Contestaţie decizie de sancţionare. Sentința nr. 619/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 619/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 25-03-2015 în dosarul nr. 6073/118/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.619
Ședința publică din 25 martie 2015
PREȘEDINTE – D. I. F.
ASISTENȚI JUDICIARI
G. C.
L. N.
GREFIER – R. B.
S-a luat în examinare acțiunea civilă privind pe reclamantul N. E.- I., cu domiciliul procesual ales la cabinet avocat D. B. situat în C., . nr. 128 A, ..B, ., județul C., în contradictoriu cu pârâta ȘCOALA G. „C. B.” cu sediul în Medgidia, . nr.26, județul C., având ca obiect contestație decizie de sancționare.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 25 februarie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință.
Completul de judecată, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 11 martie 2015, respectiv 25 martie 2015 când a pronunțat următoarea sentință:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra acțiunii civile de față:
Prin cererea înregistrată sub nr._, reclamantul N. E. – I., în contradictoriu cu Școala G. „C. B.” Medgidia, a investit instanța cu contestație împotriva deciziei nr.13/01.07.2014, solicitând anularea acestei decizii, reluarea contractului individual de muncă nr. 9/2010, respectiv a activității contestatorului exercitată în funcția deținută și plata drepturilor salariale la zi, începând cu data suspendării contractului și până la reluarea contractului individual de muncă, obligarea pârâtei la plata daunelor morale și a cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamantul arată că este angajatul Școlii Gimnaziale „C. B.” Medgidia, conform contractului individual de muncă nr. 9/2010, având funcția de învățător titular la clasa a IV a A.
Susține că, la data de 01.07.2014, pârâta a dispus prin decizia contestată, suspendarea temporară a contractului individual de muncă – concediu incapacitate temporară de muncă, pe o perioadă de 6 luni, 01.07.2014 – 31.12.2014, invocând în drept dispozițiile art.50 lit.b din Codul Muncii – Legea nr. 53/2003 r.
Apreciază reclamantul că, decizia de suspendare temporară a contractului individual de muncă – concediu incapacitate temporară de muncă este netemeinică și nelegală. Astfel, se susține că, potrivit art. 1 din decizia contestată, înscrisurile avute în vedere la emiterea deciziei sunt: examenul medical periodic, efectuat în data de 10.06.2014, fișa de aptitudine nr.907/10.06.2014 eliberată de Cabinet de Medicina Muncii, SCM Phoenix Eastern Medical Center C., prin care reclamantul a ost declarat inapt temporar, urmând a i evaluat la 180 zile, avizul psihologic nr. 5010 din 12.06.2014 eliberat de Cabinetul Individual de Psihologie – M. D. A. – 1 CT3561, din care a rezultat că reclamantul are tulburări de personalitate, adresa emisă de Cabinetul Psihologic Individual – M. D. A. în data de 12.06.2004 către Medicina Muncii din care rezultă că reclamantul a fost examinat psihologic și i se recomandă consiliere psihologică ca urmare a: stării de tensiune neverbalizată, nedefinită, distorsiuni cognitive, incapacitatea de a-și reprezenta într-un mod adecvat propriile dorințe, relații interpersonal dificile – nu se poate constrânge tot timpul la realitate, personalitatea actual este structurată cu tendințe antisocial, inadaptare la anumite cerințe, personalitatea actuală este structurată cu tendințe antisocial, inadaptare la anumite cerințe, iar în acord cu art. 1 din decizie, temeiul de drept al art. 50 lit.b din Legea nr. 53/2003r.
Se arată că, în acord cu prevederile art. 50 lit.b din Codul Muncii, suspendarea de drept a contractului individual de muncă se poate face numai în situația în care medicul examinator a eliberat un certificat medical/concediu pentru incapacitate temporară de muncă, care să ateste incapacitatea temporară de muncă, în baza unui diagnostic medical.
