Acţiune în constatare. Sentința nr. 3838/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3838/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 11-09-2015 în dosarul nr. 3838/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 3838/2015
Ședința publică de la 11 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. V.
Asistent judiciar C. - M. M.
Asistent judiciar A. P.
Grefier S. P.
Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe reclamant B. I. și pe pârât S.C. S. S.A., având ca obiect acțiune în constatare
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru pârâtă av.U. A. I. cu delegație de substituire pentru av D. M.,lipsind reclamantul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ,după care,
Av. U. A. I. pentru pârâtă depune la dosar practică judiciară.
Instanța se consideră competentă în soluționarea cauzei, având în vedere sediul reclamantei, obiectul acțiunii și art. 269 Codul Muncii, art. 95 pct. 1 și art. 131 Cod de Procedură Civilă.
Instanța invocă din oficiu excepția prescripției dreptului material la acțiune .
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat s-a acordat cuvântul.
Avocat U. A. I. pentru pârâtă solicită admiterea excepției prescripției dreptului material la acțiune ,iar pe fond solicită respingerea acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față ;
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr. de mai sus, reclamantul B. I. a chemat în judecată pe pârâta S.C. S. S.A solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate că în perioadele 26.04._01 a desfășurat activitate în grupa a II a de muncă în procent de 100%, conform prevederilor Ordinului 50/1990, anexa II, pct 210, precum și obligarea acesteia să-i elibereze o adeverință în conformitate cu anexa 14 din normele de aplicare a Legii nr., 263/2010.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în perioada menționată în acțiune a desfășurat activitate în cadrul unității pârâte- Secția Producție Industrială Aparataj Centralizare Telecomunicații în meseria de electrician și apoi electronist .
A mai arătat că a desfășurat activitate în condiții grele ,nocive, zgomot peste limitele admise, ce derivau din faptul că în acest atelier se efectuau reparații complete asupra mașinilor și transformatoarelor electrice, care concurau la siguranța circulației pe calea ferată.
A mai arătat că în Ordinul 50/1990, anexa II, pct 210 sunt prevăzute meseriile și funcțiile care concură la siguranța circulației din unitățile de exploatare a căilor ferate, pentru acordarea grupei a II a de muncă în care este inclusă și activitatea desfășurată de acesta.
În drept, a invocat dis part 35 NCPC, Ordinul 50/1990.
A solicitat proba cu interogatoriu, acte, martori și expertiză tehnică de specialitate pentru dovedirea condițiilor de muncă.
A depus la dosar în copie următoarele acte:carte de identitate, carnet de muncă,adresa nr. 5120/1991, ,lista cu persoanele încadrate în grupa I și II a de muncă, Ordinul 202/1990, nr. 1047/1990.
Pârâta a depus întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune în raport de disp art 268 alin 2 C .muncii, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând pe de o parte că până în 1990 grupa aII a de muncă a fost atribuită în cadrul CFR numai operatorilor de tren și mecanicilor de locomotivă, iar pârâta nu lucra efectiv în cale și nu era responsabilă pentru siguranța circulației ,deoarece erau unitate de producție.
Reclamantul a depus la dosar răspuns la întâmpinare solicitând respingerea excepției prescripției dreptului material la acțiune, dat fiind că este o acțiune în constatare și nu în realizarea dreptului, acțiune care este imprescriptibilă.
Analizând cu prioritate, conform art 248 C., excepția prescripției invocată de pârâtă în întâmpinare, instanța a reținut următoarele:
În vederea soluționării excepției prescripție trebuie să se determine natura juridică a acțiunii având în vedere raportul juridic care stă la baza demersului judiciar adică, dacă între părți există un raport juridic civil și astfel s-a formulat o acțiune civilă,îi sunt aplicabile dispozițiile legii civile privind imprescriptibilitatea sau între părți există un raport de muncă,s-a formulat o acțiune pentru soluționarea unui conflict de muncă și îi sunt aplicabile dispozițiile din Codul muncii cu privire la prescripție.
Nu prezintă nicio relevanță analiza caracterului patrimonial sau nepatrimonial al cererii pentru că, indiferent de caracterul patrimonial sau nepatrimonial, conflictul de muncă nu poate fi declanșat decât în termenul de prescripție prevăzut imperativ la art. 268 alin. 2 din Codul muncii.
Astfel,cauza de față se încadrează în categoria conflictelor de muncă, definite la art. 266 din Codul muncii, potrivit cărora „jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum și a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod”.
Raportul juridic pe care se bazează cererea reclamantului formulată împotriva fostului angajator este, în mod evident, un raport juridic de muncă, el vizează executarea unui contract individual de muncă, deoarece încadrarea unei activități, unei funcții sau unui loc de muncă în grupe de muncă nu putea avea loc niciodată în afara unui raport juridic de muncă.
