Acţiune în constatare. Sentința nr. 1925/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1925/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 23-04-2015 în dosarul nr. 1925/2015
Dosar nr._
Cod operator 2443/2442
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentința Nr. 1925/2015
Ședința publică de la 23 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. R.
Asistent judiciar I. R. G.
Asistent judiciar D. C. P.
Grefier R. R.
Pe rol judecarea cererii de chemare în judecată formulată de către reclamantul C. I. în contradictoriu cu pârâta . SA, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat pentru reclamant avocat P. C. C., cu împuternicire avocațială depusă la dosarul cauzei, iar pentru societatea pârâtă s-a prezentat consilier juridic C. I., conform împuternicirii depuse la dosarul cauzei.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,apărătorul reclamantului a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei cu expertiză de specialitate.
Reprezentantul societății pârâte a arătat că se opune probei cu expertiză și a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
În temeiul dispozițiilor art. 258 C.proc.civ, apreciind ca fiind admisibilă, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri.
Cu privire la proba cu expertiză de specialitate solicitate de către reprezentantul reclamantului, instanța a respins-o ca nefiind întemeiată, relevantă în cauză fiind proba cu înscrisuri având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța a acordat cuvântul atât cu privire la excepțiile invocate de pârâtă prin întâmpinare, respectiv excepția tardivității și excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune, cât și cu privire la fondul cauzei.
Apărătorul reclamantului a solicitat respingerea excepțiilor invocate de pârâtă prin întâmpinare, respectiv excepția tardivității și excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune, pentru motivele arătate prin răspunsul la întâmpinare.
Pe fondul cauzei a solicitat admiterea cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată, să se constate că activitatea desfășurată de reclamant în cadrul societății pârâte în perioada 01.04.2001 și până în prezent se încadrează în condiții speciale de muncă în procent de 100% și să se dispună obligarea pârâtei să efectueze mențiunile cuvenite în carnetul de muncă până în data de 01.01.2011, respectiv în Revisal după această dată și până în prezent.
Reprezentantul societății pârâte a solicitat admiterea excepției tardivității și a excepției prescripției extinctive a dreptului material la acțiune, pentru motivele arătate prin întâmpinare, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind neîntemeiată pentru motivele invocate prin întâmpinare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, sub nr._, reclamantul C. I. în contradictoriu cu pârâta . SA a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța să se constate că activitatea desfășurată de reclamant în cadrul societății pârâte în perioada 01.04.2001 și până în prezent se încadrează în condiții speciale de muncă în procent de 100% și să se dispună obligarea pârâtei să efectueze mențiunile cuvenite în carnetul de muncă până în data de 01.01.2011, respectiv în Revisal după această dată și până în prezent, precum și acordarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că este angajat al ELCFU Motru, subunitate in cadrul Complexului E. Oltenia, începând cu data de 01.08.1986 fiind încadrat ca ,, mecanic – ajutor locomotivă,, iar începând cu data de 01.03.1992 fiind încadrat ca „mecanic de locomotiva", în baza contractului individual de munca nr._/31.05.2012 așa cum este modificat prin Acte adiționale ulterioare.
A precizat reclamantul că în perioada 01.08._01 a beneficiat de grupa I de munca in procent de 100%, activitatea de „Mecanic ajutor de locomotiva” încadrându-se printre activitățile prevăzute de Ordinul 50/1991 Ulterior începând cu aceasta data nu a mai beneficiat de munca in condiții speciale(fosta Grupa I de munca), ci a fost încadrat în condiții deosebite de muncă.
