Acţiune în constatare. Sentința nr. 1005/2014. Tribunalul DOLJ

Sentința nr. 1005/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 26-02-2014 în dosarul nr. 13650/63/2013

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL D.

SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

SENTINȚA Nr. 1005/2014

Ședința publică de la 26 Februarie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE D. S.

Asistent judiciar M. G. M.

Asistent judiciar C. S.

Grefier C. C. P.

Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe reclamant A. A. F. și pe pârât . ca obiect acțiune în constatare .

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamantul asistat de avocat A. D. lipsind societatea pârâtă.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că societatea pârâtă nu a depus înscrisurile solicitate și încuviințate de instanță.

Avocat D. A. solicită suplimentarea probei cu înscrisuri și depune Adresa 7 M la contractul colectiv de muncă pe anul 2000 în care se arată că activitatea desfășurată de reclamantă se încadrează în grupa a II de muncă și solicită decăderea pârâtei din beneficiul probei încuviințate .

Instanța aplica sancțiunea decăderii pârâtei din beneficiul probei încuviințate și acorda cuvântul pe fondul cauzei.

Avocat D. A., pentru reclamantă, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.

TRIBUNALUL

Asupra cauzei de față constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 08.07.2013, reclamanta A. A. F., a chemat în judecată pe pârâta ., solicitând să se constate că activitatea desfășurată în perioada 07,08._91, în meseria de lăcătuș, se încadrează în grupa a II-a de muncă, conform Ordinului nr. 50/1990, Anexa nr. II, art.3 și pct. 26, 42, 69, 79 și 160, în procent de 100 % și să fie obligată pârâta să-i elibereze adeverință în acest sens.

În motivare, reclamanta a arătat că a fost angajata pârâtei ., în perioada dedusă judecății, în meseria de lăcătuș, la Fabrica MER, atelierul bobinaj-pregătiri bobine, atelier nominalizat în "Lista locurilor de muncă cu risc profesionalla nivelul unității" la anexa 8.

Învederează instanței că, în toată această perioadă, a efectuat operațiuni ca și bobinatorii, respectiv:debitare mecanică rezultând praf de mică; măsurare, sortare și împachetare materiale electroizolante; cositorire capete bobine cu aliaj de plumb; lipire mufe cu aliaj cupru-argint și ajustare cu perii și șmirghel; izolare bobine cu fulgi de mică și rășini, rezultând praf și pulberi toxice, lucrând cu substanțe cancerigene și de risc foarte ridicat pe bază de mică, sticlă, rășini, azbest, solvenți organici, acetonă, sodă caustică și acid clorhidric.

Toate aceste operații se făceau folosind materiale toxice, iritante ( tricloretilena, apă tare, zinc topit, cositor, pudră talc, azbest, sticlotextolit, fibră de sticlă, rășini, vopsele) și în condiții cu noxe (zgomot, vibrații, praf, pulberi de mică).

A menționat că a desfășurat aceste activitati în condiții grele pe toată perioada contractului de muncă, lucrând astfel, întreg programul de lucru de 8 ore, la temperaturi extrem de ridicate/coborâte, fără a fi ventilație, atelierele din Fabrica MER nefiind separate, astfel că noxele fapt dovedit de buletinele de încercări și determinări toxicologice sanitare ale mediului, anexate la dosar.

A mai arătat că, deși a lucrat în același atelier bobinaj- Mașini Electrice Rotative, în aceleași condiții și a efectuat aceleași operațiuni, aferente meseriei de lăcătuș, ca alți colegi, unitatea le-a acordat grupa a II–a de muncă doar unora, iar altora nu, ducând la situații discriminatorii între salariați, cu toate că în Tabelul cu personalul ce se încadrează în grupele I și II de muncă întocmit de unitatea pârâtă, funcția de lăcătuș - Mașini Electrice Rotative se încadrează în grupa a II-a de muncă, conform Ordinului 50/1990.

În scop probatoriu, a depus la dosar fotocopii de pe: carte de identitate a reclamatului carnetul de muncă, contract de muncă, buletine de verificare toxicologică sanitară și a temperaturii, fișa de identificare a factorilor de risc profesional, practică judiciară și adeverinte ale colegilor, situatia bolilor profesionale din unitate întocmită de DSP, Lista locurilor de muncă cu risc profesional și lista angajaților din aceste locuri.

În dovedire, a solicitat, probele cu înscrisuri și testimonială, cu un martor .

