Obligaţie de a face. Sentința nr. 2133/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2133/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 07-05-2015 în dosarul nr. 2133/2015
Dosar nr._
Cod operator 2443/2442
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentința nr. 2133/2015
Ședința publică de la 07 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE T. M.
Asistent judiciar N. M.
Asistent judiciar R. N.
Grefier N. R.
Pe rol fiind judecarea acțiunii formulată de către reclamanta C. A. A., în contradictoriu cu pârâtul L. T. Baia de F., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Tribunalul constată că reclamanta a solicitat judecarea cauzei in lipsă.
În temeiul art. 223 alin.3 si art..411 alin.1 pct.2 Cod de procedura civilă, lipsa părților legal citate nu împiedică judecarea cauzei, având în vedere cererea scrisă a reclamantei de judecare a cauzei și în lipsa părților.
Fiind primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, instanța procedează la verificarea competenței, potrivit dispozițiilor art. 131 alin.1 din noul Cod de procedură civilă, și apreciază că este competentă general, material și teritorial să judece cauza de față, în temeiul dispozițiilor art. 269 alin.1 și 2 din Codul muncii și art. 210 din Legea nr. 62/2011.
În temeiul art.258 alin.1 Cod procedură civilă raportat la art.255 alin.1 Cod procedură civilă, instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar de către părți, considerând-o admisibilă și concludentă pentru soluționarea cauzei. Instanța, din oficiu invocă excepția prescripției dreptului material la acțiune .
Constatând cauza în stare de judecată, o retine spre soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea ulterior precizată înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj-Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, sub nr._, reclamanta C. A. A. a chemat în judecată pârâtul L. T. Baia de F., solicitând ca prin sentința ce va pronunța să fie obligată la reîncadrarea, să calculeze si sa plătească diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr.330/2009 coroborate cu Legea nr. 221/2008 pentru aprobarea OG nr.15/2008 în perioada 01.09._11, sume actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, potrivit art.1 alin.1 lit.c din OG nr. 15/2008, coeficienții de multiplicare 1,000 prevăzuți pentru funcțiile didactice din anexele nr.1.2, 2 si 3 vor avea următoarele valori: intre 01.01._08:259,593 lei; între 01.04._08:275,168 lei; între 01.10._08: 291, 678 lei.
Aceasta ordonanță a fost aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/27.10.2008, principala modificare constând în majorarea coeficientului de multiplicare 1,000 pentru personalul didactic si didactic auxiliar la 400 lei, pentru perioada 01.10._09, aceasta urmând a fi valoarea de referința pentru creșterile salariale ulterioare.
Deși Legea nr. 221/2008 prevedea creșterea salariilor personalului didactic si didactic auxiliar începând cu 01 octombrie, pârâtul nu au procedat la calculul si plata drepturilor salariale potrivit prevederilor acestei legi.
Încercările executivului de a bloca aplicarea Legii nr.221/2008 au continuat prin adoptarea O.U.G. nr. 31/2009 si 41/2009 ce modificau perioada de aplicabilitate a unor dispoziții legale declarate neconstituționale, astfel că ele erau lipsite de efecte juridice.
Reclamanta a mai arătat că în baza Legii nr.330/2009, salarizarea trebuia să se mențină, începând cu 01.01.2010 la nivelul lunii decembrie 2009, cu aplicarea coeficientului de multiplicare 1,000, in valoare de 400 lei, în baza art. 30 alin.5, art.12 alin.3 si art. 7 alin.2 din această lege.
S-a susținut că dreptul personalului didactic de predare și auxiliar la salarizare conform Legii nr.221/2008, care a aprobat cu modificări O.U.G. 15/2008, s-a perpetuat și după data de 01.01.2010, conform art. 30 din Legea nr.330/2009, în „ exercitarea dreptului la respectarea bunului”, conform art. 53 din Constituția României, dar și conform prevederilor art.1, primul paragraf, a doua frază, ale Protocolului adițional nr.1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului.
De asemenea, a arătat că art. 1 din Legea 285/2010 stabilește că salarizarea în anul 2011 pornește de la salariile de referință stabilite în luna octombrie 2010, în conformitate cu prevederile Legii nr.330/2009 și implicit cu luarea în considerare a prevederilor legii nr.221/2008.
A invocat încălcarea prevederilor art.1 din Protocolul 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, a prevederilor art.11 și 20 din Constituția României și ale art. 4,5 și 6 alin.6 din Noul Cod Civil.
Reclamanta a susținut că prin diminuarea nejustificată și discriminatorie a drepturilor salariale, a fost privat de un drept constituit prin lege și, ca urmare, un drept legitim, licit, pe care ar fi trebuit să-l dobândească în mod efectiv, că prin neacordarea efectivă a drepturilor salariale legale a avut loc o încălcare a art. 1 din Protocolul 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, motiv pentru care, în baza prevederilor art.11 și 20 din Constituția României și art. 4 din Noul Cod civil, trebuie să se acorde prioritate reglementării internaționale la care România a devenit parte prin ratificarea Convenției.
În ceea ce privește prescripția dreptului material la acțiune, consideră că a operat întreruperea termenului de prescripție, sumele datorate fiind eșalonate prin diferite acte normative până în anul 2016, ceea ce echivalează cu o recunoaștere de datorie din partea debitorului, întreruperea termenului de prescripție începând cu prima eșalonare, respectiv anul 2010 conform OUG nr.71/2009, după această dată curgând un nou termen de 3 ani .
În dovedirea cererii, a depus la dosar în copie conform cu originalul: cartea de identitate, adeverința nr.32/22.01.2015 emisă de unitatea școlară, raport per salariat.
În temeiul dispozițiilor art.137 Cod procedură civilă, instanța se va pronunța cu precădere asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în tot sau în parte, cercetarea de fond a pricinii.
Astfel, instanța reține că prin cererea de chemare în judecată, reclamanta C. A. A. a chemat în judecată pârâtul L. T. Baia de F., solicitând ca prin sentința ce va pronunța să fie obligat pârâtul la reîncadrarea reclamantei și să calculeze si sa plătească diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr.330/2009 coroborate cu Legea nr. 221/2008 pentru aprobarea OG nr.15/2008 în perioada 01.09._11, actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății.
Potrivit art. 171 alin. 1 din Codul muncii, dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
De asemenea, dispozițiile art. 268 alin. 1 lit. c din Codul muncii prevăd că acțiunile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator.
Având în vedere că reclamanta a solicitat plata unor drepturi salariale pentru perioada 1 septembrie 2010-13 mai 2011, iar cererea de chemare în judecată a fost formulată la data de 23.02.2015, instanța constată că la data introducerii cererii de chemare în judecată prescripția dreptului material la acțiune se împlinise.
În consecință, instanța va admite excepția prescripției dreptului material la acțiune și va respinge acțiunea reclamantei ca fiind prescris dreptul material la acțiune.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu prezenta hotărâre.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată din oficiu de către instanță și în consecință:
Respinge acțiunea formulată de reclamanta C. A. A. CNP_, cu domiciliul în comuna Bengești, - Ciocadia, ., în contradictoriu cu pârâtul L. T. Baia de F., cu sediul în ., ., județul Gorj.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul Gorj.
Pronunțată în ședința publică din 07.05.2015 la Tribunalul Gorj.
Președinte, T. M. | Asistent judiciar, N. M. | Asistent judiciar, R. N. |
Grefier, N. R. |
Red:R.N. 15 Mai 2015/Ex.4
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 4521/2015. Tribunalul GORJ | Obligaţie de a face. Sentința nr. 2178/2015. Tribunalul GORJ → |
|---|
