Obligaţie de a face. Sentința nr. 2669/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2669/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 05-06-2015 în dosarul nr. 2669/2015
Dosar nr._
Cod operator 2443/2442
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentința Nr. 2669/2015
Ședința publică de la 05 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. V.
Asistent judiciar C. R.
Asistent judiciar I. L. F.
Grefier M. P.
Pe rol fiind judecarea acțiunii formulată de reclamanta S. A.-Elida în contradictoriu cu pârâții C. T. Mătăsari și C. L. Mătăsari, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care Tribunalul constată că reclamanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În consecință, în temeiul art.223 alin.3 si art.411 alin.1 pct.2 din noul Cod de procedură civilă, lipsa părților legal citate nu va împiedica judecarea cauzei.
Fiind primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, instanța procedează la verificarea competenței, potrivit dispozițiilor art. 131 alin.1 din noul Cod de procedură civilă, și apreciază că este competentă general, material și teritorial să judece cauza de față, în temeiul dispozițiilor art. 269 alin.1 și 2 din Codul muncii și art. 210 din Legea nr. 62/2011.
În temeiul art.258 alin.1 din noul Cod procedură civilă raportat la art.255 alin.1 din noul Cod de procedură civilă, instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar, considerând-o admisibilă si concludentă pentru soluționarea cauzei.
Instanța din oficiu invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului L. Mătăsari, după care, nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, constatând cauza în stare de judecată, instanța a procedat la soluționare.
TRIBUNALUL
Prin acțiunea adresată instanței de judecată și înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj- Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr._, reclamanta C. E.- A. a chemat în judecată pârâții C. T. Mătăsari Mătăsari și C. L. Mătăsari solicitând ca prin sentința ce va pronunța să se dispună obligarea acestora la plata contravalorii cheltuielilor de transport nedecontate, conform dispozițiilor art.105 alin 2 lit. f din Legea educației naționale nr.1/2011 și Instrucțiunilor nr.2/2011 privind decontarea navetei cadrelor didactice, aferente perioadei septembrie 2013- mai 2014, sume actualizate in funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății, acordarea dobânzii legale aferente drepturilor cuvenite, precum și plata în viitor a acestor cheltuieli de transport, până la data la care personalul didactic de predare nu va mai îndeplini dispozițiile legale pentru acordarea acestor cheltuieli, ca urmare a modificării legislației in vigoare.
În motivare, reclamanta a arătat că este cadru didactic in cadrul unității de invățământ pârâte- C. T. Mătăsari Mătăsari, făcând naveta între localitatea de reședință Tg-J. și locul de muncă din localitatea Mătăsari.
In ceea ce privește solicitarea de decontare a cheltuielilor de transport pentru personalul didactic de predare (cadrele didactice), se menționează de către aceasta că potrivit dispozițiilor art.105 alin 2 lit.f din Legea educației naționale nr.1/2011,,finanțarea complementară se asigură din bugetele locale ale unităților administrative- teritoriale de care aparțin unitățile de invățământ preuniversitar, din sume defalcate din taxa pe valoare adăugată, pentru următoarele categorii de cheltuieli(…) f) cheltuielile pentru naveta cadrelor didactice, conform legii,,.
Că potrivit art.1 din Instrucțiunile 2/2011 “Personalului didactic din unitățile de învățământ de stat, care nu dispune de locuință și căruia nu i se poate oferi o locuință corespunzătoare în localitatea unde are postul, i se vor deconta cheltuielile pe mijloacele de transport în comun, din localitatea de reședință la locul de muncă și de la locul de muncă în localitatea de reședință. În cazul în care nu există mijloace de transport în comun între localitatea de reședință și sediul unității de învățământ, urmează a i se deconta contravaloarea a 7,5 l benzină Premium la 100 km parcurși, dacă transportul se face cu autoturismul proprietate personală. În cazul în care există mijloc de transport în comun, dar personalul didactic preferă să circule cu autoturismul proprietate personală, urmează a se deconta contravaloarea abonamentului lunar pe respectivul mijloc de transport în comun. Atunci când transportul mai multor cadre didactice se face cu un singur autoturism, plata se face numai posesorului autoturismului respectiv. Decontarea sau plata echivalentă costurilor de transport se va efectua de către autoritățile administrației publice locale din unitatea administrativ-teritorială pe raza căreia se află unitatea de învățământ la care își desfășoară activitatea cadrul didactic, în urma solicitărilor adresate autorităților administrației publice locale, astfel:
a) decontarea contravalorii călătoriei pe mijloacele de transport în comun prin depunerea la sfârșitul fiecărei luni de activitate a biletelor de călătorie sau a abonamentului, iar decontarea contravalorii corespunzătoare a 7,5 l benzină Premium la 100 km parcurși, prin depunerea la sfârșitul fiecărei luni de activitate a documentelor justificative eliberate de unitatea de învățământ, care certifică efectuarea transportului cu autoturismul proprietate personală;
b) solicitarea contravalorii călătoriei efectuate cu mijloacele de transport în comun sau a contravalorii corespunzătoare a 7,5 l benzină Premium la 100 km parcurși, pentru cei care își asigură transportul cu autoturismul proprietate personală, ca urmare a pontajului zilnic efectuat de conducerea unității de învățământ”.
