Obligaţie de a face. Sentința nr. 3637/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3637/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 21-09-2015 în dosarul nr. 3637/2015
Dosar nr._
Cod operator 2443/2442
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentința Nr. 3637/2015
Ședința publică de la 21 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. B.
Asistent judiciar S. C.
Asistent judiciar I. R.
Grefier Șef G. A.
Pe rol fiind judecarea acțiunii formulată de reclamantul V. N., în contradictoriu cu pârâta S.C. M. S.A. M., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință care învederează că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care:
În conformitate cu prevederile art. 131 alin.1 din Codul de procedură civilă, instanța a procedat la verificarea competenței, stabilind că Tribunalul Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale este competentă general, material și teritorial să judece pricina de față, în temeiul dispozițiilor art. 269 alin.1 și 2 din Codul muncii, art. 208, 210 din Legea nr. 62/2011 și art. 95 din codul de procedură civilă republicat.
În probatoriu, conform dispozițiilor art. 258 raportat la art.255 și 292 din Codul de procedură civilă, instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Din oficiu, în baza art. 247 alin. 1 din Codul de procedură civilă, instanța a invocat excepția lipsei de interes în promovarea acțiunii cu privire la capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata contribuțiilor datorate de către angajator, cât și de salariat, potrivit art. 296 alin.3 din Legea nr. 571/2003, pentru perioada 01.01._15 și, constatând terminată cercetarea procesului, instanța a reținut cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Secției de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale din cadrul Tribunalului Gorj la data de 14.05.2015, sub nr._, reclamantul V. N., a chemat în judecată pârâta S.C. M. S.A. M., solicitând instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la: plata drepturilor salariale nete restante din perioada 01.02._15, în sumă totală de 2712 lei, reprezentând salariile pentru lunile februarie ,martie și aprilie 2015, plus dobânzile legale până la data efectuării plății, conform art.159 din Codul Muncii; plata contribuțiilor datorate atât de către angajator cât și de salariat potrivit art. 296 alin.3 din Legea 571/2003 pentru perioada 01.01._15, care trebuie virate la bugetul de stat; plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu acest proces în baza art. 453 din Codul de procedură civilă.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că, conform contractului individual de muncă nr. 2531/25.11.2008, a fost angajat în meseria de subinginer mecanic la S.C. M. S.A., începând cu data de 25.11.2008 până la data de 16.04.2015, dată la care i-a încetat contractul individual conform art. 65 alin. l coroborat cu art. 66 din Codul Muncii.
A susținut reclamantul că până în prezent pârâta nu i-a achitat drepturile salariale aferente lunilor februarie, martie și aprilie 2015, iar plata trebuia să se facă prin alimentare card, așa cum s-a procedat în perioada anterioară, cardul fiind făcut la cererea pârâtei, având destinația specială pentru virament salarii.
Având în vedere aceste considerente, precum și probele ce se vor administra în cauză, reclamantul a solicitat admiterea cererii, în sensul de a fi obligată pârâta să-i achite drepturile salariale ce i se cuvin aferente lunilor februarie, martie și aprilie 2015 în sumă totală de 2712 lei, actualizată la data plății efective și la plata contribuțiilor datorate la bugetul de stat.
În dovedirea cererii, reclamantul a depus la dosar, cartea de identitate, actul adițional la contractul individual de muncă din anul 2014, adeverința nr. 852/20.04.2015 eliberată de pârâtă, decizia nr. 763/16.04.2015 și de încetare a contractului individual de muncă.
În drept, reclamantul a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 268 și art.272 Codul Muncii republicat.
Pârâta S.C. M. S.A. M. a formulat întâmpinare în cauză, prin care a solicitat respingerea acțiunii, învederând că, începând cu data de 27.11.2014, documentele societății (financiar contabile, contracte comerciale, acte resurse umane) au fost ridicate, conform procesului-verbal de ridicare documente întocmit la data de 27.11.2014, iar ulterior acestei date, în urma controalelor desfășurate, ANAF - Direcția Generală Antifraudă - Direcția Regionala Antifraudă Tg J. nr. 4 a emis decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. AFGJ 1935/04.03.2015 și s-a instituit sechestru asiguratoriu asupra bunurilor și poprire asiguratorie asupra creanțelor de încasat de la clienți (terți popriți), precum și asupra sumelor din conturile curente ale contribuabilului.
