Contestaţie decizie de concediere. Sentința nr. 1842/2015. Tribunalul CONSTANŢA

Sentința nr. 1842/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 13-08-2015 în dosarul nr. 1842/2015

Dosar nr._ /2014

TRIBUNALUL C.

SECȚIA I CIVILĂ

SENTINȚA CIVILĂ NR. 1842

Ședința publică din data de 13 august 2015

PREȘEDINTE – C. B.

ASISTENȚI JUDICIARI

A. B.

R. G.

GREFIER – R. B.

Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantul D. R. – G., cu domiciliul în C., ., ..A, ., în contradictoriu cu pârâta L. S. & CHARTERING SRL, cu sediul în C., ., ..C, ., având ca obiect contestație decizie concediere.

La apelul nominal făcut în ședință publică, răspunde pentru reclamantul D. R. G., avocat R. G. în baza delegației de substituire pentru avocat C. F. în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosar, iar pentru pârâta L. S. & Chartering SRL, răspunde avocat N. C., în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită în condițiile art. 154 și următoarele Cod de procedură civilă.

Acțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru conform art. 270 din Legea nr. Codul Muncii.

S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului și mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare, după care:

Tribunalul, în raport de dispozițiile art. 131 alin.1 Cod de procedură civilă, se declară competent, din punct de vedere general, material și teritorial, să soluționeze cererea dedusă judecății, conform art.284 Codul Muncii

Pârâta, prin apărător, depune la dosar factura și ordinul de plată pentru a face dovada cheltuielilor de judecată.

Instanța acordă cuvântul părților asupra excepției inadmisibilității formulării acțiunii invocată de pârâtă în cuprinsul întâmpinării.

Pârâta, prin apărător, solicită admiterea excepției, având în vedere că, potrivit disp.art. 266 din Codul Muncii, jurisdicția muncii presupune soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale, iar în contextul în care notificarea termenului de preaviz, realizată anterior concedierii, nu afectează în nici un fel raportul juridic de muncă, rezultă că acțiunea dedusă judecății este inadmisibilă. Solicită, de asemenea, să se aibă în vedere faptul că, decizia de preaviz este în fapt o notificare a termenului de preaviz emisă în considerarea prevederilor 75 din Codul Muncii.

Reclamantul, prin apărător, solicită respingerea excepției, urmând a se reține dispozițiile art. 268 din Codul Muncii, potrivit căruia poate fi atacată orice decizie, în speță fiind vorba de o decizie în legătură cu contractul de muncă. Întrebat, arată că a fost emisă o decizie de concediere care a fost contestată, însă, decizia de preaviz a fost contestată pentru a nu pierde termenul de contestare.

Instanța rămâne în pronunțare asupra excepției inadmisibilității formulării acțiunii invocată de pârâtă.

TRIBUNALUL

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. la data de 30.03.2015 sub nr._ /2014, reclamantul D. R. G. a solicitat în contradictoriu cu pârâta . SRL anularea deciziei de preaviz nr. 3452/26.02.2015, repunerea părților în situația anterioară, obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate până la reintegrarea efectivă, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, reclamantul arată că la data de 26.02.2014 i-a fost comunicată decizia de preaviz nr. 3452, prin care a fost înștiințat că, începând cu data de 1.03.2015, beneficiază de un număr de 20 de zile lucrătoare de preaviz, urmând ca, la data expirării perioadei de preaviz, să înceteze contractul individual de muncă nr. 4/15.08.2008, perfectat între părți. Ulterior emiterii acestei decizii, pârâta nu a mai emis și comunicat reclamantului o decizie de concediere, ceea ce l-a îndreptățit să susțină că încetarea raporturilor de muncă s-a produs în temeiul deciziei contestate, având în vedere și faptul că aceasta cuprinde dispoziții în acest sens. Consideră că desființarea locului de muncă s-a făcut în mod abuziv, în condițiile în care societatea pârâtă nu traversează niciuna dintre situațiile prevăzute de lege pentru concedierea salariatului din inițiativa angajatorului. Prin urmare, consideră că desființarea postului nu este efectivă și nu are o cauză reală și serioasă, măsura dispusă fiind una nelegală și abuzivă.

Anexat cererii au fost depuse înscrisuri.

La data de 16.04.2015 pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii. În motivarea excepției, a arătat că potrivit art. 266 din Codul Muncii, jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale, iar în contextul în care notificarea termenului de preaviz, realizată anterior concedierii, nu afectează în nici un fel raportul juridic de muncă, rezultă că acțiunea dedusă judecății este inadmisibilă.

Deliberând asupra excepției inadmisibilității, instanța reține următoarele:

La data de 26.02.2014, reclamantului i-a fost comunicată decizia de preaviz nr. 3452, prin care a fost înștiințat că, începând cu data de 1.03.2015, beneficiază de un număr de 20 de zile lucrătoare de preaviz, urmând ca, la data expirării perioadei de preaviz, să înceteze contractul individual de muncă nr. 4/15.08.2008, perfectat între părți. La primul termen de judecată, în fața instanței, părțile au precizat că s-a emis și decizia de concediere a reclamantului, care a fost de altfel contestată în instanță, dosarul fiind în curs de judecată.

Potrivit art. 266 din Codul Muncii, jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale de muncă.

Reclamantul a contestat decizia de preaviz, considerând că aceasta este în fapt o decizie de concediere, capetele accesorii de cerere vizând chiar repunerea reclamantului în situația anterioară concedierii sale. Or, astfel cum rezultă din cuprinsul deciziei, aceasta reprezintă o notificare a termenului de preaviz, emisă și comunicată anterior deciziei de concediere, în baza prevederilor art. 75 din Codul Muncii. Simpla notificare a preavizului nu a dat naștere unui conflict de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractului individual de muncă, având în vedere că nu a modificat în nici un fel raporturile de muncă ale reclamantului. Simpla presupunere a reclamantului că aceasta ar putea reprezenta în fapt și o decizie de concediere nu este suficientă pentru a înscrie prezentul litigiu în categoria conflictelor de muncă. De altfel, ea a fost urmată de o decizie de concediere, care a generat un conflict de muncă, în curs de judecată.

Prin urmare, instanța constată că excepția inadmisibilității acțiunii introductive este întemeiată, urmând a respinge acțiunea ca atare.

În ceea ce privește solicitarea pârâtei de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, instanța o apreciază întemeiată, reclamantul fiind partea care a căzut în pretenții. În consecință, în baza dispozițiilor art.453 cod procedură civilă, instanța va dispune obligarea reclamantului la plata către pârâtă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1240 lei, reprezentând onorariu de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite excepția inadmisibilității.

Respinge formulată de reclamantul D. R. – G., cu domiciliul în C., ., ..A, ., în contradictoriu cu pârâta L. S. & CHARTERING SRL, cu sediul în C., ., ..C, ., județul C., ca inadmisibilă.

Obligă reclamantul la plata cheltuielilor de judecată către pârâtă, în cuantum de 1240 lei, reprezentând onorariu de avocat.

Cu drept de apel în termen de 10 de zile de la comunicare.

Cererea de apel se depune la Tribunalul C..

Pronunțată în ședință publică astăzi, 13.08.2015.

PREȘEDINTE, ASISTENTI JUDICIARI,

C. B. A. B.

R. G.

GREFIER,

R. B.

Tehnored.jud.C.B./19.08.2015

2 .

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Contestaţie decizie de concediere. Sentința nr. 1842/2015. Tribunalul CONSTANŢA