Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 649/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 649/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 10-02-2015 în dosarul nr. 11784/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 649/2015
Ședința publică de la 10 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. D. P.
Asistent judiciar C. D.
Asistent judiciar A. V.
Grefier S. B.
Pe rol, judecarea cauzei Litigii de muncă privind cererea formulată de reclamanta FUSTAȘU E. în contradictoriu cu pârâta S. C. MUNICIPAL FILANTROPIA C., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamanta, personal și asistată de avocat P. A. și consilier juridic S. A. pentru pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
În temeiul art. 131 Cod proc.civ, instanța pune în discuție competența de soluționare a prezentei cauze: .
Avocat P. A. pentru reclamant arată că Tribunalul D. este competent.
Consilier juridic S. A. pentru pârâtă arată că Tribunalul D. este competent.
Instanța procedând la verificarea competenței în temeiul art. 131 NCPC, constată că, în conformitate cu prevederile art. 95 NCPC, este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, având în vedere dispozițiile art. 208, 210 din Legea nr. 62/2011 astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013.
Instanța pune în discuție durata estimativă a cercetării procesului, în temeiul art. 238 din noul C.p.c.
Avocat P. A. pentru reclamantă estimează că dosarul se poate soluționa la acest termen.
Consilier juridic S. A. pentru pârâtă estimează că dosarul se poate soluționa la acest termen.
Instanța, în temeiul art. 238 din noul C.p.c., estimează durata cercetării la primul termen de judecată - o singură zi.
Instanța acordă cuvântul pe aspectul propunerii de probe.
Reclamantul, prin apărător, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile de la dosar.
Consilier juridic S. A. pentru pârâtă solicită încuviințarea probei cu înscrisurile atașate la întâmpinare.
Având în vedere că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 255 NCPC privind utilitatea probei cu înscrisuri instanța, în temeiul art. 258 NCPC încuviințează pentru părți probele solicitate, ca fiind utile soluționării cauzei.
Instanța pune în discuție excepția tardivității formulării acțiunii, invocată de pârâtă în întâmpinare.
Reprezentanta pârâtei arată că decizia a fost comunicată pe data de 29.04.2014, odată cu nota de lichidare.Arată că nu mai insistă în această excepție.
Avocat P. A. pentru reclamantă prezintă un înscris din care rezultă data la care contestația a fost depusă la oficiul postal.
Instanța ia act că pârâta nu mai insistă în excepția tardivității formulării contestației.
Nemaifiind alte cererii de formulat, instanța declară încheiată cercetarea procesului și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Avocat P. A. pentru reclamant depune concluzii scrise și solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, anularea dispozițiilor nr.208/28.04.2014 și 231/07.05.2014 emise de intimată și reintegrarea contestatoarei pe postul deținut anterior, obligarea intimatei să plătească contestatoarei o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatoarea de la data încetării contractului de muncă 31.05.2014 până la data reintegrării efective.
Consilier juridic S. A. pentru pârâtă solicită respingerea acțiunii.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față ;
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._ . de mai sus, contestatoarea Fustașu E. a solicitat în contradictoriu cu intimatul S. C. municipal Filantropia C. anularea dispoziției 208/28.04.2014 și a dispoziției nr. 231 /7.05.2014 emise de intimat, reintegrarea contestatoarei pe postul deținut anterior și obligarea intimatului la plata drepturilor salariale indexate, majorate și reactualizate și a celorlalte drepturi salariale de care ar fi beneficiat de la data încetării contractului individual de muncă până la reintegrarea efectivă.
In subsidiar a solicitat să se constate că dispoziția 240/7 Mai 2014 la data la care ar fi trebuit să-și producă efectele – 31 Mai 2014 nu mai avea temei legal, că trebuiau aplicate dispozițiile în vigoare la acea dată, care îi permiteau continuarea activității, cu consecința reintegrării sale pe postul deținut anterior și obligarea intimatului la plata drepturilor salariale indexate, majorate și reactualizate și a celorlalte drepturi salariale de care ar fi beneficiat de la data încetării contractului individual de muncă până la reintegrarea efectivă.
