Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 1535/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1535/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 25-03-2015 în dosarul nr. 1535/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentința Nr. 1535/2015
Ședința publică de la 25 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. D.
Asistent judiciar M. D.
Asistent judiciar C. E. I.
Grefier C. O.
Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe reclamant S. ÎNVĂȚĂMÂNTULUI "S. HARET" D. pentru P. C. V. și pe pârât GRĂDINIȚA CU P. PRELUNGIT "VOINICEII" C., având ca obiect drepturi bănești
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza, încuviințează pentru părți proba cu acte, respectiv actele depuse la dosar, după care, constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, în raport de dispozițiile art. 244 alin. 1 Cod procedură civilă, declară încheiată cercetarea procesului și reține cauza în pronunțare asupra fondului cauzei.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 16.12.2014 reclamantul S. Învățământului " S. Haret " pentru P. C. V. a chemat în judecată pârâta GRĂDINIȚA CU P. PRELUNGIT "VOINICEII" C. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia la plata în favoarea membrilor de sindicat a unei despăgubiri echivalente cu diferențele de drepturi salariale rezultând din modalitatea de calcul a salariului brut lunar începând cu data de 01.02.2011 și în continuare; contravaloarea indicelui de inflație și contravaloarea dobânzii legale aferent diferențelor calculate la încetarea stării de discriminare a reclamantului raportat la ceilalți angajați ai sistemului de învățământ privind modul de calcul al salariului brut, precum și eliberarea unor adeverințe corespunzătoare diferențelor de drepturi bănești astfel calculate .
În motivare arată că reclamanții – membrii de sindicat fac parte din categoria personalului nedidactic din învățământ, iar în conformitate cu prevederile legale în salariile brute se află inclus și sporul de vechime spre deosebire de personalul didactic și didactic auxiliar din sectorul învățământ pentru care sporul de vechime se calculează asupra salariului de bază.
Deoarece sporul de vechime este în interiorul salariului brut și nu ca bază de calcul aplicată la nivelul salariului de bază ca și în cazul celorlalte categorii în învățământ, respectiv personalul didactic/didactic auxiliar din sistemul de învățământ se consideră discriminați. Astfel, pentru ceilalți salariați din învățământ salariul brut este egal cu salariul de bază la care se adaugă sporul de vechime și celelalte sporuri având ca bază de calcul salariul de bază, iar la fiecare trecere de la o treaptă de vechime inferioară la alta superioară, salariul acestora crește.
Având în vedere natura raportului de muncă, sporul de vechime are caracter obligatoriu, indiferent dacă este tipic sau atipic și are totdeauna un caracter sinalagmatic. Conform dispozițiilor legale în materie, debitorii obligației care privește vechime în muncă au fost recunoscuți, în mod firesc, ca și creditori ai dreptului corelativ la sporul de vechime, unitățile bugetare fiind debitori ai obligației sinalagmatice de plată a acestui spor salarial.
Principiul egalității de tratament în salarizare implică recunoașterea acelorași obiective și elemente de salarizare tuturor persoanelor aflate într-o situație comparabilă. Toate persoanele care se află în situația depunerii unei activități în muncă cu efect juridic al executării obligațiilor de serviciu, trebuie să li se recunoască, pentru unul și același element faptic generator de drept salarial, același element salarial, respectiv sporul de vechime.
Aceasta, cu atât mai mult că nu există nicio justificare obiectivă și rezonabilă a excluderii reclamanților de la aplicarea acelorași principii, deoarece criteriul acordării sporului de vechime este unul și același: efectul obligației de vârstă impusă în mod egal de lege pentru cei ce muncesc, indiferent de categoria socio-profesionala din care fac parte, precum și modalitatea unitară de aplicare a acestuia. Astfel, consideră ca sunt discriminați în sensul art. 2 alin. 1-3 și art. 6 din O.G. nr. 137/2000, întrucât sporul de vechime este inclus în salariu nu datorită faptului că nu ar îndeplini condiția normală de acordare a acestui spor, ci sub pretextul că aparțin la o anumită categorie socio-profesională (personal nedidactic și nu personal didactic/didactic auxiliar) criteriu declarat în mod expres de lege ca fiind discriminatoriu.
