Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 1453/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1453/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 19-03-2015 în dosarul nr. 1453/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 1453/2015
Ședința publică de la 19 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. R. H.
Asistent judiciar M. D.
Asistent judiciar I. G.
Grefier C. C. P.
Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe contestator C. E. și pe intimat R. A. DE TRANSPORT C., având ca obiect contestație decizie de concediere.
Dezbaterile si susținerile orale au avut loc in ședința publica din data de 12.03.2015. si au fost consemnate in încheierea de ședința de la acea data, ce face parte integranta din prezenta hotărâre când instanța având nevoie de timp pentru a delibera si pentru a da părților posibilitatea sa depună concluzii scrise a amânat pronunțarea în cauza la data de 19.03.2015
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin actiunea formulata la data de 05.05.2014 si inregistrata de Tribunalul D. sub nr._, contestatoarea C. E. a solicitat instantei sa dispuna anularea deciziei nr. 113/03.04.2014 emisa de intimata R. Autonoma de Transport C. (R. C.), reintegrarea contestatoarei in functia de sef Serviciu Resurse Umane din cadrul Serviciului de Resurse Umane Salarizare, obligarea intimatei la plata drepturilor salariale si a celorlalte drepturi banesti, indexate si reactualizate, de la data concedierii si pana la data reintegrarii efective pe post, precum si obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.
In motivare, contestatoarea a aratat ca prin decizia contestata, angajatorul a dispus incetarea contractului individual de munca din functia de sef serviciu resurse umane, pentru motive ce nu tin de persoana salariatului, ca urmare a desfiintarii postului de sef Birou Resurse Umane.
A apreciat contestatoarea ca decizia este lovita de nulitate absoluta, fiind emisa cu incalcarea dispozitiilor art. 60 lit.g, 64, 65 si 76 Codul Muncii.
Astfel, contestatoarea a aratat ca decizia de concediere a vizat desfiintarea unui alt post decat cel detinut, respectiv, s-a mentionat desfiintarea postului de sef Birou Resurse Umane si nu cel de sef Serviciu Resurse Umane.
Un al doilea motiv vizeaza faptul ca angajatorul nu a mentionat in cuprinsul deciziei de concediere lista tuturor locurilor de munca disponibile in unitate si termenul in care salariatii urmeaza sa opteze pentru a ocupa un loc vacant.
A sustinut contestatoarea ca nu are nicio relevanta faptul ca intimata i-a oferit un post de sociolog, corespunzator pregatirii sale profesionale; in plus, a invocat si faptul ca angajatorul nu a depus nicio diligenta in vederea obtinerii sprijinului din partea AJOFM D. pentru redistribuirea sa.
Printr-un al treilea motiv, contestatoarea a sustinut ca desfiintarea postului nu a fost efectiva si nu a avut o cauza reala si serioasa, avand loc doar o redenumire a functiei, fisa postului anterior detinut fiind identica cu fisa postului creat ulterior.
In fine, un al patrulea motiv a vizat incalcarea dispozitiilor art. 60 lit.g si 220 Codul Muncii, respectiv, ale art. 9 si 10 din Legea 62/2011 – legea dialogului social, contestatoarea sustinand ca angajatorul nu putea dispune concedierea sa, din motive neimputabile, in perioada in care a avut calitatea de membra in organul de conducere a Sindicatului R. Transloc C..
In scop probator au fost depuse inscrisuri.
In cauza a formulat intampinare intimata (fila 22 si urmatoarele), care a solicitat respingerea contestatiei.
In esenta, intimata a aratat ca, potrivit contractului individual de munca incheiat in anul 2005, contestatoarea a ocupat functia de sociolog pe perioada nedeterminata.