Se apreciază că, în lipsa unui concediu medical eliberat de medicul specialist psihiatru sau de medicul de familie, avizat de un medic cu specializare medicina muncii, decizia contestată apare ca fiind nelegală, neîndeplinind condițiile prevăzute de lege, prin care se arată, fără putință de tăgadă, că suspendarea contractului individual de muncă se poate face în situația intervenirii unui concediu pentru incapacitate temporară de muncă.
Se relevă că, în speța de față, pârâta nu a avut la bază înscrisuri medicale rezultate din efectuarea unui raport de evaluare medicală/ examen de specialitate, de către medici avizați/comisie avizată, care să culmineze cu emiterea unui concediu medical, decizia fiind emisă doar în baza unor adrese/avize emise de un cabinet individual de psihologie, în speță Cabinet individual de psihologie „M. D. A.”.
Se mai arată că, mențiunile fișei de aptitudini emisă de către SCM Phoenix Eastern – Cabinet de medicina muncii – Medical Center din data de 07.07.2014, conform căreia a ost declarat „apt condiționat – cu evitarea stărilor conflictuale”.
Se apreciază că, acest diagnostic vine în contradicție cu cel din fișa de aptitudini nr. 907/10.06.2014 emisă anterior, tot e către SCM Phoenix Eastern – Cabinet de medicina muncii – Medical Center, care a concluzionat că este declarat „inapt temporar – cu reevaluare la 180 de zile”, în baza căreia pârâta a dispus emiterea deciziei nr.13/01.07.2014 de suspendare temporară a contractului individual de muncă nr. 9/2010, pe o perioadă de 6 luni, 01.07.2014 – 31.12.2014.
Consideră reclamantul că, din probatoriile ce se vor administra, inclusiv proba cu expertiza de specialitate, se va demonstra dacă este apt condiționat sau inapt temporar.
Se învederează că, potrivit ultimei evaluări – fișa de aptitudini din 07.07.2014 emisă de către SCM Phoenix Eastern – Cabinet de medicina muncii – Medical Center, este apt, însă condiționat de evitarea unor stări conflictuale. Astfel, conform acestui ultim diagnostic, apreciază că își poate exercita cu probitudine activitatea de învățător titular a clasei a IV a A, la Școala G. „C. B..
Mai arată reclamantul că, între el și reprezentanții pârâtei au existat anumite disensiuni, acestea fiind cauza acestor solicitări repetate de a se prezenta la diferite controale medicale, în baza cărora să poată fi sancționat în orice mod posibil, inclusiv prin emiterea deciziei contestate.
Se precizează că, starea sa de sănătate îi permite să dețină abilitatea de a presta în bune condiții pentru sănătatea proprie, activități specifice funcției ocupate, continuarea în atare condiții – apt condiționat – evitare stări conflictuale, nefiind un impediment în desfășurarea activității care i-ar putea afecta starea fizică sau psihică a sa, fără a fi diminuată calitatea prestației în unitatea de învățământ, școala gimnazială „ C. B.” Medgidia.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 266 și următoarele din Codul muncii.
La data de 21 august 2014, reclamantul a formulat cerere completatoare a cererii introductive, prin care se solicită și obligarea pârâtei la compensații bănești pentru prejudiciul moral cauzat – daune morale, constând în contravaloarea a 2 salarii.
Apreciază reclamantul că i s-a creat un prejudiciu atât material, întrucât nu mai încasează salariul, cât și moral, întrucât imaginea și prestigiul său au fost știrbite prin atitudinea pârâtei, care a dispus suspendarea sa din funcție pe o perioadă însemnată, de 6 luni.
Se arată că, fapta culpabilă a pârâtei constă în dispunerea suspendării contractului individual de muncă, în condițiile în care a fost declarat apt condiționat, conform ultimei evaluări din fișa de aptitudini și, în atare condiții este apt să își exercite profesia, astfel încât repercusiunile emiterii acestei decizii sunt evidente și constând în prejudiciul de imagine cauzat, întrucât a fost profesor exemplar, care și-a îndeplinit cu probitate funcția, iar la acest moment nu mai poate profesa, motivul suspendării sale fiind cunoscut de toată lumea.