Reclamanta invederează și faptul că unitatea școlară a aprobat decontarea acestor sume celor indreptățiți și, astfel, au fost aprobate cererile efectuate, iar ulterior, in cadrul Consiliului de Administrație al Școlii Gimnaziale nr.1, s-au aprobat sumele necesare in acest sens.
De asemenea, se arată că potrivit dispozițiilor art.2 din Instrucțiunile nr.2/2011 ,,C. de Administrație al unității de invățământ propune lunar spre aprobare consiliului local, drepturile bănești aferente personalului didactic care solicit cheltuieli de deplasare,,, iar in ciuda demersurilor pe care le-au efectuat atât cadrele didactice, cât și unitatea școlară, autoritățile administrației publice ale localității au refuzat, in mod nejustificat plata acestor drepturi ale cadrelor didactice din unitatea școlară aflată in raza lor teritorială, drepturi care sunt stipulate . in vigoare. Conform prevederilor art.105 alin.2 lit. f din legea educației naționale nr.1/2011, dar și a celor cuprinse in Instrucțiunile nr.2/2011, autoritățile administrației publice locale din unitatea administrative-teritorială pe raza căreia se află unitatea de invățământ la care iși desfășoară activitatea cadrul didactic, au obligația de a asigura, de la bugetul local, sumele necesare pentru plata cheltuielilor cu naveta, precum și decontarea sau plata echivalentă costurilor de transport. Prin urmare, Instituția Primarului și C. L. aveau obligația de a deconta aceste sume, obligație ce le revine in mod direct și imperativ. Mai mult, cheltuielile cu naveta cadrelor didactice, reprezintă o componentă a finanțării complementare a unității de invățământ, finanțare ce se asigură din bugetul local, conform Legii educației naționale.
In ceea ce privește capătul de cerere privind acordarea daunelor-interese sub forma dobânzii legale, reclamanta apreciază că sunt aplicabile dispozițiile legislației civile, respectiv cele ale Codului civil (Noul cod civil - Legea nr. 287/2009, republicată), și anume:
Art. 1530: Creditorul are dreptul la daune-interese pentru repararea prejudiciului
pe care debitorul i l-a cauzat și care este consecința directă și necesară a neexecutării fără justificare sau, după caz, culpabile a obligației.
Art. 1531 (1) Creditorul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutării.
(2)Prejudiciul cuprinde pierderea efectiv suferită de creditor și beneficiul de care
acesta este lipsit. La stabilirea prejudiciului se ține seama și de cheltuielile pe care creditorul le a făcut, ., pentru evitarea sau limitarea prejudiciului.
(3)Creditorul are dreptul și la repararea prejudiciului nepatrimonial.
Art. 1535 (1) în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic.
(2) Dacă, înainte de scadență, debitorul datora dobânzi mai mari decât dobânda legală, daunele moratorii sunt datorate la nivelul aplicabil înainte de scadență.
(3) Dacă nu sunt datorate dobânzi moratorii mai mari decât dobânda legală, creditorul are dreptul, in afara dobânzii legale, la daune-interese pentru repararea integrală a prejudiciului suferit.
În egală măsură, s-a învederat instanței incidența în speță a dispozițiilor art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale in domeniul bancar potrivit cărora: „In cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi remuneratorii și/sau penalizatoare, după caz, și în absența stipulației exprese a nivelului acestora de către părți, se va plăti dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea."
Menționează reclamanta că reactualizarea sumelor datorate potrivit indicelui de inflație, concomitent cu acordarea dobânzii legale, nu conduce la o dublă acoperire a prejudiciului cauzat prin neplata la timp a drepturilor datorate de către pârâți, deoarece cele două modalități de acoperire a prejudiciului au finalitate distinctă.