In fapt a arătat că în urma apariției Legii 53/2014 pentru aprobarea OUG nr 144/2008 a fost modificat art. 22 alin 4 stabilindu-se că asistenții medicali generaliști, moașele și asistenții medicali se pensionează conform reglementărilor în vigoare, adică conform legii 263/2010.
În opinia contestatoarei,aceste dispoziții nu trebuiau să i se aplice deoarece depășise deja vârsta de pensionare conform Legii 263/2010 și i se permisese continuarea activității, aceste dispoziții fiind aplicabile doar persoanelor care îndeplineau condițiile de pensionare după data intrării în vigoare a acestei prevederi legale.
De asemenea, prin deciziile emise, se încalcă prevederile art. 44 alin.1 litera d din CCM la nivel de unitate pe anii 2014 – 2015 potrivit cărora "contractul individual de muncă încetează de drept la data comunicării deciziei de pensionare pentru limită de vârstă, pensionare anticipată…", condiții în care contractul ar fi trebuit să înceteze la data comunicării deciziei de pensie, nu anterior acesteia.
Ulterior, prin dispoziția din 07.05.2014 s-a modificat dispoziția din 28.04.2014 în sensul că s-a stabilit ca data încetării contractului individual de muncă să fie 31.05.2014, în temeiul art. 56 alin. 1 lit. c din Legea nr. 53/2003 republicată și a articolului unic din Legea nr. 53/2014.
La data de 31.05.2014 erau aplicabile prevederile OUG 23/2014 potrivit cărora pensionarea asistenților medicali se face la vârsta de 65 de ani, vârstă pe care contestatoarea nu o împlinise.
S-a depus la dosar copia buletinului de identitate, dispoziția 208/28.04.2014, dispoziția 231/7.05.2014, cererea nr. 8505/16.05.2014 de menținere în activitate, adresa 77/26.05.2014, dată de sindicat, adresa nr. FIC_/22.05.2014 a Ministerului Sănătății.
La 8.10.2014, intimatul a formulat întimpinare solicitând respingerea contestației în principal ca tardiv formulată și în subsidiar ca nefondată.
În motivarea excepției tardivității, intimata a susținut că, potrivit art.. 268 alin. 1 lit. a, contestația trebuia formulată în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei contestate. Intimata a susținut că de la data comunicării deciziei nr. 208/04.2014 până la data de 10. 09.2014 când a fost introdusă contestația, au trecut mai mult de 30 de zile .
Pe fond, intimata a susținut că la 24.04.2014 s-a publicat în MO Legea 53/2014 pentru aprobarea OUG nr. 144/2008 prin care s-a modificat art. 22 alin 4 în sensul că " asistenții medicali generaliști, moașele și asistenții medicali se pensionează conform reglementărilor în vigoare ".
Coroborând aceste dispoziții cu art. 56 alin 1 lit. c din Codul muncii, s-a constatat că salariata îndeplinea condițiile de pensionare prevăzută de Legea 263/2010 și a emis prima dispoziție de încetare de drept a contractului individual de muncă
Ulterior, la cererea asistentelor ,motivat de necesitatea întocmirii dosarului de pensie la limită de vârstă ,precum și de acoperirea graficului de lucru pe luna mai s-a aprobat decalarea termenului de încetare de drept a contractului cu data de 31.05.2014,motiv pentru care s-a emis dispoziția nr. 232/2014 pentru contestatoare .
La 15.05.2014 s-a publicat în MO OUG nr. 23/2014 care a modificat art. 22 alin 4 in sensul că " asistenții medicali generaliști, moașele și asistenții medicali se pensionează la vârsta de 65 de ani, indiferent de sex, prin excepție de la regulile stabilite în Codul muncii.
Ca urmare a apariției noii legi, contestatoarea prin cererea cu nr. 8541/19.05.2014 a solicitat rămânerea în activitate până la vârsta de 65 de ani. A invocat principiul neretroactivității legii civile susținând că OUG 23/2014 nu i se poate aplica și contestatoarei. Decizia emisă de către angajator are doar efectul constatării încetării, dar încetarea raporturilor de muncă se produce în virtutea legii. Data la care au încetat raporturile de muncă este data la care salariatul a îndeplinit cumulativ condițiile de vârstă standard și de stagiu minim de cotizare, iar nu data stabilită ca fiind data încetării prin decizia emisă de către angajator.
