Contestaţie decizie de sancţionare. Sentința nr. 4291/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4291/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 28-10-2015 în dosarul nr. 4291/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentința nr.4291
Ședința publică din data de 28 octombrie 2015
Completul constituit din:
Președinte N. C. B.
Asistent judiciar D. C. P.
Asistent judiciar L. G.
Grefier M. E.
Pe rol fiind pronunțarea în cauza privind pe reclamanta P. C. V. și pârâtul S. Județean de Ambulanță Gorj, având ca obiect ,,contestație decizie de sancționare disciplinară,,.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită, din ziua dezbaterilor.
Cauza a fost dezbătută în fond la data de 15.10.2015, când cei prezenți au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi, iar instanța, la cererea apărătorului reclamantei pentru a formula concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 22.10.2015, iar, apoi, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 28.10.2015.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Secției de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a Tribunalului Gorj la data de 02.12.2014, sub nr._, reclamanta P. C. V. a chemat în judecată pârâtul S. Județean de Ambulanță Gorj, solicitând anularea dispoziției nr.115 din data de 03.11.2014 și restituirea sumelor reținute în temeiul acesteia.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că dispoziția atacată este lovită de nulitate absolută pentru încălcarea dispozițiilor art. 252 alin 2, care precizează ca:"Sub sancțiunea nulității absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu;[...](a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;; b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat; c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condițiile prevăzute la art.251 alin. (3), nu a fost efectuată cercetarea; d) temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică; e) termenul în care sancțiunea poate fi contestată f) instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată(...),,.
A susținut că nu au fost amintite apărările formulate, după cum se poate observa din lecturarea dispoziției, iar în ceea ce privește argumentele pentru care acestea au fost înlăturate, nici nu mai intră în discuție din moment ce nu a existat cel puțin interesul de a menționa și verifica cele susținute în apărare, în condițiile în care a formulat apărări atât scris cât și verbal și a explicat punctual că nu a făcut altceva decât să respecte dispozițiile legale în vigoare, culpa neaparținându-i în ceea ce privește tergiversarea.
Legiuitorul a înțeles să instituie sancțiunea nulității absolute cu privire la lipsa motivelor pentru care au fost înlăturate apărările tocmai ca o garanție a salariatului că apărările și explicațiile date de acesta în justificarea atitudinii imputabile au fost analizate, verificate și avute în vedere de către angajator, iar decizia/dispoziția de sancționare nu este luată arbitrar. Ca urmare, față de dispozițiile imperative ale textului de lege, decizia de sancționare trebuie sa cuprindă chiar în conținut, toate elementele prevăzute de lege si trebuie să îndeplinească toate condițiile de formă. In aceste condiții, nu s-ar putea completa dispoziția de sancționare cu alte înscrisuri, întrucât nulitatea prevăzuta da art. 252 alin. 2 din Codul muncii are caracterul unei nulități exprese, fiind prevăzută anume de lege. În cazul nulității exprese, legea instituie o prezumție ,,juris tantum", de vătămare, astfel încât beneficiarul prezumției nu trebuie să dovedească faptul vătămării, ci doar neobservarea formelor legale. Caracterul normei legale este imperativ, iar încălcarea atrage indubitabil sancțiunea nulității absolute. Fiind vorba de o nulitate absolută, pentru nerespectarea cerințelor de forma „ad validitatem", nu poate fi acoperită prin confirmare. S-a considerat că instituirea acestor obligații de ordin formal in sarcina angajatorului reflectă expresia principiului statului social si al dreptății instituit prin disp. art. 1 alin. 3 din Constituția României. Acest principiu se oglindește și în dispozițiile art. 8 din Codul muncii, potrivit cărora relațiile de muncă se bazează pe principiul consensualității si al bunei credințe, iar pentru buna desfășurare a relațiilor de muncă, participanții la raporturile de munca se vor informa si consulta reciproc, in condițiile legii și ale contractelor colective de munca. De altfel, prin Decizia nr.383/2005, Curtea Constituționala a statuat că obligația angajatorului de a inscrie, sub sancțiunea nulității absolute, anumite date în decizia de sancționare disciplinară nu are nicio legătură cu dreptul oricărei persoane de acces liber la o activitate economica, la libera inițiativa si de exercitare a acestora. A mai statuat Curtea Constituționala că dreptul la un proces echitabil se realizează prin posibilitatea asigurata pentru toate părțile procesului de a se folosi de toate regulile si garanțiile procesuale in vederea apărării intereselor lor legitime, ceea ce nu are nicio legătura cu cerințele privind forma si conținutul actelor de dispoziție ale angajatorului. S-a considerat ca in situația in care angajatorul apreciază ca fapta săvârșita de salariat este de o gravitate sporita, tocmai acest aspect trebuie sa atragă din partea angajatorului o atenție sporita asupra inserării in cuprinsul deciziei de sancționare a tuturor mențiunilor formale așa cum prevăzute de art. 252 alin. 2 din Codul muncii.
S-a mai arătat că nu au fost respectate dispozițiile textului invocat mai sus nici cu privire la descrierea faptei. Se descrie de fapt o stare existentă înainte de a intra în tura de zi, respectiv înainte de ora 8,00, după care se înșiruie o . norme care se referă la cu totul altceva, respectiv la activitatea medicului coordonator, fără a se arăta la modul concret în ce a constat fapta săvârșită de mine și considerată ca fiind abatere disciplinară, raportat punctual la normele legale pe care le-ar fi încălcat.
In ceea ce privește temeiul de drept, la art.1 din dispoziție se menționează ca și temei de drept: "art.10, art. 12 pct. 4 anexa 1 din OMS 1091/2006, art. 92 din Legea nr.95/2006, art. 19, art. 20 din OMS 2021/2008, fișa postului pct. 5-relații, pct. 4, pct. 5, pct. 14 lit. B nici lit. a", dar textele indicate ca fiind încălcate se referă la cu totul altceva, decât la situația data. Astfel, art. 10 din O.M.S. 1091/2006 prevede ca :.,, Organizarea unui transfer interclinic al unui pacient critic către un spital regional sau județean se face, după caz, în colaborare cu serviciile de ambulanță județene și al municipiului București, serviciile mobile de urgență, reanimare și descarcerare (SMURD) și/sau cu echipajele de transport neonatal sau alte servicii de transport sanitar, abilitate prin lege, care dețin competențele necesare pentru efectuarea acestuia, iar art.12 din același act normativ prevede ca „In cazul pacienților critici care necesită intervenție de urgență cu scopul salvării vieții la un spital județean sau regional, medicul din spitalul care solicită transferul are dreptul de a solicita echipajul aerian de salvare sau, după caz, un echipaj mobil de terapie intensivă, un echipaj de transfer neonatal ori un echipaj de urgență, fără obținerea acordului în prealabil al spitalului care urmează să primească pacientul respectiv, cu condiția informării în cel mai scurt timp posibil a medicilor din spitalul primitor".
