Obligaţie de a face. Sentința nr. 3678/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3678/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 24-09-2015 în dosarul nr. 9445/95/2014
Dosar nr._
Cod operator 2443/2442
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentința Nr. 3678/2015
Ședința publică de la 24 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. R.
Asistent judiciar I. R. G.
Asistent judiciar C. P. O.
Grefier R. R.
Pe rol judecarea cererii de chemare în judecată formulată de către reclamantul C. A., în contradictoriu cu pârâta S.C. T. S.A., având ca obiect „drepturi bănești”.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns, pentru reclamant, avocat B. M., cu împuternicire avocațială depusă la dosarul cauzei, pârâta S.C. T. S.A. fiind reprezentat de consilier juridic Șerbanovschi M. E., cu împuternicire depusă la dosarul cauzei.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul societății pârâte a formulat și depus la dosar note scrise.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța a acordat părților cuvântul, pe fond.
Apărătorul reclamantului, avocat B. M., a solicitat admiterea cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată și ulterior precizată, cu cheltuieli de judecată. A susținut că din probatoriul administrat în cauză a rezultat că reclamantul nu a beneficiat de drepturile negociate conform contractului colectiv de muncă.
Că, potrivit art.40 din codul muncii salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege, astfel că angajatorul nu poate să nu acorde aceste drepturi reclamantului, drepturi care au fost negociate prin contractul colectiv de muncă. A susținut de asemenea că prevederile OG nr.26/2013 nu subzistă în cauză, având în vedere că, potrivit art. 6, patronatele trebuie să negocieze sau să renegocieze drepturile salariale, iar conform art. 3 atunci când se vor stabili bugetele trebuie să se ia în calcul și drepturile prevăzute în contractele colective de muncă. A susținut că OG nr. 26/2013 nu are aplicabilitate cel puțin în ceea ce privește prima pentru Ziua Transportatorului care trebuia acordată în luna iunie, ordonanța fiind publicată în luna august.
Reprezentantul societății pârâte, consilier juridic Șerbanovschi M. E., a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, susținând că în cauză sunt aplicabile dispozițiile O.G nr. 26/2013, cheltuielile cu salariile din anul în curs fiind mai mari decât cele aprobate.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 17.12.2014, pe rolul Tribunalului Gorj – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr._, reclamantul C. A. a chemat în judecată pârâta S.C. T. S.A., solicitând ca, prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale ce i se cuvin conform contractului colectiv de muncă constând în:
- plata majorată cu 2,5% a salariului, premiilor și primelor începând cu data de 01.09.2013 și până la punerea în executare a sentinței ce se va pronunța;
- suma de 300 lei reprezentând diferența de premiu acordată cu ocazia principalelor sărbători religioase ( Paști, C.) din totalul de 620 lei conform art. 58 pct. 1 din CCM, aferentă anilor 2013 și 2014;
- suma de 200 lei ce reprezintă premierea cu ocazia ,,Zilei Transportatorului” public local conform art. 58 pct. 2 din CCM, aferent anilor 2013 și 2014;
- tichete de masă sau contravaloarea lor în cuantum de 9 lei/zi lucrătoare, începând cu data de 01.01.2013 și până la punerea în executare a sentinței ce se va pronunța.
De asemenea, reclamantul a solicitat plata drepturilor salariale restante reactualizate la zi, calculate de la scadenta lunară a drepturilor salariale restante până la plata efectivă precum și dobânda legală aferentă și plata ajutorului de înmormântare constând în trei salarii medii brute planificate pe care reclamantul le-a solicitat la decesul mamei sale ce nu au fost acordate conform art. 89 lit. d din CCM.
În fapt, reclamantul a menționat că este angajatul unității pârâte iar prin CCM patronatul, de comun acord cu sindicatul, au convenit să acorde drepturile salariale pe care le solicită prin acțiune, însă aceste drepturi nu au fost acordate.