De asemenea, s-a arătat că, potrivit deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. AFGJ 1935/04.03.2015, au fost blocate conturile bancare ale societății, iar sumele datorate de către diverși clienți ai societății, respectiv creanțele de încasat, au devenit sume urmăribile, starea aceasta subzistând și la momentul de față.
A mai învederat pârâta că această situație a dus la blocarea efectiva a activității societății, în felul acesta societatea fiind în imposibilitatea de a-și onora obligațiile contractuale asumate prin contractele de prestări servicii, fiind inaptă de a produce, prin punerea sub sechestru a gestiunilor, a materiilor prime necesare desfășurării corespunzătoare a activității și, pe cale de consecință, societatea aflându-se în imposibilitatea de a asigura drepturile salariale ale angajaților.
În condițiile expuse, societatea a fost nevoită să inițieze și să finalizeze procedura concedierii colective, conform art. 65 - 66 din Codul Muncii.
Pentru deblocarea acestei situații, societatea a întreprins demersurile necesare, respectiv exercitarea și formularea unei contestații la executare ocazie cu care a fost solicitată și suspendarea tuturor actelor și măsurilor întreprinse de către instituțiile statului, inclusiv încetarea indisponibilității sumelor existente sau viitoare din conturile curente ale contribuabilului M. SRL, astfel încât, în funcție de disponibilitățile financiare să achite cu precădere, cel puțin în parte, drepturile salariale.
Pârâta a menționat că, până la apariția acestei stări de fapt, societatea a acordat drepturile salariale aferente încadrării reclamantului stabilite potrivit contractului individual de muncă.
Referitor la capătul de cerere privind plata contribuțiilor datorate de către angajator, cat și de salariat, pârâta a învederat că aceste contribuții au fost calculate de către ANAF - DGRFP C. - AJFP Gorj și au fost evidențiate în titlurile executorii emise, atașate la întâmpinare, reprezentând obligații de plată datorate de către contribuabilul M. S.R.L. către bugetul consolidat al statului.
A apreciat pârâta că nu poate fi reținută reaua credință a societății în raport cu salariații societății, în vederea acordării drepturilor salariate, drept pentru care, într-o teză principală, a solicitat respingerea acțiunii, iar într-o teză subsidiară, respingerea capătului de cerere privind obligarea la plata dobânzilor legale aferente sumei de 2712 lei, solicitată cu titlu de drepturi salariale pentru perioada 01.02._15 și a contribuțiilor datorate de către angajator cât și de salariat pentru perioada 01.01._15, în baza art. 296 alin 3 din Legea 571/2003.
În drept, pârâta a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile art. 205 Cod procedură civilă.
În apărare, pârâta a depus la dosar, în copie, decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. AFGJ 1935/04.03.2015, tabel privind plata parțială a salariilor, privind luna februarie 2015, somațiile nr. 18/_ /_, 18/_ /_, 18/_ /_ și titlurile executorii nr._/27.02.2015,_/26.03.2015 și_/28.04.2015, emise de către ANAF - DGRFP C. - AJFP Gorj, în dosarul de executare nr. 4145.
Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a arătat că întâmpinarea formulată de către pârâtă este nefondată și a solicitat obligarea reclamantei la :
- plata drepturilor restante solicitate prin acțiune, actualizate cu indicele inflației;
- plata contribuțiilor datorate de angajator, cât și de către angajat, pe perioada ianuarie 2015 - aprilie 2015, conform art. 296 alin.3 din Legea 571/2003;
- plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.
Referitor la cauzele care au condus la neplata salariilor, invocate de pârâtă în întâmpinare, reclamantul a arătat că nu atestă cu nimic implicarea lui în producerea acestora, ci se datorează exclusiv pârâtei.