În ceea ce privește punctul 4 din anexa nr.1 indicat tot ca temei de drept, s-a aratat ca anexa indicată are cel puțin 5 puncte 4, iar in lipsa specificării capitolului, este aproape imposibil de identificat la care punct 4 se face referire în dispoziția atacată ca fiind temei de drept al sancțiunii.
Art.92 din Legea nr. 95/2006 (republicată, modificată și completată are mai multe alienate, respectiv 3 și, ca atare, se poate doar banui ca ar fi vorba de alin. 3, însă acest alineat se referă la asistența medicală de urgență în prespital, or in speta este vorba de transfer interclinic.
În ceea ce privește Ordinul 2021/2008, acesta are 11 anexe, care fac parte integrantă din actul normativ și cel puțin 2 dintre aceste anexe, respectiv anexa I și anexa II au articolele 19 și 20. In ceea ce privește fișa postului, de asemenea, aceasta are 2 puncte 4, două puncte 5, două puncte 14, unele la la atribuții generale, iar celelalte la atribuții speciale. Mai mult decât atât, se indică înscrisuri/acte de care nu are cunoștință ca i-au fost comunicate/prezentate niciodată, respectiv adresa nr.6655/07-10-2014, raportul DSP Gorj înregistrat sub nr.6558/01.10.2014, procesul verbal de constatare nr. 7202/30.10.2014.
Față de indicarea în mod generic și/sau incompletă a textelor astfel încât să se creeze confuzii atât între norme, cât și și între sarcini/atribuții, dispoziția nu este întemeiată în drept. Se invocă la modul general Regulamentul intern al S.A.J Gorj și Regulamentul de Organizare și Funcționare al Serviciului Județean de Ambulanță Gorj, protocoalele în vigoare, fără a se preciza care anume norme din acestea au fost încălcate.
De asemenea, a precizat reclamanta, au fost încălcate și dispozițiile art.252 alin 1 din Legea nr, 53/2003, republicată, modificată și completată, care pevad ca."(1) Angajatorul dispune aplicarea sancțiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei." În speța de față, termenul de 30 de zile se calculează de la data la care s-a dispus efectuarea anchetei interne (și s-a și realizat), respectiv 26.09.2014, acesta fiind momentul la care angajatorul a luat cunoștința despre așa zisa săvârșire a abaterii disciplinare și de la care începe să curgă termenul de 30 de zile prevăzut la art. 252 alin.(1) din Codul muncii, republicat. Aceasta este data la care nota/procesul-verbal de sesizare/raportul de informare/referatul de prezentare a situației a fost înregistrat in registrul general al angajatorului si a dobândit data certa. Cercetarea disciplinara trebuia sa se efectueze in interiorul celor 30 de zile calendaristice în care trebuia să se emită și decizia de sancționare. Data luării la cunoștința despre săvârșirea abaterii disciplinare în sensul prevederilor art.252 alin. (1) din Codul muncii, republicat este data la care nota/referatul/procesul-verbal de sesizare primește data certa prin înregistrarea in registrul general al angajatorului. In speța de față a fost întocmit și un raport al DSP la data de 01.10.2014 (termenul fiind depășit, chiar și luând ca moment de început al termenului această dată), raport menționat în chiar cuprinsul dispoziției de sancționare, însă, ancheta internă desfășurată la data de 26.09.2014 este momentul de la care curge termenul de 30 de zile. In alt raționament, ar însemna că astfel de anchete nu au niciun efect juridic, creându-se o stare de insecuritate, în sensul că salariatul ar putea fi supus mai multor anchete/cercetări/verificări pentru aceeași faptă și sancționat în mod arbitrar de mai multe ori. Dispoziția de sancționare a fost emisă la 03.11.2014, termenul de 30 de zile fiind astfel depășit.
Pe fondul cauzei a solicitat să se constate că dispoziția este netemeinică, deoarece evenimentele zilei de 24.09.2014, în legătură cu transferul pacientei, s-au derulat, în realitate, dupa cum urmeaza: a intrat în serviciu la ora 8,00; în jurul orei 8,15 a fost apelată pe telefonul de serviciu din dispeceratul Inspectoratului pentru Situații de Urgență (dispeceratul integrat) de către dispecerul C. O. pentru a efectua transferul unei gravide de la Spitalul Bumbești J. la Spitalul de Urgență Județean nr. 1 C.. Cu această ocazie, dispecerul C. O. i-a comunicat să-și aleagă oricare din echipajele de categorie B2 cu care sa efectueze cursa, întrucât ea era repartizată pe o ambulanță de categorie C2 cu un anumit echipaj, iar efectuarea transferului cu un alt echipaj pe o ambulanță de categorie inferioară presupunea nominalizarea acestuia. Ca atare, a solicitat dispecerului detalii despre pacienta gravidă, dar și sa-i delege un echipaj cu care sa efectuez transferul, sa-i treacă datele fisei de solicitare si sa-i trimită prin fax cererea de transfer cu cele mai sus menționate, conform reglementărilor în vigoare. Mai mult decât atât, era repartizată pe o ambulanța de tip C2, iar plecarea cu un echipaj de tip B presupunea declasificarea sa, declasificare ce se realizează de directorul medical, și nu de către dispecer. Chiar și așa, a fost de acord să efectueze transferul, dar conform normelor indicate prin chiar dispoziția de sancționare trebuia ca echipajul să fie nominalizat expres.
