Contestaţie decizie de sancţionare. Sentința nr. 6066/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6066/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 30-10-2014 în dosarul nr. 6579/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 6066/2014
Ședința publică de la 30 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. S.
Asistent judiciar C. D.
Asistent judiciar A. V.
Grefier E. C.
Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe contestatoarea R. M.
și pe intimata G. B. SA, având ca obiect contestație decizie de sancționare.
Dezbaterile și susținerile orale au avut loc în ședința publică din data de 23.10.2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să formuleze concluzii scrise, a amânat pronunțarea în cauză la data de 30.10.2014.
Constatând dosarul în stare de judecată, s-a reținut spre soluționare .
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 30.04.2013, contestatoarea R. M. în contradictoriu cu intimata G. B. SA a formulat contestație împotriva deciziei nr 112 din 27.03.2014 emisă de intimată solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei contestate.
În fapt, a arătat că a fost angajata intimatei în funcția de manager relații cu clienții băncii, cu contract individual de muncă din anul 2012, desfășurându-și activitatea la Agenția C. Mercur.
Prin decizia contestată a fost sancționată cu reducerea salariului cu 10% pe 3 luni pentru nerespectarea prevederilor procedurilor interne ale băncii în vigoare, iar la data de 02.04.2014 și-a înaintat cererea de demisie, datorită presiunilor imense la care a fost supusă.
A menționat că, începând cu 01 02 2012 și-a desfășurat activitatea în cadrul Agenției C. Mercur, iar la data de 12.03.2014 a primit prin email actul adițional prin care a fost înștiințată că își va desfășura activitatea la Agenția C. Rotonda, situație cu care nu a fost de acord. Ulterior, la data de 14.03.2014 a primit decizia de delegare nr 61/14.03.2014, prin care a fost anunțată că va lucra în cadrul Agenției Rotonda C., conformându-se deciziei de delegare emisă de intimată.
Refuzul său de a semna actul adițional de schimbare a locului de muncă a dus în cele din urmă la declanșarea procedurii de cercetare disciplinară, această cercetare disciplinară având un scop ilicit și anume sancționarea în mod cu totul abuziv și nedrept a sa, pentru fapte pe care nu le-a comis și care nu îi sunt imputabile.
Contestatoarea a susținut că decizia contestată este nulă de drept, deoarece nu respectă dispozițiile art 252 alin 2 lit a din Codul Muncii.
Prima presupusă abatere disciplinară nu există având în vedere faptul că este inadmisibilă modificarea unilaterală a contractului de muncă în ceea ce privește locul de muncă.
Contestatoarea a mai susținut că decizia contestată este nulă nefiind respectate disp.art.252 alin 2 lit c din C muncii întrucât nu au fost cuprinse motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate .
A invocat nulitatea și pentru faptul că nu s-a respectat procedura cercetării disciplinare, respectiv convocarea la cercetarea disciplinară a fost efectuată cu nerespectarea disp.art 251 alin 2 din Codul Muncii, neindicându-se expres obiectul întrevederii, în acest fel fiind încălcate și prevederile art.251 alin 4 din C muncii.
A menționat că anterior introducerii cererii de chemare în judecată, a apelat la mediator autorizat și a convocat angajatorul în vederea participării la ședința de mediere, însă acesta nu s-a prezentat.
În drept, și-a întemeiat contestația pe disp. art.41, 251 alin 2 și 4, 252 alin 2 lit a și c, 268 alin 1 lit b din C muncii.
În scop probatoriu a depus la dosar în copii certificate pentru conformitatea cu originalul: procesul verbal de mediere nr 22/23.04.2014, decizia de sancționare disciplinară nr 112/2014, contractul individual de muncă,schimbul de corespondență cu angajatorul,decizia de delegare, solicitarea nr 8452/2014,cererea nr_/18.03.2014,convocarea nr 19/20.03.2014, procesul verbal al ședinței comisiei de cercetare disciplinară nr 1/25.03.2014, solicitarea nr_/26.03.2014, declarația sa din 25.03.2014, cererea de demisie nr_/02.04.2014, decizia de încetare a contractului individual de muncă nr 95/02.04.2014, adeverința nr 648/11.04.2014.
La data de 7 iulie 2014 intimata a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate ca fiind lipsită de interes și pe fond ca neîntemeiată; cu cheltuieli de judecată.
Intimata a arătat că salariata contestatoare – angajată pe funcția de manager relații cu clienții băncii a încălcat prevederile procedurilor interne ale băncii privind înmânarea cardurilor bancare titularilor conturilor deschise de salariații grupului Romferchim. În sensul că predarea cardurilor nu s-a făcut personal către fiecare titular de card, ci s-a făcut direct către o angajată a departamentului contabilitate al Romfer,prin aceasta încălcându-se obligația de a preda cardul personal titularului acestuia și de a aplica ulterior ștampila " Verificat semnătura" pe formularul ce atestă predarea cardului.
De asemenea, contestatoarea a refuzat să ducă la îndeplinire instrucțiunea de serviciu primită în 07 03 2014 prin încercarea de a împiedica implementarea schimbărilor decise de conducere.
