Obligaţie de a face. Sentința nr. 202/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 202/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 21-01-2014 în dosarul nr. 12266/63/2013
Dosar nr. _
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 202/2014
Ședința publică de la 21 Ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. D. P.
Asistent judiciar C. D.
Asistent judiciar A. V.
Grefier L. S.
Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind cererea formulată de reclamantul S. D. în contradictoriu cu pârâta ., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamantul personal și asistat de avocat F. C., pârâta, prin consilier juridic și martorul N. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Având în vedere dispozițiile art. 95 pct.1 din noul C.p.c. și dispozițiile art. 208 și 210 din Legea dialogului social nr. 62/2011, forma actualizată, instanța constată că este competentă atât material cât și teritorial a soluționa cauza dedusă judecății și legal investită.
Instanța pune în discuție cererea de probatoriu.
Reclamantul, prin avocat, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv înscrisurile aflate la dosar și proba cu un martor.
Pârâta, prin consilier juridic, arată că nu se opune probelor solicitate de reclamantă și solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv cele anexate la întâmpinare.
Reclamantul, prin avocat, arată că nu se opune probei cu înscrisuri solicitată de pârâtă prin întâmpinare.
Instanța deliberând în raport de art. 255, 258 NCPC încuviințează proba cu înscrisuri solicitată de ambele părți și proba cu un martor solicitată de reclamant, ca fiind utile soluționării cauzei.
Instanța procedează la audierea martorului N. M., declarația acesteia fiind consemnată și atașată la dosar.
În raport de dispozițiile art. 244 noul C.p.c., instanța declară încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pe fond.
Reclamantul, prin avocat, solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, să se constate că activitatea desfășurată de reclamant în perioada dedusă judecății se încadrează în grupa a II-a de muncă conform Ord. 50/1990 anexa II, pct. 34 în procent de 100% din programul normal de lucru și obligarea pârâtei la eliberarea către reclamant a unei adeverințe în acest sens, solicită obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat.
Pârâta, prin consilier juridic, solicită respingerea acțiunii pentru motivele arătate prin întâmpinare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față ;
Prin acțiunea înregistrată la pe rolul Tribunalului D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr. de mai sus, reclamantul S. D. a chemat în judecată pe pârâta ..A., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună încadrarea sa în grupa a II-a de muncă pentru perioada 05._92 in procent de 100% conform Ordinului 50/1990,Anexa II, pct. 34 si sa dispună obligarea piritei la eliberarea unei adeverințe in acest sens.
În fapt, reclamantul a susținut că a fost angajatul pârâtei in perioada 05.10._03 cu contract individual de munca pe durată nedeterminată, astfel: elev în curs de calificare în perioada 05.10._77, în funcția de frezor în perioada 05.04._83 și în perioada 01,01._98, în funcția de tehnician în perioada 1.03._83 și în perioada 01.08._03 Reclamantul a învederat instanței faptul că, în cadrul secției existau aproximativ 100 de utilaje, cu care se executau operații de strunjire, frezare, rectificare, găurire, alezare, ascuțire scule; piesele prelucrate erau din materiale feroase și neferoase, inoxuri, materiale gravitate, textolit, lemn stratificat. Totodată, a menționat că, zgomotul produs de utilaje depășea 80 dB, piesele prelucrate, în proporție de 100% din totalul lor, necesitau precizie, ceea ce impunea microașchiere, în urma căreia rezulta pulbere microscopică, se eliminau vapori toxici în atmosferă. Reclamantul a mai arătat că a desfășurat activitate de polizare, șlefuire și lustruire a pieselor din materiale feroase și neferoase. Începând cu anul 1989 reclamantul a susținut ca a ocupat postul de maistru in cadrul aceleiași secții.
În drept au fost invocate prevederile Ordinului 50/1990, în Anexa II, poz. 34.
În scop probator a depus la dosarul cauzei în copie contractul de muncă, cartea de identitate, carnetul de muncă.
La data de 30.10.2013, pârâta . a formulat întâmpinare prin care a învederat instanței faptul că, reclamantul a ocupat funcția de strungar în perioada 2.08.1973-1.04.1992 în cadrul Secției Sculărie, neputând beneficia de grupa a II-a de muncă atâta timp cât sursele de zgomot,erau dotate cu instalații individuale de atenuare. Pârâta a învederat faptul că, unitatea nu mai avea activitate continuă, din cauza lipsei de comenzi Totodată, pârâta a menționat faptul că reclamantul nu poate justifica încadrarea în grupa a II-a de muncă ținându-se cont deci de condițiile lipsei acute de comenzi și a întreruperilor frecvente de activitate, gradul de încadrare al salariaților fiind în permanentă sub 50%. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 115 Cod pr. civilă, ale art. 272 Codul Muncii.
În scop probator, a depus la dosarul cauzei în copie contractul individual de muncă, decizia 790/02.07.1992 și lista locurilor de muncă ce se încadrează în grupele I și II de muncă conform Ordinului 50/1990 și Ordinul 122/1990.
Prin încheierea de ședință din data de 21..01.2014 instanța a încuviințat pentru reclamant proba testimonială cu un martor, în cauză fiind audiat sub prestare de jurământ religios martorul N. M., a cărui declarație a fost consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Analizând totalitatea probelor administrate în cauză, precum și prevederile legale incidente, instanța reține următoarele:
Reclamantul a fost angajatul societății pârâte ..A. cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată, desfășurând activitate în Secția Prelucrări mecanice, în perioada 05.10._03, așa cum rezultă din carnetul de muncă și din întâmpinarea pârâtei.
