) eventualele sancțiuni suferite anterior. Având în vedere inacțiunile precum și consecințele și urmările neglijentei sale, membrii comisiei de cercetare disciplinara prealabila au înlăturat toate apărările acestuia ca urmare a: sancționării de către organele competente ale Băncii a tuturor salariaților sucursalei; reclamațiilor efectuate din partea clienților prejudiciați adresate Băncii și altor organe abilitate; expunerea Băncii unui risc operațional, de imagine precum și riscului reputațional;cauzarea, în special a unul prejudiciu material în valoare de 9.500 Euro; prejudicierea, în general, a băncii cu suma de peste 100.000 Euro; inițierii de către Banca împotriva salariaților implicați direct/indirect de acțiuni/plângeri penale. In acest sens, au fost soluționate la data sancționării contestatorului acțiunea disciplinară în ceea ce o privește pe V. E. T. - Director Adjunct Sucursala și M. C. - Casier, în sensul desfacerii disciplinare a contractelor individuale de muncă a acestora precum și înregistrarea din partea Băncii a unei plângeri penale împotriva numitei V. E. T., având în vedere prejudiciul material cauzat clienților Băncii. Având în vedere ampla acțiune de control demarată de Banca în aceeași perioadă având în vedere suspiciunile de prejudiciere a unui număr mai mare de clienți ai Băncii, pe o perioada de timp mai îndelungata, respectiv, în fapt s-a constatat ca clienta D. S. a reclamat dispariția unor fonduri din conturile sale curente în sumă de aproximativ 95,000 EUR, suspectând ca autor al tranzacțiilor neautorizate pe V. T., Directorul Adjunct al Sucursalei B.. O amplă operațiune de auditare a fost începuta de către Departamentul de Audit Intern în data de 25.03.2014. Ulterior a fost demarată și acțiunea de cercetare disciplinară a următoarelor persoane: T. V. - E. - Director Adjunct, M. C. - Casier, S. C. L.-director sucursală. T. V. a declarat că a sustras fonduri din conturile mai multor clienți începând cu 1.01.2012, estimând că sumele sustrase sunt de aproximativ_ euro. Conform declarației, aceasta a profitat de neprezentarea clientului în sucursală pentru efectuarea tranzacțiilor curente, completând și semnând formularul de retragere numerar în numele clientului și retrăgând sumele de la casierie. In data de 13.06.2014, D. G. - S., client al Sucursalei Braila, a făcut o plângere verbala în sediul unității bancare din . cu privire la soldul 0 al contului de depozit în EUR de care nu avea cunoștință (conform declarației clientului, soldul contului ar fi trebuit sa fie 10,000 EUR). S-a considerat că salariatul contestator S. C. L. -Director Sucursala, a dat dovadă de lipsă de implicare în activitatea de supervizare a angajaților din subordine, luând în considerare perioada îndelungată în care respectivii salariați au putut să efectueze diverse operațiuni bancare neconforme cu normele interne de lucru, fapte ce au dus la prejudicii materiale importante clienților Băncii. Instanța suprema a considerat ca pentru a aprecia asupra gravității abaterii disciplinare, precum și asupra modului de individualizare a sancțiunii în raport criteriile precis stabilite de legiuitor, instanța are nu numai posibilitatea aprecierii probelor administrate în cursul cercetării disciplinare prealabile efectuate sub imperiul dispozițiilor art. 251 din Codul muncii, ci și posibilitatea administrării nemijlocite a unui probatoriu suplimentar. În aceste condiții, doar dacă constată că sancțiunea disciplinară este nejustificată în raport cu gravitatea abaterii disciplinare, instanța va dispune admiterea contestației, anularea parțială a deciziei contestate și înlocuirea sancțiunii aplicate de angajator cu o altă măsură de sancționare, ori în cazul de față s-a solicitat să se observe că salariatul contestator a fost sancționat cu măsura drastică a desfacerii disciplinare a contractului individual de munca deoarece dintr-o culpă gravă a dat posibilitatea unui subaltern să efectueze tranzacții frauduloase în dauna clienților băncii. Pe cale de consecință, în cazul de față nu se poate pune problema reinvidualizării pedepsei ca urmare a nerespectării de către intimata a principiului proporționalității sancțiunii aplicate astfel încât se consideră că nu sunt aplicabile prevederile Deciziei ÎCCJ nr.11/2013. În concluzie s-a solicitat respingerea contestației ca netemeinică și nelegală.
