Obligaţie de a face. Sentința nr. 4409/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4409/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 02-11-2015 în dosarul nr. 4409/2015
Dosar nr._
Cod operator 2443/2442
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentința Nr. 4409/2015
Ședința publică de la 02 Noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. B.
Asistent judiciar S. C.
Asistent judiciar I. R.
Grefier Șef G. A.
Pe rol fiind judecarea acțiunii formulată de reclamantul Z. D., în contradictoriu cu pârâtul C. T. MĂTĂSARI, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat că reclamanta a solicitat judecata în lipsă.
În conformitate cu prevederile art. 131 alin.1 din Codul de procedură civilă, instanța a procedat la verificarea competenței, stabilind că Tribunalul Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale este competentă general, material și teritorial să judece pricina de față, în temeiul dispozițiilor art. 269 alin.1 și 2 din Codul muncii, art. 208, 210 din Legea nr. 62/2011 și art. 95 din codul de procedură civilă .
În probatoriu, conform dispozițiilor art. 258 raportat la art.255 și 292 din Codul de procedură civilă, instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Constatând terminată cercetarea procesului, instanța a reținut cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Secției de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a Tribunalului Gorj la data de 23.07.2015, sub nr._, reclamantul Z. D., chemat în judecată pârâtul C. T. MĂTĂSARI, solicitând instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la acordarea diferenței de salariu, reprezentând includerea premiului anual în salariul lunar, începând cu 01.01.2011 și în continuare, până la includerea acestuia în salariu, reactualizat în funcție de indicele de inflație la data plății efective.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că acest drept a fost prevăzut de legislația în vigoare pentru anul calendaristic anterior, fiind un drept câștigat, care nu poate fi desființat în mod retroactiv. În acest sens, în soluționarea unui recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că: "dreptul la acordarea premiului anual nu a fost înlăturat prin abrogarea art. 25 din Legea - cadru nr.330/2009, ci reprezintă în continuare o creanță lichidă și exigibilă a angajatului asupra angajatorului său, modificată fiind, în concret, numai modalitatea de acordare, și anume eșalonat și succesiv, în cursul anului 2011, respectiv prin creșterea în mod corespunzător a cuantumului salariului soldei/indemnizației de bază. Or, raportat la această concluzie, dreptul la premiul anual a fost menținut și după abrogarea art.25 din Legea - cadru nr. 330/2009, începând cu luna ianuarie 2011. În acest sens, aceeași instanță a stabilit că majorarea salarială din anul 2011 rezultă ca urmare a includerii premiului anual din 2010 în salariul/solda/indemnizația de bază, este acordată și în continuare.
Curtea Constituțională, prin această interpretare cu caracter obligatoriu, a statuat asupra modalității în care subzistă dreptul de creanță al angajatului în cadrul raportului juridic cu angajatorul, astfel încât el nu mai poate fi acordat în forma anterioară prevăzută de art.25 din Legea - cadru nr. 330/2009.
Din acest punct de vedere nu se poate analiza includerea premiului în majorările salariale prevăzute de art.1 din Legea nr.285/2010, ca argument de menținere a dreptului la plata premiului în forma anterioară, întrucât ar contraveni celor stipulate cu forță obligatorie de Curtea Constituțională.
Dreptul de a pretinde acordarea premiului sub forma unui salariu de bază scadent în prima lună a anului următor celui lucrat s-a stins odată cu abrogarea Legii - cadru nr. 330/2009, fiind înlocuit cu o nouă modalitate de piață, prevăzuta de lege, prin executare succesivă.
Interpretarea textului din motivarea Înaltei Curți de Casație și Justiție este de natură a îndreptăți la introducerea în salariu a premiului anual sub forma unei majorări a salariului lunar. De altfel, atât Înalta Curte, cât și instanțele ordinare au interpretat în același sens textul Legii nr. 221/2009 pentru acordarea unor diferențe salariale profesorilor.