După această discuție a primit pe fax cererea de transfer, însă aceasta era total ilizibilă, fiind înnegrită, cerere pe care i-a arătat-o doamnei asistente D. C., în speranța că vor reuși împreună să descifreze scrisul și cum nu se înțelegea nimic, a telefonat imediat dispecerei pentru retransmiterea de urgența a cererii. A reprimit cererea după aproximativ 5 minute de la momentul discuției telefonice și a observat că, deși solicitase expres, pe cerere nu era desemnat niciunul dintre cele 5 echipaje B2 din tura respectivă. Din cerere a observat că nu era vorba de un simplu transfer, așa cum i se comunicase telefonic, ci era vorba de o pacientă gravidă în travaliu. Ca urmare, a luat imediat legătura cu dispecerul și i-a reproșat faptul că, pe de o parte, nu i-a desemnat echipajul și pierde timp, iar pe de altă parte (având în vedere diagnosticul și medicația prescrisa) a solicitat să efectueze transferul cu ambulanța pe care era repartizată de categorie C2, întrucât, fiind vorba de o pacientă gravidă în travaliu, puteau apărea pe timpul transportului complicații, iar ambulanțele de categorie B2 nu sunt prevăzute cu dotări pentru astfel de situații, or obligația sa era să se asigure că poate transporta pacienta în cele mai optime condiții. De asemenea, având în vedere că prin efectuarea transferului cu o ambulanță de tip B2 i se declasifica echipajul din care făcea parte a solicitat ca echipajul să fie desemnat de către medicul coordonator, astfel cum era obligatoriu conform reglementărilor, însă i s-a comunicat de către dispeceră că va lua legătura cu medicul coordonator și o va contacta. A fost apelată după alte 5 minute de dr. P. J., cu care a avut o discuție și căreia i-a explicat că nu este un simplu transfer, că față de diagnosticul și medicația prescrisă pentru pacientă este de preferat să se efectueze transferul cu ambulanța de tip C2, dar că dacă dumneaei ca medic coordonator dispune să plece cu o ambulanță de tip B2 nu se opune, doar să-i desemneze echipajul. Medicul coordonator P. J. în discuția telefonică i-a comunicat că-i va transmite cererea cu datele exacte, cu nominalizarea echipajului cu care să efectueze transferul care va fi echipajul C2, însă întrucât timpul trecea și tot aștepta cererea ca să efectueze transferul a telefonat, iar medicul coordonator spunându-i că va comunica cererea imediat. Ulterior acestei ultime discuții s-a primit pe fax o cerere de transfer a pacientei, fisa sa de solicitare era completata deja, neavând decât sa treacă echipajul si orele de plecare, dar a observat ca echipajul delegat pentru transfer pe cerere era Dr.Motea F., As.med. D. C., Amb.I. Aristica cu echipajul C2, nicidecum ea. A precizat că a prezentat pe scurt evenimentele, astfel cum s-au derulat la momentele respective, ca in niciun caz nu a refuzat sau tergiversat transferul pacientei, ci, dimpotrivă, însă cum este normal și firesc trebuia să se asigure că poate efectua acest transfer în cele mai optime condiții pentru pacienta gravidă având în vedere diagnosticul. Era foarte simplu și foarte rapid ca medicul coordonator să-i delege un echipaj (ceea ce trebuia să facă de la bun început, având în vedere procedurile și reglementările în vigoare), oricare ar fi fost acesta, de categorie B2 sau C2, pentru că, fața de regulamentele și procedurile noastre, nu putea să aleagă un echipaj, mai ales un alt echipaj decât cel în care era repartizată la . evident că, în orice situație, dacă accepta să plece cu un echipaj ar fi fost sancționată pentru nerespectarea procedurii sus citată, dacă a solicitat că cererea să-i fie transmisă conform regulamentului, ghidului și procedurilor s-au produs disfuncționalități în comunicarea la nivelul dispeceratului și tot ea a fost sancționată. De altfel din cererile de solicitare pe care le-a primit rezultă ca ora primei cereri, ora 7,33 (moment la care eu nu era de serviciu), iar primirea de către ea la ora 8,36. Se poate observa că din această cerere că susținerea sa este veridică în sensul că nu este nominalizat echipajul pe cererea comunicată, nici tipul de echipaj (B2 sau C2). Următoarea cerere primită este cea de la ora 8,47, însă există o mențiune a medicului coordonator cu o altă oră de plecare respectiv ora 9,06-9,08, la ora noua începând tura și colega sa medicul care a și efectuat transferul, Motea F.. La ora primirii cererii cu desemnarea echipajului format din medic Motea F., As. D. C. și. I. A., respectiv 8,47, dr. Motea F. nici nu se afla la serviciu. Astfel așa zisă tergiversare a durat 11 minute, între 8,36-8,47, timp în care a insistat sa i se numească un echipaj cu care să plece, lipsa acestei nominalizări, neputându-i fi imputată, întrucât atribuția revenea medicului coordonator. In acest timp ar fi putut fără probleme să se deplaseze la Spitalul Orășenesc Bumbești J., dacă ar fi primit o cerere ca cea în care era prevăzută dr. Motea F.), în condițiile în care ambulanta trebuia sa fi fost deja la ora 8,00 la Spitalul Bumbești J., astfel cum rezultă din chiar cererea trimisa de dr. D., adică ambulanta trebuia sa fie plecata din S AJ Gorj înainte de ., dar se pare că nu a interesat pe nimeni de ce ambulanța nu a ajuns la ora 8,00 la Spitalul Orășenesc Bumbești J., astfel cum s-a solicitat de către medicul D., nu a interesat că pacienta era în realitate o persoană cu sarcină gemelară, care pierduse lichid și necesita o ambulanță tip C (așa cum a solicitat și a insistat să i se nominalizeze), nu a interesat că avea imperioasă nevoie să poată ține legătura cu medicul specialist pe parcursul transportului, având în vedere că eu nu are specializare în obstetrică ginecologie. Mai mult decât atât, proasta gestionare a situației de la nivelul dispeceratului este dovedită și prin aceea că la momentul respectiv era singurul medic de serviciu și dacă pleca cu o ambulanță de tip B, ambulanta de tip C nu mai putea fi utilizată, întrucât aceasta nu poate interveni fără medic, însă chiar și așa a fost de acord să plece și cu o ambulanță de tip B, a insistat doar să i se numească echipajul cu care trebuia să efectueze transportul și a afirmat că nu-și asumă răspunderea pentru declasificare, cu atât mai mult cu cât din informațiile pe care le avea pacienta avea nevoie de o ambulanță tip C (luând în considerare dotările din acest tip de ambulanță și starea pacientei).
S-a mai arătat că dispoziția de sancționare se menționează că „la ora 7,36 prin apelul de urgență 112 a fost primit un telefon de la Spitalul Orășenesc Bumbești J.-dr. D., care anunța că va avea un transfer de efectuat la Spitalul nr. 1 C., unde va trimite o gravidă la termen, convorbirea a fost efectuată cu dispecerul de serviciu I. A.. La un interval de 2-3 minute medicul coordonator dr. V. D. M. a luat legătura cu dr D. pe telefonul de pe care sunase și i-a solicitat să precizeze dacă este urgență majora în vederea trimiterii unui echipaj. I-a solicitat de asemenea să trimită cererea de efectuare a transferului în care să specifice tipul echipajului care va efectua transferul și că va solicita o ambulanța de tip C cu medic" Astfel, se confirmă ca era necesară o Ambulanță de tip C2 (cu medic), dar pe cerere nu se regăsește înscris tipul ambulanței solicitat de medicul coordonator din tura anterioara.