Rezultă de aici că în cauza de față sunt aplicabile dispozițiile speciale privind jurisdicția muncii, care se aplică cu prioritate față de regulile generale din dreptul civil.
În acest sens sunt dispozițiile art. 278 alin. (1) din Codul muncii, potrivit cărora „dispozițiile prezentului cod (Codul muncii – nn.) se întregesc cu celelalte dispoziții cuprinse în legislația muncii și, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă prevăzute de prezentul cod, cu dispozițiile legislației civile”.
În raport de aceste dispoziții,instanța constată că ,în ceea ce privește termenele de prescripție,Codul muncii conține dispoziții derogatorii de la dreptul comun,reglementând termene speciale în care în care pot fi promovate acțiunile în justiție ,termene prevăzute de art.268 Codul muncii,republicat.
Din examinarea dispozițiilor art. 268 din Codul muncii, rezultă că legiuitorul a instituit termene de prescripție speciale pentru anumite categorii de acțiuni care se încadrează în categoria conflictelor de muncă, enumerate la alin. 1 al art. 268.
Pentru faptul că acțiunea promovată în cauză nu se încadrează în cele enumerate limitativ de alin. 1 al art. 268 ,devin incidente dispozițiile din alin.2 care stabilesc regula generală cu privire la prescripția în materia conflictelor de muncă aceea că în toate situațiile, altele decât cele prevăzute la alin. (1), termenul este de 3 ani de la data nașterii dreptului.
Prin urmare, legiuitorul a stabilit faptul că în materia jurisdicției muncii nu există cereri imprescriptibile.
Rațiunea instituirii termenelor pentru promovarea acțiunilor în cazul raporturilor de muncă este restabilirea în termen rezonabil a drepturilor încălcate și stabilirea raporturilor juridice.
In conformitate cu disp. art. 268 alin. 2 din C o d u l m u n c i i, termenul de prescripție este de 3 ani si începe sa curgă de la data nașterii dreptului, Tribunalul constatând ca in speță, data nașterii dreptului la acțiune îl reprezintă momentul in care persoana interesata a cunoscut/putea cunoaște neînscrierea in carnetul de munca a grupei solicitate, respectiv 16.02.2002, când i s-a predat carnetul de muncă, conform art 4 alin 2,3 din Decretul nr. 92/1976, când a fost transferat în interesul serviciului, după cum rezultă din mențiunile din carnetul de muncă, întrucât la acea data, reclamantul a luat/putea lua cunoștință, manifestând o minima diligenta, despre înscrierile existente in carnetul de munca.
Pe de altă parte, trebuie reținut ca, spre deosebire de dreptul comun, în legislația muncii, care are un caracter special și derogator, sunt stabilite termene scurte de exercitare a termenelor de sesizare și de soluționare a diferitelor conflicte de muncă sau drepturi, cuprinse între 30 zile și maxim 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, imprescriptibilitatea fiind contrară principiilor generale care guvernează jurisdicția muncii, pentru protecția adecvată și în timp util a drepturilor părților din raporturile juridice de muncă, în scopul clarificării urgente a situațiilor conflictuale dintre aceștia.
Prin urmare, față de dispozițiile legale menționate mai sus, având în vedere data luării la cunoștință a mențiunilor din carnetul de muncă reținută mai sus ,respectiv 16.02.2002, acțiunea reclamantului este introdusă cu nerespectarea termenului de 3 ani, fiind introdusă la 07.04.2015, motiv pentru care instanța constată că este întemeiată excepția prescripției dreptului material la acțiune și în consecință o va admite și va respinge acțiunea ca fiind prescrisă.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu prezenta hotărâre.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune și în consecință respinge acțiunea formulată de reclamantul B. I. ,CNP_, cu domiciliul în C., .. 11, ., ., jud D.,cu domiciliul procesual ales la Cabinet individual de avocat " C. Ș.", cu sediul în C., ., ., ., jud D. în contradictoriu cu pârâta . sediul în C., .. 10, jud D., ca fiind prescrisă.
Cu apel în 10 zile de la comunicare,cererea de declarare a apelului se depune la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 11 Septembrie 2015
PREȘEDINTE E. V.
Asistent judiciar C. - M. M.
Asistent judiciar A. P.
Grefier S. P.
Red.jud.E.V/12.10.2015
4ex
| ← Acţiune în răspundere patrimonială. Sentința nr. 4709/2015.... | Acţiune în răspundere patrimonială. Sentința nr. 3842/2015.... → |
|---|