Consideră că, în speța de față sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale, drepturile personale nepatrimoniale, fiindu-i afectate prin pătarea imaginii, prestigiul profesional. Mai mult, apreciază că este evident și legătura de cauzalitate dintre măsura suspendării și impactul acestei măsuri asupra sa, astfel încât apreciază că se impune ca pârâta să fie obligată și la plata unor compensații bănești pentru prejudiciul moral cauzat, obligație reglementată expres prin Legea nr. 273/2007 privind modificarea alin.1 al art. 269 din Legea nr. 53/2003.
Legal citată, pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată și obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
În argumentare, pârâta arată că, în urma examenului medical periodic efectuat de către reclamant prin intermediul SCM Phoenix Eastern Medical Center, s-a concluzionat la data de 10.06.2014 conform certificatului medical nr. 907 că, reclamantul necesită terapie prin consiliere psihologică, întrucât prezenta deficiențe comportamentale. Tot în urma unui examen medical periodic efectuat în cadrul aceluiași cabinet de medicina muncii prin fișa de aptitudini nr.907/10.06.2014 reclamantul a fost declarat inapt temporar pentru a desfășura activitatea de învățător cu posibilitatea reevaluării după un interval de 180 zile, iar la 12.06.2014 cabinetul medical de psihologie M. D. A. a emis avizul psihologic nr.5010/12.06.2014 prin care în urma evaluării reclamantului se constată că acesta este inapt psihologic pentru a presta în continuare activitatea didactică pe fondul tulburărilor de personalitate cu recomandarea ca reclamantul să efectueze consiliere psihologică și cu posibilitatea de reevaluare pe o perioadă de 180 de zile .Ulterior, la data de 12.06.2014 Cabinetul individual de psihologie M. D. emite adresa de Medicina Muncii prin care învederează ca la examenul psihologi reclamantul prezintă stări de tensiune neverbalizată, distorsiuni cognitive, relații personale dificile, personalitatea acestuia este structura cu tendințe antisociale, recomandându-se consiliere psihologică.
Cu privire la legalitatea și temeinicia deciziei de suspendare a contractului individual de muncă a reclamantului, pârâta arată că, potrivit Statutului personalului didactic, personalul didactic cuprinde persoanele din sistemul de învățământ responsabile cu instrucția și educația, din care fac parte persoanele care îndeplinesc condițiile de studii prevăzute de lege, care au capacitatea de exercitare deplină a drepturilor, o conduită morală conformă deontologiei profesionale și sunt apte din punct de vedere medical pentru îndeplinirea funcției. Articolul 4 din acest Statut prevede că încadrarea și menținerea într-o funcție didactică sau didactică auxiliară, precum și într-o funcție de conducere, de îndrumare și de control sunt condiționate de prezentarea unui certificat medical, eliberat pe un formulat specific elaborat de Ministerul Învățământului împreună cu Ministerul Sănătății. De asemenea, potrivit dispozițiilor Legii 1/2011, personalul didactic trebuie să ie apt din punct de vedere psihologic pentru îndeplinirea funcției pe toată perioada îndeplinirii funcției didactice, în vederea evitării stării de inaptitudine profesională de natură psihocomportamentală.
Se susține că, față de reclamantul din prezenta cauză, s-a dispus măsura suspendării temporare a contractului individual de muncă, ca urmare a rezultatelor examenelor medicale psihologice, prin care s-a concluzionat că acesta este inapt medical temporar, respectiv se află într-o situație de inaptitudine profesională, care îl pune în imposibilitatea de a-și continua activitatea didactică, cu posibilitatea reevaluării acestuia după un interval de 180 de zile.