A mai arătat reclamantul că în contractul individual de muncă încheiat între el și pârâtă nu este menționată nicio cauză de forță majoră pentru neplata la termen a salariului, data de plată a salariului fiind data de 15 a fiecărei luni, pentru luna anterioară, iar prin înscrisurile atașate la întâmpinare, pârâta dovedește că a fost de rea credință, întrucât nu a achitat contribuțiile reținute reclamantului pentru lunile decembrie, ianuarie și februarie, când conturile societății nu erau blocate.
În conformitate cu prevederile art. 248 alin. 1 din Codul de procedură civilă republicat, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură sau de fond, care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe, ori după caz, cercetarea în fond a cauzei.
În consecință, instanța va analiza cu precădere excepția lipsei de interes, invocată din oficiu, cu privire la capătul de cerere prin care reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata contribuțiilor datorate de către angajator, cât și de salariat, potrivit art. 296 alin.3 din Legea nr. 571/2003, pentru perioada 01.01._15, excepție care are un caracter de ordine publică.
Conform art.32 alin.1lit.d din Codul procedură civilă republicat, orice cerere poate fi formulată și susținută, dacă autorul acesteia justifică un interes.
De asemenea, așa cum se prevede la art. 33 din Codul de procedură civilă republicat, interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual.
Interesul reprezintă folosul practic urmărit de cel care exercită acțiunea civilă și trebuie să se mențină pe tot parcursul procesului.
Contribuțiile sociale aferente drepturilor salariale se virează la bugetul statului, iar în speță ANAF - DGRFP C. - AJFP Gorj a emis titlurile executorii nr._/27.02.2015 ,_/26.03.2015 și_/28.04.2015 cu privire la contribuțiile de asigurări sociale datorate de către pârâtă, astfel că cererea reclamantului, prin care solicită obligarea pârâtei la plata acestor contribuții este lipsită de interes.
Pe fond, analizând actele dosarului, în raport de dispozițiile legale aplicabile, instanța reține:
Reclamantul V. N. a fost angajat în cadrul societății pârâte, respectiv .., în funcția de subinginer mecanic – tehnologia construcțiilor de mașini, în baza contractului individual de muncă nr. 2531/25.11.2008, modificat prin actele adiționale ulterioare, iar începând cu data de 16.04.2015, prin decizia nr.763/16.04.2015, s-a dispus încetarea contractului individual de muncă în temeiul art. 65 alin.1 coroborat cu art. 66 din Codul muncii.
În conformitate cu prevederile art. 40 alin. 2 lit. c din Codul muncii republicat, angajatorul are obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă.
Potrivit art. 159 alin.1 și 2 din Codul muncii republicat:
„(1) Salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă.
(2) Pentru munca prestată în baza contractului individual de muncă fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani.”
Așa cum rezultă din prevederile art.160 din Codul muncii republicat, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile sporurile, precum și alte adaosuri, iar la art.161 se prevede că salariile se plătesc împotriva oricăror alte obligații ale angajatorilor.
În conformitate cu prevederile art. 166 din Codul muncii republicat:
(1)”Salariul se plătește în bani cel puțin o dată pe lună, la data stabilită în contractul individual de muncă, în contractul colectiv de muncă aplicabil sau în regulamentul intern, după caz.
(2) Plata salariului se poate efectua prin virament într-un cont bancar.
(3) Plata în natură a unei părți din salariu, în condițiile stabilite la art. 165, este posibilă numai dacă este prevăzută expres în contractul colectiv de muncă aplicabil sau în contractul individual de muncă.
(4) Întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.”
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 40 alin.2 lit. f din Codul muncii republicat, angajatorul are obligația de a plăti toate contribuțiile și impozitele aflate în sarcina sa, precum și să rețină și să vireze contribuțiile și impozitele datorate de salariați, în condițiile legii.
În conflictele de muncă sarcina probei incumbă angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare, conform celor stipulate de art.272 din Codul muncii republicat.