S-a menționat că pârâta a majorat salariul de încadrare, premiile și primele cu 2,5% începând cu data de 01.01.2013 și până în data de 01.09.2013, urmând ca din data de 01.09.2013 salariile, premiile și primele să fie majorate din nou cu 2,5 % conform art. 56 din CCM.
Reclamantul a precizat că nu a beneficiat de aceste majorări, iar din suma de 620 lei ce urma să fie acordată cu ocazia sărbătorilor religioase conform art. 58 CCM i s-a achitat doar suma de 320 lei pentru anul 2013 și 320 lei pentru anul 2014, în loc de 620 lei pentru fiecare an așa cum e prevăzut în CCM. S-a menționat că suma de 200 lei reprezentând premierea pentru ,,Ziua Transportatorilor”, precum și tichetele de masă în cuantum de 9 lei/zi lucrătoare nu au fost acordate nici în anul 2013 și nici în anul 2014.
În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată în baza Legii nr. 53/2003 – CM și CCM art. 56 și art. 58.
La data de 26.02.2015 reclamantul și-a precizat cererea de chemare în judecată formulată inițial și a solicitat obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale restante menționate în acțiunea principală, reactualizate la zi, calculate de la scadența lunară a drepturilor salariale restante până la plata efectivă precum și dobânda legală aferentă.
La data de 10.02.2015 societatea pârâtă . depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a invocat excepția nulității și excepția tardivității, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii.
S-a menționat de către societatea pârâtă că în data de 29 august 2013 în Monitorul Oficial al României nr. 549. a fost publicată „O.G. nr. 26/2013 privind întărirea disciplinei financiare la nivelul unor operatori economici la care statul sau unitățile administrativ-teritoriale sunt acționari unici sau majoritari sau dețin direct sau indirect o participație majoritară" - Ordonanță care prin prevederile sale restricționează bugetele și impune condiții privind cheltuielile cu salariile și cele cu beneficiile la societățile comerciale la care unitățile administrativ-teritoriale sunt acționari unici, precum este în cazul de față unitatea pârâtă.
S.C. T. S.A. Tg-J. este o unitate cu acționar unic, Municipiul Tg-J., iar activitatea de bază, cea de transport local de călători, este subvenționată de la bugetul local al Municipiului Tg-J..
Conform prevederilor C.C.M., în luna septembrie 2013 trebuia să se facă o nouă majorare salarială de 2.5%, să se acorde în continuare tichetele de masă, iar în luna decembrie 2013 să se acorde o primă de C. în valoare de 620 lei, însă acordarea acestor drepturi ar fi încălcat dispozițiile O.G. nr. 26/2013, art. 8, faptă care constituie contravenție ce se sancționează de către organele de control ale M.F.P. - A.N.A.F. conform art. 13. alin. 3, eu „amendă într-un cuantum egal cu cheltuielile efectuate peste limitele prevăzute la art. 8, fapt care ar crea probleme financiare societății pârâte.
De asemenea, alte prevederi ale ordonanței sunt următoarele:
- art. 10 alin.1 lit. a: ,,cheltuielile de natură salarială, numărul de personal la finele anului, aprobate prin bugetele de venituri și cheltuieli, reprezintă limite maxime ce nu pot fi depășite”.
Mai mult, la art. 13 alin. 5 prevede ,, Organele de control ale Ministerului Finanțelor Publice prin aparatul propriu și/sau al Agenției Naționale de Administrare fiscală sunt abilitate să constate contravențiile de la alin.(l) și să aplice sancțiunile prevăzute la alin. (2)-(4) operatorilor economici prevăzuți la art. 1, după caz, urmând ca aceștia să recupereze contravaloarea amenzii de la persoanele fizice responsabile" - articol care descurajează orice act de voință contrară din partea factorilor de decizie din conducerea unității.