Reclamantul susține că este îndreptățit la recunoașterea de către parată a muncii prestata de el ca fiind in condiții speciale având in vedere că prin HG 1025/2003 Anexa 1 pct 7 se menționează ca beneficiari ai Condițiilor speciale de munca ,, Activitatea desfășurată de personalul din siguranța circulației care îndeplinește funcția de mecanic de locomotivă și automotor, mecanic ajutor și mecanic instructor"
Ulterior, legea 226/2006 stabilește in mod clar in art.1 faptul ca,, începând cu data de 1 aprilie 2001, sunt încadrate în condiții speciale locurile de muncă în care se desfășoară activitățile prevăzute în anexa nr 1." Anexa 1 pct.7 menționând ,, Activitatea desfășurată de personalul din siguranța circulației, care îndeplinește funcția de mecanic de locomotivă și automotor, mecanic ajutor și mecanic instructor. De asemenea, Legea 263/2010 prevede aceeași situație in art.30 alin. 1 lit. e ,, în sensul prezentei legi, locurile de muncă în condiții speciale sunt cele din: a) activitățile și unitățile prevăzute în anexele nr 2 și 3; " Anexa 2 pct.7 menționând ,, activitatea desfășurată de personalul din siguranța circulației, care îndeplinește funcția de mecanic de locomotivă și automotor, mecanic ajutor și mecanic instructor.
Practic, începând cu data de 01.04.2001, odată cu desființarea termenului de grupă de munca, prin actele normative succesive la care a făcut trimitere a fost introdusa noțiunea de „munca in condiții speciale” pentru activitatea desfășurata in aceste condiții.
A susținut reclamantul că parata a încadrat activitatea desfășurata de el in „condiții deosebite de muncă" în contradicție cu dispozițiile legale, recunoscând implicit faptul ca activitatea desfășurata prezintă anumite particularități si riscuri fata de activitatea desfășurata in condiții normale, astfel conform adeverinței nr._/20.11.2014 se confirma faptul ca i se recunoaște ca activitatea desfășurata de el in perioada 01.04._14 se încadrează in ,,condiții deosebite de muncă” deși conform dispozițiilor legale aceasta activitate se desfășoară în ,,condiții speciale”.
In drept, cererea fost întemeiată cererea pe dispozițiile art. 281 si următoarele din Codul muncii, textele invocate din Legea 226/2006. HG 1025/2003, Legea 263/2010 art.194 cod de proc. civila.
Pârâta Societatea C. E. Oltenia SA a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția tardivității formulării acțiunii de către petentul C. I., având în vedere că temeiul de drept al acțiunii de față este reprezentat de prevederile art. 268 alin. (2) din Codul Muncii, respectiv dreptul de a formula cerere pentru soluționarea unui conflict de muncă privind alte situații decât cele prevăzute de alin. (1) al acestui art. 268 în termen de 3 ani de la nașterea dreptului.
Astfel termenul instituit de art. 268 alin. (2) din Codul Muncii este unul de decădere, fiind un termen riguros, de drept strict, nesusceptibil de suspendare, întrerupere sau repunere în termen. Că, cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la 09.01.2015, iar prin raportare la data depunerii la oficiul poștal sau la data înregistrării la instanță a cererii, pentru perioada anterioară cu 3 ani acestor date de depunere sau înregistrare, reclamantul este decăzut din drept, aceasta fiind sancțiunea tardivității formulării acțiunii.
A fost de asemenea invocată excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune al reclamantului pentru perioada anterioară cu 3 ani față de data formulării cererii de chemare în judecată, pentru aceleași motive și același temei de drept.
Pe fondul cauzei, pârâta a arătat că în conformitate cu prevederile Legii nr. 19/2000, locurile de munca in condiții speciale au fost expres si limitative prevăzute de art.20 al actului normativ, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 338/2002. și anume:(1) În sensul prezentei legi. locurile de muncă în condiții speciale sunt cele din:unitățile miniere, pentru personalul care își desfășoară activitatea în subteran cel puțin 50% din timpul normal de muncă în luna respectivă:activitățile de cercetare, explorare, exploatare sau prelucrare a materiilor prime nucleare, zonele I și II de expunere la radiații;aviația civilă, pentru personalul navigant prevăzut în anexa nr. 1:activitatea artistică desfășurată în profesiile prevăzute în anexa nr. 2.