Astfel, consideră că prin modul prin care sporul de vechime este inclus în salariu numai pentru categoria personalului nedidactic din învățământ reclamanții sunt în mod evident discriminați, deoarece se află în aceeași situație juridică și faptică care fundamentează și generează acest spor salarial și pentru restul personalului. De altfel, spune că doctrina juridică și practică judiciară în materie au statuat în mod constant existența discriminării în materie de muncă, ori de câte ori un spor sau un adaos salarial nu a fost acordat sau a fost aplicat diferit unor categorii profesionale, care întruneau elementul generator al respectivului spor.
În acest sens invocă și dispozițiile art. 16 alin. 2 din Constituția României, art. 2 pct. 1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, la decizia nr. 232/2007 a Consiliului Director al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, acte normative care se completează cu dispozițiile dreptului intern în materie, respectiv, art. 269 și 295 din Codul Muncii.
Consideră că acest mod de calcul al salariului este discriminatoriu în raport cu celelalte categorii de personal din învățământul preuniversitar întrucât se realizează cu încălcarea prevederilor art. 1 și art. 2 din O.G. 137/2000 privind sancționarea tuturor formelor de discriminare .
Astfel, art. 1 din O.G. nr. 137/2000 prevede la alineatul 1 În România, stat de drept, democratic și social, demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane reprezintă valori supreme și sunt garantate de lege.
Art. 2 din O.G. 137/2000: (1) Potrivit prezentei ordonanțe, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare ., apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
(2) Dispoziția de a discrimina persoanele pe oricare dintre temeiurile prevăzute la alin. (1) este considerată discriminare în înțelesul prezentei ordonanțe.
(3) Sunt discriminatorii, potrivit prezentei ordonanțe, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. 1, față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare…
Consideră, de asemenea că a fost încălcat principiul Constituțional al egalității cetățenilor în fața legii.
Pentru a-și dovedi cererea au fost invocate și dispozițiile art. 16 alin. 1 și art. 20 alin. 1 din Constituția României, Protocolul nr. 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului nr. 1 și art. 14 din Convenția CEDO.
În drept și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 159 alin. 1, 2, 3, art. 278 alin. 1, 2 din Codul Muncii și art. 27 din O.G. nr. 137/2000.
Solicită judecarea cauzei în lipsă.
Pentru a dovedi acțiunea au fost depuse la dosar copii de pe următoarele înscrisuri: tabel semnături membrii de sindicat, carte de identitate, state de plată aferente perioadelor ianuarie – aprilie 2014, ianuarie – decembrie 2013, ianuarie – decembrie 2012, ianuarie – decembrie 2011.
Pârâta, legal citată, a depus întâmpinare în care a solicitat respingerea cererii deoarece salariile s-au stabilit în conformitate cu prevederile legii 330/2009 care a prevăzut obligația de a introduce sporul de vechime in salariul de bază, salariu stabilit conform grilei de salarizare în care se încadra fiecare salariat.
Din analiza actelor existente la dosar instanța constată următoarele :
Reclamanții membri de sindicat sunt salariași ai pârâtei ocupând o funcție nedidactică în baza unui contract individual de muncă pe durată nedeterminată cu o anumită vechime în muncă, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar.
Potrivit art 164 Codul Muncii ( salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată ) (1)Salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, corespunzător programului normal de muncă, se stabilește prin hotărâre a Guvernului, după consultarea sindicatelor și a patronatelor. În cazul în care programul normal de muncă este, potrivit legii, mai mic de 8 ore zilnic, salariul de bază minim brut orar se calculează prin raportarea salariului de bază minim brut pe țară la numărul mediu de ore lunar potrivit programului legal de lucru aprobat.(2)Angajatorul nu poate negocia și stabili salarii de bază prin contractul individual de muncă sub salariul de bază minim brut orar pe țară.(3)Angajatorul este obligat să garanteze în plată un salariu brut lunar cel puțin egal cu salariul de bază minim brut pe țară. Aceste dispoziții se aplică și în cazul în care salariatul este prezent la lucru, în cadrul programului, dar nu poate să își desfășoare activitatea din motive neimputabile acestuia, cu excepția grevei.(4)Salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată este adus la cunoștința salariaților prin grija angajatorului.
