Acţiune în constatare. Sentința nr. 620/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 620/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 10-02-2015 în dosarul nr. 11733/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 620/2015
Ședința publică de la 10 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. F.
Asistent judiciar G. A. D.
Asistent judiciar I. G.
Grefier C. O.
Pe rol, judecarea cauzei Litigii de muncă privind cererea formulată de reclamantul M. S., în contradictoriu cu pârâta ., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamantul personal și asistat de avocat A. D., lipsind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța, din oficiu, verificând competența de soluționare a cauzei în raport de dispozițiile art. 284 Codul muncii raportat la dispozițiile art. 131 alin. 1 NCPC, constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză și aduce la cunoștința părților faptul că pot soluționa litigiul pe cale amiabilă, sau faptul că pot apela la procedura de mediere.
Se face estimarea duratei procesului, cu consultul părților. În acest sens, instanța acordă cuvântul pe probe.
Reclamantul, prin avocat, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și probei testimoniale cu martorul B. P., nominalizat în cererea de chemare în judecată, arătând că acesta este prezent în sala de ședință, pentru a dovedi condițiile de lucru și timpul efectiv lucrat.
Instanța încuviințează cererea de probatorii, solicitată de reclamant prin apărător și de pârâtă în întâmpinare, după care procedează la administrarea probei testimoniale, depoziția martorului fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
În raport de probele propuse, reclamantul, prin avocat, apreciază că dosarul poate fi soluționat în termen de 2 luni.
Instanța estimează durata aproximativă a procesului la 3 luni.
Reclamantul, prin avocat, învederează că nu mai are alte cereri de formulat.
În raport de dispozițiile art. 244 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța declară încheiată cercetarea procesului și constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reclamantul, prin avocat, depune practică judiciară și solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost modificată, să se constate că activitatea desfășurată în perioada 01.09._83, 08.02._01 încadrează în grupa a II-a de muncă, conform Ordinului 50/1990 anexa II pct. 69, 98,211 si 160 în procent de 100 % și obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverințe în acest sens, fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față,
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 08.09.2014, reclamantul M. S. a formulat acțiune în contradictoriu cu pârâta ., solicitând să se constate că activitatea desfășurată în perioada 01.09._83, 08.02._01 se încadrează în grupa a II-a de muncă, în procent de 100 % din programul de lucru, în temeiul dispozițiilor Ordinului nr. 50/1990, art 3 Anexa 2, pct. 34, pct. 51, pct. 69, pct. 98, pct. 160, pct. 211 și să oblige pârâta să elibereze o adeverință în acest sens.
În motivare, reclamanta a arătat că a fost angajata pârâtei ., Fabrica Locomotive, Secția Montaj General, în perioada menționată, în meseria de lăcătuș .
A învederat instanței că pârâta i-a acordat grupa a II a de muncă numai pentru perioada, deși în toată perioada de la angajare și până la data introducerii acțiunii a lucrat în același loc de muncă, având aceeași meserie și aceleași condiții de muncă.
A efectuat reparații și revizii la locomotive diesel și electrice, în concret operații de demontare, spălare, curățare și montare, în condiții de muncă nocive, grele și periculoase. Condițiile de muncă au fost grele, cu temperaturi foarte scăzute iarna și foarte ridicate iarna ,cu zgomot foarte mare ,trepidații și curenți de aer, cu emanații de noxe: pulberi, vapori de la vopsit, gaze toxice,radiații ultraviolete.
A arătat că în desfășurarea activității a folosit ca materiale :fibra de sticlă, azbest, solvenți organici,, tricloretilena,, sodă caustică,, fosfat și praf de azbest,uleiuri minerale, praf de cărbune, aluminiu etc., degajându-se praf de sticlă, fulgi și praf de azbest, praf de aluminiu, gaze și vapori etc.
Reclamantul a susținut că în cadrul aceleiași hale se efectuau și operații de sudură, vopsire, retușare și probă de stand ale locomotivelor, urmarea a acestor operații degajându-se radiații ultraviolete,praf, vapori de gaze, zgomot, vibrații, trepidații.
Datorită acestor condiții de muncă, reclamantul arată că pârâta a recunoscut prin anexa 6 la CCM că activitatea desfășurată se încadrează în condiții de muncă grele, nocive și periculoase, respectiv în grupa a II a de muncă.
A mai arătat faptul că alți colegi ai săi ce și-au desfășurat activitatea în același loc de muncă și în aceleași condiții au dobândit grupa a II a de muncă fie prin recunoașterea direct de către angajator, fie prin hotărâri judecătorești.
În susținere a invocat Decizia 87/1999 a Curții Constituționale și Decizia 258/2004 a ÎCCJ, precum și jurisprudența CEDO.
În dovedirea acțiunii a solicitat proba cu înscrisuri și proba testimonială.
În drept, a invocat prevederile Ordinului 50/1990 art. 3 anexa 2 pct 34, pct. 45, pct. 51, pct. 69 ,pct. 98, pct. 160, pct. 211 art. 35 C.P.C. și 1528 Noul Cod Civil, art. 40 alin. 2 litl. h Codul muncii.
În scop probatoriu, a depus la dosar fotocopii carnet de muncă, CI, adeverință de la DSP D. privind situația bolilor profesionale, acte medicale,anexa 6 si 7 la CCM.