(2) Alte locuri de muncă în condiții speciale decât cele prevăzute Ia alin. (1) pol fi stabilite numai prin lege. (3) Metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă in condiții speciale se vor stabili prin hotărâre a Guvernului, pe baza propunerii comune a Ministerului Muncii și Solidarității Sociale și a Ministerului Sănătății și familiei. în urma consultării CNPAS.»"
Conform acestor prevederi din Legea nr. 19/2000 personalul ce desfășoară activități in locurile de muncă de tipul celui ocupat de reclamant nu este menționat ca având locuri de muncă în condiții speciale de muncă.
În această situație trebuie avute in vedere atât Normele de aplicare a Legii nr. 19/2000. care prevăd la pct. 16 că nominalizarea persoanelor care lucrează în locuri de muncă în condiții deosebite, cu respectarea criteriilor prevăzute de H. G. nr. 261 / 2001 se face de către angajator în baza avizului acordat de ITM, cât și faptul că, în conformitate cu prevederile art.2 alin.(2) Hotărârea Guvernului nr. 261/2001 privind criteriile si metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite se face cu respectarea dispozițiilor art.7 și/sau art.8. după caz. și cu îndeplinirea cumulativă a criteriilor prevăzute la alin.(l) lit. a) și b) sau alin.(l) lit.a) și c), respectiv prezența în mediul de muncă a noxelor profesionale fizice, răspunsul specific al organismului la . noxei profesionale și morbiditatea, exprimată prin boli profesionale înregistrate la locul de muncă în ultimii 15 ani.
În baza prevederilor art. 8 din H.G. nr. 261/2001unitatea pârâtă a parcurs întreaga metodologie prevăzută de acest act normativ, iar ITM Gorj a emis începând cu aprilie 2001 avizele pentru încadrarea în condiții deosebite a locurilor de muncă din cadrul unității SNLO, actualmente Societatea C. E. Oltenia S.A.
Prin urmare, încadrarea locului de muncă ocupat de reclamant s-a făcut in conformitate cu prevederile legale în vigoare la acea dată, și nu a fost o hotărâre arbitrară a conducerii unității.
Referitor la susținerile reclamantului pentru pretinse încălcări ale prevederilor Legii nr.226/2006 de către Societatea C. E. Oltenia S.A.. s-a arătat că acestea sunt neîntemeiate având în vedere că Legea nr. 226/2006 privind încadrarea unor locuri de munca în condiții speciale stabilește cadrul legal de încadrare a locurilor de munca prevăzute in Anexa nr. 1 la acest act normativ. Locurile de munca prevăzute in anexa 1 sunt cele din unitățile prevăzute în anexa 2 la același act normativ. Conform prevederilor Legii nr. 226/2006. se încadrează în condiții speciale locurile de muncă în care își desfășoară activitatea personalul de siguranța circulației, care îndeplinește funcția de mecanic de locomotivă și automotor, mecanic ajutor și mecanic instructor numai in cadru/ unităților menționate in Anexa nr. 2 la acest act normativ. Această prevedere nu poate fi extinsă pentru alte societăți care nu sunt menționate în Anexa nr. 2 la Legea nr. 226/2006.
Astfel, la data apariției Legii nr. 226/2006, locurile de muncă încadrate în condiții speciale figurau numai în cadrul societăților care se regăsesc în Anexa 2 la actul normativ, fosta SNLO neaflându-se menționată în această anexă.
În ceea ce privește afirmația reclamantului că Societatea C. E. Oltenia S.A. nu a respectat nici prevederile H.G. nr. 1025/2003 privind metodologia si criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de munca in condiții speciale, s-a arătat că și acestea sunt neîntemeiate întrucât atâta timp cât în urma aplicării prevederilor legale in vigoare a fost emis un aviz pentru condiții deosebite, este evident că pentru aceleași locuri de muncă și, în baza acelorași determinări de noxe, nu putea fi emis un alt aviz.