La data de 20.03.2014 s-a emis convocarea nr 19, iar la data de 25.03.2014 a avut loc ședința de cercetare disciplinară, discuțiile fiind consemnate în procesul verbal al ședinței nr 1/25.06.2014, în cadrul căreia i –au fost prezentate contestatoarei faptele pentru care este cercetată și s-au discutat aspecte de fapt referitoare la refuzul de îndeplinire a instrucțiunii de serviciu, la corespondenta și discuțiile purtate de contestatoare cu superiorii ierarhici și colegele referitoare la instrucțiunea de serviciu, la maniera de deschidere a conturilor salariaților Romfer și la maniera de predare către acești salariați a cardurilor atașate conturilor deschise anterior. Contestatoarea a prezentat în fața comisiei argumentele sale în apărare, dar nu a solicitat probe în apărare.
În acest context contestatoarea a fost sancționată pentru cinci abateri disciplinare.
La data de 02 04 2014, ca urmare a demisiei contestatoarei, a fost emisă decizia nr.95/02 04 2014 de încetare a relației de muncă prin acordul părților.
Intimata a invocat excepția lipsei de interes în promovarea contestației arătând că decizia contestată nu și-a produs efectul, drepturile salariale achitate contestatoarei nu au fost diminuate cu 10%, așa încât nu există niciun folos practic în promovarea acțiunii.
Cât privește motivele de nulitate a deciziei invocate de contestatoare, intimata a susținut că apărările acesteia au fost reținute și înlăturate motivat, iar în ceea ce privește precizarea obiectului cercetării disciplinare există la dosar dovezi din care rezultă faptul cunoașterii de către contestatoare a acestuia, convocatorul fiind suficient de descriptiv pentru a crea posibilitatea apărării salariatei.
Convocarea din data de 20.03.2014 conține suficiente elemente de natură să asigure contestatoarei posibilitatea de a-și pregăti apărarea, întrucât s-au menționat în mod detaliat prevederile legale ce prescriau obligațiile a căror încălcare se cerceta, așa încât a putut să-și facă apărări și și-a făcut de altfel apărări, așa cum s-a consemnat și în procesul verbal al ședinței de cercetare disciplinară.
În scop probatoriu, intimata a depus la dosar înscrisurile întocmite cu ocazia cercetării disciplinare, documente privind raporturile de muncă, extras procedura de cont curent, etc.
În ședința publică din data de 23 octombrie 2014, în temeiul art.248 Cpciv, instanța a pus în discuția părților cu prioritate excepția lipsei de interes invocată de intimată prin întâmpinare, precum și nulitatea absolută a deciziei de sancționare susținută de contestatoare pe disp.art. 251 alin 2 și art.252 alin 2 lit c din C muncii.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța constată următoarele:
Prin decizia 112 din 27.03.2014 emisă de intimată s-a dispus sancționarea contestatoarei cu reducerea salariului de bază cu 10% pentru o perioadă de 3 luni, în temeiul art.248 alin 1 lit c din C muncii.
Asupra excepției lipsei de interes în promovarea contestației, invocată de intimată prin întâmpinare, instanța are în vedere următoarele:
Reducerea salariului de bază cu 10 % pe o perioadă de 3 luni este o sancțiune cu caracter precumpănitor patrimonial, dar are consecințe și în ceea ce privește persoana salariatului și cariera sa profesională. Din această perspectivă, instanța apreciază că neexecutarea sancțiunii de reducere a salariului datorită încetării raporturilor de muncă prin acordul părților nu conduce la ideea că salariata contestatoare nu mai are niciun folos practic în urma contestării sancțiunii disciplinare aplicată de angajator.
Decizia contestată nu și-a produs efectele sub aspectul nediminuării salariului contestatoarei, însă produce efecte în dosarul personal al acesteia, astfel că s-ar putea vorbi de lipsa ei de efecte abia după 12 luni de la aplicare, când intervine radierea de drept, cu condiția ca salariatului să nu i se aplice o nouă sancțiune în interiorul termenului de 12 luni.
Prin urmare, instanța apreciază că reclamanta are un interes legitim, născut și actual în contestarea deciziei de sancționare, motiv pentru care va respinge excepția lipsei interesului invocată de intimată prin întâmpinare ca fiind neîntemeiată.
Asupra motivelor de nulitate absolută a deciziei de sancționare invocate de contestatoare, se rețin următoarele:
Obiectul prezentei contestații îl reprezintă anularea deciziei de sancționare, invocându-se atât motive de nulitate absolută ( de formă) ale deciziei contestate,întemeiate pe disp.art.251 alin 2 și art.252 alin 2 lit c din C muncii, cât și motive de netemeinicie ( de fond ale acesteia ) .
Analizând cu prioritate condițiile de formă a căror nerespectare conduce la constatarea nulității absolute a deciziei contestate, instanța constată următoarele:
Prin dispozițiile art. 251 s-a instituit ca, prealabil emiterii deciziei de sancționare, să se efectueze în mod obligatoriu cercetarea disciplinară, ca o concretizare a dreptului la apărare consacrat de art 24 din Constituția României și de art 6 din CEDO.