Din actele și lucrările dosarului, instanța constată în fapt următoarele:
Prin Decizia Comitetului de Direcție a P. B. România SA nr. 152/23.07.2014, având în vedere Referatul de sesizare nr. 1391/09.04.2014, decizia Comitetului de Direcție a P. B. România S.A. nr. 87A/22.04.20I4; convocarea la comisia de cercetare disciplinara prealabila nr. 1525/22.04.2014 a salariatului Ș. C. L. - convocare la care salariatul nu a participat ca urmare a ivirii unei situații privind incapacitatea temporara de munca, contractul individual de munca fiind suspendat în consecința; convocarea la comisia de cercetare disciplinara prealabila nr. 2233/10.06.2014 a salariatului Ș. C. L. după ce a încetat incapacitatea de muncă; procesul-verbal din data de 17.06.2014 al comisiei de cercetare disciplinară prealabilă; raportul nr. 2729 al comisiei de cercetare disciplinara prealabila emis în data de 16.07.2014, în temeiul art. 40 alin. (1), lit e) art. 247 și următorul din Legea Nr. 53/2003 - Codul Muncii s-a decis în temeiul art. 61 lit. a) coroborat cu art. 248 alin. (I) lit. e) din Codul Muncii, desfacerea disciplinară a contractului individual de munca al contestatorului Ș. C. L. începând cu data de 24.07.2014, încadrat in funcția de Director Sucursala la P. B. România S.A. în cadrul Direcției Rețea Teritoriala - Unitatea Bancara B..
S-a reținut săvârșirea de către contestator de abateri de la disciplina muncii constând în: nereguli și abateri cu privire la supervizarea activității salariaților aflați în subordine precum și pentru încălcarea de către acesta a normelor de lucru ale Băncii, nereguli care au fost descoperite în urma acțiunii de control desfășurată începând cu data de 26.03.2014, de către Departamentul Audit Intern în cadrul Unității Bancare B., având ca scop principal verificarea activității Directorului Adjunct Sucursala - V. T. precum și a Casierului - M. C.. Astfel, în urma controlului au rezultat următoarele aspecte: în data de 28.02.2014. Unitatea Bancara - Sucursala B. precum și tezaurul au fost deschise de către Directorul Adjunct și Casier, dată la care conform aplicației de concedii, Directorul Adjunct - V. T. figura în concediu de odihnă. Conform Deciziei nr. 13/27.10.2009 privind deținătorii de chei, Directorul Adjunct - V. T. este deținătorul nr.1 de chei, iar înlocuitorul acesteia este Directorul Sucursalei - Ș. C. L.. Având în vedere acest aspect, la finalul zilei de 27.02,2014, Directorul Sucursalei - avea obligația, conform sarcinilor deținătorului de chei de a proceda la verificarea și încheierea unui proces verbal după cum urmează: „Ori de câte ori se impune schimbarea casierului ori a deținătorilor de chei, sevaproceda la verificarea completă a tuturor valorilor și la încheierea unui proces verbal de predare-primire, care atesta existența si predarea valorilor, cheilor, cartelelor de acces, codurilor/cifrurilor de acces, ștampilelor. Acest document se întocmește în prezenta Directorului unității teritoriale, care-l și semnează împreuna cu persoanele implicate”.Aceste sarcinii si obligații de muncă nu au fost efectuate și neîndeplinirea lor a fost recunoscută ca atare de către salariat; în data de 28.02.2014. Directorul Adjunct ai Sucursalei - V. T. care figura în concediu de odihna, a dispus lichidarea unui depozit constituit de către clienta S. G. și a dispus efectuarea unei retragerii de numerar din contul acesteia în valoare de 9.500 Euro, sumă pe care a autorizat-o; salariata V. T. în fapt efectuând o tranzacție neconformă cu normele interne de lucru (figurând în concediu de odihnă nu avea dreptul să desfășoare activități specifice postului deținut, clienta S. G. nu a ordonat tranzacția respectivă și nu s-a prezentat la sediul unității în acest sens, existând suspiciunea că formularul de retragere numerar prezentat a fost semnat în fals). Directorul Sucursalei B.- S. C. L. nu ar fi trebuit să îi permită salariatei din subordine desfășurarea de activități într-o zi în care aceasta figura în concediu de odihnă aprobat. Totodată s-a reținut că S. C. L., în calitate de înlocuitor deținător cheie nr.1, avea obligația ca în data de 28.02.2014, să deschidă unitatea și tezaurul împreuna cu deținătorul de chei nr. 2 fapt ce nu s-a confirmat, unitatea și tezaurul fiind deschise de către deținătorul de chei nr. 1, și anume de către salariata T. V. cu toate ca aceasta figura conform aplicației de concedii de odihna a Băncii în ziua respectivă ca fiind în concediu de odihnă. S-a constatat că salariatul nu și-a îndeplinit obligațiile și atribuțiile de conducător al unității teritoriale, dând dovada de un management defectuos și neglijență în serviciu, fapt ce s-a materializat prin producerea unui prejudiciu material cauzat în datele de 26- 28.02.2014 în valoare de 9.500 Euro.