Din punct de vedere economic, conform acestei ordonanțe, in anul 2013 fondul de salarii trebuia prin restricționare să fie egal cu cel din anul 2012, când nu erau aplicate majorarea salarială de 2.5% și unul dintre sporuri, ceea ce ar fi fost imposibil dacă se acordau în continuare majorarea de 2.5% din luna septembrie și tichetele de masă pentru lunile octombrie decembrie 2013 cât și prima de C. întreagă.
S-a menționat că în luna decembrie a anului 2013 toate salariile de bază ar fi fost în urma ultimei majorări cu 5% mai mari decât cele din luna decembrie 2012 plus cheltuielile majorate în consecință cu sporurile aplicabile la salariile de bază.
Societatea pârâtă a invocat excepția nulității clauzelor Contractului Colectiv de Muncă al S.C. T. S.A. TG-J. referitoare la majorarea salariilor de bază cu 2,5% in luna septembrie a anului 2013 și cea referitoare la obligativitatea acordării tichetelor de masă și a primei de ziua transportatorului. Clauzele mai sus amintite, chiar dacă nu încălcau condițiile prevăzute de lege la data intrării în vigoare a C.C.M.. aceste condiții s-au modificat la data de 29 august 2013 odată cu apariția în Monitorul Oficial al României nr. 549, a O.G. nr. 26/2013 privind întărirea disciplinei financiare la nivelul unor operatori economici la care statul sau unitățile administrativ-teritoriale sunt acționari unici sau majoritari sau dețin direct sau indirect o participație majoritară.
S-a menționat că ordonanța mai sus menționată introduce limitări, care prin crearea unei situații particulare la nivelul S.C. T. S.A. TG-J., pun în imposibilitate/îngheață aplicarea prevederilor C.C.M.. prin limitarea bugetului/cheltuielilor/fondului de salarii, la nivelul anului anterior emiterii ordonanței, și anume anul 2012.
Prevederile Legii dialogului social nr. 62 din 201 I. Art. 132 alini: ..(1) Clauzele contractelor colective de muncă pot stabili drepturi și obligații numai în limitele și în condițiile prevăzute de lege" cât și prevederile art. 142 alin. l și al in.2:
„(1) Clauzele cuprinse în contractele colective de muncă care sunt negociate cu încălcarea prevederilor art. 132 sunt lovite de nulitate. (2) Nulitatea clauzelor contractuale se constată de către instanțele judecătorești competente, la cererea părții interesate, fie pe cale de acțiune, fie pe cale de excepție.”
S-a precizat faptul că legiuitorul a avut în vedere tocmai aceste prevederi când a emis O.G. nr. 62/2013 care în cazul de față, pe cale de consecință, limitează acordarea drepturilor C.C.M. prin limitarea bugetului unității la nivelul celui din anul 2012, problema obligativității aplicări prevederilor C.C.M. fiind rezolvată cu atragerea nulității clauzelor contractuale prin limitarea condițiilor legale de aplicare practic prin emiterea unor prevederi legale speciale.
De asemenea, societatea pârâtă a invocat excepția tardivității privind solicitarea beneficiilor constând în tichete de masă pe mai mult de 6 luni retroactiv de la introducerea acțiunii, conform prevederilor Codului Muncii.
În ceea ce privește solicitarea unor drepturi salariale cât și a drepturilor referitoare la tichetele de masă, conform prevederilor C.C.M., de către reclamant, acestea se supun prevederilor Codului Muncii astfel:
-art. 268 alin. I lit. c - drepturile salariale
-art. 268 lit. e - celelalte beneficii precum tichetele de masă sau alte prime.
Astfel, s-a menționat faptul că tichetele de masă și primele, nu sunt prevăzute ca drepturi salariale nici în contractul individual de muncă al salariatului și nici în vreun act adițional la acesta, fapt care arată caracterul de beneficiu în plus fața de salariul de bază și sporurile ce se acordă la acesta.