Codul muncii reglementează în mod expres modalitatea în care se efectuează cercetarea disciplinară prealabilă, dispozițiile cuprinse în art. 251 fiind imperative.
În speță, decizia de sancționare a fost emisă fără ca angajatorul intimat să facă dovada îndeplinirii cercetării prealabile în condițiile alin 2 din art 251, în conformitate cu care „în vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora și locul întrevederii”.
Convocarea reprezintă una dintre etapele cercetării prealabile, fiind o obligație a angajatorului și se efectuează conform cerințelor imperative din codul muncii.
Astfel, se constată că prin adresa de convocare ( fila 35 din dosar ) intimata a convocat-o pe contestatoare în vederea efectuării cercetării disciplinare prealabile în ceea ce privește nerespectarea obligațiilor asumate prin contractul individual de muncă, fără a-i aduce la cunoștință faptele în legătură cu munca acesteia care fac obiectul cercetării, limitându-se a înșirui o . reglementări din codul de conduită și din regulamentul intern al băncii.
Din conținutul acestei adrese lipsește precizarea privind obiectul cercetării, respectiv ce anume abateri disciplinare urmează să fie cercetate, data sau datele la care au fost săvârșite faptele ce se impută contestatoarei; în aceste condiții contestatoarei nu i-a fost respectat dreptul la apărare consacrat de dispozițiile legale sus-menționate, nefiindu-i aduse la cunoștință motivele și împrejurările pentru care este convocată. Nu se poate reține apărarea intimatei în sensul că salariata a fost în măsură să răspundă la întrebările membrilor comisiei de cercetare disciplinară, cunoscând dinainte aspectele cu privire la care s-au purtat discuțiile la cercetarea disciplinară Legiuitorul nu a instituit excepții de la modul imperativ în care reglementează procedura cercetării disciplinare prealabile ; prin urmare, în lipsa precizării obiectului, vătămarea salariatului este prezumată și nu poate fi acoperită prin prisma aptitudinii acestuia de a răspunde la întrebări privind faptele ce i se impută.
În plus, obiectul cercetării trebuie să cuprindă și data comiterii faptelor ,dată care reprezintă un element esențial pentru individualizarea lor și posibilitatea salariatului de a formula apărări ,precum și pentru verificarea legalității deciziei de sancționare .Se observă faptul că în adresa de convocare se face referire la încălcarea de către contestatoare a procedurilor și normelor interne ale băncii pe o perioadă îndelungată, septembrie 2013 – martie 2014, fără individualizarea vreunei fapte ce ar constitui abatere disciplinară în tot acest interval de timp.
Faptele au fost individualizate doar în cuprinsul deciziei de sancționare, după efectuarea procedurii de cercetare disciplinară prealabilă, astfel că susținerea contestatoarei în sensul nelegalității deciziei pentru nerespectarea dispozițiilor privind convocarea la cercetarea disciplinară prealabilă apare ca fiind întemeiată.
Față de aceste considerente, instanța constată că decizia de sancționare este lovită de nulitate, fiind emisă fără îndeplinirea prealabilă a cercetării disciplinare în modalitatea cerută de legiuitor și care este imperativ prevăzută în conținutul art. 251 Codul muncii .
În ceea ce privește susținerea contestatoarei în sensul că decizia de sancționare este nulă întrucât în cuprinsul ei nu se regăsesc motivele pentru care i-au fost înlăturate apărările, instanța o găsește neîntemeiată, întrucât intimata a cuprins în decizia contestată motivele pentru care s-au înlăturat aprecierile făcute de contestatoare, fiind îndeplinite cerințele art.252 alin 2 lit c din C muncii.
Soluționarea cauzei pe aspecte ce vizează legalitatea deciziei contestate face inutilă examinarea motivelor privind fondul cauzei.
Pentru considerentele expuse mai sus, tribunalul va respinge excepția lipsei de interes invocată de intimată, va admite contestația și va constata nulă decizia nr. 112/27.03.2014 emisă de intimată.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele prezente.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei de interes invocată de intimată.
Admite contestația formulată de contestatoarea R. M. cu domiciliul în C., . 125, . 1, . județul D., având CNP_ în contradictoriu cu intimata G. B. SA cu sediul în Șoseaua Fabrica de Glucoză nr 5,Bussines Center Novo ParcK 3, Clădirea F, ., sector 2, înregistrată în Registrul Comerțului sub nr.J 40/4429//2009, având sediul procesual ales la P. F. SCA, Clădirea SKYTOWER, ..246 C, ._, sector 1, București, persoane însărcinate cu primirea corespondenței fiind avocat I. D. și avocat C. P..
Constată nulă decizia nr. 112/27.03.2014 emisă de intimată.
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 30 Octombrie 2014.
Președinte, G. S. | Asistenți judiciari, C.D. - A. V. | |
Grefier, E. C. |
4 ex/11.11.2014
Red.Jud.G.S.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
