Acţiune în constatare. Sentința nr. 1923/2014. Tribunalul DOLJ

Sentința nr. 1923/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 07-04-2014 în dosarul nr. 14335/63/2013

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL D.

SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 1923/2014

Ședința publică de la 07 aprilie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE I. S. V.

Asistent judiciar M. V. C.

Asistent judiciar M. C. S.

Grefier M. D. Ș.

Pe rol, judecarea cauzei - litigii de muncă - privind pe reclamant V. I. - V. domiciliat în C., ., nr. 8, ., . și pe pârât C. NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE CFR - SUCURSALA CENTRUL REGIONAL DE EXPLOATARE ÎNTREȚINERE,REPARAȚII CF C. cu sediul în C., ., având ca obiect acțiune în constatare.

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns - reclamant - V. I. -V. prin avocat N. F. și - pârât - C. NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE CFR - SUCURSALA CENTRUL REGIONAL DE EXPLOATARE ÎNTREȚINERE,REPARAȚII CF C. prin consilier juridic T. I.

Procedura, legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care,

Consilier juridic T. pentru pârâtă învederează că acesta și-a schimbat denumirea în C. NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE CFR SA BUCUREȘTI - SUCURSALA REGIONALĂ DE CĂI FERATE C. și solicită conceptarea sub noua denumire.

Avocat N. pentru reclamant nu se opune și învederează că insistă în proba cu expertiza.

Consilier juridic T. pentru pârâtă solicită respingerea probei.

Instanța ia act de noua denumire a pârâtei.

Având în vedere că stabilirea condițiilor și a procedurii legale rezultă din actele depuse, instanța respinge proba cu expertiză ca fiind inutilă.

În raport de dispozițiile art. 244 noul C.p.c., instanța declară încheiată cercetarea procesului.

Nemaifiind alte cererii de formulat și constatându-se dosarul în stare de judecată, s-a acordat cuvântul pe fondul cauzei.

Avocat N. pentru reclamant solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată cu cheltuieli de judecată.

C.j. T. pentru pârâtă solicită respingerea acțiunii.

INSTANȚA

Asupra cauzei de față:

La data de 23.10.2013 pe rolul Tribunalului D., Secția Litigii de Muncă și Asigurări Sociale a fost depusă acțiunea formulată de V. I. V., în contradictoriu cu C. Națională de Căi Ferate ,, CFR " SA Sucursala ,, Centrul Regional de Exploatare, Întreținere și Reparații C.F."C., prin care a solicitat să constate instanța că îndeplinește condițiile pentru încadrarea în condiții speciale de muncă din anul 2001 și până în prezent, obligarea la înscrierea condițiilor speciale de muncă în carnetul de muncă și în contractul individual de muncă, pe toată durata desfășurării activității de impiegat de mișcare –șef tură, I.A. la Sucursala Centrul Regional EIR CF C./DIV Trafic/Centrul de Conducere a Traficului/Stații și Halte de cale ferată/Stația C., obligarea pârâtei la calculul retroactiv și plata drepturilor salariale aferente grupei speciale de muncă, pe ultimii trei ani și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

În susținere a arătat că este angajatul pârâtei încă din anul 1990,unde a îndeplinit funcția de impiegat de mișcare la I.A. la Sucursala ,, Centrul Regional de Exploatare, Întreținere și Reparații C.F."C. DIV Trafic/Centrul de Conducere a Traficului/Stații și Halte de cale ferată/Stația C., iar în ultima perioadă funcția de șef de tură. A mai arătat că în contractul individual de muncă inițial beneficia de grupa I de muncă.. Deși condițiile la locul de muncă nu s-au modificat, începând cu anul 2001 pârâta nu i-a mai acordat această grupă de muncă.

Reclamantul invocă faptul că pârâta nu a întocmit un act adițional în care sa insereze faptul că nu mai beneficiază de grupa I de muncă, precum și faptul că a întreprins demersuri către pârâtă în acest sens, dar fără nici un rezultat.

A solicitat proba cu înscrisuri și expertiză tehnică de specialitate.

În drept a invocat dispozițiile Legii 19/2000 art. 1, art 2 alin 1, art. 3 și anexa 2 din HG NR. 1025/2003.,art 1 alin 1 din Legea nr. 226/2006, avizul CNPAS nr. 55/2005,Legea nr. 263/2010, H.G. nr. 1284/2011, art 3 din HG nr. 261/2001, anexa nr. 13 din H.G. nr. 257/2011

A depus fotocopii contract individual de muncă,fișa postului,carnet de muncă.

La data de 05.12.2013 pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată motivat de faptul că până la 01.04.2001, reclamantul a beneficiat de grupa I de muncă, conform reglementărilor specifice căii ferate.

După această perioadă prin Legea 19/2000 și HG 1025/2003 completată cu H.G. 2280/2004 și Legea 226/2006 s-au stabilit criteriile și metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții speciale, metodologie pe care pârâta arată că nu a urmat-o, întrucât în anul 2001 pârâta a reevaluat locurile de muncă cu condiții de grupa I de muncă, conform HG 261/2001, iar Inspectoratul Teritorial de Muncă D. nu a acordat avizul pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite, motivat de faptul că pârâta nu întrunește criteriile cumulative prevăzute de HG nr. 261/2001, în sensul că la nivel de unitate nu au fost înregistrate boli profesionale. Ca atare, pârâta nu a mai urmat procedura prevăzută de HG 1025/2003.