În raportul reuniunii experților convocați de Consiliul de Administrație al Organizației Internaționale a Muncii (OIM) s-a stabilit că prin salariu minim se înțelege nivelul de remunerație sub care nu va putea coborî nici în drept, nici în fapt, indiferente de modul sau de calcul.
Este salariul care, în fiecare țară, are forța legii și care este aplicabil sub pedeapsa sancțiunii penale sau a altor sancțiuni specifice, salariul minim este considerat ca suficient pentru satisfacerea necesităților vitale de alimente, îmbrăcăminte educație etc ale salariaților.
În cazul în care prin diverse acte normative se acordă anumite drepturi prin raportare la salariul minim brut pe țară garantat în plată, este avut în vedere salariul stabilit prin hotărârea guvernului, nu cel stabilit eventual prin contracte colective de muncă ca salariu minim brut pe unitate.
Din analiza acestui text de lege rezultă că nu există identitate între acesta și salariul de bază stabilit în condițiile Legii 330/2009, 284/2010, 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice față de care să se calculeze sporul de vechime al salariatului.
Legislația muncii interzice ca salariul brut lunar (adică salariul de bază și sporul de vechime în cazul de față) să fie mai mic decât salariul minim brut garantat pe țară, iar nu ca salariul de bază să nu fie mai mic decât salariul minim brut garantat pe țară.
Pe de altă parte nici o dispoziție legală nu obligă angajatorul să stabilească salariul de bază egal cu salariul minim brut pe țară și la acesta să adauge apoi sporurile cuvenite.
Salariul de bază se stabilește în conformitate cu prevederile legale în materia salarizării personalului bugetar, prevederi pe care pârâta le-a respectat.
Începând cu anul 2010, urmare a reîncadrării personalului potrivit Legii-cadru nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, salariul de bază a fost stabilit corespunzător funcției, egal cu cel din luna decembrie 2009 și a inclus și celelalte elemente ale sistemului de salarizare prevăzute în Nota din Anexa II/1 la lege. Astfel potrivit notei din anexa II/1 "în coeficientul prevăzut în coloana "Bază" sunt cuprinse: sporul neuropsihic, sporul de stabilitate, sporul de vechime în muncă, salariul de merit, creșterea cu 5% a salariilor de bază, în conformitate cu prevederile art. 3 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit art. 1 alin. 5 din Legea nr. 285/2010 „ în salariul de bază, indemnizația lunară de încadrare, respectiv în solda funcției de bază/salariul funcției de bază aferente lunii octombrie 2010 sunt cuprinse sporurile, indemnizațiile, care potrivit Leșii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, făceau parte din salariul de bază, din indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv din solda/salariul funcției de bază, precum și sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu, acordate potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, cu modificările ulterioare. Sporurile stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului necuprinse în Legea-cadru nr. 330/2009, cu modificările ulterioare, și care au fost acordate în anul 2010 ca sume compensatorii cu caracter tranzitoriu sau, după caz, ca sporuri la data reîncadrării se introduc în salariul de bază, în indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv în solda/salariul de funcție, fără ca prin acordarea lor să conducă la creșteri salariale, altele decât cele prevăzute de prezenta lege."
Deci potrivit anexei nr. II/1 la Legea-cadru nr. 330/2009 și art. 1 alin. 5 din Legea nr. 285/2010 sporul de vechime, reprezintă un element al sistemului de salarizare încorporat sau inclus în cuprinsul salariului de bază.
Prin OUG 19/2012 și OUG 84/2012 și respectiv OUG nr. 103/2013 nu au fost reglementate schimbări privind modul de calcul al salariului în anii 2012 – 2013 - 2014.
În ceea ce privește salariul minim brut garantat pe țară art 1 din HG 1225/2011 a stabilit că acesta este începând cu 1.01.2012, 700 lei la un program complet de lucru de 169, 333 ore medie pe lună în anul 2012, iar art. 1 din HG 23/2013 începând cu 1.02.2013 salariul de bază minim brut pe țară în plată este de 750 lei lunar cu un program complet de 168, 667 ore în medie pe lună în 2013 și de la 1.07.2013 se stabilește la 800 lei lunar pentru un program complet de lucru de 168, 667 ore în medie pe lună în anul 2013.