Contestatorul Ș. C. L. în cadrul comisiei de cercetare disciplinară a recunoscut că: nu a respectat în datele de 27.02.2014- 28.02,2014, prevederile normei S3.1 pentru casierie și operațiuni și nici prevederile normei S19.1- instrucțiuni privind securitatea fizică bancară în unitățile teritoriale;este înlocuitor deținător cheie nr. 1; nu a participat la finalul zilei de lucru, din data de 27.02.2014 la verificarea completă a tuturor valorilor, fapt ce ar fi dus la identificarea minusului din tezaurul Băncii, deoarece la aceea dată soldul scriptic nu corespundea cu soldul faptic - astfel, nu a identificat în data de 27.02.2014 minusul de 9.500 Euro;nu a încheiat procesul verbal de predare - primire care atesta existența și predarea valorilor, cheilor, cartelelor de acces, coduri lor/cifruri lor de acces, ștampilelor, având în vedere că în ziua următoare (_ ), Directorul Adjunct al Sucursalei avea o zi de concediu de odihnă aprobată; nu a fost prezent în data de 28.02.2014 la deschiderea unității și a tezaurului în calitate de înlocuitor deținător cheie nr. 1;nu a avut cunoștință de faptul că în data de 28.02.2014 (ziua de concediu al Directorului Adjunct al Sucursalei - T. V. E.), aceasta a prezentat casierului un formular de retragere numerar în sumă de 9.500 Euro emis pe numele clientei S. G., argumentând că solicitarea de retragere este adresată ca urmare a discuției telefonice avute cu fiica acesteia, S. D.. In data respectivă, depozitul „STAR Deposit Senior” al clientei S. G. era scadent, depozit pe care salariata V. E. T. l-a lichidat, fără respectarea normelor interne de lucru. Ordinul de retragere de numerar din contul clientei S. G. a fost înregistrat în sistemul Băncii în data de 28.02.2014, însă fără a se elibera numerar deoarece aceste sume de bani au fost eliberate de către casierul M. C. directorului adjunct în datele de 26.02.2014 și 27.02.2014, în baza solicitărilor verbale ale acesteia.
În decizie s-a mai reținut că în urma acțiunii de control demarată de Banca în aceeași perioada având în vedere suspiciunile de prejudiciere a unui număr mai mare de clienți ai Băncii, pe o perioada de timp mai îndelungată, s-a constatat că: In data de 24.03.2014, o plângere verbala a fost primită de către Directorul Sucursalei B., conform căreia clienta D. S. reclama dispariția unor fonduri din conturile sale curente în suma de aproximativ 95,000 EUR, suspectând ca autor al tranzacțiilor neautorizare pe V. T., Directorul Adjunct al Sucursalei B.. Față de cele reclamate verbal, o amplă operațiune de auditare a fost începută de către Departamentul de Audit Intern în data de 25.03.2014. Ulterior a fost demarata și acțiunea de cercetare disciplinara a următoarelor persoane: T. V. - E. - Director Adjunct, M. C. - Casier, S. C. Laumetiu - Director Sucursala. In cadrul operațiunii de auditare, numita V. T. a declarat, verbal și în scris, faptul ca a sustras fonduri (retrageri neautorizate) din conturile mai multor clienți începând cu data de 01.01.2012 și a estimat că sumele sustrase sunt de aproximativ 90,000 EUR. Conform declarației, aceasta a profitat de neprezentarea clientului in sucursala pentru efectuarea tranzacțiilor curente, completând și semnând formularul de retragere numerar în numele clientului și retrăgând sumele de la casierie. In data de 13.06.2014, D. G. - S., client al Sucursalei B., a făcut o plângere verbală în sediul unității bancare din . cu privire la soldul 0 al contului de depozit în EUR de care nu avea cunoștință (conform declarației clientului, soldul contului ar fi trebuit sa fie 10,000 EUR).S-a considerat că salariatul S. C. L. - Director Sucursala, a dat dovada de lipsa de implicare în activitatea de supervizare a angajaților din subordine, luând în considerare perioada îndelungata în care respectivii salariați au putut să efectueze diverse operațiuni bancare neconforme cu normele interne de lucru, fapte ce au dus la prejudicii materiale importante clienților Băncii.