A invocat decizia nr. 1007/7.10.2008 a Curții Constituționale, Directiva Consiliului nr 79/7/CEE din 1979.
S-a depus la dosar în copie: dispozițiile contestate, nota de lichidare, adresa 7016/28.04.2014.
Contestatoarea a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea apărărilor intimatului și a reiterat motivele din acțiune.
Contestatoarea a mai depus un set de acte: adresa nr. 77 /26.05.2014, adresa_/24.06.2014 a Ministerului Sănătății, adresa 4941/20.06.2014, adresa_/23.07.2014, adresa nr. 5793/15.07.2014.
Intimatul a formulat note scrise in care a reiterat susținerile din întimpinare.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisuri pentru ambele părți.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Contestatoarea a fost încadrată în funcția de "asistent medical principal PL" la C. A.T.I. din cadrul Spitalului C. Municipal Filantropia C., în baza contractului individual de muncă încheiat pe perioadă nedeterminată.
Prin dispoziția contestată nr. 208/28.04.2014 intimatul a dispus încetarea contractului său de muncă începând cu data de 05.05.2014, în temeiul art. 56 alin. 1 lit. c din Legea nr. 53/2003 republicată.
Ulterior, la solicitarea contestatoarei intimata a fost de acord să amâne data punerii în aplicare a încetării contractului de muncă. Pentru aceasta a emis dispoziția nr. 231/07.05.2014 prin care a modificat dispoziția nr. 208/28.04.2014 în sensul că a stabilit ca data încetării contractului individual de muncă să fie 31.05.2014, menținând temeiul juridic al încetării ca fiind art. 56 alin. 1 lit. c din Legea nr. 53/2003 republicată.
În ce privește prima dispoziție nr. 208/28.04.2014 instanța constată că a fost modificată de dispoziția 232/07.05.2014 astfel că nu a mai produs efecte prima dispoziție, ci doar cea de-a doua.
Potrivit art. 56 lit. c Codul Muncii "Contractul individual de muncă existent încetează de drept: … la data îndeplinirii cumulative a condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensionare; la data comunicării deciziei de pensie în cazul pensiei de invaliditate, pensiei anticipate parțiale, pensiei anticipate, pensiei pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare".
Textul prevede două situații distincte, prima teză privind strict persoanele care îndeplinesc cumulativ condițiile pentru înscrierea la pensie pentru limită de vârstă, caz în care contractul de muncă încetează, printr-o decizie emisă de angajatorul său, la data îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 53 din Legea nr. 263/2010 de către beneficiar.
În a doua teză, când beneficiarul îndeplinește condițiile pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard (art. 55 din Legea nr. 263/2010), pentru pensie anticipată, anticipată parțială și/sau invaliditate nu mai este posibilă încetarea contractului său de muncă din inițiativa angajatorului, ci doar după emiterea unei decizii de admitere a cererii de acordare a uneia din categoriile de pensie respective de către casele teritoriale de pensii.
Observând cele două dispoziții contestate se constată că intimata a avut în vedere prima teză a art. 56 lit. c din Legea nr. 53/2003 republicată, considerând că salariata contestatoare îndeplinește condițiile de pensionare pentru limită de vârstă cerute de lege, contestatoarea îndeplinind la data emiterii deciziei contestate nr. 232, respectiv la 07.05.2014, condițiile prevăzute de legea 263/2010 - anexa 5, de pensionare pentru limită de vârstă.
Cu privire la condițiile cerute de lege în vederea pensionării, instanța reține că Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice prevede la art. 53, următoarele: "(1)Vârsta standard de pensionare este de 65 de ani pentru bărbați și 63 de ani pentru femei. Atingerea acestei vârste se realizează prin creșterea vârstelor standard de pensionare, conform eșalonării prevăzute în anexa nr. 5.