Pentru anul 2014, se aplică HG nr. 871/2013 care stabilește acest salariu după cum urmează: de la 1 ianuarie 2014 - 850 lei lunar pentru un program complet de lucru de 168 ore în medie pe anul 2014 reprezentând 5,059 lei/ora, iar de la 1 iulie 2014 – 900 lei lunar pentru un program complet de 168 ore in medie pe luna in anul 2014 reprezentând 5,357 lei/ ora.
Din actele depuse la dosar, instanța constată că pârâta a respectat cerința ca valoarea salariului brut lunar să nu fie sub nivelul salariului de bază minim brut pe țară stabilit prin hotărârile de guvern mai sus enunțate, cu mențiunea că reclamanta R. M. este angajată cu jumătate de normă și salariul a fost calculat corespunzător.
Având în vedere că nu este întemeiat capătul de cerere principal vor fi respinse și celelalte capete de cerere din acțiunea modificată pentru aceleași considerente de fapt și de drept.
Instanța constată, de asemenea, că nu există elementele de discriminare cu personalul nou angajat, întrucât pentru a exista o asemenea situație sau fapte trebuie îndeplinite cumulativ mai multe condiții respectiv: existența unui tratament diferențiat manifestat prin deosebiri, excludere, restrictive sau preferințe în cazul unor persoane aflate în situații comparabile, existența unui criteriu de discriminare conform dispozițiilor art. 2 din OG 137/2000 tratament diferențiat să aibă drept scop restrângerea ori înlăturarea, recunoașterea folosinței sau executării unui drept nenăscut de lege, iar acest tratament să nu aibă un scop legitim sau să fie justificat obiectiv ori metodele adoptate să nu fie adecvate și necesare.
Aici nu ne aflăm în situații analoage, întrucât persoanele care sunt nou încadrate nu pot fi comparate cu cele cu vechime în muncă pentru fiecare dintre aceste categorii Legile 330/2009, 284/2010 și 285 /2010 stabilind încadrarea și salarizarea după criterii diferite.
De asemenea nu se poate reține o analogie între situația personalului didactic/ didactic auxiliar și personalul nedidactic deoarece sunt categorii distincte salarizate după legi distincte, iar discriminarea nu s-ar putea invoca decât în raport cu salariați aflați în aceeași situație.
Curtea Constituțională a stabilit că instanțele judecătorești por doar să aplice prevederile legale, nu pot să creeze norme noi sau să le înlocuiască cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Prin Deciziile nr. 818 - 820 din 3 iulie 2008, nr. 1325 din 4 decembrie 2008 și nr. 146 din 25 februarie 2010, Curtea Constituțională a declarat că diverse dispoziții din Ordonanța nr. 137/2000, printre care figurează articolul 27 din aceasta, trebuie considerate neconstituționale, în măsura în care din dispozițiile menționate ar rezulta că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Astfel se consideră că instanțele de judecată nu pot cenzura soluția aleasă de legiuitor în stabilirea retribuției unor categorii profesionale și să stabilească alte drepturi salariale decât cele prevăzute de lege. S-ar încălca astfel rolul Parlamentului de unică autoritate legiuitoare a țării și principiul separației puterilor în stat.
Așadar instanța de judecată nu este în măsură să instituie ea însăși o normă juridică nediscriminatorie sau să aplice dispoziții prevăzute în acte normative în raport cu care reclamanții se consideră discriminați.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept se va respinge acțiunea
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de reclamantul S. Învățământului " S. Haret " D., cu sediul în C., .. 6, județul D. pentru membrii de sindicat P. C. V. în contradictoriu cu pârâta GRĂDINIȚA CU P. PRELUNGIT "VOINICEII" C., cu sediul în C., ., nr.10, județul D..
Cu apel în 10 zile de la comunicare, cererea de apel urmând să fie depusă la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 25 Martie 2015.
Președinte, Asistenți judiciari, Grefier,
C. D. M. D. C. I. C. O.
Red. Si tehn. jud. C.D.
4 ex./ 27.03.2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