Învederează că in acest sens, de acordare a dobânzii legale, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, care, in soluționarea recursului in interesul legii, a dispus prin Decizia nr.2 in dosarul nr.21/2013 că pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute in titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar aprobată cu modificări prin Legea 230/2011,cu modificările și completările ulterioare.
În drept, și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 34 și 194 din Codul de procedură civilă, art.268 alin 1 lit. c din Codul muncii, ale art.28 din Legea dialogului social nr.62/2011, art.105 alin.2 lit. f din legea educației naționale nr.1/2011, prevederile Instrucțiunilor nr.2/2011, art. 1530 și urm. NCC, art.2 din OG nr.13/2011, Decizia nr.2/2014 pronunțată de ICCJ.
In conformitate cu dispozițiile art.411 din Codul de procedură civilă, reclamanta a solicitat și judecarea cauzei in lipsă.
In dovedire, a depus la dosarul cauzei înscrisuri, respectiv: copie a cărții de identitate, adeverința nr.416/27.01.2014, precum și cererile prin care a solicitat decontarea transportului pe perioada ianuarie 2014- decembrie 2014 însoțite de documente (documete de călătorie).
Intimatul C. L. Mătăsari a formulat întâmpinare in cauză prin care a a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, motivat de faptul că, cheltuielile de transport bănești solicitate de cadrele didactice trebuiau cuprinse în proiectul de buget al instituției înainte ca acesta să fie supus spre aprobare Consiliului L., responsabilitatea cu privire la propunerile înaintate aparținănd în totalitate conducerii instituției de învățământ, iar cheltuielile bugetare se angajează în limita bugetului aprobat.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 205 Cod procedură civilă.
Deși legal citată cu această mențiune, pârâta C. T. Mătăsari Mătăsari nu a formulat întâmpinare in cauză și nici nu a participat la dezbateri.
În conformitate cu prevederile art. 248 din Codul de procedură civilă, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură sau de fond, care fac de prisos, în tot sau în parte, cercetarea în fond a cauzei.
Examinând excepția lipsei calitătii procesuale pasive invocată de instanță din oficiu,Tribunalul constată și reține următoarele:
Reclamanta S. A.-Elida, are calitatea de cadru didactic în cadrul unității de invățământ intimate C. T. Mătăsari Mătăsari, conform inscrisurilor existente la dosarul cauzei.
Prin acțiunea ce formează obiectul prezentului dosar, reclamanta a solicitat obligarea unității de învățământ și a Consiliului L. Mătăsari la plata contravalorii cheltuielilor de transport, aferente perioadei septembrie 2013- mai 2014, sume actualizate cu indicele de inflație la data efectivă a plății, plata dobânzii legale aferente drepturilor cuvenite, precum și plata in viitor a cheltuielilor de transport.
Calitatea procesuală a părților este una din condițiile de admisibilitate a acțiunii, iar calitatea procesuală pasivă presupune identitatea dintre persoana chemată în judecată și debitorul obligației a cărei îndeplinire se cere în cauza dedusă judecății.
In conformitate cu disp. art. XIII al. 1 din OUG nr. 32/2001: “Începând cu anul 2001 finantarea institutiilor de invațămant preuniversitar de stat se asigura din bugetele locale ale unitatilor administrativ-teritoriale pe a căror rază acestea iși desfasoară activitatea,” iar inspectoratele școlare, asigură, cu sprijinul material al consiliilor locale, administrarea și funcționarea tuturor unităților din învățământul preuniversitar de stat.
In același sens sunt și dispozițiile art.1 din HG nr. 538 /2001 privind aprobarea Normelor metodologice pentru finanțarea învatământului preuniversitar de stat:” Începând cu anul 2001 cheltuielile privind finanțarea instituțiilor de învațământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale in a căror rază acestea își desfășoară activitatea, cu excepția cheltuielilor suportate de la bugetul de stat.”
In conformitate cu art. 36 alin.4 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001 coroborat cu art. 16 din HG 2192/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, instituțiile cu rol in stabilirea calculul aprobarea si plata drepturilor salariale pentru personalul din învățământul preuniversitar sunt unitatea de învățământ, primarul si consiliul local. Astfel unitatea de învățământ elaborează proiectul de buget al unității pe care îl înaintează autorității administrației publice locale in faza de fundamentare a proiectului bugetului local, buget din care va face parte ca si capitol distinct bugetul unităților de învățământ.