Pe de altă parte, în dispoziție se indică art.92 din Legea nr. 95/2006. Față de textul de lege indicat, ambulanța trebuia deja să fie plecată la momentul la care a intrat în tură, respectiv ora 8,00, întrucât timpii de sosire la locul intervenției sunt de maxim 20 de minute (luând în considerare zonele rurale). In același sens se indică art. 11 anexa 2 din OMS 2021/2008 care se referă la medicul coordonator. Ca urmare, la ora la care a intrat în serviciu, respectiv ora 8,00 ambulanța trebuia să fie deja la Spitalul Orășenesc Bumbești J.. Se arată apoi în dispoziția de sancționare că ar fi început „tergiversarea plecării la caz, invocându-se diferite motive, cum ar fi lipsa secției unde trebuie trimisă pacienta, numărul de telefon al doctorului cu care s-a luat legătura, echipajul și tipul ambulanței care trebuia să meargă în cursă". Din fișa pe care a primit-o rezultă fără dubiu că nu era nominalizat nici echipajul, nici tipul ambulanței cu care urma să efectueze transferul, aceasta fiind o sarcină a medicului coordonator și nu a sa, conform tocmai actelor normative menționate de către intimată nu putea să aleagă un echipaj ca pe propria proprietate, întrucât obligațiile sale sunt expres prevăzute de actele normative și ceea ce a solicitat în mod expres a fost nominalizarea acestui echipaj, în acest sens face dovada registrul în care se înscriu delegațiile. Daca ar fi tergiversat sau refuzat transferul în acest registru trebuiau înscrise delegațiile pe numele sau și ale celorlalți membrii ai echipajului, cu mențiunea anulat (și motivul pentru care au fost anulate) și eliberate alte delegații, cu numele celor care au efectuat transferul. Mai mult decât atât, și în registrul solicitărilor trebuiau înscrise aceleași mențiuni, înscrisă fișa inițială, anulată fișa inițială cumotivul pentru care a fost anulată și eliberată o nouă fișă, cu alt număr. Or, astfel cum se poate observa cele două fișe de solicitări poartă același număr, cea de-a doua fiind completată peste prima. De altfel chiar textul normativ permite ca: „ i) echipajul care efectuează transferul are dreptul de a recomanda și de a utiliza mijlocul de transfer cel mai adecvat cazului respectiv, de comun acord cu medicul din unitatea sanitară care solicită transferul" sau „ j) șeful echipajului de urgență desemnat să efectueze transferul are dreptul de a refuza efectuarea transferului în cazul în care dotarea ambulanței sau competența echipajului nu permite îngrijirile corespunzătoare pe durata transportului, caz în care va solicita medicului coordonator din dispeceratul medical sau responsabilului din serviciul din care face parte trimiterea unui mijloc de transport corespunzător, de aceste dispoziții a solicitat medicului coordonator, respectiv dispecerului numirea unui echipaj cu care să poată asigura transportul în funcție de starea pacientei. Este un comportament prevăzut de textul de lege, ori tocmai pentru că a respectat acest text în scopul asigurării pentru pacientă a celor mai bune condiții, a fost sancționată.
I se impută, de asemenea, că prin invocarea necompletării cererii ar fi birocratizat serviciul însă consideră că o asemenea mențiune este incalificabilă, de moment ce nu ea a stabilit protocoalele și procedura în astfel de cazuri, iar încălcarea acestor norme ar fi dus la sancționarea sa. Toată procedura este prevăzută prin ordine și nu are posibilitatea să interpreteze și să aplice după bunul plac aceste norme, ci doar să le respecte. A precizat că din comisia de cercetare disciplinară nu a făcut parte nici un medic, ci persoane care nu lucrează efectiv cu normele despre care se susține că le-ar fi încălcat, în comisia de cercetare disciplinară a fost doar un asistent care nu efectuează nici coordonare și nici nu lucrează cu aceeași legislație. Dovada în acest sens este tocmai confuzia gravă care se face între sarcinile/atribuțiile sale și cele ale medicului coordonator, întrucât în dispoziție se menționează norme care se referă strict la medicul coordonator și la asistența medicală de urgență în fază prespitalicească. Pe de o parte, nu era medic coordonator, iar pe de altă parte era vorba de un transfer interclinic, și din acest punct de vedere, procedura este grav viciată. Nu e lipsit de importanță faptul că a fost sancționată și contravențional de către D.S.P. prin procesul verbal nr. 219/02.10.2014 pentru „refuzul nejustificat de a pleca cu ambulanța". Ca atare, o dată sancționată pentru refuz, iar pentru aceeași situație este acum sancționată pentru tergiversare, în realitate se caută un țap ispășitor pentru disfuncționalitățile de la nivelul dispeceratului de la momentul respectiv și pentru ca medicul coordonator este mai „vocal" decât ea. Aceste „constatări" ale diferitelor comisii, nu fac altceva decât să dea eficiență principiului în dubio pro reo, întrucât este evident că nici până în prezent nu s-a lămurit care este fapta de care ar fi acuzată, refuzul sau tergiversarea.
Reclamanta a depus la dosar, în copie certificată pentru conformitate cu originalul: dispoziția nr.115 din 03.11.2014 emisă de S. de Ambulanță Gorj, adresa nr.1983 din 16.03.2015, cererea formulată de reclamantă la data de 18.02.2015, sesizări ale conducerii formulate de reclamantă la data de 29.08.2011, data de 18.08.2014, 31.10.2014, adresa nr.777/27.09.2011 emisa de pârât, cererea reclamantei nr.1316/04.11.2014, adresa nr.7636/14.11.2014 emisă de pârât, adresa nr.4831/P/2014 emisă de P. de pe lângă Judecătoria Târgu-J., ordonanța de clasare nr.4831/P/2014 din 08.05.2015 emisă de P. de pe lângă Judecătoria Târgu-J., referatul cu propunerea de clasare nr.4831/P/2014/05.05.2015, sentința nr.2434/10 aprilie 2015 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._/318/2014*.
Pârâtul S. Județean de Ambulanță Gorj a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică, nelegală și nefondată. In ceea ce priveste motivele de nulitate absoluta invocate de reclamanta, a precizat in dispoziția nr.115/03.11.2014 se face trimitere stricta la descrierea faptei, urmata de motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de către salariat si temeiul de drept. Invocarea faptului ca textele indicate se refera la cu totul altceva decât la situația data este falsa. Astfel, indicarea art.10 si art.12 din O.M.S. nr.1091/2006 privind aprobarea protocoalelor de transfer interclinic al pacientului critic a fost făcuta pentru înlăturarea refuzului de plecare in cursa sub motivul de invocare al competentei si al lipsei acordului in prealabil al spitalului care urmează sa primească pacientul, lipsa numelui doctorului sau secției unde trebuie internat pacientul. Din art.10 al OMS nr.1091/2006 reiese clar ca organizarea transferului interclinic se face, după caz, in colaborare cu serviciile de ambulanta județene si al municipiului București, serviciile mobile de reanimare si descarcerare(SMURD) si/sau echipajele de transport neonatal sau alte servicii de transport sanitar, abilitate prin lege, care dețin competentele necesare pentru efectuarea acestuia. Clasificarea echipajelor se face strict in funcție de competențele membrilor echipajului sau, după caz, ale șefului echipajului, art.1 din O.M.S. 1092/2006 privind stabilirea competențelor și atribuțiilor echipajelor publice de intervenție de diferite niveluri in faza prespitalicească. De asemenea, art.12 din OMS nr.l091/2006 prevede clar ca „în cazul pacienților critici care necesită intervenție de urgență cu scopul salvării vieții la un spital județean sau regional, medicul din spitalul care solicită transferul are dreptul de a solicita echipajul aerian de salvare sau, după caz, un echipaj mobil de terapie intensivă, un echipaj de transfer neonatal ori un echipaj de urgență, fără obținerea acordului în prealabil al spitalului care urmează să primească pacientul respectiv, cu condiția informării în cel mai scurt timp posibil a medicilor din spitalul primitor."" Rezultă ca, invocarea motivului ca in cererea de transfer nu apare numele medicului cu care s-a luat legătura, secția unde trebuie transportat pacientul nu are susținere legala.