Analizând decizia contestată, tribunalul constată că au fost respectate prevederile art. 252 al.2 Codul muncii, în cuprinsul deciziei fiind precizate toate elementele obligatorii prevăzute de lege.
Referitor la nulitatea absolută a deciziei de concediere întemeiată pe prevederile art. 252 alin.2 lit.b) din Codul muncii, tribunalul apreciază că este nefondată întrucât în decizie s-au precizat prevederile din statutul de personal, regulamentul intern sau din contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat.
Astfel se observă că la art.3 din decizie s-au precizat concret prevederile încălcate de contestator, indicându-se prevederi din Regulamentul de Resurse Umane și Codul de Conduita (G42): 2.4.-Obligațiile angajaților, 4.Răspunderea patrimonială, 6.Reguli privind disciplina muncii în Bancă-6.1. Abateri disciplinare; S19.1 Instrucțiuni privind securitatea fizică bancară; S3.1 Norma pentru casierie și operațiuni cu numerar-3.Operațiuni de tezaur(Camera de Valori)-3.1 Deținerea și păstrarea cheilor de la camera de valori; Sarcini deținători de chei. Totodată se reține că au fost indicate prevederile încălcate din Fișa postului.
Se constată că Fișa postului, anexă la contractul individual de muncă al contestatorului Ș. C. L. a fost însușită de acesta prin semnătură la data de 26.03.2010.
Tribunalul apreciază că nu afectează legalitatea deciziei faptul că Regulamentul de Resurse Umane și Codul de Conduită depus la dosar, este aprobat de Consiliul de administrație la data de 3.04.2014 întrucât din cuprinsul acestuia reiese că este o variantă modificată, data emiterii inițiale a regulamentului fiind 7.03.2013(fila 148). Se observă că aducerea la cunoștința angajaților a regulamentului și codului se face prin transmiterea pe e-mail către toți angajații și prin postarea pe pagina de internet a băncii.
Referitor la faptele imputate ca abateri disciplinare, tribunalul reține că potrivit art.247 al.2 din Codul muncii „Abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca și constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.”
Art.250 din Codul muncii prevede că „Angajatorul stabilește sancțiunea disciplinară aplicabilă în raport cu gravitatea abaterii disciplinare săvârșite de salariat, avându-se în vedere următoarele: a) împrejurările în care fapta a fost săvârșită; b) gradul de vinovăție a salariatului;c) consecințele abaterii disciplinare; d) comportarea generală în serviciu a salariatului; e) eventualele sancțiuni disciplinare suferite anterior de către acesta.
Având în vedere probele administrate în cauză tribunalul apreciază că s-a făcut dovada de către intimată a săvârșirii de către contestator a abaterilor disciplinare reținute în sarcina sa, așa cum au fost indicate prin decizie.
Astfel, se reține că pentru data de 28.02.2014, contestatorul Ș. C. L., în calitate de director sucursală, aprobase concediul de odihnă pentru salariata T. V., iar conform normelor băncii nu se permiteau modificări în aplicația on-line cu privire la concediile de odihnă decât cu cel puțin 2 zile anterior zilei respective.
Înțelegerea din data de 27.02.2014 intervenită între contestator și salariată cu privire la fracționarea concediului de odihnă excedea cadrului legal, astfel că atât timp cât figura în concediu de odihnă, era evident că la data de 28.02.2014 salariata nu putea desfășura activitățile specifice funcției deținute, atribuțiile acesteia trebuind să fie preluate de înlocuitorul său.
Chiar dacă contestatorul, față de motivele de sănătate invocate de salariată, a fost de acord în fapt cu schimbările din programul de lucru al acesteia aferent zilelor de 28.02.2014 și 3.03.2014, scriptic la data de 28.02.2014 salariata figura în concediu, astfel că în calitatea sa de director trebuia să asigure desfășurarea activității în condiții legale.
Conform deciziei nr.13/27.10.2009 directorul adjunct V. T. era deținătorul de chei nr.1, iar înlocuitor era directorul Sucursalei- S. C. L.. Se reține totodată că potrivit fișei postului și în privința celorlalte responsabilități și activități, contestatorul era înlocuitorul directorului adjunct V. T..