Consideră pârâta că, în raport de dispozițiile legale din Statutul personalului didactic și Legea învățământului nr.1/2011, raportat la prevederile art. 50 alin.1 lit.a din Codul muncii republicat, dat fiind faptul că, în raport de starea psihologică a reclamantului, instituția de învățământ nu putea consimți la prestarea unei activități didactice față de elevi de către de către o persoană declarată inapt psihologic în urma evaluării, s-a dispus temporar suspendarea raporturilor de muncă.
Se arată că, susținerile reclamantului în sensul că, la baza măsurii dispuse nu au fost avute în vedere înscrisuri medicale concretizate într-un raport de evaluare medicală efectuat de către o comisie de specialitate, nu sunt incidente în cauza de față, fiind aplicabile numai în situația prevăzută de dispozițiile art. 61 lit.c din Codul muncii republicat, care reglementează concedierea pentru motive care țin de persoana salariatului, atunci când în urma unei decizii a unor organe competente de expertiză medicală se constată inaptitudinea fizică și/sau psihică a salariatului, împrejurare ce nu permite acestuia să își îndeplinească atribuțiile corespunzătoare locului de muncă ocupat.
Se apreciază că, întrucât nu a existat o concediere pentru inaptitudine medicală care ar fi impus obligativitatea existenței unei decizii emise de către organe de expertiză medicală specializate, în considerarea faptului că Statutul personalului didactic și Legea învățământului nr.1/2011 nu permit ca un cadru didactic să fie activ într-o situație de inaptitudine profesională de natură psihocomportamentală, în mod legal și temeinic s-a dispus măsura suspendării temporare a contractului individual de muncă pe o perioadă determinată, urmând ca în acest interval de timp, reclamantul să aibă posibilitatea de a urma consiliere psihologică și ulterior de a solicita reevaluarea psihologică în scopul reluării activității didactice.
Se solicită a se reține dispozițiile art. 13 lit.j din legea nr. 319/2006, care arată că, angajatorul are obligația realizării examenului psihologic la angajare și periodic, în cazul în care starea de aptitudine, din punct de vedere psihologic reprezintă o condiție pentru ocuparea unei funcții, arătând că, în acest sens, unitatea școlară a solicitat Primăriei Medgidia sprijin în vederea efectuării analizelor medicale obligatorii pentru cadrele didactice în perioada 1 – 15 iunie 2014 conform adresei nr._/13.05.2014. Primăria Medgidia i-a comunicat care este instituția medicală la care cadrele didactice se pot prezenta în vederea efectuării evaluării medicale periodice, respectiv . Center, cu care a fost și încheiat contractul de prestări servicii medicale de medicina muncii nr. 092/02.06.2014, prin intermediul căreia toate cadrele didactice au ost evaluate medical.
Se arată că, în urma evaluării medicale, clinica de medicina muncii a emis o informare privind starea de sănătate a angajaților, înregistrată sub nr. 109/14.07.2014, în care se specifică faptul că, în urma examinărilor clinice și a investigațiilor paraclinice, a fost considerat inapt de muncă temporar, reclamantul din prezenta cauză, ca urmare a afecțiunii psihologice preexistente depistate, propunându-se efectuarea ședințelor de psihoterapie și monitorizarea lunară a acestuia. De asemenea, s-a propus schimbarea locului de muncă, într-o altă instituție de învățământ, cu avizul ISJ C., cu exigențe ale activității reduse, în scopul adaptării reclamantului în cursul psihoterapiei comportamentale.
Mai mult decât atât, se susține că, evaluarea psihologică a reclamantului s-a realizat de către Cabinetul psihologic individual „M. D. A.” care este furnizor de servicii psihologice cu competențe în psihologia muncii, autorizat potrivit dispozițiile Legii nr. 213/2004, care a recomandat consiliere psihologică urmare a afecțiunilor de aceeași natură depistate.