În susținere pârâta a mai invocat prevederile Legii 226/2006 care la anexa nr. 2 menționează unitățile care au obținut avizul pentru îndeplinirea procedurilor și criteriilor de încadrare în condiții speciale conform HG 1025/2003, anexă în care pârâta nu se regăsește.

În drept a invocat dispozițiile art. 205 C..

A depus adresa nr._ /25.11.2013,actul nr. 3757/02.04.2002, anexa 2 din Legea 226/2006.

La data de 18.12.2013 reclamantul a depus răspuns la întâmpinare prin care a reiterat susținerile din acțiunea introductivă și în plus a insistat în proba cu expertiză specialitatea protecția muncii pentru dovedirea condițiilor speciale în care își desfășoară activitatea.

A depus proces verbal, urmare ședința de mediere.

La ședința de judecată din data de 10.02.2014 instanța a încuviințat proba cu înscrisuri solicitată de reclamant. A prorogat discutarea admisibilității probei cu expertiza până după depunerea răspunsului la adresă. A dispus înaintarea unei adrese către pârâtă pentru a depune toate actele privind condițiile concrete de muncă raportat la perioada din acțiune și pentru a preciza: dacă s-au efectuat demersuri de către conducerea unității sau de către sindicat pentru încadrarea în condiții speciale, dacă s-au obținut avize de la Inspectoratul Teritorial de Muncă D. sau de la alte organisme, dacă s-a obținut hotărâre privind nominalizarea persoanelor salariate în condiții speciale depunându-se acesta și lista acestor persoane care beneficiază de condițiile speciale ,dacă a eliberat adeverință în acest sens reclamantului, dacă au mai existat litigii de acest gen între părți.

La data de 10.03.2014 pârâta a depus răspuns la adresa instanței prin care a arătat că potrivit legislației ulterioare Ordinului 50/1990, odată cu apariția Legii 19/2000, HG 261/2001 și HG 257/2011 s-a constatat că instituția pârâtei nu se încadrează în condiții speciale. A învederat instanței că o parte din salariați au acționat în instanță unitatea pârâtă, acțiunile fiind respinse.

Pârâta a depus practică juridică..

Cererea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, în temeiul art. 29 lit. l din O.U.G. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru și art.270 din Codul muncii.

Analizând totalitatea probelor administrate în cauză, precum și prevederile legale incidente, instanța reține următoarele:

Prin art.20 alin.1 din Legea nr. 19/2000, care a intrat în vigoare la data de 1 aprilie 2001, s-au prevăzut locurile de munca în condiții speciale, alte locuri de munca în condiții speciale decât cele prevăzute la alin. 1 putând fi stabilite numai prin lege, așa cum prevede alin.2 al aceluiași articol.

În temeiul art.20 alin.3 din Legea nr. 19/2000, a fost adoptata H.G. nr. 1025/2003 privind metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de munca în condiții speciale.

Pentru încadrarea persoanelor în locurile de munca în condiții speciale este necesar sa fie îndeplinite cumulativ următoarele criterii prevăzute în art.2 alin.1 din H.G. nr. 1025/2004: încadrarea locurilor de munca în grupa I de munca, anterior datei de 1 aprilie 2001; desfășurarea activității în condiții speciale pe durata programului normal de lucru din luna respectivă numai în locurile de muncă definite la art.1 lit. a); existenta la locurile de munca în condiții speciale a unor factori de risc care nu pot fi înlăturați, în condițiile în care s-au luat masurile tehnice și organizatorice pentru eliminarea sau diminuarea acestora, în conformitate cu legislația de protecție a muncii în vigoare; efecte asupra persoanelor din punct de vedere al securității și sănătății în munca, datorate în exclusivitate unor cauze profesionale și înregistrate pe perioada ultimilor 15 ani; efecte asupra capacitații de muncă și stării de sănătate, evaluate în baza datelor medicale înregistrate la nivelul cabinetelor medicale de întreprindere, de structurile medicale de medicina muncii sau la comisiile de expertizare a capacitații de muncă, pe perioada ultimilor 15 ani.

Din actele depuse la dosar nu reiese îndeplinirea cumulativă a acestor criterii.