De asemenea, invocarea faptului ca art.92 din Legea nr.95/2006 privind reforma in sănătate, se refera la asistența medicala de urgenta in prespital, in timp ce in speta este vorba de faza de transfer interclinic, este din nou falsa. Conform art.l pct.9 din OMS nr.1091/2006 privind aprobarea protocoalelor de transfer interclinic al pacientului critic, noțiunile folosite au următoarele semnificații: serviciul care efectuează transferul - serviciul care efectuează transferul cu mijloacele aflate in dotare și personal propriu sau serviciul care asigură personalul de transfer, utilizând mijloacele puse la dispoziție de un serviciu de urgență prespitalicească sau de o altă instituție, care deține mijloacele necesare; echipaj de urgență - echipaj de asistență medicală de urgență prespitalicească condus de un medic sau, după caz, de un asistent medical cu pregătire specifică, care deține în dotare echipamentele, materialele și medicamentele necesare îngrijirii corecte, pe durata transferului unui pacient critic, în condițiile minime necesare de siguranță, precum și competențele și experiența necesare îngrijirii pe durata transferului pacientului respectiv. Timpii prevăzuți pentru primul ajutor calificat sunt cei prevăzuți in Legea 95/2006, art.87 pct.8 sunt mai mici decât cei prevăzuți in Legea 95/2006, art.92 alin.3, pentru acordarea asistentei medicale de urgenta.
In ceea ce privește termenul de 30 de zile prevăzut de art. 252 alin.1 din Codul muncii, a arătat ca acesta a fost respectat. Conform deciziei in interesul legii nr.16/12.11.2011 pronunțata de Inalta Curte de Casație si Justiție, termenul de 30 de zile curge de la data la care este înregistrat raportul final al cercetării prealabile la registratura unității, iar in speță raportul final a fost înregistrat la registratura la data de 30.10.2014, dispoziția fiind emisa la data de 03.11.2014 si comunicata reclamantei la data de 04.11.2014.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea contestației, deoarece așa cum se menționează și in contestație, reclamanta a fost de serviciu in data de 24.09.2014, tura de zi, începând cu ora 08:00. Așa cum reiese din programarea echipajelor, întocmita de către directorul medical, reclamanta figurează pe echipaj tip C. La ora 08:17, a fost primita prin fax la dispeceratul integrat cererea de transfer înregistrata sub nr.4783/24.09.2014, aprobata de către medicul coordonator si comunicata prin fax la dispeceratul medical al Serviciului Județean de Ambulanta Gorj, cerere pe care este trecut numărul de fisa solicitare nr._ si efectuat sub care se nominalizează fără nume:doctor, asistent si conducător auto. Cererea de transfer este refuzată de reclamanta, sub mențiunea că lipsește precizat secția unde trebuie internat pacientul si nominalizarea echipajului, așa cu susține si în contestație plecarea cu un echipaj tip B, însemnând declasificarea reclamantei. In conformitate cu art.24 alin.4 pct.4 din O.M.S. nr.1092/2006, echipajul medical de urgenta este format din minim 3 persoane - medic, asistent medical si un conducător auto, iar mijlocul de transport utilizat este ambulanta de tip B1, C2 sau nave, astfel ca plecarea medicului cu ambulanta de tip B1,2 nu impunea o declasificare, art.1 din O.M.S. nr.1092/2006 stabilind ca echipajele publice de intervenție sunt clasificate după competentele membrilor echipajului sau, după caz, ale sefului echipajului, iar la art.24 alin.4 din O.M.S. nr.1092/2006 se menționează in mod clar ca mijlocul utilizat este o ambulanta de tip B1, C2 sau nave. Rezulta ca nu a avut loc o declasificare a echipajului, întrucât clasificarea echipajelor se face după competentele si atribuțiile echipajelor, iar, in conformitate cu art.10 din O.M.S. nr.1091/2006, organizarea unui transfer interclinic al unui pacient critic se face, după caz, in colaborare cu serviciile de ambulanta județene si al mun. București, serviciile mobile de urgență, reanimare si descarcerare si/sau echipajele de transport neonatal sau alte sericii de transport sanitar, ce dețin competentele necesare pentru efectuarea acestuia. Competentele sunt stabilite clar prin OMS nr.1092/2006, la care a făcut referire.
A menționat că, potrivit art.19 din anexa 2 a O.M.S. nr.2021/2008, ,,Echipajele medicale de urgență au obligația de a informa medicul coordonator de starea pacientului la care au intervenit, iar medicul coordonator are obligația de a asigura trimiterea echipajului cel mai competent în sprijinul echipajului aflat la locul intervenției dacă acest lucru se impune,,. De asemenea, ,,Șeful echipajului medical de urgență are obligația de a solicita sprijinul unui echipaj de nivel de competență superioară, în cazul în care pacientul la care se află necesită intervenția unui astfel de echipaj,,(art.20, anexa 2 din O.M.S. nr.2021/2008). Refuzul plecării în cursă pe motiv că cererea de transfer înregistrată sub nr.4783/24.09.2014 nu prevede secția unde trebuie internat pacientul nu se susține, întrucât, conform art.12 din O.M.S. nr.1091/2006, ,, În cazul pacienților critici care necesită intervenție de urgență în scopul salvării vieții la un spital județean sau regional, medicul din spitalul care solicită transferul are dreptul de a solicita echipajul aerian de salvare sau, după caz, un echipaj mobil de terapie intensivă, un echipaj de transfer neonatal ori un echipaj de urgență, fără obținerea unui acord în prealabil al spitalului care urmează să primească pacientul respectiv, cu condiția informării în cel mai scurt timp posibil a medicilor din spitalul primitor,,. În acest sens sunt si prevederile art.13 din O.M.S. nr.1091/2006. După refuzul inițial, reclamanta a purta o discuție telefonică cu medicul coordonator care i-a comunicat că va trimite cererea cu datele exacte, cu nominalizarea echipajului care să efectueze transferul, care va fi echipajul C2, ceea ce rezultă și din cererea nr.4783/24.09.2014.