Din actele dosarului și din depoziția martorilor rezultă că activitatea reclamantului s-a desfășurat în condiții grele și de toxicitate. Activitatea sa concretă a constat în polizare, șlefuire și lustruire ,rectificare umeda si uscata a pieselor din materiale feroase și neferoase, în spații în care nu au funcționat instalații speciale de eliminare sau diminuare a cantităților de pulberi emanate în procesul de producție.
Din declarația martorului N. M. se reține că acesta a lucrat în cadrul aceleiași secții în aceeași hală cu petentul, din anul 1976 până în anul 2002. A mai arătat că, reclamantul a lucrat ca frezor și efectua operații de prelucrare, finisare a pieselor din aluminiu. În timpul procesului de prelucrare se degajau vapori toxici urmare a utilizării lichidului de răcire în componența căruia intrau apa, sodă caustică si petrol. Piesele pe care le lucra reclamantul erau confecționate din aluminiu și lemn stratificat material care în momentul prelucrării producea praf.
Martorul a îndeplinit funcția de frezor și a obținut o hotărâre favorabilă prin care activitatea sa a fost încadrata. în grupa a II-a de muncă.
Din declarația martorului, care a fost coleg de muncă cu reclamantul, rezultă faptul că activitatea desfășurată în condițiilor descrise se exercită pe tot parcursul programului de lucru in perioada in care reclamantul ocupa postul de frezor. Din carnetul de munca al reclamantului rezulta ca în perioada 05.10._77, reclamantul a fost angajat ca elev la cursuri de calificare, iar în perioadele 01.03._83, 01.08._00 a ocupat postul de tehnician. Pe perioada in care reclamantul a fost angajat ca elev la cursuri de calificare este evident că activitatea sa nu a implicat desfășurarea unei activitatea specifice grupei a II-a de muncă astfel ca aceasta perioada nu va fi avuta in vedere de instanța la analizarea condițiilor specifice acordării grupei a II-a. De asemenea, din probatoriul administrat nu a rezultat cu certitudine ca in perioada in care reclamantul a ocupat postul de tehnician, activitatea desfășurata in condițiile prevăzute de Ordinului 50/1990, Anexa II, pct. 34, a reprezentat 70% din durata timpului de munca. Martorul N. M. s-a limitat a relata ca si in perioada in care a ocupat postul de maistru, reclamantul se afla lingă muncitori, fără a preciza durata acestei activități.
Principiul de bază al încadrării în grupele de muncă este cel al analizei condițiilor concrete de muncă, care trebuie să aibă în vedere situația specifică fiecărui loc de muncă.
Ordinul nr. 50/1990 a suferit numeroase modificări și completări, iar pentru unele categorii de personal, angajatorii au acordat pe cale administrativă grupe superioare de muncă, chiar în absența unei enunțări exprese în ordin. Din declarația aceluiași martor a rezultat, că pârâta . a emis adeverințe unora dintre salariații care lucrau in aceeași secție cu reclamantul, inclusiv colegului de serviciu al reclamantului care lucra pe același utilaj, dar pe alta tură .
În acest sens, al principiului caracterului nelimitativ este și decizia nr. 258/20.09.2004 a ÎCCJ conform căreia nu se poate restrânge aplicarea Ord. 50/1990 numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului, în lipsa unei dispoziții expres a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.
Tot un principiu, cel al nediscriminării a fost avut în vedere și prin decizia nr. 87/1999 a Curții Constituționale conform căreia nu există nici o rațiune să se mențină un regim discriminatoriu în materia grupelor superioare de muncă pentru persoanele care au activat în aceleași funcții indiferent de perioadă.
Activitatea desfășurată de reclamant se încadrează deci în grupa a II-a de muncă potrivit Anexei II pct. 34 din Ordinul 50/1990 pentru perioada 05.04.1977-1.07.1981,01.01._98.
Cu privire la timpul efectiv lucrat de reclamant în condițiile de grupa II de muncă, din proba testimonială reiese că activitățile respective s-au desfășurat pe tot parcursul programului de lucru pentru perioada 05.04.1977-1.07.1981,01.01._98 iar aceste aspecte nu au fost combătute de către angajator, căruia îi revine sarcina probei, potrivit disp. art. 272 din C. muncii.
Față de cele arătate mai sus instanța va admite acțiunea in parte și va constata că activitatea desfășurată de reclamant în această perioadă 05.04.1977-1.07.1981,01.01._98 se încadrează în grupa a II-a de muncă conform Ordinului 50/1990, Anexa II pct. 34 în procent de 100% si va obliga pe pârâta să-i elibereze o adeverința in acest sens.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele prezente.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul S. D. cu domiciliul în C., ., ., . în contradictoriu cu pârâta . cu sediul în Ghercești, ., județul D..
Constată că activitatea desfășurată de reclamant în perioada 5.04.1977 - 1.07.1981, 1.01.1987 - 1.03.1998 se încadrează conform Ord. 50/1990 anexa II pct. 34 în procent de 100% în grupa a II-a de muncă.
Obligă pe pârâtă să elibereze reclamantului o adeverință în acest sens.
Obligă pe pârâtă la 400 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Cu apel în 10 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 21 Ianuarie 2014
Președinte Asistenți judiciari Grefier
C. P. C. D. A. V. L. S.
Red Jud C.D.P.
Tehnored M J.
4 ex./28 01 2014
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