Pârâta a formulat în cauză întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca netemeinică, întrucât activitatea prestată în cadrul Secției Mașini Electrice Rotative, Atelierul bobinaj nu a fost încadrat în nicio grupa de muncă de către conducerea societății și sindicat, potrivit anexei 5 la CCM din 1992, în acest loc de muncă noxele fiind sub limita medie iar condițiile de microclimat nu erau nefavorabile, susținând și că prevederile Ordinului 50/1990 au fost abrogate de 12 ani, nemaiputând fi virate la CAS contribuțiile de asigurări sociale aferente .

În dovedire, pârâta a anexat înscrisuri privind condițiile și locurile de muncă cu personalul încadrat în grupele I și a II a de muncă Anexa 7 F la CCM pe 1996 cu situația locurilor de muncă pe categorii de personal ce beneficiază de grupe de muncă, sporuri de condiții deosebite, Tabelul nr.1 cu personalul încadrat în grupele I și II de muncă pe locuri de muncă.

La solicitarea reclamantei, a fost încuviințată proba cu un martor pentru a se dovedi activitățile desfășurate și condițiile de la locul de muncă, fiind audiat martorul S. M., în ședința publică din 15.01.2014, declarația sa fiind consemnată și atașată la dosar .

Tot la acest termen, reclamanta, prin apărător, precizează perioada pentru care solicită grupa a II a de muncă și suplimentează proba cu înscrisuri, respectiv sentințe judecătorești obținute de colegi ai reclamantei din același atelier, pentru funcția de lăcătuș, între care și șeful acesteia.

Urmare a depoziției martorului, instanța a considerat necesară suplimentarea probatoriului cu înscrisuri, respectiv adeverintele emise de unitatea pârâtă, carnetele de muncă ale celor 3 salariați nominalizati de martor, punând în vedere reprezentantului pârâtei să le depună.

Întrucât la termenul din 26.02.2014, pârâta nu a depus actele solicitate de instanță, la cererea apărătorului reclamantei, instanța a aplicat sancțiunea decăderii pârâtei din beneficiul probei încuviințate.

Avocatul reclamantei a mai depus la dosar Adresa 7 M la contractul colectiv de muncă pe anul 2000 cu Situația locurilor de muncă pe categorii de personal ce beneficiază de grupe de muncă, arătând că activitatea desfășurată de reclamantă se încadrează în grupa a II de muncă.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța retine următoarele :

Reclamanta a fost angajata societății pârâte S.C. E. S.A. C., lucrând în perioada 07.08._91 în meseria de lăcătuș, activitatea reclamantei desfășurându-se in cadrul atelierului bobinaj – pregătiri bobine, fabrica MER pe toată durata raportului de muncă, așa cum rezultă din mențiunile înscrise în carnetul de muncă și cum arată și pârâta în întâmpinare.

Din declarația martorului audiat în cauză S. M. rezultă că acesta, împreună cu reclamanta, au lucrat în perioada de timp specificată în aceleași condiții și loc de muncă, ea în funcția de lăcătuș iar acesta în funcția de bobinator, având și calitatea de șef al reclamantei, martorul obținând recunoașterea definitivă a beneficiului grupei a II-a de muncă, prin sentința judecătorească nr.2857/25.03.2013 depusă la dosar.

Martorul a mai declarat că, în calitate de lăcătuș, reclamanta efectua aceleași operațiuni ca și bobinatorii și electricienii, funcții ce au fost încadrate în grupa a II a muncă, respectiv de: debitare materiale, cositorire piese din cupru, protejare parțială, de curățire și degresare cu solvenți toxici și acid clorhidric, de izolare conductori și bobine cu benzi de mică și benzi de sticlă, de lipiri cu aliaje cupru-argint, de formare completă, activitati ce presupuneau operații de lucru cu materiale dăunătoare sănătății .

În urma operațiunilor efectuate rezultau vapori toxici, pulberi, praf, reclamanta realizând și operatii de impregnare cu anumite lacuri, neexistând instalații de ventilare în unitate.

Reclamanta a efectuat aceste operatiuni pe parcursul întregului program de lucru de 8 ore, lucrand într-o hala mare unde era foarte frig iarna și foarte cald vara, și mult zgomot .

Mai arată martorul că, salariaților din echipa aflată în subordinea sa, unitatea a eliberat adeverinte doar unor salariați, colegi cu reclamanta, Filiponiu Genel, B. M., D. A., și altora, nu.

Din actele depuse - ANEXA 7 M la contractul colectiv de muncă pe anul 2000 cu Situația locurilor de muncă pe categorii de personal ce beneficiază de grupe de muncă, rezultă că locul de muncă al reclamantei-atelierul pregătiri bobine și funcția acesteia de lăcătuș, cât și cea de bobinator, se încadrează în grupa a II a de muncă, instanța având în vedere si faptul că alți colegii ai reclamantei, care lucrau în același atelier și în aceleași condiții ca și aceasta, între care și seful acesteia, au primit acest beneficiu direct de unitate prin adeverinte, sau pe cale judecătorească.