(2)Stagiul minim de cotizare este de 15 ani, atât pentru femei, cât și pentru bărbați. Atingerea acestui stagiu se realizează prin creșterea stagiului minim de cotizare, conform eșalonării prevăzute în anexa nr. 5.
(3)Stagiul complet de cotizare este de 35 de ani, atât pentru femei, cât și pentru bărbați. Atingerea acestui stagiu se realizează prin creșterea stagiului complet de cotizare, conform eșalonării prevăzute în anexa nr. 5."
Pe de altă parte, prin Legea nr. 53/2014, în vigoare de la 24.04.2014, pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 144/2008 privind exercitarea profesiei de asistent medical generalist, a profesiei de moașă și a profesiei de asistent medical, precum și organizarea și funcționarea Ordinului Asistenților Medicali Generaliști, Moașelor și Asistenților Medicali din România s-a prevăzut că "Asistenții medicali generaliști, moașele și asistenții medicali se pensionează conform reglementărilor în vigoare" prin modificarea art. 22 alin. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 144/2008.
Textul susmenționat din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 144/2008 s-a modificat însă prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 23/2014, care la art. III pct. 1 fiind prevăzut că "Asistenții medicali generaliști, moașele și asistenții medicali se pensionează la vârsta de 65 de ani, indiferent de sex". Categoria de persoane prevăzute pot beneficia de pensie, înainte de împlinirea vârstei de 65 ani, la cerere – în condițiile art. III pct. 2 .
De asemenea, ordonanța a introdus un nou aliniat (52) la art. 22 din Legea nr. 53/2014 și anume: "Prin derogare de la dispozițiile art. 56 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, contractul de muncă al asistenților medicali generaliști, moașelor și asistenților medicali încetează de drept la îndeplinirea cumulativă a condițiilor privind împlinirea vârstei de 65 de ani și a stagiului minim de cotizare realizat în sistemul public de pensii sau la data comunicării deciziei de pensie pentru limită de vârstă, a pensiei de invaliditate, pensiei anticipate parțiale, pensiei anticipate, pensiei pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare, în cazurile prevăzute la alin. (51)."
Dispozițiile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 23/2014 au intrat în vigoare la 15.05.2014, data publicării în Monitorul Oficial, conform art. 12 alin. 2 din Legea nr. 24/2000.
În consecință, începând cu data de 15.05.2014, contractele de muncă încheiate de asistenții medicali, categorie din care face parte și contestatoarea, pot înceta de drept (în condițiile art. 56 lit. c Codul Muncii) la data îndeplinirii cumulative a condițiilor privind împlinirea vârstei de 65 de ani și a stagiului minim de cotizare realizat în sistemul public de pensii, caz în care angajatorul poate emite decizie de încetare, fără îndeplinirea altor proceduri.
Fiind născută în 01.02.1950, la data încetării raporturilor de muncă (31.05.2014) dispusă prin decizia contestată nr. 232/07.05.2014 contestatoarea împlinise vârsta de 64 ani și 3 luni și în condițiile în care nu formulase cerere pentru pensionare conform art. 22 alin. 51 din Legea nr. 53/2014 modificată și completată, aceasta avea dreptul să își continue activitatea până la împlinirea vârstei prevăzută de legea în vigoare, în speță 65 ani .
Chiar dacă cea de-a doua dispoziție contestată nr. 232/07.05.2014 a fost emisă și înmânată contestatoarei la data de 07.05.2014, conform susținerii intimatei, încetarea contractului, dispusă prin intermediul acesteia, a intervenit de la 31.05.2014, după data intrării în vigoare a actului normativ ce permitea salariatei să continue raporturile de muncă și, în raport de care, se analizează îndeplinirea condițiilor de pensionare pentru limită de vârstă.