S-a arătat de către pârâtă că dacă tichetele de masă ar fi fost un drept de natură salariată și nu un beneficiu în plus față de salariu, acordarea lor ar fi depins de munca depusă de salariat și nu de datoriile fată de stat ale angajatorului.
S-a susținut că reclamantul are dreptul de a solicita aceste beneficii (tichete de masă) numai pe 6 luni retroactiv introducerii acțiunii, conform Codului Muncii, însă pentru anul 2014, nefiind sume prevăzute în buget, tichetele de masă nu pot fi acordate.
In situația în care drepturile salariale suplimentare fac parte din elementele constitutive ale salariului, cererile in justiție pot fi formulate în termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 268 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, iar atunci când drepturile salariale suplimentare nu fac parte din elementele constitutive ale salariului, acestea au natura juridică a unor măsuri de proiecție socială, facilități acordate de angajator și convenite în contractul colectiv de muncă, iar neacordarea lor rezidă într-o neexecutare a clauzelor acestui contract, astfel încât cererile în justiție pot fi formulate in termenul de prescripție de 6 luni prevăzut de art. 268 alin. (f) lit. e) din Codul muncii.
S-a menționat că tichetele de masă și primele, nu sunt prevăzute ca drepturi salariale nici în contractul individual de muncă al salariatului și nici în vreun act adițional la acesta, fapt care caracterul de beneficiu în plus față de salariul de bază si sporurile ce se acordă la acesta.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile prevăzute de art. 206 - 208 Cod procedură civilă .
În dovedirea acțiunii, reclamantul a solicitat admiterea probei cu înscrisuri, depunând în acest sens la dosarul cauzei act adițional la contractul individual de muncă, extras contract colectiv de muncă.
În contra probă pârâtul a solicitat de asemenea încuviințarea probei cu înscrisuri.
Prin Încheierea de ședință din data de 19.03.2015, instanța a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de către pârâtă prin întâmpinare, în ceea ce privește acordarea tichetelor de masă.
Referitor la nulitatea clauzelor CCM, în ceea ce privește majorarea salariilor de bază cu 25% în luna septembrie 2013 și cea referitoare la obligativitatea acordării tichetelor de masă și a primei pentru „Ziua Transportatorului”, instanța a reținut că nu se pune problema unei excepții, fiind vorba de o apărare de fond, care urmează să fie analizată de instanță prin hotărârea care se va pronunța în cauză și a dispus administrarea probei cu înscrisuri.
Prin Încheierea de ședință din data de 11.06.2015, instanța a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 258 alin. 1, raportat la art. 255 alin. 1 Cod procedură civilă, proba cu expertiză tehnică de specialitate contabilă, desemnând, prin acordul părților, pe C. E. M..
Analizând cererea reclamantului raportat la probatoriul administrat și dispozițiile legale aplicabile în cauză, tribunalul constată și reține următoarele:
Reclamantul C. A. este angajatul societății pârâte, ocupând postul de electrician stații redresare, așa cum rezultă din Actul adițional nr. 1/03.01.2013 la Contractul individual de muncă nr. 403/21.02.2011.
În fapt, prin cererea ce face obiectul prezentei cauze, reclamantul a învestit instanța cu soluționarea următoarelor capete de cerere: plata drepturilor salariale constând în majorarea de 2,5% începând cu 01.09.2013, conform contractului colectiv de muncă; diferența prima de P. pe anii 2013 și 2014; diferența prima de C. pe anii 2013 și 2014; prima cu ocazia Zilei Transportatorului pe anii 2013 și 2014; tichete de masă începând cu data de 01.01.2013; plata ajutorului de înmormântare ca urmare a decesului mamei sale.