Se mai arată că, reclamantul nu a contestat rezultatul evaluării medicale efectuate de către medicul de medicina muncii, deși avea această posibilitate potrivit dispozițiilor art. 30 din Ordinul nr. 2796/2005. Prin urmare, consideră că, față de faptul că starea psihologică a reclamantului, acesta nu putea presta activități didactice într-un mod competent și performant, corect s-a dispus luarea măsurii suspendării temporare a contratului individual de muncă pe o perioadă de 6 luni de zile, în care acesta trebuia să urmeze consiliere psihologică.
De asemenea, pârâta a formulat întâmpinare la cererea completatoare prin care a solicitat respingerea capătului de cerere privind obligarea sa la plata compensațiilor bănești reprezentând prejudiciul moral cauzat sub forma a 12 salarii, ca nefondat, apreciind că măsura dispusă este una legală și lipsită de un minim caracter abuziv.
Se arată că, în opinia reclamantului, această solicitare vizează repararea prejudiciului material și moral cauzat acestuia, fapta culpabilă constând în măsura suspendării contractului său individual de muncă, deși se susține de către acesta că îndeplinește condițiile medicale pentru a-și exercita profesia.
Consideră pârâta că nu poate fi antrenată răspunderea angajatorului pentru prejudicii morale pentru că, în fapt, nu există fapte de natură să afecteze prestigiul, demnitatea, onoarea sau imaginea publică a angajatului și pentru că nu există nici o conduită ilicită sau abuzivă a angajatorului care, în fond, a luat o măsură prevăzută de lege.
Se mai susține că, prin Decizia nr. 40/2007 pronunțată de ÎCCJ în soluționarea unui recurs în interesul legii privitor la obligația de plată a despăgubirilor morale, se dispune că acestea pot fi acordate numai dacă o astfel de clauză se regăsește în contractele colective de muncă ori în contractele individuale de muncă.
Se concluzionează că, întrucât în clauzele celor două tipuri de contracte existente nu se prevede o astfel de posibilitate de despăgubire,capătul de cerere completator este inadmisibil.
A fost administrată proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriul părților.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Reclamantul N. E. I. este salariatul unității pârâte Școala G. C. B. Medgidia în funcția de învățător.
Prin decizia nr.13/01.07.2014 s-a decis suspendarea de drept a contractului individual de muncă nr.9/2010 al reclamantului pe o perioadă de 6 luni, respectiv 01.07._14 în conformitate cu dispozițiile art.50 lit.b din codul muncii .
În motivarea soluției pârâta a avut în vedere examenul medical periodic din data de 10.06.2014, fișa de aptitudine nr.907/10.06.2014 avizul psihologic nr.5010/12.06.2014 și adresa emisă de Cabinetul Psihologic Individual M. D. A. din data de 12.06.2014.
Această decizie a fost contestată în prezentul dosar.
Analizând decizia contestată, instanța reține următoarele:
Potrivit art.50 lit.b din codul muncii Art. 50
Contractul individual de muncă se suspendă de drept în următoarele situații:
b)concediu pentru incapacitate temporară de muncă;
Așadar contractul se suspendă pe perioada în care salariatul se află în incapacitate temporară datorită unei boli .
Legea nr.319/2006 a securității si sănătății în muncă prevede în sarcina angajatorului obligația de a angaja numai persoane care, în urma examenului medical și, după caz, a testării psihologice a aptitudinilor, corespund sarcinii de muncă pe care urmează să o execute și de a asigura controlul medical periodic și, după caz, controlul psihologic periodic, ulterior angajării(art.13 lit.j) .În baza acestei obligații în baza CONTRACTULUI de prestări servicii medicale medicina muncii nr.092/2.06.2014 încheiat de către unitatea pârâtă cu SCM PHOEBIX EASTERN MEDICAL CENTER aceasta din urmă ava obligația de a efectua controlul medical periodic.
Din fișa de aptitudine –medicina muncii nr.907/10.06.2014 întocmită de SCM PHOENIX EASTREN MEDICAL CENTER rezultă că reclamantul a fost declarat inapt temporar .Totodată din avizul psihologic nr.5010/12.06.2014 rezultă că reclamantul a fost declarat inapt temporar psihologic manifestând tulburări de personalitate .