Mai mult decât atât, poate cel mai important argument vine chiar din dispozitivul deciziei nr. 21/2013 care nu prevede imposibilitatea acordării acestui drept salarial, ci stabilește că ,,în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.8 din Legea nr. 285/2010, privind salarizarea în anul 2010 a personalului plătit din fonduri publice, premiul pentru anul 2010, prevăzut de art. 25 din Legea - cadra nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice a fost inclus în majorările salariale stabilite pentru anul 2011, potrivit dispozițiilor art.1 din Legea nr. 285/2010, nemaiputând fi acordat în forma supusă vechii reglementări".
În acest sens, prin art.25 din Legea nr.330/2009 s-a prevăzut acordarea acestui drept, după cum urmează:
(1) Pentru activitatea desfășurată, personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare după caz, realizate în anul în care se face premierea.
(2) Pentru personalul care nu a lucrat tot timpul anului, premiul anual se acordă proporțional cu perioada în care a lucrat, luându-se în calcul media salariilor de bază brute lunare realizate în perioada in care a desfășurat activitate.
(3) Premiile anuale pot fi reduse sau nu se acordă în cazul persoanelor care în cursul anului au desfășurat activități profesionale nesatisfăcătoare ori au săvârșit abateri pentru care au fost sancționate disciplinar. Aceste drepturi nu se acordă în cazul persoanelor care au fost suspendate sau înlăturate din funcție pentru fapte imputabile lor.
(4) Plata premiului anual se va face pentru întregul personal salarizat potrivit prezentei legi, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul.
Dispozițiile sus arătate au fost abrogate de art.39 pct.w din Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial nr. 877 din 28 decembrie 2010, ce a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2011 (art.46).
De asemenea, prin art. 8 din Legea nr. 285 din 28 decembrie 2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial nr. 878 din 28 decembrie 2010 (în vigoare de la data de 31.12.2010) s-a prevăzut în mod expres că sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, astfel că dreptul de a beneficia de acest premiu este câștigat, atât timp cât dispozițiile legale ce îl prevedeau erau în vigoare la data de 31.12.2010, doar plata sumelor bănești fiind amânată pentru luna ianuarie a anului următor celui pentru care se acordă premiul, orice prevedere contrară încălcând principiul neretroactivității.
În legătură cu acest principiu, este de observat că prin art.1 din Codul civil este consacrat, în concordanță cu prevederea înscrisă la art.15 alin.2 din Constituție, principiul neretroactivității legilor.
Potrivit acestui principiu o lege devine obligatorie numai după promulgare și după aducerea ei la cunoștință prin publicare în Monitorul Oficial al României, ea rămânând în vigoare până când intervine o altă lege care o abrogă pe cea anterioară în mod explicit sau implicit.
D. consecință, ori de câte ori o lege nouă modifică starea legală anterioară cu privire la anumite raporturi, toate efectele susceptibile a se produce din raportul anterior, dacă s-au realizat înainte de . legii celei noi, nu mai pot fi modificate ca urmare a adoptării noii legi, care trebuie să respecte suveranitatea legii anterioare.
De aceea, în determinarea câmpului de aplicare a legilor în timp trebuie să se țină seama nu numai de prioritatea pe care o are legea nouă față de cea veche, ci și de siguranța raporturilor sociale, care impune să nu fie desființate sau modificate, fără un motiv deosebit de ordine socială, drepturile care, în momentul intrării în vigoare a legii noi, erau deja concretizate în acte de voința sau în raporturi definitiv încheiate valabil după legea existentă în momentul încheierii lor.
Norma neretroactivității, înscrisă în art.1 din Codul civil, se referă la toate raporturile născute sub legea veche care nu și-au epuizat toate efectele.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art.20 din Constituția României, intitulat "Tratatele internaționale privind drepturile omului", dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretare și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte și dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte, și legile interne au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile. Așadar, dacă instanțele de judecată constată că legile interne încalcă pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte, conținând dispoziții mai puțin favorabile decât acestea din urmă, sunt obligate să ignore aceste prevederi și să facă aplicarea celor din reglementarea internațională mai favorabilă. Procedând astfel, instanțele de judecată nu fac altceva decât să respecte dispozițiile art. 20 din Constituția României, precum și pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte.