Acordarea drepturilor respective a fost reglementată la nivelul societății pârâte prin contractul colectiv de muncă înregistrat la ITM Gorj sub nr. 156 din 28.11.2012, cu o perioadă de valabilitate de 24 luni de la data înregistrării, așadar până în data de 28.11.2014 (art.6 din contract). Astfel, la art.56 s-a prevăzut printre altele „majorarea tuturor salariilor de încadrare, premiilor și primelor, angajaților . cu data de 01.01.2013 cu 2,5% și începând cu data de 01.09.2013 cu 2,5%”.
De asemenea, la art.58 s-a prevăzut:
„Prin contractul colectiv de muncă la nivelul .-J., se vor stabili criteriile și condițiile de constituire a fondurilor necesare pentru:
-acordarea de premii cu ocazia principalelor sărbători religioase (Sărbătoarea de P. și Sărbătoarea Crăciunului), 620 lei/sărbătoare/salariat.
-premierea tuturor salariaților, cu ocazia Zilei Transportatorului public local din România, în valoare de 200 lei/salariat….
-tichetele de masă acordate în cuantum de 9 lei/zi lucrătoare/salariat”.
Cât privește capătul de cerere având ca obiect majorările salariale, instanța constată că pârâta . procedat la majorarea salariilor angajaților cu 2,5 % începând cu data de 01.01.2013, însă cea de-a doua majorare de 2,5% cu data de 01.09.2013 nu a mai intervenit.
Pârâta a invocat în acest sens prevederile OG nr.26/2013 privind întărirea disciplinei financiare la nivelul unor operatori economici la care statul sau unitățile administrative - teritoriale sunt acționari unici ori majoritari sau dețin direct ori indirect o participație majoritară, față de care a apreciat totodată că se impune nulitatea clauzelor contractului colectiv de muncă.
Conform art.1 lit. c din OG nr.26/2013, prevederile prezentei ordonanțe se aplică și societăților comerciale și regiilor autonome la care persoanele juridice menționate la lit. a) și b) sau instituțiile publice centrale ori locale sunt acționari unici sau dețin direct ori indirect o participație majoritară, după caz.
Așa cum rezultă din actul constitutiv, . o societate cu acționar unic Municipiul Tg-J., astfel că aceasta intră sub incidența OG nr.26/2013.
Conform art.8 din acest act normativ:
“(1)Până la aprobarea bugetelor de venituri și cheltuieli pentru anul curent, operatorii economici pot efectua cheltuieli totale lunar, în limita a 1/12 din cheltuielile totale aprobate prin bugetele de venituri și cheltuieli ale anului precedent sau 1/12 din cheltuielile totale propuse în proiectul de buget aprobat de Adunarea generală a acționarilor, respectiv Consiliul de administrație al operatorului economic, după caz, în situația în care acestea sunt mai mici decât cele din anul precedent.
(2) Prin excepție de la prevederile alin. (1), operatorii economici, care datorită specificității activității desfășurate concentrează realizarea acesteia într-o anumită perioadă a anului, pot efectua în această perioadă cheltuieli mai mari de 1/12 din cheltuielile totale aprobate prin bugetul de venituri și cheltuieli al anului precedent, nivelul acestora fiind aprobat de ordonatorul principal de credite în subordinea, în coordonarea, sub autoritatea sau în portofoliul căruia se află.
(3) Limita de cheltuieli prevăzută la alin. (1) și (2) se calculează ținând cont de numărul de luni pentru care a fost aprobat ultimul buget de venituri și cheltuieli….”
La art.10 alineat 1 litera a din același act normativ se prevede că execuția bugetelor de venituri și cheltuieli se face cu respectarea mai multor reguli, printre care: cheltuielile de natură salarială, numărul de personal la finele anului, aprobate prin bugetele de venituri și cheltuieli, reprezintă limite maxime ce nu pot fi depășite.
În speță, bugetul de venituri și cheltuieli pe anul 2013 al . fost aprobat, în conformitate cu prevederile art.4 din OG nr.26/2013, prin Hotărârea nr. 88 din 25.03.2013 a Consiliului Local Tg-J., dispunându-se totodată alocarea sumei totale de 5.106 mii lei, pârâta beneficiind astfel de sume de la bugetul de stat.