Pentru a putea constatata intervenită suspendarea de drept ,salariatul trebuie, pe de o parte, să se afle în incapacitate temporară de muncă, condiție îndeplinită în cazul de față și, totodată, să beneficieze de concediu. Pârâta, parte ținută de sarcina probei, conform art.272 c.muncii nu a făcut dovada că în ceea ce îl privește pe reclamant a fost emis un astfel de certificat de incapacitate temporară de muncă .
În acest sens ,tribunalul reține că potrivit art. 16 din Ordinul nr. 60 din 27 ianuarie 2006 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr.158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate
http://10.16.60.51/sintact 4.0/cache/Legislatie/temp71084/_.HTM - #(1)Asigurații beneficiază de concedii și indemnizații, în baza certificatului medical eliberat de medicul curant, conform reglementărilor în vigoare.”
Așadar, constatând că în cauză nu s-a făcut dovada că reclamantul ar fi beneficiat de un astfel de concediu de incapacitate de muncă, instanța va dispune anularea deciziei nr.13/1.07.2014 emisă de pârâta Școala G. C. B. Medgidia .
În ceea ce privește capătul de cerere referitor la reluarea contractului individual de muncă, instanța constată că măsura dispusă a avut un caracter temporar pe perioada 1.07._14, astfel încât la momentul -25.03.2015 –al pronunțării hotărârii măsura suspendării este încetată prin ajungerea la termen astfel încât acest capăt de cerere a rămas fără obiect.
În ceea ce privește capătul de cerere referitor la plata drepturilor salariale la zi, ca efect al anulării deciziei de suspendare, instanța urmează a admite în parte această solicitate și va obliga pârâta la plata drepturilor salariale de care a fost lipsit reclamantul pe perioada de suspendare, respectiv începând cu 1.07.2014 și până la 31,12,2014. Instanța apreciază că nu se impune acordarea drepturilor salariale până la reluarea activității de către reclamant atât timp cât măsura a expirat de drept acesta fiind ținut de a se prezenta la locul de muncă .
În ceea ce privește capătul de cerere solicitat pe calea cererii adiționale respectiv obligarea pârâtei la compensații bănești pentru prejudiciul moral cauzat constând în contravaloarea a 12 salarii, instanța urmează a-l respinge având în vedere că reclamantul nu a făcut dovada încercării unui astfel de prejudiciu, iar conform art.249 c.pr.civ cel care face o susținere în cursul procesului, trebuie să o dovedească.
Prin urmare, instanța va admite acțiunea în parte, în sensul că, va anula decizia nr.13/01.07.2014 emisă de Școala gimnazială C. B. Medgidia, va obliga pârâta la plata drepturilor salariale cuvenite reclamantului pe perioada 1.07._14, va respinge capătul de cerere referitor la reluarea contractului individual de muncă ca rămas fără obiect și restul pretențiilor, ca nefondate
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul N. E.- I., cu domiciliul procesual ales la cabinet avocat D. B. situat în C., . nr. 128 A, ..B, ., județul C., în contradictoriu cu pârâta ȘCOALA G. „C. B.” cu sediul în Medgidia, . nr.26, județul C..
Anulează decizia nr.13/01.07.2014 emisă de Școala G. C. B. Medgidia.
Obligă pârâta la plata drepturilor salariale cuvenite reclamantului pe perioada 1.07._14.
Respinge capătul de cerere referitor la reluarea contractului individual de muncă ca rămas fără obiect.
Respinge restul pretențiilor ca nefondate.
Executorie de drept.
Cu apel în 10 zile de la comunicare ce se va depune la Tribunalul C. sub sancțiunea nulității .
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.03.2015.
PREȘEDINTE, ASISTENTI JUDICIARI,
D. I. F. G. C.
L. N.
GREFIER,
R. B.
Tehnored.jud.D.I.F./30.03.2015
2 .
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