În ceea ce privește prevederile internaționale privitoare la drepturile fundamentale ale omului care au fost încălcate în speță, potrivit art.17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului: "1. Orice persoană are dreptul la proprietate, atât singură cât și în asociație cu alții; 2. Nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de proprietatea sa." Lipsirea sa de dreptul de a mai primi vreodată sumele de bani aferente unui drept deja câștigat, reprezintă, indiscutabil, o ingerință ce a avut ca efect privarea mea de acest bun in sensul celei de-a doua faze primului paragraf al art.1 din protocolul nr.1. Astfel, introducerea premiului anual în salariu se impune prin coroborarea tuturor textelor de lege sau a deciziilor antemenționate, deoarece pentru perioada de referință nu s-a acordat al 13-lea salariu - premiul anual și nici majorarea salariala, iar prin decizia nr.21 /2013 s-a statuat acordarea majorării în mod succesiv.
De asemenea, trebuie avută în vedere și soluția dată de Comisia Europeană în cauza C-310 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată, în temeiul articolului 267 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, de Curtea de Apel Bacău) Secția Civilă România - în cauza aflată pe rolul acestei instanțe, privind interpretarea articolului art. 15 din Directiva Consiliului nr. 2000/43/CE (JO L 180 din 19.07.2000 cu privire la punerea în aplicare a principiului egalității de tratament între persoane indiferent de originea rasială sau etnică și a art. 17 din Directiva Consiliului 2000/78/CE (J0 L 303 din 02.12.2000) de creare a unui cadru general in favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă.
Concluziile Comisiei Europene au fost că: Dreptul primar al Uniunii și dispozițiile art.15 din Directiva Consiliului nr.2000/43/CE cu privire la punerea in aplicare a egalității de tratament între persoane indiferent de originea rasială sau etnică și ale art.17 din Directiva Consiliului nr. 2000/78/CE de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă trebuie interpretate în sensul ca se opun unei decizii a Curții Constituționale prin care li se interzice instanțelor naționale să înlăture aplicarea unor dispoziții interne pe care le considera contrare dreptului Uniunii. Judecătorul național are obligația să înlăture aplicarea unei reglementări naționale contrare dreptului Uniunii. In acest scop, tribunalele naționale nu sunt ținute să aștepte abrogarea sau modificarea dispozițiilor interne sau o schimbare a jurisprudenței Curții Constituționale care contravin dreptului Uniunii. Aceste instanțe sunt obligate să aplice dreptul Uniunii, așa cum a fost interpretat de Curtea de Justiție, înlăturând, dacă este necesar, din oficiu, aplicarea dispozițiilor legislative naționale sau a deciziilor Curții Constituționale care sunt contrare dreptului Uniunii.
În drept au fost invocate dispozițiile art.25 din Legea nr. 330/2009, Legea nr.284/2010, art.1 din Codul civil, art.15 alin.2, art.20, art.41, art.44, art.124, art.125 din Constituția României, art.1 din Primul protocol adițional la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Directiva Consiliului nr. 2000/78/CE de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă, Legea nr.47/1992, Decizia nr. 2/2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a depus la dosar copia cărții de identitate și adeverința nr. 4514/01.07.2015, eliberată de către unitatea de învățământ.
Pârâtul, legal citat, nu a formulat întâmpinare în cauză.
Analizând actele dosarului, în raport de dispozițiile legale aplicabile, instanța reține:
Așa cum rezultă din adeverința nr. 4514/01.07.2015(fila 8), emisă de C. T. Mătăsari, reclamantul a fost încadrat în cadrul acestei unități de învățământ în funcția de paznic, începând cu data de 01.01.2011.
Obiectul prezentei cauze îl constituie acordarea diferenței de salariu reprezentând includerea premiului anual aferent anului 2010 în salariul lunar, începând cu data de 01.01.2011 și în continuare, până la includerea acestuia în salariu, reactualizat cu indicele de inflație până la data plății efective.
