Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 2595/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2595/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 12-10-2015 în dosarul nr. 2595/2015
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din data de 12 octombrie 2015
Sentința civilă nr. 2595
Președinte: F. M. I.
Asistenți judiciari: G. C.
R. A. G.
Grefier: M. Ș.
Pe rol soluționarea acțiunii civile formulată de reclamanta D. A., domiciliată în comuna Lumina, ., județ C., în contradictoriu cu pârâta Școala cu clasele I-VIII Dumbrăveni cu sediul în ., având ca obiect drepturi bănești.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 5 octombrie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea data, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 12 octombrie 2015, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. la data de 11.05.2015, sub număr de dosar_, reclamanta D. A. a chemat în judecată pârâta S. CU C. I-VIII DUMBRĂVENI pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia la plata către reclamantă a daunelor-interese moratorii, respectiv dobânzi legale, reprezentând echivalentul prejudiciului suferit prin executarea cu întârziere a obligației de plată stabilite irevocabil prin titluri executorii, de la data emiterii acestora și în continuare, pentru viitor, până la achitarea integrală a sumelor datorate cu titlu de drepturi salariale.
În motivare, reclamanta a arătat că prin sentința civilă nr. 1307/5.08.2010 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, pârâta din prezenta cauză a fost obligată la plata unor drepturi salariale rezultate din aplicarea Legii nr. 221/2008. Deși reclamanta se află în posesia unui titlu executoriu, nici până la această dată pârâta nu a înțeles să își execute obligația de a achita în întregime sumele datorate. Potrivit hotărârii judecătorești menționate, pârâta a fost obligată să plătească drepturile salariale menționate anterior și că doar o parte din aceste drepturi, au fost achitate benevol, pârâta prevalându-se de dispozițiile O.U.G. nr.71/2009, care a eșalonat obligația de plată a sumelor datorate. Prin adoptarea Legii 230/2011 de aprobare a OUG 71/2009 și reeșalonarea plății titlurilor executorii până în anul 2016, s-a ajuns la o situație prejudiciabilă, întrucât hotărârile judecătorești irevocabile vor fi puse în executare după mai mult de 8 ani, ceea ce depășește cu mult exigențele de rezonabilitate pe care le reclamă garanțiile instituite prin art. 6 din CEDO și art. 1 din Primul Protocol adițional.
Imposibilitatea de a obține executarea acestor hotărâri judecătorești într-un termen rezonabil constituie și o ingerință în dreptul de proprietate al reclamanților, iar prin neexecutarea creanțelor stabilite pe cale judiciară s-a adus atingere dreptului la un proces echitabil care, potrivit jurisprudenței Curții de la Strasbourg cuprinde și executarea hotărârii judecătorești, indiferent de instanța care o pronunță deoarece, dacă ordinea juridică internă a unui stat nu permite ca o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă să rămână fără efect în detrimentul unei părți, dreptul de acces la justiție ar fi iluzoriu (cauzele: Ș. contra României, S. contra României).
În ceea ce privește data plății, aceasta se face atunci când datoria a ajuns la scadență, reclamanta arătând că după cum rezultă din hotărârea judecătorească atașată este în prezența unei creanțe certe și exigibile, iar în caz de plată cu întârziere, creditorul are dreptul la despăgubiri pentru prejudiciile pe care le-a suferit ca urmare a executării cu întârziere a obligației. Potrivit art. 1073 din Codul civil, creditorul are dreptul de a dobândi împlinirea exactă a obligației, iar dacă acest lucru nu este posibil, el are dreptul la dezdăunare, care reprezintă echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării sau executării necorespunzătoare - daune interese.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1073, art.1082, art.1088, art.1101 din vechiul Cod civil, art. 1535, 2517, 2537, 2538 din noul Codul Civil, art. 161, art. 166 alin. (4) din Codul muncii, O.G. nr. 9/2000, OG nr. 13/2011.
În dovedirea acțiunii au fost depuse la dosar înscrisuri.
Pârâta nu a formulat întâmpinare.
La termenul de judecată din data de 13.08.2015, instanța a invocat din oficiu excepția prescripției dreptului material al acțiune pentru pretențiile anterioare datei de 11 mai 2012.