Ulterior angajarii, aceasta a ocupat diverse functii in cadrul societatii. A aratat intimata ca, prin actul aditional nr. 912/2012 s-a modificat, incepand cu data de 01.04.2012, salariul de baza si a fost redenumita functia detinuta de contestatoare din Sef Birou Resurse Umane in Sef Serviciu Resurse Umane, pentru o perioada determinata, pana la aprobarea organigramei si statului de functiuni pe anul 2012, data la care postul detinut de catre contestatoare a fost desfiintat.
Referitor la neincluderea in cuprinsul deciziei de concediere a listei posturilor vacante din unitate, intimata a aratat ca, in conformitate cu Decizia in interesul Legii nr. 6/2011, dispozitiile art. 74 alin.1 lit.d din Codul Muncii nu se aplica decat in situatia in care concedierea s-a dispus pentru motive ce nu tin de persoana salariatului, in temeiul art. 65 din Codul Muncii.
Sub acest aspect, intimata mai aratat (inclusiv prin concluziile scrise depuse) ca, desi nu-i revenea aceasta obligatie, a propus contestatoarei un alt post de sociolog, potrivit pregatirii profesionale, in conditiile grilei maxime de salarizare, aceasta refuzand in mod nejustificat de fiecare data.
Referitor la sustinerea potrivit careia desfiintarea postului nu ar fi fost una efectiva, reala si serioasa, intimata a aratat ca, prin decizia nr. 9393/12.nov.2013, Curtea de Apel C. a statuat ca "reorganizarea dispusa la nivelul unitatii a fost efectiva, ea a privit mai multe compartimente, cauzele reorganizarii si modalitatile concrete regasindu-se in nota de fundamentare nr. 100/8199/26.09.2012. Asa cum rezulta din organigramele aferente anilor 2011 si 2012, modificarile au fost efective, inclusiv sub aspectul naturii functiei de sef serviciu care, asa cum rezulta din statul de functii 2012 si fisa postului 2013 este de conducere, in timp ce functia de sef Birou Resurse Umane era de executie".
Urmare a deciziei Curtii de Apel C., contestatoarea a fost repusa in functia de sef Serviciu Resurse Umane, acordandu-i-se drepturile salariale cuvenite.
Ulterior desfiintarii postului, contestatoarei i s-a oferit un post de sociolog, refuzat de aceasta prin adresele 100/3742/02.04.2013 si 100/3743/02.04.2013. In consecinta, prin decizia 113/03.04.2013, s-a dispus incetarea contractului individual de munca, postul detinut anterior de contestatoare fiind desfiintat.
In fine, in ceea ce priveste sustinerea contestatoarei, in sensul ca decizia a fost emisa cu incalcarea dispozitiilor art. 60 lit.g si 220 Codul Muncii, respective, art. 9 si 10 din Legea 62/2011, intimata a aratat ca, prin modificarile aduse textelor initiale, legiuitorul a urmarit ca interdictia concedierii liderilor sindicali sa vizeze doar motivele ce tin de indeplinirea mandatului pe care la-au primit de la salariatii pe care-i reprezinta, astfel incat este permisa concedierea pentru motive care nu tin de persoana angajatului..
In plus, intimata a mai aratat ca, in realitate, contestatoarea nu a detinut o functie de conducere in cadrul sindicatului, prin concluziile scrise aratand si faptul ca reprezentantilor regiei nu li s-a adus la cunostinta faptul ca au avut loc alegeri si ca s-a modificat componenta organelor de conducere; de asemenea, s-a aratat ca alegerile noilor lideri sindicali au fost anulate, hotararea instantei nefiind definitiva.
In scop probator au fost depuse inscrisuri.
Analizand actele si lucrarile dosarului, Tribunalul retine urmatoarele:
Prin Decizia nr. 113/03.04.2014, ca urmare a desfiintarii postului de Sef Birou Resurse Umane, s-a dispus incetarea contractului individual de munca nr. 3/01.09.2005, incepand cu data de 06.05.2014.