Acordarea premiului anual aferent anului 2010 pentru personalul bugetar a fost reglementată prin art.25 din Legea nr.330/2009, după cum urmează:
,,(1) Pentru activitatea desfășurată, personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare după caz, realizate în anul în care se face premierea.
(2) Pentru personalul care nu a lucrat tot timpul anului, premiul anual se acordă proporțional cu perioada în care a lucrat, luându-se în calcul media salariilor de bază brute lunare realizate în perioada in care a desfășurat activitate.
(3) Premiile anuale pot fi reduse sau nu se acordă în cazul persoanelor care în cursul anului au desfășurat activități profesionale nesatisfăcătoare ori au săvârșit abateri pentru care au fost sancționate disciplinar. Aceste drepturi nu se acordă în cazul persoanelor care au fost suspendate sau înlăturate din funcție pentru fapte imputabile lor.
(4) Plata premiului anual se va face pentru întregul personal salarizat potrivit prezentei legi, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul.,,
Salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice a fost reglementată de Legea nr.284/2010 și Legea nr.285/2010.
Prin art.39 lit. w din Legea nr.284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial nr.877 din 28 decembrie 2010, ce a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2011 (art.46) au fost abrogate în mod expres prevederile art. 25 din Legea nr.330/2009 ce prevedeau acordarea premiului anual pentru anul 2010.
La art.1 alin.2 din Legea nr.284/2010 s-a menționat că, începând cu data intrării in vigoare a prezentei legi, drepturile salariale din sectorul bugetar plătit din bugetul consolidat al statului sunt și rămân în mod exclusiv cele prevăzute de prezenta lege.
La art. 8 din Legea nr.285/2010, s-a prevăzut că premiul anual pentru anul 2010 nu se acordă începând cu 01.01.2011, acesta urmând a fi avut în vedere la majorările salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar.
Majorarea salariilor bugetarilor pentru anul 2011 a fost stabilită prin art.1 din Legea nr.285/2010, care prevedea că se majorează cu 15% cuantumul brut al salariilor de bază/indemnizațiilor de încadrare, al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, față de luna octombrie 2010, ținându-se seama de gradul sau treapta profesională, vechimea în muncă, vechimea în funcție sau, după caz, în specialitate, dobândite în condițiile legii până la 31 decembrie 2010.
Prin decizia nr.115 din 09 februarie 2012, Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.8 din Legea nr.285/2010, reținând, pe de o parte, că premiul anual este un drept salarial suplimentar, și nu un drept fundamental consacrat și garantat de Constituție, iar, pe de altă parte, că prin aceste dispoziții nu au fost încălcate principiile neretroactivității legii și egalității de tratament, prevederile constituționale și convenționale referitoare la dreptul de proprietate privată, legiuitorul reglementând o modalitate de plată eșalonată a acestui drept, care să satisfacă și să mențină un echilibru rezonabil între interesele angajaților și interesul public, sub aspectul gestionării resurselor bugetare în contextul crizei economice.
Curtea a constatat că majorarea salarială din anul 2011, rezultată ca urmare a includerii premiului anual din 2010 în salariul/solda/indemnizația de bază, este acordată și în continuare, dovadă că de la 1 ianuarie 2012 a rămas în plată același nivel al retribuției, în condițiile în care legiuitorul a ales să nu acorde niciun premiu anual pe anul 2011.
Totodată, Curtea a reținut că premiul anual pe anul 2010, având în vedere faptul că Legea-cadru nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.762 din 9 noiembrie 2009, a prevăzut un atare drept legal pentru anul 2010, iar legiuitorul nu l-a eliminat în cursul anului 2010, reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă, pe care angajatul o are asupra angajatorului public, și constituie un "bun" în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, dar dispozițiile de lege criticate prevăd în același timp doar modalitatea prin care statul urmează să își execute întrutotul această obligație financiară, în forma arătată mai sus, fără a fi afectate în niciun fel cuantumul sau întinderea acestei creanțe.