De asemenea, conform prevederilor art. 104 alin.2 din Legea educației naționale nr.1/2011, finanțarea de bază se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale.
Se reține că reclamanta a chemat in judecată și intimatul C. L. Mătăsari pentru ca acesta să fie obligat la plata fondurilor necesare achitării drepturilor solicitate și nu la alocarea acestor fonduri, conform susținerilor și dispozițiilor legale invocate, instanța urmează să admită excepția lisei calității procesuale pasive a Consiliului L. Mătăsari, invocată din oficiu de către instanță și în consecință să respingă cererea față de acest pârât ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă
În ceea ce privește fondul cauzei, analizând întregul material probator administrat instanța reține că reclamanta S. A.-Elida, domiciliată în Tg-J., . P., ., . (conform copiei cărții de identitate – fila 9 din dosar) are calitatea de angajat al unității de învățământ intimate.
Prin acțiunea ce formează obiectul prezentului dosar, reclamanta a solicitat obligarea unității de învățământ și a Consiliului L. Mătăsari la plata contravalorii cheltuielilor de transport, aferente perioadei ianuarie 2014 - decembrie 2014, sume actualizate cu indicele de inflație la data efectivă a plății, plata dobânzii legale aferente drepturilor cuvenite, precum și plata in viitor a cheltuielilor de transport.
În conformitate cu dispozițiile Legii nr.108/2007 și Legii 1/2011, reclamanta a adresat conducerii școlii cereri de decontare a cheltuielilor de transport, deoarece domiciliază într-o altă localitate decât cea în care își are sediul instituția de învățământ la care activează, cereri depuse in dovedire.
Art.104 alin.3 din Legea nr.128/1997 stabilește dreptul personalului didactic din unitățile de învățământ de stat care nu dispune de locuință și căruia nu i se poate oferi o locuință corespunzătoare în localitatea unde are postul de a beneficia de decontarea cheltuielilor pe mijloacele de transport în comun din localitatea de reședință la locul de muncă și de la locul de muncă în localitatea de reședință. Același text de lege stabilește posibilitatea ca, în situația în care nu există mijloace de transport în comun pe această rută (între localitatea de reședință și sediul unității de învățământ) să se deconteze contravaloare a 7,5 litri benzină Premium la 100 km parcurși dacă transportul se face cu autoturismul proprietate personală, iar în situația în care există mijloc de transport în comun, dar personalul didactic preferă să circule cu autoturismul proprietate personală, acestuia i se va deconta contravaloarea abonamentului lunar pe respectivul mijloc de transport în comun.
Aceleași dispoziții sunt menținute și în art. 276 din Legea 1/2011, intrată în vigoare la data de 09.02.2011, „Personalului didactic din unitățile de învățământ conexe, care nu dispune de locuință în localitatea unde are postul, i se decontează cheltuielile de transport, conform legii”.
Potrivit art.1 din Instrucțiunile 2/2011 “Personalului didactic din unitățile de învățământ de stat, care nu dispune de locuință și căruia nu i se poate oferi o locuință corespunzătoare în localitatea unde are postul, i se vor deconta cheltuielile pe mijloacele de transport în comun, din localitatea de reședință la locul de muncă și de la locul de muncă în localitatea de reședință. În cazul în care nu există mijloace de transport în comun între localitatea de reședință și sediul unității de învățământ, urmează a i se deconta contravaloarea a 7,5 l benzină Premium la 100 km parcurși, dacă transportul se face cu autoturismul proprietate personală. În cazul în care există mijloc de transport în comun, dar personalul didactic preferă să circule cu autoturismul proprietate personală, urmează a se deconta contravaloarea abonamentului lunar pe respectivul mijloc de transport în comun. Atunci când transportul mai multor cadre didactice se face cu un singur autoturism, plata se face numai posesorului autoturismului respectiv. Decontarea sau plata echivalentă costurilor de transport se va efectua de către autoritățile administrației publice locale din unitatea administrativ-teritorială pe raza căreia se află unitatea de învățământ la care își desfășoară activitatea cadrul didactic, în urma solicitărilor adresate autorităților administrației publice locale, astfel:
a) decontarea contravalorii călătoriei pe mijloacele de transport în comun prin depunerea la sfârșitul fiecărei luni de activitate a biletelor de călătorie sau a abonamentului, iar decontarea contravalorii corespunzătoare a 7,5 l benzină Premium la 100 km parcurși, prin depunerea la sfârșitul fiecărei luni de activitate a documentelor justificative eliberate de unitatea de învățământ, care certifică efectuarea transportului cu autoturismul proprietate personală;
b) solicitarea contravalorii călătoriei efectuate cu mijloacele de transport în comun sau a contravalorii corespunzătoare a 7,5 l benzină Premium la 100 km parcurși, pentru cei care își asigură transportul cu autoturismul proprietate personală, ca urmare a pontajului zilnic efectuat de conducerea unității de învățământ”.