In cuprinsul deciziei de concediere au fost precizate, pe larg, (la art. 2) motivele care au determinat concedierea, anume, reorganizarea unitatii, transformarea fostului Birou de Resurse Umane in Serviciul Resurse Umane si Salarizare si desfiintarea postului detinut de contestatoare, modificari aprobate prin hotararea Consiliului de Administratie nr. 43/26.09.2012 si a hotararii Consiliului Local al Municipiului C. nr. 155/04.10.2012.
Tribunalul retine ca restructurarea interna reprezinta una dintre cele mai frecvent utilizate masuri puse de lege la indemana angajatorilor, alaturi de reducerea personalului prin desfiintarea locurilor de munca dovedite ca fiind mai putin profitabile, precum si reducerea numarului de posturi identice din cadrul unei societati.
Astfel, de cele mai multe ori, atributiile personalului concediat ca urmare a desfiintarii postului sunt preluate de catre alti angajati din cadrul societatii, acest fapt insa nefiind contrar legii.
Exista, de asemenea, cazuri cand angajatorul decide desfiintarea unor intregi sectii sau departamente din cadrul societatii, atributiile salariatilor concediati fiind transferate in sarcina angajatilor ramasi.
Dreptul angajatorului de a proceda . este prevazut de art. 40 lit.a si b din Codul Muncii, potrivit caruia "angajatorul are, printre altele, dreptul de a stabili organizarea si functionarea unitatii, precum si pe acela de a stabili atributiile corespunzatoare fiecarui salariat, in conditiile legii".
Concedierea pentru motive care nu tin de persoana salariatilor este definita de art. 65 Codul Muncii ca fiind "incetarea contractului individual de munca,determinata de desfiintarea locului de munca ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fara legatura cu persoana acestuia", aliniatul 2 al aceluiasi articol precizand ca "desfiintarea locului de munca", pentru a fi legala, "rebuie sa fie efectiva si sa aiba o cauza reala si serioasa".
In speta, prin decizia 9393/12.11.2013, Curtea de Apel C., cu putere de lucru judecat, a statuat ca la nivelul unitatii a avut loc o reala reorganizare organizatorica si functionala care, in cazul de fata, a condus la transformerea fostului Birou de Resurse Umane in Serviciul de Resurse Umane si Salarizare, cu preluarea unor posturi din cadrul altor compartimente si a atributiilor respective(fila 57-58 dosar)."
A mai retinut Curtea ca " pe cale de consecinta, a operat si restructurarea postului de sef birou (functie de executie) in sef serviciu (functie de conducere), asa cum rezulta din statele de functiuni 2011, 2012", ca "reorganizarea dispusa la nivelul unitatii intimate a fost efectiva".
Asadar, aceasta aparare a contestatoarei, reiterata in prezenta cauza, a facut deja obiectul analizei instantelor judecatoresti, fiind transata printr-o hotarare irevocabila (decizia 9393/12.11.2013 a CA C.), solutia anterior pronuntata impunandu-se in prezenta cauza si oprind o a doua judecata asupra acestor aspecte.
Puterea de lucru judecat nu este limitata la dispozitivul hotararii, ci ea se intinde si asupra considerentelor hotararii, care constituie sustinerea necesara a dispozitivului, facand corp comun cu acesta.
Asadar, de vreme ce aceeasi problema dedusa judecatii . aceleasi parti a fost solutionata irevocabil, pe cale incidentala sau pe fond ., rezulta ca acest aspect retinut de instante, care a stat la baza solutiilor din dispozitivul hotararilor, a dobandit putere de lucru judecat si trebuie avut in vedere de instanta sesizata ulterior.
D. urmare, avand in vedere puterea de lucru judecat a Deciziei 9393/12.11.2013 a CA C., Tribunalul nu va putea reanaliza sustinerile contestatoarei, vizand faptul ca desfiintarea postului nu a fost efectiva si nu a avut o cauza reala si serioasa.