Prin decizia în interesul legii nr.21/18.11.2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr.37 din 16 ianuarie 2014, s-a stabilit că, „în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.8 din Legea nr.285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, premiul pentru anul 2010, prevăzut de art. 25 din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, a fost inclus în majorările salariale stabilite pentru anul 2011, potrivit dispozițiilor art.1 din Legea nr.285/2010, nemaiputând fi acordat în forma supusă vechii reglementări".
În motivarea deciziei, s-a arătat că modificarea sau suprimarea pentru viitor a unui premiu nu afectează dreptul fundamental al salariatului de a primi contraprestație pentru munca depusă și că se impune interpretarea dată de Curtea Constituțională ,referitor la faptul că dreptul la acordarea premiului anual nu a fost înlăturat prin abrogarea art.25 din Legea-cadru nr.330/2009, ci reprezintă, în continuare, o creanță certă, lichidă și exigibilă a angajatului asupra angajatorului său, modificată fiind, în concret, numai modalitatea de acordare, și anume eșalonat și succesiv, în cursul anului 2011, respectiv prin creșterea, în mod corespunzător, a cuantumului salariului.
S-a mai reținut că premiul anual nu mai poate fi acordat în forma anterioară prevăzută de art.25 din Legea-cadru nr.330/2009, dată fiind modificarea legislativă, iar orice analiză a includerii premiului în majorările salariale prevăzute de art.1 din Legea nr. 285/2010, ca argument de menținere a dreptului la plata premiului în forma anterioară, ar contraveni celor stipulate cu forță obligatorie de Curtea Constituțională. S-a mai arătat că prin modificarea formei de executare a obligației de plată a premiului anual, legiuitorul a acționat în limitele marjei de intervenție, recunoscută în domeniul politicii salariale, neexistând o încălcare a dreptului de proprietate privată al personalului plătit din fonduri publice asupra acestei creanțe de natură salarială.
În concluzie, a reținut Înalta Curte de Casație și Justiție, că dreptul de a pretinde acordarea premiului sub forma unui salariu de bază scadent în prima lună a anului următor celui lucrat s-a stins odată cu abrogarea Legii-cadru nr. 330/2009, fiind înlocuit cu o nouă modalitate de plată, prevăzută de lege, prin executare succesivă.
Această decizie are caracter obligatoriu pentru instanțele de judecată, potrivit dispozițiilor art.517 alin. (4) din Codul de procedură civilă, atât cu privire la dispozitiv, cât și cu privire la considerentele avute în vedere de I.C.C.J., acestea din urmă configurând soluția juridică adoptată.
Așadar, legiuitorul a stabilit în mod expres că în anul 2011 nu se mai acordă premiul anual, fondurile aferente acestui premiu fiind redistribuite în vederea majorării salariilor de 15% prevăzută pentru întreg personalul bugetar în anul 2011.
Ca atare, sumele destinate plății premiului anual au fost acordate personalului bugetar, sub forma majorărilor salariale aplicate la salariile de bază în anul 2011, în cuantum de 15%, conform art.1 din Legea nr.285/2010.
Salarizarea personalului bugetar în anul 2012 a fost reglementată prin Legea nr.283/2011, prin care a fost aprobată Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.80/2010, pentru completarea art.11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.37/2008, privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar.
În art.1 din acest act normativ se prevede că „în anul 2012, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare se menține la același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2011. În anul 2012, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare se menține la același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2011, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.”
La art.7 alin.2 din Legea 283/2011 se prevede că: „ în anul 2012, autoritățile și instituțiile publice, indiferent de modul de finanțare, nu vor acorda premii și prime de vacanță”.
Din interpretarea dispozițiilor enunțate din Legea nr.283/2011, rezultă că, urmare a includerii premiului anual din 2010 în salariul /solda/ indemnizația de bază, acesta este acordat și în continuare, întrucât de la data de 01.01.2012 a rămas în plată același nivel al retribuției, în condițiile în care legiuitorul a ales să nu acorde niciun premiu anual pe anul 2011, în acest sens pronunțându-se Curtea Constituțională prin decizia nr.115/2012 publicată în Monitorul Oficial nr. 230/05.04.2012.