Reclamantul C. I. a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a precizat că în privința capătului de la punctul 2 din cerere înțelege să solicite obligarea pârâtei să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă până la data de 01.01.2011, respectiv în REVISAL după această dată, precum și obligarea acesteia să-i elibereze o adeverință privind condițiile speciale de muncă.
A solicitat respingerea excepțiilor invocate, susținând cu privire la excepția tardivității că decăderea este acea sancțiune procedurală ce constă în pierderea dreptului de a exercita o cale de atac sau de a îndeplini orice alt act de procedură dacă nu a fost respectat termenul imperativ prevăzut de lege, vizând așadar pierderea unui drept procedural prevăzut în termenul legal peremptoriu. Sancțiunea menționată de pârâtă este o sancțiune procedurală, ce vizează un act de procedură și nu promovarea unei acțiuni în justiție.
Cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune, a arătat că a solicitat să se constate faptul că în intervalul menționat activitatea pe care a desfășurat-o este în condiții speciale de muncă, acțiunea fiind astfel imprescriptibilă. Pe fond a susținut în esență că pârâta nu a respectat procedura prevăzută de HG nr.1025/2003 în vederea încadrării acestor locuri de muncă în categoria celor care beneficiază de condiții speciale.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a solicitat admiterea probei cu înscrisuri și expertiza de specialitate. În contraprobă, pârâta a solicitat admiterea probei cu înscrisuri.
Instanța a încuviințat și administrat pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, dispunând respingerea probei cu expertiza de specialitate solicitată de reclamant.
Față de prevederile art.248 Cod procedură civilă, instanța va analiza cu precădere excepțiile invocate de pârâtă, respectiv excepția tardivității și excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Tribunalul constată că în motivarea ambelor excepții se invocă încălcarea prevederilor art.268 alin.2 din Codul muncii, conform cărora dreptul de a formula o cerere pentru soluționarea unui conflict de muncă privind alte situații, decât cele prevăzute la alin.1 al art.268, se exercită în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului, termen care operează și în cazul de față întrucât de la momentul nașterii dreptului material al acțiune al reclamantului au trecut mai mult de 3 ani.
Prescripția extinctivă este o sancțiune ce are ca efect stingerea dreptului la acțiune în sens material neexercitat în termenul prevăzut de lege, iar decăderea constă în stingerea dreptului subiectiv, prin neexercitarea lui înăuntrul termenului stabilit de lege sau de părți.
Termenul de 3 ani, prevăzut de art.268 alin.2 din Codul muncii este un termen de prescripție, susceptibil de suspendare si întrerupere, ca de altfel toate termenele prevăzute de art.268 din Codul muncii. Aceasta rezultă chiar din textul articolului, care face referire la termenele în care pot fi formulate ,,cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă”, deci termenele in care se poate sesiza instanța, exercita dreptul la acțiune. Chiar în textul alin.1 se face referire la dreptul la acțiune, iar prevederea de la alineatul 2, conform căreia termenul de 3 ani curge de la data nașterii dreptului, nu trebuie analizată făcându-se abstracție de restul prevederilor articolului. Prin urmare, nu se poate reține excepția tardivității cererii, în speță nefiind vorba de un termen de decădere ci de un termen de prescripție.
În ceea ce privește prescripția dreptului material la acțiune, instanța constată că pretențiile reclamantului vizează perioada 01.04.2001-până în prezent, așadar o perioadă cu mult peste 3 ani. Referitor la momentul începerii cursului de prescripție, instanța amintește prevederile art.281 din codul muncii conform cărora pe data de 1 ianuarie 2011 se abrogă dispozițiile decretului nr.92/1976 privind carnetul de muncă.