Pentru soluționarea cauzei, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri.
Analizând cererea de chemare în judecată prin prisma materialului probator existent la dosarul cauzei și a dispozițiilor normative incidente, instanța apreciază că aceasta este întemeiată în parte pentru considerentele care succed.
Prin sentința civilă nr. 1307/5.08.2010 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, irevocabilă, pârâta a fost obligată să plătească reclamantei din prezenta cauză o . drepturi salariale.
Reclamanta, salariată din sectorul bugetar, a solicitat în prezenta cauză acordarea daunelor-interese moratorii sub forma dobânzii legale, pentru plata sumele prevăzute în titlul executoriu, având ca obiect acordarea unor drepturi salariale. Plata acestora a făcut obiectul unei eșalonări prin OUG nr. 71/2009, fiind făcute până în prezent o . plăți parțiale.
Referitor la exceptia prescriptiei dreptului la actiune, în ceea ce privește dobânda legală anterioară datei de 11.05.2012, respectiv aferentă perioadei 05.08.2010 (data emiterii titlului executoriu) -10.05.2012 (3 ani înaintea formulării cererii de chemare în judecată), în condițiile în care titlul executoriu a fost pronunțat anterior acestei date, instanța reține că, prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 7/2015, pronunțată în procedura dezlegării unor chestiuni de drept și obligatorie pentru instanțe potrivit art. 521 alin. 3 NCPC, s-a stabilit că plățile voluntare eșalonate în temeiul OUG nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011, efectuate în baza unui titlu executoriu nu întrerup termenul de prescripție a dreptului material la acțiune pentru daunele-interese moratorii sub forma dobânzii penalizatoare. Astfel, Înalta Curte de Casație de Justiție a reținut și că recunoașterea expresă sau tacită de către debitori a dreptului creditorilor la plata daunelor-interese moratorii sub forma dobânzii penalizatoare pentru neexecutarea titlurilor executorii prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 nu s-a realizat prin adoptarea acestui act normativ și, în atare situație, nu a operat prin reglementarea respectivă o întrerupere a dreptului de a cere plata acestor daune.
În același sens s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție în procedura dezlegării unor chestiuni de drept prin decizia nr. 21/2015, stabilind că dobânzile penalizatoare datorate de stat pentru executarea cu întârziere a obligațiilor de plată pot fi solicitate pentru termenul de 3 ani anterior datei introducerii acțiunii.
Față de caracterul obligatoriu al deciziilor pronunțate în procedura dezlegării unor chestiuni de drept, potrivit art. 521 alin. 3 NCPC, în condițiile în care nici eșalonarea plății, nici plățile parțiale efectuate conform eșalonării, nu au constituit acte de recunoaștere a obligației de a plăti dobânzi legale și astfel nu au întrerupt termenul de prescripție extinctivă în care se putea solicita dobânda legală, având în vedere faptul că cererea pendinte având ca obiect dobânda legală a fost formulată la 11.05.2015, instanța va admite excepția prescripției dreptului material la acțiune și va respinge pretențiile anterioare datei de 11.05.2012, respectiv aferente perioadei 05.08._12, ca prescrise.
În ceea ce privește pretențiile ulterioare datei de 11.05.2012, inclusiv, prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 2/2014, pronunțată în procedura recursului în interesul legii și astfel obligatorie pentru instanțe potrivit art. 517 alin. 4 NCPC, s-a stabilit că, în aplicarea dispozițiilor art. 1082 și art. 1088 din Codul civil din anul 1864, respectiv art. 1531 alin. 1, alin. 2 teza I și art. 1535 alin. 1 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, pot fi acordate daune – interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art. 1 și art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011, cu modificările și completările ulterioare.
Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că, în condițiile în care hotărârile judecătorești care constituie titluri executorii au caracter executoriu de drept, deci de la data pronunțării, natura juridică a măsurilor dispuse prin OUG nr. 71/2009 este aceea de suspendare legală a executării silite a acestora. În cazul executării cu întârziere a obligației de plată a unei sume de bani, indiferent de izvorul contractual ori delictual al obligației, daunele-interese sub forma dobânzii legale se datorează, fără a se face dovada unui prejudiciu și fără ca principiul reparării integrale a prejudiciului să poată fi nesocotit.