Prin raportul de expertiză întocmit în cauză, expertul a concluzionat că pentru anul 2013 pârâta a avut prevăzut un buget de 3400 mii lei pentru cheltuielile salariale, consumând efectiv pe întreg anul 2013 suma de 3591 mii lei, neavând prevăzut distinct în buget sume cu destinația de majorare salarială. A menționat totodată că pentru a fi susținută creșterea salarială de 2,5% ar fi fost necesară o rectificare bugetară, care nu a rezultat însă din materialul documentar.
Prin urmare, în anul 2013, la nivelul . cu salariile au fost deja depășite cu suma de 191 mii lei, față de cea aprobată prin bugetul de venituri și cheltuieli, chiar și fără luarea în calcul a majorării de 2,5% începând cu luna septembrie 2013.
Astfel, au fost încălcate prevederile art. 10 alineat 1 litera a din OG nr.26/2013 în condițiile în care cheltuielile de natură salarială au depășit în anul 2013 limita maximă ce fusese aprobată prin bugetul de venituri și cheltuieli.
În atare situație, reclamantul nu este îndreptățit la acordarea drepturilor salariale constând în majorarea de 2,5% începând cu data de 01.09.2013, o astfel de măsură neavând drept consecință decât eludarea în continuare a prevederilor legale mai sus menționate.
Instanța nu poate avea în vedere nici apărarea pârâtei în sensul că s-ar impune nulitatea clauzelor contractului colectiv de muncă și nici susținerea reclamantului, cum că în cauza de față nu sunt aplicabile dispozițiile OG nr. 26/2013.
Nulitatea este o sancțiune care intervine pentru cauze anterioare sau concomitente încheierii actului juridic, momentul în raport cu care se apreciază conformitatea actului juridic cu legea fiind așadar acela al încheierii actului juridic. În cazul de față contractul colectiv de muncă a fost încheiat în mod legal, neexistând nici un caz de nulitate absolută în privința acestuia.
Se pune însă problema în ce măsură OG nr.26/2013 poate anihila anumite prevederi ale contractului colectiv de muncă.
Într-adevăr, potrivit art. 148 din Legea nr.62/2011 executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți. Însă, în situația în care la un moment dat legiuitorul, din rațiuni de interes general, înțelege să intervină într-un anumit domeniu, se impune aplicarea cu prioritate a dispozițiilor legale.
Curtea Constituțională a statuat în mod constant că dreptul la negocieri colective în materie de muncă și caracterul obligatoriu al convențiilor colective sunt garantate de Constituție, prin dispozițiile art. 41 alin. (5), însă încheierea convențiilor colective nu se poate face decât cu respectarea legii. Aceste convenții sunt izvor de drept, dar forța lor juridică nu poate fi superioară legii; în consecință, convențiile colective sunt garantate în măsura în care nu încalcă prevederile legale în materie. În caz contrar, "s-ar încălca un principiu fundamental al statului de drept, și anume primordialitatea legii în reglementarea relațiilor sociale. [...] în consecință, negocierea convențiilor colective nu se poate face decât cu respectarea dispozițiilor legale existente (...)". În acest sens, pot fi amintite Decizia nr. 292 din 1 iulie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 787 din 26 august 2004, și Decizia nr. 65 din 20 iunie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 129 din 28 iunie 1995.
Mai mult, prin Decizia nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009, Curtea a statuat ca dispozițiile art. 41 alin. (5) din Constituție, privind caracterul obligatoriu al convențiilor colective, nu exclud "posibilitatea legiuitorului de a interveni, din rațiuni de interes general, pentru modificarea unor dispoziții din contractele colective de muncă, reglementând soluții care să răspundă nevoilor sociale existente la un moment dat".