Potrivit art.279 alineat 3 din codul muncii angajatorii care păstrează și completează carnetele de muncă le vor elibera titularilor în mod eșalonat, până la data de 30 iunie 2011, pe bază de proces verbal de predare-primire. Data predării carnetului de muncă va fi avută în vedere și de către instanță ca reprezentând momentul începerii cursului de prescripție, având în vedere că, fiind în posesia carnetului de muncă, reclamantul nu mai poate invoca faptul că nu a avut cunoștință de mențiunile efectuate în conținutul acestuia în privința condițiilor de muncă în care și-a desfășurat activitatea.
În speță, carnetul de muncă a fost predat reclamantului la data de 30.06.2011, așa cum rezultă din procesul verbal de predare primire înregistrat sub nr.3270 din 11.07.2011. Raportat la data formulării acțiunii-09.01.2015, dreptul la acțiune este prescris pentru perioada 01.04._12.
Prin urmare, instanța va respinge excepția tardivității și va admite excepția prescripției dreptului la acțiune privind pretențiile aferente perioadei 01.04.2005 – 08.01.2012 cu consecința respingerii acțiunii pentru această perioadă ca fiind prescris dreptul la acțiune.
Pe fondul cauzei, cu privire la pretențiile aferente perioadei 09.01.2012 și până în prezent, instanța constată următoarele:
Reclamantul C. I. a solicitat să se constate că activitatea pe care a desfășurat-o în cadrul societății pârâte în perioada 01.04.2001 până în prezent se încadrează în condiții speciale de muncă în procent de 100% și să se dispună obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverințe în acest sens,susținând în esență că în condițiile în care în perioada 01.01._01 a beneficiat de grupa I-a de munca in procent de 100%, este îndreptățit la acordarea condițiilor speciale de muncă ulterior acestei date.
Potrivit art. 20 alineatul 1din Legea nr.19/2000, locurile de munca in condiții speciale sunt cele din:
a) unitatile miniere, pentru personalul care isi desfasoara activitatea in subteran cel putin 50% din timpul normal de munca in luna respectiva;
b) activitatile de cercetare, explorare, exploatare sau prelucrare a materiilor prime nucleare, zonele I si II de expunere la radiatii;
c) aviatia civila, pentru personalul navigant prevazut in anexa nr. 1;
d) activitatea artistica desfasurata in profesiile prevazute in anexa nr. 2.
Conform alineatului 2, alte locuri de munca in condiții speciale decât cele prevazute la alin. (1) pot fi stabilite numai prin lege.
În alineatul 3 se prevede că metodologia si criteriile de încadrare a persoanelor in locuri de munca in condiții speciale se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.
Se observă astfel că personalul care își desfășoară activitatea în locuri de muncă de tipul celui ocupat de reclamant nu este menționat ca având locuri de muncă în condiții speciale de muncă.
Pe de altă parte, conform art.1 din legea nr.226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale:
“(1) Începând cu data de 1 aprilie 2001, sunt încadrate în condiții speciale locurile de muncă în care se desfășoară activitățile prevăzute în anexa nr. 1.
(2) Locurile de muncă prevăzute la alin. (1) sunt cele din unitățile prevăzute în anexa nr. 2, care au obținut avizul pentru îndeplinirea procedurilor și criteriilor de încadrare în condiții speciale, în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 1.025/2003 privind metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale, cu modificările și completările ulterioare...”.
În cazul de față, unitatea în cadrul căreia își desfășoară activitatea reclamantul nu a fost nominalizată în anexa nr.2 la Legea nr.226/2006, neputându-se astfel adăuga la lege, prin considerarea și a altor unități, altele decât cele menționate în anexa 2, ca fiind unități care au obținut avizul pentru îndeplinirea procedurilor și criteriilor de încadrare în condiții speciale, în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 1.025/2003 privind metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale. Pe de altă parte, tribunalul constată că potrivit art.19 alin. 1 din Legea nr.19/2000, locurile de muncă în condiții deosebite reprezintă acele locuri care, în mod permanent sau în anumite perioade, pot afecta esențial capacitatea de muncă a asiguraților datorita gradului mare de expunere la risc.