De asemenea, este foarte important de retinut ca, prin aceeasi decizie, s-a statuat ca cele doua posturi – sef Birou Resurse Umnae si sef Serviciu Resurse Umane si Salarizare – nu sunt similare, postul detinut de contestatoare fiind unul de executie, iar cel pe care doreste a fi reintegrata – unul de conducere.
Ca urmare, nu poate fi avuta in vedere nici aprarea referitoare la preluarea atributiilor in fisa postului functiei sef Serviciu Resurse Umane si Salarizare, transferarea atributiilor postului desfiintat catre postul nou infiintat fiind perfect legala si reprezentand atributul exclusiv al angajatorului (alaturi de stabilirea organigramei), in conformitate cu prevederile art. 40 Codul Muncii.
Este neintemeiata si critica formulata la pct.2 al contestatiei, vizand obligativitatea inscrierii in decizia de concediere a listei locurilor de munca disponibile la nivelul unitatii si a termenului in care salariatii concediati pot opta pentru unul din aceste posturi.
Sub acest aspect, prin Decizia in interesul Legii nr. 6/2011, ICCJ a statuat ca "dispozitiile art. 74 alin.1 lit.d Codul Muncii nu se aplica in situatia in care concedierea s-a dispus pentru motive care nu tin de persoana salariatului, in temeiul art. 65 din Codul Muncii".
Interpretarea data de instanta suprema este clara, fara sa lase loc de interpretari, fiind obligatorie, potrivit dispozitiilor art. 3307 C. pentru instante, de la data publicarii in Monitorul Oficial – in speta, 24.06.2011.
Ca urmare, nu poate fi primita interpretarea contestatoarei, aceasta fiind contrara Deciziei 6/2011 a ICCJ, dar si dispozitiilor art. 132 Legea 62/2011, potrivit carora "clauzele contractelor colective de munca pot stabili drepturi si obligatii numai in limitele si in conditiile prevazute de lege".
Nu este intemeiata nici critica vizand incalcarea dispozitiilor art. 60 lit.g si 220 Codul Muncii, respectiv, a art. 9 si 10 din Legea 62/2011, aceasta fiind rezultatul unei interpretari gresite a legii de catre contestatoare.
Astfel, intreaga aparare dezvoltata sub acest aspect s-a raportat la forma anterioara a dispozitiilor Codului Muncii, referitoare la protectia liderilor sindicali.
In forma actuala, art.220 alin.2 Codul Munii prevede ca "pe toata durata exercitarii mandatului, reprezentantii alesi ai salariatilor nu pot fi concediati pentru motive care tin de indeplinirea mandatului pe care l-au primit de la salariatii din unitate.”
Acest articol reglementează exact aceeași situație juridică care este reglementată și de art. 10 alin. (1) Legea Dialogului Social care are însă o altă formulare și anume „sunt interzise modificarea și/sau desfacerea contractelor individuale de muncă ale membrilor organizațiilor sindicale pentru motive care privesc apartenența la sindicat și activitatea sindicală”.
De asemenea, conform art. 60 alin. (1) lit. g) din Codul muncii „concedierea salariaților nu poate fi dispusă pe durata exercitării unei funcții eligibile într-un organism sindical, cu excepția situației în care concedierea este dispusă pentru o abatere disciplinară gravă sau pentru abateri disciplinare repetate, săvârșite de către acel salariat."
Asadar, pentru a beneficia de protecția legii trebuie îndeplinite trei condiții:
– să fie vorba de o funcție electivă;
– să fie vorba de o funcție de conducere;
– să fie adusă la cunoștința angajatorului.
Se bucură, astfel, de protecția legii numai reprezentanții aleși, nu și cei numiți sau simplu membrii de sindicat. Pentru a beneficia de protecția legii trebuie ca alegerea membrului să se prevadă în statutul organizației sindicale. Simpla alegere a unui membru de sindicat pentru ocuparea unei anumite poziții, care nu este de conducere, dar fără ca această funcție să fie prevăzută în statut ca fiind desemnată pe baza unui scrutin, nu se bucură de protecția legii.