De asemenea, Curtea a reținut prin Decizia nr. 1.250 din 7 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 16 noiembrie 2010, faptul că "ordonatorii principali de credite trebuie să respecte legea și să o aplice ca atare, chiar dacă aceasta are ca efect, pentru viitor, modificarea unor clauze din contractele de muncă, individuale sau colective, ale personalului plătit din fonduri publice. Rațiunea acestei concluzii constă în faptul că temeiul încheierii, modificării și încetării contractului este legea, iar dacă, pentru viitor, legea prevede o redimensionare a politicii salariale bugetare, toate contractele pendinte sau care vor fi încheiate trebuie să reflecte și să fie în acord cu legea".
Or, potrivit OG nr.26/2013 cheltuielile de natură salarială, aprobate prin bugetele de venituri și cheltuieli ale societăților la care instituțiile publice locale sunt acționari unici, reprezintă limite maxime ce nu pot fi depășite. Așa cum s-a menționat mai sus, cheltuielile cu salariile la nivelul . cum au fost aprobate prin bugetul de venituri și cheltuieli pe anul 2013, au fost deja depășite, așa încât nu se poate susține majorarea de 2,5%.
Cât privește capetele de cerere având ca obiect diferența prima de P. pe anii 2013 și 2014; diferența prima de C. pe anii 2013 și 2014; prima cu ocazia Zilei Transportatorului pe anii 2013 și 2014; plata tichetelor de masă, instanța reține că, din înscrisurile depuse de pârâtă și concluziile raportului de expertiză a rezultat faptul că: prima de P. aferentă anului 2013 a fost achitată integral reclamantului; prima de C. i-a fost achitată parțial, rămânând o diferență de 320 lei; prima de P. pentru anul 2014 a fost achitată parțial, rămânând o diferență de 220 lei; prima de C. pentru anul 2014 a fost achitată parțial rămânând o diferență de 320 lei; prima pentru Ziua Transportatorului pe anul 2013 și 2014 nu a fost achitată.
La art. 58 din Contractul colectiv de muncă s-a prevăzut că prin contractul colectiv de muncă la nivelul .-J., se vor stabili criteriile și condițiile de constituire a fondurilor necesare pentru plata acestor drepturi salariale.
Astfel de criterii și condiții nu au fost însă stabilite niciodată, pârâta susținând că drepturile respective au fost acordate în funcție de posibilitățile financiare ale unității.
Cât privește tichetele de masă, se reține că în bugetul pe anul 2013 au fost prevăzute distinct sume cu această destinație, respectiv 180 mii lei, acestea fiind acordate până în luna septembrie 2013.
În urma analizării bugetului de venituri și cheltuieli pe anul 2013, expertul desemnat în cauză a concluzionat că pârâta nu a prevăzut sume pentru prime și alte bonificații conform contractului colectiv de muncă, fiind prevăzută suma de 95 mii lei la rubrica „alte bonificații conform CCM fără a preciza scopul alocării acestor sume. Astfel, pârâta a cheltuit cu salariile, inclusiv primele stabilite prin contractul colectiv de muncă suma de 3591 mii lei, sumă mai mare decât cea aprobată prin bugetul anual, la sfârșitul anului nefiind sume necheltuite din cele aprobate în acest scop(a se vedea și bugetul de venituri și cheltuieli pe anul 2013.
Cu toate acestea, pârâta a acordat reclamantului tichete de masă până în luna septembrie 2013 și o parte din primele de P. și C., diferența aferentă acestor prime și suma aferentă Zilei Transportatorului, respectiv tichetele de masă pentru perioada octombrie-decembrie 2013, nemaiputând fi acordate devreme ce nu mai existau fonduri bănești necesare efectuării acestor plăți, bugetul aprobat în acest scop fiind oricum depășit .
Pentru anul 2014, în bugetul de venituri și cheltuieli al . rubrica cheltuieli cu salariile s-au prevăzut următoarele sume:
-salarii de bază- 2240 mii lei;
-sporuri, prime și alte bonificații aferente salariului de bază- 1202 mii lei;
-alte bonificații conform CCM- 0 lei”.