Obligația de acordare a cheltuielilor de transport este în sarcina unității de învățământ (decontarea contravalorii călătoriei se obține prin depunerea cererilor la consiliul de administrație al unităților de învățământ, potrivit dispozițiilor art.104 alin.3 litera a din legea nr.128/1997) în considerarea calității acesteia de angajator.
În speța dedusă judecății, conform actelor depuse de petentă la dosarul cauzei, respectiv copiile cererilor pentru decontarea cheltuielilor de transport, înregistrate la unitatea de învățământ angajatoare, reclamanta și-a îndeplinit obligația de a depune la unitatea de învățământ solicitarea de decontare a cheltuielilor efectuate cu transportul de la domiciliu la unitatea de învățământ unde lucrează și retur pentru perioada septembrie 2013- mai 2014.
Cu privire la capătul de cerere referitor la acordarea dobânzii legale solicitate, se reține că potrivit dispozițiilor art.1082 din vechiul Cod civil, debitorul este obligat la plata de daune - interese pentru neexecutarea obligației sau pentru întârzierea executării, chiar dacă nu este de rea-credință, iar conform art.1084 din vechiul Cod civil, daunele interese trebuie să cuprindă pe lângă pierderea efectiv suferită și câștigul nerealizat.
În cazul obligațiilor care au ca obiect sume de bani, cum este cazul în speță, legea fixează drept despăgubire dobânda legală, în considerarea faptului că lipsa de folosință a sumei de bani datorată de debitor provoacă creditorului un prejudiciu care este egal cu dobânda legală.
Prin urmare, în acord și cu prevederile art.1088 din vechiul Cod civil, reclamanta este îndreptățită la daune interese sub forma dobânzii legale, fără punerea în întârziere a debitorului.
În același sens sunt și prevederile art.1531 din Codul civil din 2009:
(1) Creditorul are dreptul la repararea integrala a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul executării
(2)Prejudiciul cuprinde pierderea efectiv suferită de creditor si beneficiul de care acesta este lipsit.
De asemenea, conform art.1535 din Codul civil din 2009, se pot solicita de către creditor daune moratorii de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu, dispoziția aplicându-se atât profesioniștilor, cât și celorlalte subiecte de drept civil.
De altfel, prin Decizia nr.2/2014, Înalta Curte de Casație si Justiție a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, si a stabilit că: “În aplicarea dispozițiilor art.1082 și art.1088 din Codul civil din anul 1864, respectiv art.1531 alin.(1), alin. (2) teza I și art.1535 alin.(1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art.1 și art.2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011, cu modificările și completările ulterioare”.
S-a reținut că, atâta timp cât repararea integrală a prejudiciului presupune, cu valoare de principiu, atât acoperirea pierderii efective suferite de creditor (damnum emergens), cât si beneficiul de care acesta este lipsit (lucrum cessans), a accepta faptul că, în ipoteza dată, poate fi acoperita doar pierderea efectiva, în temeiul art.1 alin.(3) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr.71/2009, iar nu și beneficiul nerealizat, echivalează cu nesocotirea principiului reparării integrale a prejudiciului Cât privește existenta unei fapte ilicite, săvârșite cu vinovăție, în sensul dispozițiilor legale ce instituie răspunderea civilă, s-a apreciat că aceasta constă în executarea cu întârziere de către debitori a sumelor de bani stabilite prin titluri executorii în favoarea persoanelor din sectorul bugetar. Fapta îmbracă forma ilicitului civil, deoarece, în analiza îndeplinirii condițiilor răspunderii civile delictuale în circumstanțele date, nu se poate reține că Ordonanța de urgenta a Guvernului nr.71/2009 reprezintă un caz fortuit care sa răstoarne prezumția relativa de culpa a debitorului in executarea obligației, întrucât acestui element ii lipsesc doua caracteristici esențiale, si anume: natura imprevizibila a evenimentelor care au fundamentat adoptarea actului, care nu poate fi acceptata prin raportare la conduita așteptata a debitorului care trebuia sa se comporte ca un bun proprietar, cu atât mai mult cu cat debitor este chiar statul, prin instituțiile sale, iar, conform art.44 alin.(1) din Constituție, „creanțele asupra statului sunt garantate” si faptul ca măsura de eșalonare a procedurii de executare provine chiar de la debitor, iar nu de la un terț.Astfel, reclamantei i se cuvine acordarea dobânzii legale până la achitarea integrală a sumelor datorate cu titlu de drepturi salariale.