A mai precizat că, în baza art.9 lit.c anexa 2 O.M.S. nr.2021/2008, medicul coordonator din punct de vedere medical activitatea medicală a echipajelor medicale urgență, iar prin fișa postului, pct.5- relații, medicul este subordonat medicului coordonator din dispecerat. Tot în conformitate cu prevederile fișei postului lit.B pct.4 medicul coordonator se prezintă prompt la chemarea la caz și pleacă imediat ce primește fișa de solicitare, conform pct.5 lit.B din fișa postului este obligat să lucreze cu echipajul și ambulanța stabilită de directorul medical și medicul coordonator de tură, pct.14 lit.B din fișa postului obligă medicul să îndeplinească toate atribuțiile dispuse de medicul coordonator, directorul medical, managerul general. Nerespectarea sarcinilor din fișa postului duce la răspunderea disciplinară, materială, după caz, pct.20 lit.B din fișa postului. Cu privire la susținerea faptului că din comisia de cercetare disciplinară nu a făcut parte niciun medic, aceasta nu are nicio relevanță.
Pârâtul a depus la dosar, în copie certificată pentru conformitate cu originalul: dispoziția nr.115 din 03.11.2014 emisă de S. de Ambulanță Gorj, fișa postului reclamantei din data de 19.10.2009, cererea din data de 24.09.2014, ghidul medicului sau asistentului coordonator de tura-garda, din dispeceratul integrat I.S.U.-S.A.J.; fișa postului pentru dr. P. C. V.: Hotărârea Comitetului Director nr.61/30.10.2014; procesul-verbal nr.7202/30.10.2014, întocmit de către comisia de cercetare disciplinara a S.A.J. Gorj; cererile de transfer înregistrate sub nr.4783/24.09.2014; programare echipaje din data de 24.09.2014; proces-verbal încheiat de medicul coordonator în data de 24.09.2014 –tura de zi; note explicative date de P. C., V. D.-M., I. A.-E., T. D.-C., C. O., P. J.-I., C. T.-C., Motea F., V. S., O. C., D. Tirca-R.-C., extras din registru de evidență delegații cu privire la data de 23.09.2014 si data de 24.09.2014, raport de garda încheiat de medicul coordonator P. J.-lleana.
Instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisurile de la dosar și, la solicitarea reclamantei, proba cu martorii D. C. și T. C., iar la solicitarea pârâtului, proba cu martorul P. J. I.. S-a administrat proba cu martorii încuviințați părților, iar, din oficiu, s-a administrat proba cu martorii C. O., M. J. și O. C., precum și proba cu interogatoriul reclamantei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Reclamanta P. C. V. este medic la S. Județean de Ambulanță Gorj.
Prin dispoziția nr.115 din 03.11.2014, emisă de pârâtul S. Județean de Ambulanță Gorj, reclamanta P. C. V. a fost sancționată cu reducerea salariului de baza cu 5% pe o perioada de 3 luni, în baza art.248 alin.1 lit.c din Legea nr.53/2003 actualizată, pentru încălcarea art.10, art.12, pct.4 anexa 1 din O.M.S. nr.1091/2006, art.92 din Legea nr.95/2006, art.19, art.20 din O.M.S. nr.2021/2008, prevederilor din fișa postului pct.5-relații, pc.t.4, pct.5 si pct.14.B., pentru fapta de a tergiversa plecarea în cursă in data de 24.09.2014, în vederea transferului unei paciente însărcinate de la Spitalul Bumbești-J. la Spitalul de Urgență C..
Reclamanta a criticat decizia de sancționare, invocând încălcarea prevederilor art.252 alin.2 din Codul muncii, lit.a, b, c si d.
Potrivit art.252 alin.2 din Codul muncii, „Sub sancțiunea nulității absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu:
a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;
b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat.
c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condițiile prevăzute la art.251 alin. (3), nu a fost efectuată cercetarea;
d) temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinara se aplică.”
Observând dispoziția nr.113/03.11.2014 emisă de S. Județean de Ambulanță Gorj (filele 14-16 din dosar), instanța constată că aceasta respectă prevederile legale menționate, în sensul că dispoziția cuprinde descrierea faptei ce constituie abatere disciplinară, precizarea prevederilor legale care au fost încălcate de salariată, motivele pentru care au fost înlăturate apărările, cât și temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară a fost aplicată.
Astfel, în preambulul dispoziției de sancționare se face referire în mod amănunțit la transferul solicitat în data de 24.09.2014, ora 7:36, pentru o gravidă de la Spitalul Orășenesc Bumbești J. la Spitalul de Urgență C., transfer solicitat prin S. Județean de Ambulanță Gorj și se concluzionează că „Din momentul comunicării cererii prin fax s-a început tergiversarea plecării la caz, invocându-se diferite motive cum ar fi: lipsa secției unde trebuie trimisă pacienta, numărul de telefon al doctorului cu care s-a luat legătura, echipajul și tipul ambulanței care trebuia să meargă în cursă”.
Mai mult, în același preambul se arată expres că din raportul de anchetă întocmit cu privire la transferul solicitat prin apelul de urgență 112 în data de 24.09.2014 rezultă că „transferul a fost întârziat nejustificat de mult de către S. de Ambulanță Gorj”. De asemenea, în cuprinsul deciziei de sancționare se menționează: ,,Comisia de cercetare disciplinară constată că tergiversarea plecării la cursă(solicitare), în cazuri de urgență cum este cazul în speță nu este justificat,, ,iar,, invocarea necompletării cererii de intervenție cu specificațiile invocate duce la birocratizarea serviciului de urgență și implicit punerea în pericol a vieții celor care de fapt solicită salvarea lor,,.
Prin urmare, Tribunalul constată că dispoziția nr.115/03.11.2014 emisă de pârât cuprinde în mod concret și detaliat descrierea faptei ce constituie abatere disciplinară reținută în sarcina reclamantei, astfel încât nu se poate susține că au fost încălcate prevederile imperative ale art.252 alin.2 lit.a din Codul muncii.
De asemenea, instanța reține că nu există o încălcare a dispozițiilor art.252 alin.2 lit.b și lit.d din Codul muncii, la art.1 din decizie menționându-se expres că „Se sancționează dr. P. C. V. cu reducerea salariului de baza cu 5% pe o perioada de 3 luni, în baza art.248 alin.1 lit.c din Legea nr.53/2003 actualizată, pentru încălcarea art.10, art.12, pct.4 anexa 1 din O.M.S. nr.1091/2006, art.92 din Legea nr.95/2006, art.19, art.20 din O.M.S. nr.2021/2008, prevederilor din fișa postului pct.5-relații, pc.t.4, pct.5 si pct.14.B., reținându-se în sarcina reclamantei tergiversarea plecării în cursă,,.