În ceea ce privește anul 2013, salarizarea personalului din sectorul bugetar a fost reglementată prin O.U.G. nr.84/2012, iar la art.1 s-a prevăzut că „în anul 2013 se mențin în plată la nivelul acordat pentru luna decembrie 2012 drepturile prevăzute la art.1 și art. 3 - 5 din O.U.G. nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012”.
Prin O.U.G. nr.19/2012 s-au aprobat unele măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, iar la art.1 alin. 1 s-a prevăzut: „Cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează în două etape, astfel: a) cu 8%, începând cu data de 1 iunie 2012, față de nivelul acordat pentru luna mai 2012; b) cu 7,4%, începând cu data de 1 decembrie 2012, față de nivelul acordat pentru luna noiembrie 2012.”
Prin urmare și în anul 2013 s-a menținut în plată, la nivelul acordat pentru luna decembrie 2012, cuantumul brut al salariilor de bază /soldelor/indemnizațiilor de încadrare acordate personalului bugetar, ce a fost majorat în baza O.U.G. nr.10/2012.
De asemenea, în art.9 din O.U.G. nr. 84/2012, se prevede că dispozițiile art. II din O.U.G. nr. 80/2010, aprobată cu completări și modificări prin Legea nr.283/2011, se aplică în mod corespunzător și în anul 2013. În raport de această dispoziție se constată că se menține prevederea referitoare la neacordarea premiilor de către autoritățile și instituțiile publice și în anul 2013 - art.7 alin.2 din art. II din Legea 283/2011.
În ceea ce privește salarizarea personalului bugetar pe anul 2014, se constată că a fost reglementată prin O.U.G. nr. 103/2013.
Conform prevederilor art.1 alin.1 din această ordonanță, „în anul 2014, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2013 în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții..”
În art.9 alin.2 din O.U.G . nr.103/2013 se prevede că „în anul 2014, autoritățile și instituțiile publice, indiferent de modul de finanțare, nu vor acorda premii și prime de vacanță”.
Prin O.U.G. nr. 83/2014 a fost reglementată salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice.
În art.1 alin.1 și 2 din această ordonanță s-a prevăzut că: „În anul 2015, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2014 în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții . În anul 2015, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare se menține la același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2014, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.”
Reclamantul face parte din personal bugetar, astfel că drepturile salariale ale acestuia au fost stabilite conform prevederilor Legilor nr. 284/2010, 285/2010, 283/2011, OUG nr.19/2012, 84/2012, 103/2013, 83/2014.
Așadar, conform prevederilor art.2 din Legea nr.285/2010: „ În anul 2011, pentru personalul nou-încadrat pe funcții, pentru personalul numit/încadrat în aceeași instituție/autoritate publică pe funcții de același fel, precum și pentru personalul promovat în funcții sau în grade/trepte, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare din instituția/autoritatea publică în care acesta este încadrat”.
De asemenea, conform prevederilor art.1 din Legea nr.283/2011, prin care a fost aprobată Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.80/2010, „în anul 2012, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare se menține la același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2011. În anul 2012, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare se menține la același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2011, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.”
Față de considerentele de fapt și de drept expuse, instanța reține că sunt neîntemeiate pretențiile reclamantului, privind la acordarea diferenței de salariu, reprezentând includerea premiului anual în salariul lunar, începând cu 01.01.2011 și în continuare, întrucât salarizarea personalului bugetar s-a efectuat în conformitate cu prevederile actelor normative sus menționate, diferența de salariu solicitată neavând nici un suport legal.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu prezenta hotărâre.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamantul Z. D., CNP_, domiciliat în ., nr. 905, județul Gorj, în contradictoriu cu pârâtul C. T. MĂTĂSARI, cu sediul în Mătăsari, ., județul Gorj.
Cu apel în termen de 10 de zile de la comunicare, ce se depune la Tribunalul Gorj.
Pronunțată în ședința publică din 02.11.2015, la Tribunalul Gorj.
Președinte, A. B. | Asistent judiciar, S. C. | Asistent judiciar, I. R. |
Grefier Șef, G. A. | ||
Red. A.B./4 ex.
02 decembrie 2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