De asemenea la rubrica tichete de masă nu a fost prevăzută nici o sumă cu această destinație.
Primele de Paști, C. și pentru Ziua Transportatorului menționate la art.58 din contractul colectiv de muncă sunt incluse în mod evident la rubrica „alte bonificații conform CCM”. După cum se poate observa, pentru acordarea acestora, ca de altfel și pentru tichetele de masă nu au fost prevăzute sume și prin urmare nici nu puteau fi acordate.
În răspunsul la obiectivul nr. 4 expertul a stabilit că diferența de 320 lei la prima de C. pe anul 2014 și suma de 200 lei primă pentru Ziua Transportatorului puteau fi acordate întrucât cheltuielile totale cu primele s-ar fi ridicat la suma totală de 170 mii lei din totalul de 1202 mii lei alocați sporurilor, primelor și bonificațiilor, concluzie care nu poate fi însă împărtășită de instanță.
Conform bugetului pe anul 2014, suma de 1202 mii lei a fost prevăzută pentru acordarea sporurilor, primelor și altor bonificații aferente salariului de bază și nicidecum în vederea acordării bonificațiilor conform CCM, în această din urmă categorie fiind incluse primele respective. În același timp însăși concluziile expertului sunt contradictorii, pe de o parte susținând că aceste prime puteau fi acordate întrucât cheltuielile respective s-ar fi încadrat în suma de 1202 mii lei, iar pe de altă parte susținând că la finele anului 2014 nu există sume necheltuite din cele aprobate în acest scop.
În altă ordine de idei, acordarea primelor și tichetelor de masă intră de asemenea sub incidența OG nr.26/2003, astfel că reclamantul nu putea beneficia de acestea în condițiile depășirii bugetului aprobat în acest scop și cu atât mai mult cu cât nici nu au fost prevăzute sume cu destinația de bonificații conform CCM și tichete de masă.
Sunt de remarcat în acest sens prevederile art.3 din actul normativ menționat conform cărora:
“În înțelesul prezentei ordonanțe, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:
a) cheltuieli de natură salarială - cheltuielile cu salariile și bonusurile acordate salariaților în bani și/sau în natură, în condițiile legii;
b) cheltuieli cu salariile - salariile de bază, indemnizațiile, sporurile, prime și alte adaosuri și bonificații, pentru a căror determinare se folosește ca element de calcul salariul de bază, sau alte modalități de determinare și care se acordă conform contractului colectiv ori individual de muncă;
c) bonusuri - orice alte avantaje acordate salariaților, în scop personal, în bani și/sau în natură, conform prevederilor legale și ale contractului colectiv sau individual de muncă…”
Față de considerentele mai sus expuse, instanța va respinge excepția nulității clauzelor din contractul colectiv de muncă referitoare la majorarea salariilor cu 2,5% în luna septembrie 2013, la obligativitatea acordării tichetelor de masă și a primei de ziua transportatorului, urmând să respingă ca neîntemeiată acțiunea.
Opinia asistenților judiciari este conform cu hotărârea și considerentele prezentate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția nulității clauzelor din contractul colectiv de muncă referitoare la majorarea salariilor cu 2,5% în luna septembrie 2013, la obligativitatea acordării tichetelor de masă și a primei de ziua transportatorului.
Respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de către reclamantul C. A., CNP._, domiciliat în Municipiul Târgu J., ., ., ., în contradictoriu cu pârâta . sediul în Municipiul Târgu J., ., Județul Gorj.
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul Gorj.
Pronunțată în ședința publică din 24.09.2015, la Tribunalul Gorj.
Președinte, L. R. | Asistent judiciar, I. R. G. | Asistent judiciar, C. P. O. |
Grefier, R. R. |
Red.I.G. 05 Octombrie 2015/Ex.4.
| Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