A.. 2 al art.19 din Legea nr. 19/2000 prevedea că stabilirea criteriilor si a metodologiei de încadrare a locurilor de munca în condiții deosebite se face prin hotărâre a Guvernului, pe baza propunerii comune a Ministerului muncii, Solidarității Sociale si Familiei si a Ministerului Sănătății.
Prin H.G. nr.261/2001 s-au stabilit criteriile si metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite. La art.3 alin.1 s-a prevăzut că încadrarea locurilor de munca în condiții deosebite se face in cadrul unei metodologii, alcătuită dintr-o succesiune recomandată de operațiuni specifice, ce constau în: nominalizarea în vederea încadrării locurilor de muncă în condiții deosebite și stabilirea criteriilor aplicabile pentru această încadrare, care se face de angajator împreună cu sindicatele reprezentative sau reprezentanții salariaților; expertizarea locurilor de muncă din punct de vedere al protecției muncii; efectuarea determinărilor de noxe profesionale, în conformitate cu prevederile art.4 alin.(1), buletinele de determinări având menționate următoarele date: unitatea, secția, atelierul, locul de muncă, noxa profesională, valoarea măsurată, valoarea limită admisă, metodele de măsurare; alcătuirea listei bolilor profesionale înregistrate sau a listei cuprinzând efectuarea controlului medical pentru personalul care lucrează în locuri de muncă în condiții deosebite, pentru determinarea răspunsului specific al organismului de către Ministerul Sănătății și Familiei; stabilirea măsurilor tehnice, sanitare și organizatorice de protecție a muncii corespunzător condițiilor de muncă și factorilor de mediu specifici locului de muncă; obținerea avizului Inspectoratului Teritorial de Muncă, în conformitate cu art.4; stabilirea locurilor de muncă în condiții deosebite, conform art.19 alin.4 din Legea nr.19/2000.
Conform art.5 din același act normativ, angajatorul era obligat să depună la casele teritoriale de pensii, la definitivarea contractului colectiv de muncă, avizul inspectoratului teritorial de muncă prin care se dovedește încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite și lista cuprinzând categoriile profesionale care lucrează în aceste locuri de muncă.
La art.10 din H.G. 261/2001 s-a prevăzut că "încadrarea tuturor categoriilor de salariați în locurile de muncă în condiții deosebite se face numai în cazul în care activitatea lor se desfășoară efectiv în aceste locuri de muncă potrivit programului normal de lucru".
Art.12 din H.G. nr. 261/2001 stabilea că perioadele în care un salariat lucrează permanent în locuri de muncă în condiții deosebite se stabilesc prin decizie a angajatorului care reglementează atribuțiile de serviciu ce revin fiecărui salariat conform sarcinii specifice, în raport cu funcția îndeplinită și potrivit programului de lucru din perioada în discuție, cum impune art.10.Așadar, obținerea avizului Inspectoratului Teritorial de Muncă era o condiție obligatorie pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite.
În baza prevederilor legale mai sus menționate, societatea pârâtă a obținut avizul ITM și a încadrat în mod succesiv în condiții deosebite de muncă locurile de muncă din cadrul unităților nominalizate, printre acestea fiind inclusiv unitatea în cadrul căruia își desfășoară efectiv activitatea reclamantul din cauza de față. Sunt de menționat în acest sens avizele pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite, respectiv listele cu locurile de muncă în condiții deosebite și categoriile profesionale care lucrează în aceste locuri de muncă de la filele 21-86 din dosar.
Locul de muncă al reclamantului fiind încadrat astfel, în mod legal, în condiții deosebite de muncă nu mai poate fi încadrat și în condiții speciale de muncă, în caz contrar fiind încălcate dispozițiile legale enunțate mai sus, care prevăd condițiile în care locurile de muncă pot fi încadrate în condiții speciale sau deosebite de muncă.