De asemenea, o altă condiție, care rezultă din interpretarea legii, pentru a beneficia de protecția legii vizează calitatea funcției și anume să fie vorba de o funcție de conducere.
Protecția vizează asigurarea libertății de acțiune a reprezentanților aleși în organele de conducere, deoarece aceștia sunt cei care militează în mod direct, fiind astfel cei mai vizibili, pentru apărarea drepturilor și intereselor legale și legitime ale salariaților în raportul cu angajatorul.
Întrucât angajatorul nu poate interveni în treburile interne ale organizație sindicale, aceasta din urmă are obligația să aducă la cunoștință organele de conducere ale sindicatului pentru a putea beneficia de protecția legii, deoarece angajatorul nu are posibilitatea de a cunoaste statutul organizației sindicale și nici care sunt persoanele alese în funcțiile de conducere.
Reprezentanții aleși în organele de conducere ale sindicatelor se bucură de protecție numai pe durata mandatului, iar protecția vizează numai interdicția de a fi concediati pentru motive care țin de îndeplinirea mandatului pe care l-au primit de la salariații din unitate.
Cu alte cuvinte, liderii sindicali nu pot fi concediați pentru motive ce privesc activitatea sindicală (evident, desfășurată cu respectarea legii), dar ar putea fi concediați pentru orice alte motive legale în aceleași condiții ca toți ceilalți salariați.
Textul este conform cu prevederile Convenției Organizației Internaționale a Muncii nr. 135/1971, care circumscriu „imunitatea” la concediere a liderilor sindicali „doar în legătură cu executarea mandatului sindical”.
Se retine, de asemenea, si faptul ca, in speta, contestatoarea nu detinea la momentul concedierii o functie . de conducere ale sindicatului (desfiintarea postului fiind anterioara numirii acesteia in cadrul Biroului Coordonator al Sindicatului Transloc), iar modificarea componentei organelor de conducere nu a fost adusa la cunostinta conducerii angajatorului,astfel ca nu este opozabila acestuia.
Asadar, cum in speta, concedierea nu a fost dispusa pentru motive care țin de îndeplinirea mandatului, ci pentru motive care nu tin de persoana salariatei, nu au fost incalcate dispozitiile art. 60 lit.g si 220 Codul Muncii, respectiv, a art. 9 si 10 din Legea 62/2011.
Avand in vedere toate aceste considerente, Tribunalul va constata ca decizia de concediere este legala, urmand a respinge contestatia formulata, ca neintemeita.
In consecinta, se vor respinge si capetele de cerere accesorii, vizand reintegrarea contestatoarei si plata despagubirilor prevazute de art. 80 alin.1 teza a II-a Codul Muncii, precum si cererea avand ca obiect obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata, avand in vedere faptul ca aceasta nu a cazut in pretentii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestatia reclamantei C. E., domiciliata in C., .. 29, . ., formulata impotriva deciziei nr. 113/03.04.2014 emisa de parata R. A. DE TRANSPORT C., cu sediul in C., .. 23, jud. D..
Respinge cererile accesorii, avand ca obiect reintegrarea contestatoarei in functia detinuta anterior si obligarea paratei la plata drepturilor salariale si a celorlalte drepturi banesti, indexate si actualizate de la data concedierii si pana la data reintegrarii efective.
Respinge cererea avand ca obiect plata cheltuielilor de judecata.
Cu drept de apel in termen de 10 zile de la comunicarea prezentei hotarari, cererea urmand a fi depusa la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 19 Martie 2015.
PREȘEDINTE, Asistenti judiciari,
M. R. H. M. D.
I. G.
Grefier
C. C. P.
C.P. 19 Martie 2015
Red, tehnored. RMH 07.04.2015
| ← Întoarcere executare. Sentința nr. 1424/2015. Tribunalul DOLJ | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
