Acţiune în constatare. Sentința nr. 2850/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2850/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 10-06-2015 în dosarul nr. 2850/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 2850/2015
Ședința publică de la 10 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. S.
Asistent judiciar M. G. M.
Asistent judiciar C. S.
Grefier C. C. P.
Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe reclamantul L. I. și pe pârâta S.C E. S.A C., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că reclamantul a formulat cerere de renunțare la judecată, potrivit dispozițiilor art.406 Cod de procedură civilă și a solicitat judecarea cauzei in lipsă.
Fiind primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită, instanța constată că este competenta general, material și teritorial să judece prezenta cauză potrivit art 131 alin 1 Cod de procedură civilă raportat la art 269 Codul Muncii
Instanța constată că, deși a fost citată în sensul de a-și exprima poziția față de cererea de renunțare la judecată formulată de reclamat, societatea pârâtă nu a precizat daca se opune sau nu cererii.
F. de dispozițiile art.406 Cod de procedură civilă, instanța rămâne in pronunțare asupra cererii de renunțare la judecată formulată de reclamant.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 27.02.2015, reclamantul L. I. a chemat în judecată pe pârâta ., solicitând să se constate că activitatea desfășurată de acesta în perioadele 10.07._70 și 01.03._91, se încadrează în grupa a II-a de muncă, conform Ordinului nr.50/1990, Anexa 2, art.3 și pct. 34, 69, 98 și 160, în procent de 100 % și să fie obligată pârâta să-i elibereze adeverință în acest sens.
În motivare, reclamantul a arătat că în perioada dedusă judecății, a fost angajatul pârâtei, în meseriile de strungar, reglor mașini unelte și maistru, la Atelierul Inaltă tensiune-Sectia mecanică din cadrul Fabricii Aparataj, menționând că deși a lucrat în aceleași condiții și-n același loc de muncă și ulterior, pârâta i-a acordat grupa a II a doar pentru intervalul 16.05._97, înscriind-o în carnetul de muncă.
Arată că a desfășurat operații cu materiale de risc foarte ridicat și cancerigen, precum fonta, alamă, bronz, otel, rășini sintetice, bandă de sticlă și de mică impregnate în lacuri de impregnare, cu substanțe toxice ca electropasta, acid clorhidric, aliaje cu plumb, cupru, zinc, azbest, pudră de talc, sodă caustică, în urma folosirii acestora rezultând noxe si praf, pulberi toxice.
Mentionează că executa, ca strungar, operatiuni de strunjire la strung a pieselor aparatajelor electrice, a tuburilor electroizolante, de ascutire la polizor a cutitelor de strung, de polizare, șlefuire și lustruire a pieselor din metale feroase si neferoase, precum și a celor electroizolante pe bază de mică și fibra de sticlă, folosind benzi de șmirghel la finisare, iar ca reglor, făcea reglarea mecanică a axelor, strungurilor, frezelor, preselor, masinilor de rectificat, schimba curelele și dispozitivele universale, monta camele, desfășurînd și activități de degresare cu solvenți și soluții alcaline (triclor, acetonă, gaz) a pieselor și subansamblelor acestora.
În calitate de maistru, a lucrat în același atelier, în aceleasi conditii, verificând și controlând toate lucrările angajatilor subalterni, făcând și aprovizionarea cu materiale și piese necesare lucrărilor zilnice ale atelierului.
Arată că în urma efectuării acestor operatiuni rezultau noxe ca: praf, pulberi de metale, de abrazivi din cuarț, șpan încins, gaze si vapori toxici, zgomot și vibratii puternice de la strung si prese, reclamantul lucrând în aceste conditii nocive întreg programul de lucru de 8 ore/zi, la temperaturi extrem de ridicate/coborâte, fără a fi sisteme de ventilație și aerisire în hala unde lucrau, cu precizarea că atelierele din fabrica nu erau separate, astfel că noxele se propagau usor de la un atelier la altul, multi salariati dobândind boli profesionale.
A mai arătat că, deși a lucrat în același atelier, în aceleași condiții, altor colegi strungari, electricieni, bobinatori, ingineri, unitatea le-a acordat grupa a II–a de muncă, ducând la situații discriminatorii între salariați, cu toate că pârâta a nominalizat activitatea de strungărie de la Fabrica Aparataj ca loc de muncă cu conditii grele, periculoase și nocive în anexele 5 și 6 la CCM
În scop probatoriu, a depus la dosar fotocopii de pe: carte de identitate a reclamatului carnetul de muncă, fișa de identificare a factorilor de risc profesional, situatia bolilor profesionale din unitate întocmită de DSP, anexele la CCM cu lista locurilor de muncă cu risc profesional, adeverințe și practică judiciară.
În dovedire, a solicitat probele cu înscrisuri și cea testimonială.
La data de 18.03.2015, reclamantul a depus prin Serviciul Registratură, anterior comunicării cererii de chemare în judecată, o cerere scrisă prin care înțelege să renunțe la judecata cauzei privind obiectul actiunii de față, în temeiul art.406 NCPC, solicitând să se ia act de această renunțare, precum și judecarea în lipsa sa, potrivit art.223 NCPC.
În conditiile art.406 al.4 NCPC, pârâta a fost citată cu mentiunea de a-si exprima poziția sa privind cererea de renunțare la judecată.
La termenul din 10.06.2015, constatându-se că pârâta nu și-a exprimat acordul cu privire la cererea de renunțare, în conditiile art.406 al.4 NCPC, instanța a rămas în pronunțare asupra cererii de renunțare la judecata formulată de reclamant
Asupra cererii de renunțare, instanța reține următoarele:
In conformitate cu dispozitiile art. 406 C., "Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă.