Principiul de bază al încadrării în grupele de muncă este cel al analizei condițiilor de muncă, care trebuie să aibă în vedere condițiile concrete de muncă.

Așadar din probele administrate rezultă că încadrarea în grupe de muncă s-a făcut într-un mod inechitabil, de vreme ce doar unii dintre salariații care desfășurau aceeași muncă au beneficiat de această încadrare, deși unitatea pârâtă, căreia îi revine sarcina probei, potrivit disp. art. 272 din C. muncii, nu a făcut dovada că s-au schimbat condițiile de muncă .

Susținerea pârâtei referitoare la faptul că locul de muncă al reclamantei nu a fost nominalizat în anexa 5 la contractul colectiv de muncă din anul 1992 nu prezintă relevanță și nu conferă acțiunii promovate de reclamantă un caracter inadmisibil, întrucât Ord.50/1990 invocat de aceasta are deplină aplicabilitate pe perioada dedusă judecății, raporturile de muncă fiind guvernate de acest act normativ până la data abrogării lui (01.04.2001).

În acest sens, al principiului caracterului nelimitativ este și decizia nr. 258/20.09.2004 a ÎCCJ conform căreia nu se poate restrânge aplicarea Ord. 50/1990 numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului, în lipsa unei dispoziții exprese a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.

Tot un principiu, cel al nediscriminării a fost avut în vedere și prin decizia nr. 87/1999 a Curții Constituționale conform căreia nu există nici o rațiune să se mențină un regim discriminatoriu în materia grupelor superioare de muncă pentru persoanele care au activat în aceleași funcții indiferent de perioadă.

Instanța retine astfel, că Ordinul nr. 50/1990 a fost emis tocmai pentru înlăturarea unor inechități în salarizarea personalului și reglementarea pensiilor de asigurări sociale de stat, scopul urmărit de reclamantă fiind înlăturarea inechității produse prin neacordarea grupei de muncă de către angajatorul său, iar posibilitatea reclamantei de a se adresa instanței de judecată este în deplină concordanță cu prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Având în vedere activitățile desfășurate de reclamantă, condițiile de la locul său de muncă, instanța apreciază că activitatea acesteia se încadrează deci în grupa a II-a de muncă potrivit Anexei II, pct. 69 și 79.

Cu privire la timpul efectiv lucrat de reclamantă în condițiile de grupa II de muncă, din proba testimonială reiese că activitățile respective s-au desfășurat pe tot parcursul programului de lucru,în procent de 100%, aceste aspect nefiind combătut de angajator.

Or, dacă unor persoane care au lucrat în proximitatea reclamantei li s-a recunoscut grupa de muncă, în procent de 100% din programul normal de lucru, prin hotărâre judecătorească irevocabilă, cu putere de lucru judecat ce se impune acestei instanțe ca o prezumție legală absolută și irefragabilă, ar fi inechitabil ca unei alte persoane care a lucrat în mod real în condițiile specifice grupei de muncă să nu i se poată stabili această calitate și drepturile subsecvente, din pricina unei neglijențe ce nu îi incubă.

Având în vedere considerentele expuse, instanța va admite acțiunea și va constata că activitatea desfășurată de reclamantă pentru pârâtă în perioada 07.08._91 se încadrează în grupa a II a de muncă, în conformitate cu pct. 69 si 79 anexa II la Ordinul nr. 50/1990, în procent de 100 %.

În conformitate cu disp. art. 40 alin 2 litera h din codul muncii, va obliga pârâta să elibereze reclamantei adeverință în acest sens.

Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele prezente.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite acțiunea reclamantei A. A. F., cu domiciliul în C., ..11, jud. D., având CNP_ contradictoriu cu pârâta S.C. E. S.A., cu sediul în mun. C., .. 80, jud.D. .

Constată că activitatea desfășurată de reclamantă în perioada 07.08._91 se încadrează în grupa a II a de muncă, în conformitate cu pct. 69 si 79 anexa II la Ordinul nr. 50/1990, în procent de 100 %.

Obligă pârata să elibereze reclamantei adeverință în acest sens.

Executorie. Cu drept de apel în 10 zile de la comunicare.

Cererea de declarare a apelului se va depune la Tribunalul D. .

Pronunțată în ședința publică de la 26 februarie 2014.

Președinte,Asistenți judiciari,Grefier,

D. S. M.G.M. C.S. C.C.Parascchivescu

Red. As.jud. M.G.M/Jud.D.S./

4 ex/ 13.03.2014

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Acţiune în constatare. Sentința nr. 1005/2014. Tribunalul DOLJ