În ceea ce privește metodologia de încadrare a locurilor de munca în condiții speciale, aceasta include mai multe etape, care trebuie parcurse în ordinea cronologica indicata în art.3 alin.1 din H.G. nr. 1025/2004, aceste etape fiind: nominalizarea locurilor de munca care se solicita a fi încadrate în condiții speciale, efectuata de angajator împreuna cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanții angajaților în cadrul comitetului de securitate și sănătate în munca ori cu responsabilul cu protecția muncii; solicitarea de verificare a activităților cuprinse în lista locurilor de muncă în condiții speciale, inițiată de angajator împreuna cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanții angajaților în cadrul comitetului de securitate și sănătate în munca ori cu responsabilul cu protecția muncii, adresata inspectoratului teritorial de munca pe raza căruia se afla locul de munca respectiv sau Comisiei Naționale pentru Controlul Activităților Nucleare; verificarea de către inspectoratele teritoriale de munca sau Comisia Națională pentru Controlul Activităților Nucleare a locurilor de munca nominalizate, din punct de vedere al îndeplinirii masurilor tehnico-organizatorice pentru eliminarea sau diminuarea riscurilor profesionale prevăzute de legislația privind protecția muncii ori în normele fundamentale de securitate radiologică, după caz, confirmata prin procesul-verbal întocmit conform anexei nr. 2.1, respectiv anexei nr. 2.2 la hotărâre; efectuarea expertizei tehnice, la solicitarea angajatorului împreuna cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanții angajaților în cadrul comitetului de securitate si sănătate în munca ori cu responsabilul cu protecția muncii, în vederea identificării factorilor de risc care nu pot fi înlăturați, conform criteriului prevăzut la art.2 alin.1 lit. c), precum si a efectelor asupra persoanelor, definite conform criteriului prevăzut la art.2 alin.1 lit. d); efectuarea expertizei medicale, la solicitarea angajatorului împreuna cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanții angajaților în cadrul comitetului de securitate și sănătate în munca ori cu responsabilul cu protecția muncii, în vederea identificării si interpretării datelor medicale înregistrate la nivelul cabinetelor medicale de întreprindere, al structurilor medicale de medicina muncii si al comisiilor de expertizare a capacitații de munca, pentru confirmarea criteriului stabilit la art.2 alin.1 lit. e).

Aceste etape nu au fost urmate.

Efectuarea în prezenta speță a unei expertize (prin care să se constate condițiile concrete de muncă) nu are cum să suplinească toate etapele legale de urmat.

Faptul că activitatea efectuată de către reclamant s-ar încadra în lista locurilor de muncă, prevăzută de Anexa 1 a H.G. nr. 1025/2003, în care se desfășoară activități ce pot fi încadrate în condiții speciale, cu respectarea prevederilor acestei hotărâri, nu atrage încadrarea automată, în absența îndeplinirii cumulative a criteriilor menționate și în condițiile în care nu a fost respectată metodologia prevăzuta de H.G. nr. 1025/2003.

Mai mult, potrivit art.3 alin.3 din H.G. nr. 1025/2003, în cazul în care angajatorul nu declanșează procedura de încadrare a locurilor de munca în condiții speciale, sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, reprezentanții angajaților în cadrul comitetului de securitate și sănătate în muncă ori responsabilul cu protecția muncii pot sesiza inspectoratele teritoriale de munca, care vor dispune verificarea locurilor de munca conform alin. (1) lit. c).

De asemenea, potrivit art.13 din același act normativ, angajatorii și/sau sindicatele reprezentative potrivit legii sau reprezentanții angajaților în cadrul comitetului de securitate și sănătate în munca, care nu au primit aviz pentru încadrarea locurilor de munca în condiții speciale, pot formula plângere, în termen de 15 zile de la data comunicării, la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei care, împreuna cu Ministerul Sănătății, o va soluționa în termen de 30 de zile, prin decizie rămasă definitivă, această decizie putând fi contestată la instanța judecătoreasca competentă, potrivit legii.

În ceea ce privește dispozițiile Legii nr. 226/2006, se reține că prin acest act normativ se precizează că locurile de muncă încadrate în condiții speciale, prevăzute la art.1 alin.1, sunt cele din unitățile prevăzute în anexa nr. 2, care au obținut avizul pentru îndeplinirea procedurilor și criteriilor de încadrare în condiții speciale, în conformitate cu prevederile H.G. nr. 1025/2003 privind metodologia si criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale, cu modificările si completările ulterioare.

Unitatea unde reclamantul își desfășoară activitatea nu se regăsește entitățile care au obținut avizul pentru îndeplinirea procedurilor și criteriilor de încadrare în condiții speciale.

Pentru aceste motive, primul capăt de cerere este neîntemeiat, urmând a fi respins.

Capetele de cerere subsecvente sunt accesorii, soluționarea lor depinde de dezlegarea dată primului petit. Implicit, și aceste solicitări vor fi respinse ca neîntemeiate.

Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele prezentei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge cererea formulată de reclamantul V. I. – V., domiciliat în C., ., nr. 8, ., ., în contradictoriu cu pârâta C. NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE CFR SA BUCUREȘTI - SUCURSALA REGIONALĂ DE CĂI FERATE C., cu sediul în C., ., ca neîntemeiată.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.

Cererea de declarare a apelului se va depune la Tribunalul D..

Pronunțată în ședința publică de la 07 aprilie 2014.

Președinte,

I. S. V.

Asistenți judiciari

M. V. C. M. C. S.

Grefier,

M. D. Ș.

17.04.2014 / red. și tehnored. ISV, MCS și MDȘ / 4 ex.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Acţiune în constatare. Sentința nr. 1923/2014. Tribunalul DOLJ