Sunt așadar indicate expres în decizia de sancționare temeiul de drept în baza căruia a fost aplicată sancțiunea(art.248 alin.1 lit.c din Legea nr.53/2003), precum și prevederile legale pe care pârâtul susține că le-a încălcat salariatul său. Împrejurarea că salariatul a încălcat sau nu prevederile legale reținute in sarcina sa reprezintă un aspect ce ține de temeinicia deciziei de sancționare, și nu de condițiile de formă ale deciziei.
Referitor la motivul de nulitate invocat de reclamantă, constând în aceea că dispoziția de sancționare nu cuprinde motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile, instanța reține că în decizia contestată se menționează în mod detaliat motivele pentru care s-au înlăturat apărările salariatului, cu indicarea textelor legale pentru care pârâtul a considerat că sunt neîntemeiate apărările reclamantei.
Concluzionând, Tribunalul reține că dispoziția de sancționare a fost emisă de pârât cu respectarea prevederilor art.252 alin.2 lit. a), b), c) și d) din Codul muncii.
Cât privește critica privind nerespectarea termenului de 30 de zile în care trebuia emisă decizia de sancționare disciplinară, instanța constată că, potrivit art.252 alin.1 din Codul muncii:
(1) Angajatorul dispune aplicarea sancțiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință de săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei,,.
Prin Decizia nr.16/12.11.2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii, s-a decis că: ,,În interpretarea și aplicarea art.252 alin. (1) din Codul muncii, republicat, momentul de la care începe sa curgă termenul de 30 de zile calendaristice pentru aplicarea sancțiunii disciplinare este data înregistrării raportului final al cercetării disciplinare prealabile la registratura unității.”
În speță raportul de cercetare disciplinară a fost înregistrat la data de 30.10.2014(fila 66), iar dispoziția de sancționare a fost emisă la data de 03.11.2014(fila 14), astfel că termenul de 30 de zile prevăzut de art.252 alin.1 din Codul muncii a fost respectat.
Sub aspectul temeiniciei deciziei de sancționare, instanța reține că sunt fondate criticile formulate de reclamantă, în sensul că aceasta nu se face vinovată de fapta reținută în sarcina sa.
În conformitate cu prevederile art.247 alin.2 din Codul muncii, constituie abatere disciplinara fapta în legătură cu munca, ce constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele si dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.
Reclamanta a fost sancționată pentru tergiversarea plecării în cursă, faptă prin care ar fi încălcat prevederile art.10, art.12, pct.4 anexa 1 din O.M.S. nr.1091/2006, art.92 din Legea nr.95/2006, art.19, art.20 din O.M.S. nr.2021/2008, prevederilor din fișa postului pct.5-relații, pct.4, pct.5 si pct.14.B.
Din probele administrate în cauză rezultă că nu-i este imputabilă reclamantei întârzierea în efectuarea transferului solicitat în data de 24.09.2014, ora 7:36, pentru o pacientă însărcinată, de la Spitalul Orășenesc Bumbești J. la Spitalul de Urgență Nr.1 C., transfer solicitat prin S. Județean de Ambulanță Gorj.
Conform art.10 al O.M.S. nr.1091/2006, organizarea transferului interclinic se face, după caz, în colaborare cu serviciile de ambulanta județene si al municipiului București, serviciile mobile de reanimare si descarcerare(SMURD) si/sau echipajele de transport neonatal sau alte servicii de transport sanitar, abilitate prin lege, care dețin competentele necesare pentru efectuarea acestuia.
În fapt, se reține că în data de 24.09.2014, în jurul orei 7.36 dimineața, prin apelul de urgență 112 la dispeceratul integrat al Inspectoratului pentru Situații de Urgenta Gorj, s-a solicitat de către doctorul D. de la Spitalul Orășenesc Bumbești-J., efectuarea unui transfer către Spitalul de Urgență Nr.1 C., pentru o pacientă cu sarcină gemelară, în jur de 30 de săptămâni.
După cum se arată în decizia de sancționare, dispeceratul integrat I.S.U. Gorj i-a solicitat doctorului D. să precizeze echipajul care va efectua transferul(tipul ambulanței, cu/fără medic), medicul cu care s-a luat legătura, numărul de telefon al acestuia și să trimită prin fax cererea de transfer, dar până la terminarea turei de noapte(ora 8.00) medicul nu a răspuns acestor solicitări.
La ora 8.00 reclamanta P. C. V., medic la S. Județean de Ambulanță Gorj, a început tura de zi. În jurul orei 8.17 s-a primit cererea de transfer la dispeceratul integrat I.S.U. Gorj, care, in jurul orei 8.20 a înaintat-o Serviciului de Ambulanță Gorj, dar, pentru că cererea nu era lizibilă, a fost din nou transmisă prin fax, fără a se nominaliza însă echipajul ce urma a efectua transferul.
În fișa postului reclamantei(fila 25 din dosar) se menționează că aceasta este subordonată medicului coordonator din dispecerat(pct.5) și că reclamanta este obligată să lucreze cu echipajul și ambulanța stabilite de directorul medical și medicul coordonator(cap.B, pct.5).
Conform planificării echipajelor, avizată de directorul medical al Serviciului Județean de Ambulanță Gorj(fila 43), în data de 24.09.2014, orele 8.00-20.00, erau programate mai multe echipaje pe ambulanța de tip B și un echipaj pe ambulanță de tip C.
Potrivit ghidului medicului sau asistentului coordonator din Dispeceratul Integrat I.S.U.-S.A.J.(filele 56-58), medicul coordonator al dispeceratului integrat I.S.U. avea atribuția de a stabili echipajele ce trebuie să rezolve solicitările de urgență în funcție de diagnostic, gradul de pregătire profesională și personalul existent în tură(cap.II, pct.5).
În temeiul art.9 lit.c anexa 2 din Ordinul nr.2021/12.12.2008 emis de Ministerul Sănătății Naționale, pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a titlului IV ,,Sistemul Național de asistență medicală de urgență și de prim ajutor calificat,, din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, una din atribuțiile principale ale medicului coordonator este gestionarea din punct de vedere medical a activității echipajelor medicale de urgență.
La art.11 anexa 2 din același ordin se prevede că ,,medicul coordonator din cadrul dispeceratului integrat de urgență are obligația de a respecta toate protocoalele și procedurile stabilite la nivelul dispeceratului respectiv și de a dirija resursele disponibile, luând în considerare interesul pacientului și resursele respective,,.
Potrivit art.15 anexa 2 din Ordinul nr.2021/12.12.2008, în vederea alertării echipajelor de intervenție, pe lângă alte criterii, se are în vedere mijlocul de intervenție cel mai potrivit.
Din declarațiile martorilor Tătănoiu D., O. C., D. C. ce se coroborează cu răspunsurile reclamantei la interogatoriu, rezultă că medicul coordonator de tură P. J. I. nu a stabilit în mod concret ce echipaj urma să efectueze transferul, deși îi revenea aceasta obligație.