În calitatea sa de înlocuitor deținător cheie nr.1, la data de 28.02.2014 contestatorul trebuia să preia toate atribuțiile salariatei T. V., având obligația, să deschidă unitatea și tezaurul împreună cu deținătorul de chei nr. 2 și cu casierul. Prin urmare, trebuia la finalul zilei de 27.02.2014 trebuia să încheie și procesul verbal impus de normele băncii în situația schimbării deținătorului de chei.
Totodată, contestatorul era responsabil cu efectuarea celorlalte activități ce reveneau salariatei V. T. întrucât acceptarea verbală a prezenței salariatei la serviciu în data de 28.02.2014, nu însemna că aceasta putea să efectueze vreo operațiune specifică postului, atât timp cât oficial figura în concediu de odihnă.
Deasemenea, în condițiile în care la data de 28.02.2014, îi permisese salariatei prezența la serviciu până la prânz, nu s–a asigurat ca înainte de plecarea acesteia din unitate să încheie procesul verbal impus de schimbarea deținătorului de chei, având în vedere că salariata V. T. ca deținător de chei nr.1 deschisese unitatea și tezaurul.
Prin neîndeplinirea acestor obligații, contestatorul i-a permis salariatei să efectueze diverse operațiuni bancare neconforme cu normele interne de lucru, care au determinat producerea unui prejudiciu de 9500 euro.
Situația invocată de contestator în sensul că salariata a părăsit locul de muncă fără să-l anunțe nu este de natură de a înlătura vinovăția acestuia atât timp cât nu asigurase respectarea regulilor privind disciplina muncii în bancă, nu-și îndeplinise în mod corespunzător atribuțiile și obligațiile ca director al unității bancare.
Referitor la starea de necesitate invocată, tribunalul apreciază că nu poate fi reținută întrucât aspectele invocate în acest sens respectiv că „neputând să lase deschis tezaurul, contestatorul a fost nevoit a proceda la închiderea lui, în situația contrară punând unitatea într-un pericolul iminent”, nu vizează abaterile disciplinare reținute în sarcina contestatorului, nefiind astfel în măsură a-l exonera de răspundere.
Tribunalul constată că prin faptele săvârșite au fost încălcate de către contestator atât atribuțiile din fișa postului cât și prevederile normative din regulament. Nu se poate considera că nu se face răspunzător de producerea prejudiciului atât timp cât contestatorul avea obligația să supervizeze activitatea angajaților din subordine în vederea asigurării unor servicii bancare prompte și la înalte standarde profesionale și să analizeze modul de îndeplinire al sarcinilor de serviciu de către angajații din subordine. Prin urmare, dacă și-ar fi îndeplinit în mod corespunzător sarcinile de serviciu s-ar fi putut evita producerea prejudiciului, astfel că se apreciază că în mod temeinic și legal a fost reținută săvârșirea abaterilor disciplinare în sarcina contestatorului.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii, tribunalul constată că la stabilirea sancțiunii disciplinare angajatorul a avut în vedere criteriile prevăzute de dispozițiile art.250 din Codul muncii, aplicând măsura disciplinară în raport de gravitatea abaterilor. Tribunalul apreciază că în raport cu faptele săvârșite și consecințele acestora este justificată sancțiunea aplicată contestatorului de desfacere disciplinară a contractului individual de muncă, neimpunându-se o reindividualizare a sancțiunii aplicate.
Pentru considerentele mai sus reținute, tribunalul apreciază ca nefondată contestația, astfel că urmează să o respingă.
În acest sens a fost exprimată prin vot consultativ, opinia asistenților judiciari, care au făcut parte din completul de judecată, în conformitate cu prevederile Legii nr. 304/2004 de organizare judiciară.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondată contestația formulată de contestatorul Ș. C. L., CNP:_, cu domiciliul în B., ., județul B., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet avocat I. N. din B., . nr. 32 ., județul B., în contradictoriu cu intimata P. B. România SA, J40/1441/27.02.1995, CUI_, cu sediul în București, ..29-31, sector 1.
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Tribunalul B..
Pronunțată în ședință publică azi 21.04.2015.
Președinte Cu vot consultativ Grefier
V. AlionteAsistenți judiciariAdina B.
L. C. E. M. P.
Red.A. V.
Dact.B..A.
4 ex./21.05.2015
| ← Pretentii. Sentința nr. 299/2015. Tribunalul BRĂILA | Pretentii. Sentința nr. 292/2015. Tribunalul BRĂILA → |
|---|