Pârâta a formulat întâmpinare la data de 20.11.2014, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată, locul de muncă al reclamantului nefiind încadrat în grupa a II a de muncă, fapt ce rezultă și din anexa 7 la CCM Locomotive E. . A mai invocat pârâta că în atelierul Montaj General nu existau noxe și că operațiunile efectuate de reclamantă nu se regăsesc la nici o poziție din anexa II la Ordinul 50/1990.
În susținere, pârâta a depus tabel cu personalul încadrat în grupe de muncă din 1997 la divizia V.F.U. E..
Instanța a încuviințat proba cu înscrisurile anexate cererii de chemare în judecată și proba cu un martor în persoana numitului B. P. și a procedat la audierea martorului, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar.
Reclamantul a depus la dosarul cauzei practică judiciară.
Analizând totalitatea probelor administrate în cauză, precum și prevederile legale incidente, instanța reține următoarele:
Potrivit mențiunilor din carnetul de munca al reclamantului se reține că în perioada dedusă judecății aceasta a lucrat pentru angajatorul pârât în funcția de lăcătuș.
Din declarația martorului reiese că acesta a fost coleg de serviciu cu reclamantul, au lucrat în perioada de timp specificată în acțiune în calitate de lăcătuș, în aceleași condiții și loc de muncă, în aceeași incintă, unul în proximitatea altuia.
Reclamantul efectua operații de degresare chimică cu solvenți organici, respectiv tricloretilenă și fosfat, reparații la locomotive Diesel și electrice, respectiv demontare și montare locomotive, dezmembrări locomotive, operații de polizare, șlefuire și lustruire a pieselor din materiale feroase și neferoase. Se executau operații de sudură, se lucra cu aluminiu, rezultau pulberi de aluminiu. Nu beneficiau de o ventilație corespunzătoare ori de instalații de anihilare a pulberilor,condițiile de muncă fiind foarte grele.
Martorul a susținut că reclamantul a efectuat operațiile menționate anterior și și-a desfășurat activitatea în procent de 100% în aceste împrejurări, pe toată durata programului de lucru.
Aceste aspecte nu au fost combătute de către angajator, căruia îi revine sarcina probei, potrivit dispozițiile art. 272 din Codul muncii.
Principiul de bază al încadrării în grupele de muncă este cel al analizei condițiilor de muncă, care trebuie să aibă în vedere circumstanțele concrete.
Ordinul nr. 50/1990 a suferit numeroase modificări și completări, iar pentru unele categorii de personal, angajatorii au acordat pe cale administrativă grupe superioare de muncă, chiar în absența unei enunțări exprese în ordin.
În acest sens, al principiului caracterului nelimitativ este și decizia nr. 258/20.09.2004 a Î.C.C.J. conform căreia nu se poate restrânge aplicarea Ordinului nr. 50/1990 numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului, în lipsa unei dispoziții expres a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.
Tot un principiu, cel al nediscriminării a fost avut în vedere și prin decizia nr. 87/1999 a Curții Constituționale conform căreia nu există nici o rațiune să se mențină un regim discriminatoriu în materia grupelor superioare de muncă pentru persoanele care au activat în aceleași funcții indiferent de perioadă.
Tribunalul va face și aplicarea în acest sens a jurisprudenței CEDO, care în cauza B. a decis că jurisprudența contradictorie a unei instanțe poate fi asimilată unui diferențieri de tratament care nu se bazează pe nici o justificare obiectiva si rezonabila. Prin urmare, s-a decis că o astfel de diferențiere constituie o încălcare a articolului 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, combinat cu articolul 1 din Protocolul nr. 1.
Dacă unor persoane care au lucrat în proximitatea reclamantului, în aceeași incintă și condiții de lucru, li s-a recunoscut grupa de muncă prin hotărâre judecătorească, cu putere de lucru judecat ce se impune acestei instanțe ca o prezumție legală absolută și irefragrabilă, ar fi inechitabil ca unei alte persoane care a lucrat în mod real în condițiile specifice grupei de muncă să nu i se poată stabili această calitate și drepturile subsecvente, din pricina unei neglijențe ce nu îi incubă.
Din carnetul de muncă al reclamantului, depus în copie la dosar, coroborat cu declarația martorului, rezultă funcția și condițiile de muncă ale lucrătorului, acestea încadrându-se în ipotezele reținute de dispozițiile Ordinului nr. 50/1990, Anexa 2, pct. 69, 98,211 si 160 .
În consecință, instanța va admite cererea și va constata că activitatea desfășurată de către reclamant în perioada 01.09._83, 08.02._01 se încadrează în grupa a II-a de muncă, în procent de 100 % din programul de lucru, în temeiul dispozițiilor Ordinului nr. 50/1990, Anexa 2, pct. 69, 98,211 si 160 .
În temeiul art.40 alin.2 lit. h) din Codul muncii (Legea nr. 53/2003, forma republicată cu o nouă numerotare a textelor), va obliga pârâta să elibereze o adeverință în acest sens.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele ei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamantul M. S., CNP_, domiciliat in C., .. 9, ., . în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul in C., .. 80, jud. D..
Constată că activitatea desfășurată de reclamant pentru pârâta în perioada 01.09._83, 08.02._01 încadrează în grupa a II-a de muncă, conform Ordinului 50/1990 anexa II pct. 69, 98,211 si 160 în procent de 100 %.
Obligă unitatea pârâtă să elibereze reclamantei adeverință în acest sens.
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a se depune la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 10 februarie 2015.
PREȘEDINTE M. F.
Asistent judiciar G. A. D.
Asistent judiciar I. G.
Grefier C. O.
Red. Jud. M.F./ as. G.A.D./ 4ex./16.02.2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