S-a solicitat reclamantei să plece cu o ambulanță de tip B, fără a se stabili componența echipajului, în condițiile în care medicul coordonator de tură era obligat să stabilească echipajul ținând cont inclusiv personalul existent în tură, iar în acea zi erau programate mai multe echipaje pe ambulanțe de tip B.
Reclamanta a insistat să fie nominalizez unul din echipajele de pe ambulanțele de tip B, fără însă ca medicul coordonator să răspundă solicitării sale, și, totodată, a solicitat, având în vedere situația pacientei, ca plecarea în cursă să se facă cu o ambulanță de tip C, dotările acestei ambulanțe fiind superioare ambulanței de tip B și adecvate nevoilor pacientei.
După mai multe discuții, medicul coordonator P. J. I. a stabilit ca transferul să fie efectuat cu o ambulanță de tip C, însă pe cererea de transfer trimisă serviciului de urgență, în jurul orei 8.50, a nominalizat un echipaj din care nu făcea parte reclamanta, stabilind plecarea în cursă a doctorului Motea F., a asistentei D. C. și a conducătorului auto I. A., pe ambulanța de tip C, cu numărul 11 ATI, (fila 79).
În temeiul prevederilor din anexa I la Ordinul nr.1091/2006, secțiunea 2 intitulată ,,Organizarea transferului,,, pct.4 lit.i și j:
,,i) echipajul care efectuează transferul are dreptul de a recomanda și de a utiliza mijlocul de transfer cel mai adecvat cazului respectiv, de comun acord cu medicul din unitatea sanitară care solicită transferul;
j) șeful echipajului de urgență desemnat să efectueze transferul are dreptul de a refuza efectuarea transferului în cazul în care dotarea ambulanței sau competența echipajului nu permite îngrijirile corespunzătoare pe durata transportului, caz în care va solicita medicului coordonator din dispeceratul medical sau responsabilului din serviciul din care face parte trimiterea unui mijloc de transport corespunzător;,,.
Așadar, prevederile enunțate permiteau reclamantei nu doar recomandarea de a se trimite o ambulanță cu dotări superioare celei stabilite de medicul coordonator din dispecerat, ci chiar refuzul de a efectua transferul cu o ambulanță nepotrivită nevoilor pacientei.
După cum rezultă însă din depozițiile martorilor ascultați în cauză(D. C., T. D., O. C.), ca de altfel și din notele explicative date de persoanele ascultate în cursul cercetării disciplinare(V. S., M. J.), reclamanta nu a refuzat efectuarea transferului, aceasta spunând că va pleca și cu o ambulanță de tip B, cu condiția nominalizării echipajului de către medicul coordonator.
Medicul coordonator P. J. I., ascultată ca martor în cauză, a susținut că tot timpul a solicitat ca transferul sa fie efectuat cu ambulanta de tip C, ceea ce nu se confirma însă de probele administrate în cauză. Depozițiile martorilor D. C., T. D., O. C. sunt in contradicție cu cele susținute de medicul coordonator. Totodată, martora C. O. a arătat că pe cererea de transfer trimisa Serviciului Județean de Ambulanta Gorj se menționase plecarea cu un echipaj de tip B. Plecarea cu un astfel de echipaj fusese menționata și în registrul de delegații(fila 103).
Instanța reține că medicul coordonator al dispeceratului integrat I.S.U. Gorj trebuia să procedeze încă de la început la nominalizarea echipajului ce urma să efectueze transferul, întocmai cum a procedat atunci când a nominalizat echipajul condus de dr. Motea F., având aceasta responsabilitate conform atribuțiilor prevăzute în fisa postului și prevederilor legale.
In ceea ce privește lipsa mențiunii de pe cererea de transfer a secției unde urma a fi trimisă pacienta, nu acesta a fost în principal motivul pentru care reclamanta nu a plecat în cursa imediat după primirea cererii de transfer, după cum reiese din cele mai sus arătate.
Mai mult decât atât, conform prevederilor art.8 pct.6 din anexa II la Ordinul nr.1091/2006, în cazul transferului interclinic medicul solicitant trebuie să furnizeze mai multe informații, printre care secția spitalului unde se transferă pacientul, aceasta informație fiind necesară și conform prevederilor anexei nr.3 din acest ordin.
Pârâtul a invocat prevederile art.12 din Ordinul nr.1091/2006, pentru a arăta că informațiile solicitate medicului ce a solicitat transferul nu erau necesare. Conform acestor prevederi: ,,În cazul pacienților critici care necesită intervenție de urgență cu scopul salvării vieții la un spital județean sau regional, medicul din spitalul care solicită transferul are dreptul de a solicita echipajul aerian de salvare sau, după caz, un echipaj mobil de terapie intensivă, un echipaj de transfer neonatal ori un echipaj de urgență, fără obținerea acordului în prealabil al spitalului care urmează să primească pacientul respectiv, cu condiția informării în cel mai scurt timp posibil a medicilor din spitalul primitor,,. Aceste dispoziții nu erau însă aplicabile în speță, având în vedere circumstanțele cauzei. Cererea de transfer se formulase încă de la ora 7.36, iar în situația în care existau împrejurările la care face referire art.12 din Ordinul nr.1091/2006, transferul ar fi fost efectuat cât mai aproape de acel moment. Însă, medicul din tura de noapte a solicitat completarea cererii de transfer de către medicul solicitant, solicitare ce a fost transmisă Spitalului Bumbești J. de dispeceratul integrat I.S.U.
Se mai reține că cererea de transfer se formulase încă de la ora 7.36, iar reclamanta primise pentru prima data cererea în jurul orei 8.20, astfel că exista deja o întârziere nejustificat de mare până la acel moment, fiind cu mult depășiți timpii prevăzuți la art.92 din Legea nr.95/2006, invocat de pârât.
Față de considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, urmează a se admite contestația, a se anula decizia de sancționare disciplinară nr.115/03.11.2014 emisă de pârât și a se obliga pârâtul să restituie reclamantei sumele reținute în temeiul deciziei contestate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite contestația formulată de reclamanta P. C. V., cu domiciliul în Târgu-J., ., ., județul Gorj, împotriva pârâtului S. Județean de Ambulanță Gorj, cu sediul în Târgu-J., ., județul Gorj.
Anulează decizia de sancționare disciplinară nr.115/03.11.2014 emisă de pârât.
Obligă pârâtul să restituie reclamantei sumele reținute în temeiul deciziei contestate.
Sentință executorie de drept.
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare, ce se depune la Tribunalul Gorj
Pronunțată în ședința publică, azi, 28.10.2015, la Tribunalul Gorj.
Președinte,
C. N. B.
Asistent judiciar, Asistent judiciar,
D. C. P. L. G.
Grefier,
M. E.
Red. B.C.N.
Thred B.C.N.
4 exp.
02.12.2015
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 4335/2015. Tribunalul GORJ | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