(2) Cererea se face personal sau prin mandatar cu procură specială.
(3) Dacă renunțarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, instanța, la cererea pârâtului, îl va obliga pe reclamant la cheltuielile de judecată pe care pârâtul le-a făcut.
(4) Dacă reclamantul renunță la judecată la primul termen la care părțile sunt legal citate sau ulterior acestui moment, renunțarea nu se poate face decât cu acordul expres sau tacit al celeilalte părți. Dacă pârâtul nu este prezent la termenul la care reclamantul declară că renunță la judecată, instanța va acorda pârâtului un termen până la care să își exprime poziția față de cererea de renunțare. Lipsa unui răspuns până la termenul acordat se consideră acord tacit la renunțare.
(5) Când renunțarea la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanța va lua act de renunțare și va dispune și anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunțate în cauză.
(6) Renunțarea la judecată se constată prin hotărâre supusă recursului, care va fi judecat de instanța ierarhic superioară celei care a luat act de renunțare. Când renunțarea are loc în fața unei secții a Înaltei Curți de Casație și Justiție, hotărârea este definitivă."
Asadar, dispoz. art.406 C. reglementează condițiile în care poate opera renunțarea reclamantului la judecată, aceasta reprezentând un alt act procesual de dispoziție, alături de renunțarea la drept, achiesare și tranzacție.
Reclamantul, fiind cel care a inițiat demersul judiciar, este firesc să aibă dreptul de a renunța la judecată, fără vreo obligație de a justifica în vreun fel manifestarea sa de voință și fără vreo constrângere de ordin temporal în privința acesteia.
În principiu, renunțarea la judecata poate fi făcută oricând în cursul judecății și trebuie să fie expresă și neechivoca, neputând fi dedusă din alte susțineri ale părții, care pot avea alt înțeles decât cel al unei renunțări.
Actul procesual de dispoziție al renunțării la judecata cererii este un act juridic unilateral, caracterizat, asemănător tuturor actelor juridice unilaterale, prin principiul irevocabilității.
Aceasta presupune că un act juridic unilateral nu poate fi revocat, efectele produse de acesta, dacă este efectuat fără vicii de consimțământ sau fără a fi lovit de cauze de nulitate relativă sau absolută, fiind irevocabile.
Instanța care ia act de renunțarea la judecarea unei cereri este obligată să verifice că renunțarea reprezintă într-adevăr voința părții, liber exprimată și neviciată.
In ceea ce priveste cererea de renunțare, legea prevede ca aceasta se face personal sau prin mandatar cu procură specială. Cererea făcută personal de către reclamant se susține fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă. În asemenea cazuri, reclamantul trebuie să aibă capacitate procesuală de exercițiu deplină sau, în cazul celui lipsit de capacitate procesuală de exercițiu sau cu capacitate procesuală de exercițiu restrânsă, trebuie respectate condițiile prevăzute de art. 81 alin.(1) NCPC privind limitele reprezentării legale a acestor persoane. Astfel, toate actele procesuale de dispoziție, inclusiv renunțarea la judecată, nu pot fi efectuate decât în baza unui mandat special ori cu încuviințarea prealabilă a instanței (de tutelă și de familie) ori a autorității administrative competente.
În cauză, se constată că reclamantul a formulat înainte de comunicarea acțiunii către pârâtă, o cerere prin care declară că renunță la judecată (fila 31) iar potrivit al.4 al aceluiași articol, intentia de renuntare la judecata fiind valabil exprimata, clară si neechivocă.
Articolul 406 prevede că acordul pârâtului la renunțarea reclamantului la judecată poate fi expres sau tacit, tranșându-se, în acest fel, disputa din practica instanțelor în legătură cu modalitatea de exprimare a acceptului pârâtului.
Legiuitorul înfățișează condițiile în care se prezumă acordul pârâtului, arătând că, dacă pârâtul nu este prezent la termenul la care reclamantul declară că renunță la judecată, instanța va acorda pârâtului un termen până la care sa își exprime poziția față de cererea de renunțare. Lipsa unui răspuns până la termenul acordat se consideră acord tacit la renunțare.
In prezenta cauza, instanta a citat pârâta pentru a-și preciza punctul de vedere referitor la cererea de renuntare, însa aceasta nu a dat curs solicitarii instantei, astfel ca devin incidente dispozitile art. 406 alin.4 teza finala NCPC, lipsa raspunsului echivaland cu un acord tacit la renuntare.
Instanța constata că, în conformitate cu dispozițiile art. 237 alin 2, pct. 6 si art. 243 din Noul Cod de procedură civilă, cererea de renunțare a reclamantului la judecarea acțiunii, pune capăt în întregime procesului, fără a mai fi necesară dezbaterea asupra fondului .
Având în vedere principiul de drept procesual civil ce statuează dreptul de dispozitie al părtilor într-un proces civil, coroborat cu dispozițiile art.406 NCPC și constatând îndeplinite conditiile prevazute de lege, instanta va lua act de renuntarea reclamantului la judecata cererii . Opinia asistenților judiciari este conformă cu prezenta hotărâre.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Ia act de renunțarea la judecarea acțiunii a reclamantului L. I., având CNP_, cu domiciliul în C., B.dul Oltenia, nr.3, ., ., în contradictoriu cu pârâta S.C. E. S.A., cu sediul în mun. C., .. 80, jud.D. .
Cu recurs in 30 de zile de la comunicare.
Instanța la care se depune cererea de recurs este Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 10.06.2015.
PREȘEDINTE D. S.
Asistent judiciar M. G. M. Asistent judiciar C. S.
Grefier, C. C. P.
Red.As.jud.M.G.M/Jud.DS/
4ex/23.06.2015
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 2812/2015. Tribunalul DOLJ | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