În ceea ce privește condițiile de angajare a răspunderii civile, acelea sunt cele ale răspunderii civile delictuale, respectiv: existența unei fapte ilicite, vinovăția, existența unui prejudiciu, legătura de cauzalitate, ținându-se cont de particularitățile executării unei obligații de plată a unei sume de bani, precum și de efectele OUG nr. 71/2009. Cât privește existența unei fapte ilicite, săvârșite cu vinovăție, în sensul dispozițiilor legale ce instituie răspunderea civilă, aceasta constă în executarea cu întârziere de către debitori a sumelor de bani stabilite prin titluri executorii în favoarea persoanelor din sectorul bugetar. Fapta îmbracă forma ilicitului civil, deoarece, în analiza îndeplinirii condițiilor răspunderii civile delictuale în circumstanțele date, în sensul opiniei exprimate de specialiști recunoscuți, depusă la dosarul cauzei, nu se poate reține că OUG nr. 71/2009 reprezintă un caz fortuit care să răstoarne prezumția relativă de culpă a debitorului în executarea obligației, întrucât acestui element îi lipsesc două caracteristici esențiale, și anume: natura imprevizibilă a evenimentelor care au fundamentat adoptarea actului [care nu poate fi acceptată prin raportare la conduita așteptată a debitorului care trebuia să se comporte ca un bun proprietar, cu atât mai mult cu cât debitor este chiar statul, prin instituțiile sale, iar, conform art. 44 alin. 1 din Constituție, "creanțele asupra statului sunt garantate"] și faptul că măsura de eșalonare a procedurii de executare provine chiar de la debitor, iar nu de la un terț.
Reținând caracterul obligatoriu al deciziei nr. 2/17.02.2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în procedura recursului în interesul legii, potrivit art. 517 alin. 4 NCPC, rezultă din interpretarea art. 1082 și art. 1088 din Codul civil din anul 1864, respectiv art. 1531 alin. 1, alin. 2 teza I și art. 1535 alin. 1 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, că executarea cu întârziere de către pârâți a obligațiilor decurgând din titlurile executorii constituie o faptă ilicită care atrage răspunderea lor delictuală sub forma dobânzilor legale, fără a fi necesar să se facă dovada producerii unui prejudiciu.
În cauză este îndeplinită premisa faptică a soluției pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 2/2014 în vederea unificării practicii judiciare, respectiv reclamanta are calitatea de creditor în baza unui titlu executoriu vizând creanțe salariale ale personalului din sectorul bugetar, iar aceste creanțe au făcut obiectul eșalonării potrivit art. 1 și 2 din OUG nr. 71/2009.
Prin urmare, daunele interese datorate reclamantei constau în dobânda legală, aceasta fiind îndreptățită la dobânda legală aferentă sumelor stabilite prin hotărârea judecătorească mai sus menționată, în baza art. art. 1082 și art. 1088 din Codul civil din anul 1864, respectiv art. 1531 alin. 1, alin. 2 teza I și art. 1535 alin. 1 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, astfel cum au fost interpretate de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii, începând cu data de 11.05.2012 până la achitarea integrală a sumelor datorate în baza titlului executoriu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite exceptia prescriptiei dreptului material la actiune pentru pretentiile aferente perioadei 05.08._12.
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta D. A., domiciliată în comuna Lumina, ., județ C., în contradictoriu cu pârâta S. CU C. I-VIII DUMBRAVENI, cu sediul în ..
Obligă pârâta la plata către reclamantă a dobânzii legale aferentă sumelor datorate conform sentinței civile nr.1307/05.08.2010, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., începând cu data de 11.05.2012, până la data plății efective a sumelor menționate prin titlul executoriu.
Respinge ca fiind prescrise pretențiile aferente perioadei 05.08._12.
Executorie.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Tribunalul C..
Pronunțată în ședință publică astăzi, 12.10.2015.
Președinte, Asistenți judiciari,
F. M. I. G. C. Grefier,
R. A. G. M. Ș.
Red.Jud.FMI/2ex/3.11.2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