Încadrarea locului de muncă al reclamantului în condiții deosebite de muncă este evidențiată inclusiv în contractele individuale de muncă și actele adiționale la acestea. Astfel, în contractul individual de muncă nr.212 din 01.01.2002(fila 85 din dosar) se menționează condițiile de lucru ca fiind în grupa a II-a de muncă. Ulterior, prin actele adiționale nr.179 din 01.03.2004, nr.179 din 01.04.2005, nr.258 din 01.04.2005, nr.8100 din 01.04.2007, nr.6824 din 01.04.2008, nr._ din 01.04.2009, nr.542 din 18.03.2010, contractul individual de muncă nr._ din 31.05.2012, actul adițional nr.2 din 01.09.2012, actul adițional nr.3 din 19.02.2013(filele 86-110 din dosar) se menționează condițiile de muncă în care își desfășoară activitatea reclamantul ca fiind condiții deosebite de muncă, toate aceste contracte individuale de muncă și acte adiționale fiind semnate de către reclamant.
Cât privește susținerea reclamantului în sensul existenței unei discriminări între el și alți angajați, este de reținut că nu orice diferență de tratament semnifică discriminare; pentru a fi reținut tratamentul diferențiat, injust, este necesar să se stabilească că persoanele aflate în situații analoage sau comparabile, în materie, beneficiază de un tratament preferențial, iar dacă o asemenea distincție între situații analoage sau comparabile există, ea să nu-și găsească nici o justificare obiectivă sau rezonabilă (art. 1, al. 3 din O.G. nr. 137/2000). În mod evident, exercitarea unor drepturi se referă la modul de aplicare a unor dispoziții legale care instituie acele drepturi, iar nu la examinarea soluțiilor legislative alese de către legiuitor. În afara legii, nu putem vorbi de discriminare, în sensul O.G. 137/2000 cu modificările și completările ulterioare.
Curtea Constituțională în acord cu practica Curți Europene a Drepturilor Omului, a statuat că principiul egalității în drepturi și al discriminării se aplică doar situaților egale ori analoage. Tratamentul juridic diferențiat instituit în temeiul unor situații obiective diferite nu constituie privilegii ori discriminări, iar principiul egalității nu semnifică uniformitate (deciziile Curții Constituționale nr. 168/1988, 294/2001).
Ori, încadrarea activităților în condiții speciale sau deosebite de muncă se face potrivit reglementărilor legale mai sus enunțate, după o analiză atentă a condițiilor concrete de muncă, ținând cont totodată de activitățile specificate de legiuitor ca fiind încadrabile în astfel de condiții de muncă.
Prin urmare, nu există nici o justificare pentru ca activitatea desfășurată de reclamant să fie încadrată în locuri de muncă în condiții speciale, astfel că se va respinge cererea cu privire la pretențiile aferente perioadei 09.01.2012-în prezent, ca neîntemeiată. Consecință a respingerii acestui capăt de cerere se va respinge și cererea reclamantului privind eliberarea unei adeverințe privind condițiile speciale de muncă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția tardivității cererii invocată de pârâta Societatea C. E. Oltenia SA.
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă pentru perioada 01.04._12 și, în consecință, respinge ca inadmisibilă acțiunea pentru această perioadă.
Respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată C. I. CNP_, domiciliat în comuna B., ., în contradictoriu cu pârâta Societatea C. E. Oltenia SA,cu sediul în Tg-J., ., nr.5, jud. Gorj pentru perioada începând cu data de 9 ianuarie 2012.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul Gorj.
Pronunțată în ședința publică din 23.04.2015, la Tribunalul Gorj.
Președinte, L. R. | Asistent judiciar, I. R. G. | Asistent judiciar, D. C. P. |
Grefier, R. R. |
LR/8 mai 2015
4 ex.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