Deși intimatul în întâmpinare a invocat decizia nr. 1007/2008 a Curții Constituționale, precum și art. 7 paragraful 1 lit. a din Directiva Consiliului 79/7/CEE din 1979 privind aplicarea treptată a principiului egalității de tratament între bărbați și femei în domeniul securității sociale, instanța constată că acestea nu își au aplicabilitatea în speță, ci dispozițiile art. 5 alin 1 din Directiva Consiliului 76/207/CEE din 1976 privind punerea în aplicare a principiului egalității de tratament între bărbați și femei în ceea ce privește accesul la încadrarea în muncă, la formarea și promovarea profesională, precum și condițiile de muncă, care prevăd că "Aplicarea principiului egalității de tratament în privința condițiilor de muncă, inclusiv a condițiilor care reglementează concedierea, presupune că bărbaților și femeilor li se garantează aceleași condiții, fără discriminare pe criterii de sex.".
În același sens este și jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene care în cauza nr. 152/84,M.H.Marshall, având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare cu privire la interpretarea Directivei 76/207 a Consiliului din 1976, a statuat că excepția de la interdicția de discriminare pe criterii de sex prevăzută de art. 7 alin 1 lit. a din Directiva 79/7 nu este aplicabilă decât pentru stabilirea vârstei de pensionare pentru acordarea pensiilor pentru limită de vârstă și pentru consecințele care pot decurge pentru alte prestații de securitate socială, iar art. 5 alin 1 din Directiva 76/207 trebuie interpretat în sensul că o politică generală de concediere care implică concedierea unei femei, având ca singur motiv faptul că aceasta a atins sau a depășit vârsta la care are dreptul la o pensie de stat și care este diferită pentru bărbați și femei în temeiul legislației naționale, constituie o discriminare pe criterii de sex, interzisă de această directivă.
Mai mult ,unul dintre motivele pentru care a fost adoptată OUG 23/2014 a fost "eliminarea cât mai urgentă a barierelor legislative ,respectiv eliminarea caracterului discriminatoriu, astfel încât, la cerere, asistenții medicali generaliști, moașele și asistenții medicali să se poată pensiona în condițiile Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare",după cum rezultă din preambulul acesteia.
Ca urmare, instanța constată întemeiată susținerea contestatoarei, dispoziția contestată nr. 231/07.05.2014 fiind emisă cu încălcarea dispozițiilor art. 56 alin 1 lit. c Codul Muncii, respectiv ale art. 22 alin. 51 din Legea nr. 53/2014 modificată și completată, prin OUG 23/15.05.2014, împrejurare care atrage anularea acesteia și, pentru considerentele expuse, instanța va admite contestația și va dispune anularea dispozițiilor 208/28.04.2014 și 231/07.05.2014 emise de intimat, cu consecința reintegrării contestatoarei în funcția deținută anterior încetării contractului de muncă prin această decizie și a obligării intimatei către contestator la plata unor despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat acesta, de la data încetării și până la data reîncadrării efective, sub acest aspect instanța apreciind că - în lipsa unei reglementări exprese - poate fi pe deplin aplicabil art. 80 Codul Muncii .
Față de dispozițiile art. 453 raportat. la art. 451 cod de procedură civilă instanța va obliga intimata la 600 lei cheltuieli de judecată către contestatoare, reprezentând onorariu avocat, dovedit cu chitanța depusă la dosar.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele prezente.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite contestația formulată de contestatoarea FUSTAȘU E., CNP_5, cu domiciliul în mun. C., ., .. 1, . în contradictoriu cu intimat S. C. MUNICIPAL FILANTROPIA cu sediul în C., ., județul D..
Anulează dispozițiile nr. 208/28.04.2014 și nr. 231/07.05.2014 emise de intimat.
Dispune reintegrarea contestatoarei în funcția deținută anterior încetării contractului individual de muncă dispusă prin dispoziția contestată și obligă intimatul către contestatoare la plata unei despăgubiri egale cu salariile majorate, indexate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data încetării contractului individual de muncă și până la data reîncadrării efective.
Obligă intimatul la 600 lei cheltuieli de judecată către contestatoare.
Cu apel în 10 zile de la comunicare ,cererea de declarare a apelului se depune la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 10 februarie 2015
Președinte, Asistenți judiciari,
C. D. P. C. D. A. V.
Grefier,
S. B.
Red.jud. C.D. P.
Tehnored. 4 ex./12.02.2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