La art. 168 alin. 1 din Codul muncii republicat se prevede că plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte acte justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit.
În speță, reclamantul a făcut dovada că a desfășurat activitate în cadrul societății pârâte până la data de 16.04.2015, conform adeverinței depusă la dosar, iar începând cu data de 16.04.2015, prin decizia nr.763/16.04.2015, s-a dispus încetarea contractului individual de muncă .
Pârâta însă nu a făcut dovada plății drepturilor salariale reprezentând contraprestația muncii reclamantului în lunile februarie, martie și aprilie, conform contractului individual de muncă, depunând la dosar doar un tabel din care rezultă că s-a achitat o parte din drepturile salariale cuvenite pentru luna februarie 2015, respectiv 120 lei.
Dimpotrivă, pârâta nu a contestat suma solicitată de reclamant și, prin întâmpinarea formulată în cauză, a arătat că s-a aflat în imposibilitatea de a asigura drepturile salariale ale angajaților, întrucât starea de fapt generată de ridicarea documentelor societății, emiterea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. AFGJ 1935/04.03.2015 și blocarea conturilor bancare ale societății a dus la blocarea efectiva a activității societății.
Instanța reține că situația economică și financiară în care se află societatea pârâtă, ca urmare a măsurilor asiguratorii instituite de către ANAF - DGRFP C. - AJFP Gorj nu o exonerează de plata drepturilor salariale, întrucât reclamantul nu are nicio culpă și în perioada în litigiu a prestat muncă în folosul societății în temeiul contractului individual de muncă, astfel că este îndreptățit la plata drepturilor salariale pentru munca prestată.
Față de considerentele de fapt și de drept expuse, având în vedere și dispozițiile art. 166 ali.4 din Codul muncii republicat, instanța urmează să oblige pârâta să plătească reclamantului suma totală de 2712 lei solicitată prin acțiunea dedusă judecății, reprezentând drepturi salariale nete, aferente lunilor februarie, martie și aprilie 2015, ce urmează să fie actualizată cu indicele de inflație de la data plății, pentru a se acoperi și prejudiciul cauzat reclamantului prin neplata la scadență a drepturilor salariale, ca urmare a devalorizării monedei naționale prin inflație.
Capătul de cerere, având ca obiect obligarea pârâtei la plata contribuțiilor datorate de către angajator, cât și de salariat, potrivit art. 296 alin.3 din Legea nr. 571/2003, pentru perioada 01.01._15, va fi respins ca fiind lipsit de interes.
Întrucât reclamantul nu a făcut dovada cheltuielilor de judecată efectuate în prezenta cauză, cererea privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, va fi respinsă ca nedovedită.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu prezenta hotărâre.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei de interes în promovarea acțiunii cu privire la capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata contribuțiilor datorate de către angajator, cât și de salariat, potrivit art. 296 alin.3 din Legea nr. 571/2003, pentru perioadele 01.01._15.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul V. N., CNP_, domiciliat în municipiul M., ., nr. 6, ., ., județul Gorj, în contradictoriu cu pârâta S.C. M. S.A. M., cu sediul în municipiul M., . bis, județul Gorj, C.U.I. RO_, înregistrată în registrul comerțului sub nr. J_ .
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma totală de 2712 lei, reprezentând drepturi salariale nete, aferente lunilor februarie, martie și aprilie 2015, actualizată cu indicele de inflație de la data plății.
Respinge capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata contribuțiilor datorate de către angajator, cât și de salariat, potrivit art. 296 alin.3 din Legea nr. 571/2003, pentru perioada 01.01._15, ca fiind lipsit de interes.
Respinge cererea privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, ca nedovedită.
Cu apel în termen de 10 de zile de la comunicare, ce se depune la Tribunalul Gorj.
Pronunțată în ședința publică din 21. 09. 2015, la Tribunalul Gorj.
Președinte, A. B. | Asistent judiciar, S. C. | Asistent judiciar, I. R. |
Grefier Șef, G. A. | ||
Red. A.B./4 ex.
08.10.2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