In ceea ce privește capătul de cerere privind solicitarea reclamantei de decontare a cheltuielilor de transport pentru viitor, se reține din dispozițiile legale in materie că decontarea sau plata echivalentă costurilor de transport se va efectua de către autoritățile administrației publice locale din unitatea administrativ-teritorială pe raza căreia se află unitatea de învățământ la care își desfășoară activitatea cadrul didactic, în urma solicitărilor adresate autorităților administrației publice locale, astfel:
a) decontarea contravalorii călătoriei pe mijloacele de transport în comun prin depunerea la sfârșitul fiecărei luni de activitate a biletelor de călătorie sau a abonamentului, iar decontarea contravalorii corespunzătoare a 7,5 l benzină Premium la 100 km parcurși, prin depunerea la sfârșitul fiecărei luni de activitate a documentelor justificative eliberate de unitatea de învățământ, care certifică efectuarea transportului cu autoturismul proprietate personală;
b) solicitarea contravalorii călătoriei efectuate cu mijloacele de transport în comun sau a contravalorii corespunzătoare a 7,5 l benzină Premium la 100 km parcurși, pentru cei care își asigură transportul cu autoturismul proprietate personală, ca urmare a pontajului zilnic efectuat de conducerea unității de învățământ”.
Prin urmare, având în vedere că, așa cum prevede textul de lege, decontarea cheltuielilor de transport este condiționată de formularea de către salariat a unei cereri in acest sens, cerere însoțită de bonuri justificative, instanța nu poate dispune plata acestor drepturi pentru viitor.
Astfel, având în vedere actele depuse la dosarul cauzei și văzând dispozițiile Legii nr. 1/2011 și Instrucțiunilor 2/2011, va fi admisă acțiunea formulată de reclamanta S. A.-Elida, pe cale de consecință va fi obligată intimata Școala Gimnazială nr.1 Mătăsari să plătească reclamantei contravaloarea cheltuielilor de transport, pentru perioada septembrie 2013- mai 2014, sume actualizate la data plății efective, precum și să plătească reclamantei dobânda legală cuvenită pentru drepturile bănești mai susmenționate.
De asemenea, instanța va obliga intimatul C. L. Mătăsari să aloce fondurile necesare achitării acestor drepturi bănești, în dispozițiile art.16 din HG nr.2192/2004, precum și ale art.14 alin.4 din legea nr.486/2006 menționându-se în mod expres că unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea de la bugetul de stat și din alte surse potrivit legii, prin urmare se instituie calitatea consiliului local de debitor al acestei obligații.
In ceea ce privește solicitarea reclamantei de plată a cheltuielilor de transport pentru viitor, instanța urmează să respingă acest capăt de cerere.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului L. Mătăsari cu sediul în Mătăsari, Județul Gorj, invocată din oficiu de instanță și în consecință respinge cererea față de acest pârât ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Admite in parte acțiunea formulată de reclamanta S. A.-Elida, CNP-_, cu domiciliul în Tg-J., . P., ., ., în contradictoriu cu pârâții C. T. Mătăsari Mătăsari, cu sediul în Mătăsari, . și C. L. Mătăsari, cu sediul în Mătăsari, județul Gorj.
Obligă pârâtul C. T. Mătăsari să plătească reclamantei contravaloarea abonamentului lunar de transport în comun pe ruta Tg J. - Mătăsari, aferent perioadei ianuarie 2014- decembrie 2014, corespunzător perioadei efectiv lucrate, sume actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective.
Obligă intimata C. T. Mătăsari la plata dobânzii legale aferente sumelor respective până la data plății efective a acestor drepturi
Respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata în viitor a sumelor reprezentând cheltuieli cu transportul.
Sentință executorie de drept.
Cu drept de apel în 10 zile de la comunicare, ce se depune la Tribunalul Gorj
Pronunțată în ședința publică din 05.06.2015, la Tribunalul Gorj.
Președinte, M. V. | Asistent judiciar, C. R. | Asistent judiciar, I. L. F. |
Grefier, M. P. |
Red./5ex.
I.F. 09 Iunie 2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
