Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 1670/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1670/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 02-04-2015 în dosarul nr. 8822/95/2014
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentința nr.1670
Ședința publică din data de 02.04.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE N. C. B.
Asistent judiciar L. G.
Asistent judiciar D. C. P.
Grefier M. E.
Pe rol fiind judecarea cererii formulate de reclamanta P. L. în contradictoriu cu pârâtul C. T. Nr.2 Târgu-J., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că pârâtul a depus la dosar, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, contractul individual de muncă al reclamantei, acte adiționale la contractul individual de muncă, state de plată a salariilor pentru perioada noiembrie 2011-februarie 2015.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat si probe de administrat, constatând cauza în stare de judecată, instanța o reține spre soluționare.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj-Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 19.11.2014, sub nr._ , reclamanta P. L., în contradictoriu cu pârâtul C. T. Nr.2 Târgu-J., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtului la:
- calcularea salariului de bază, potrivit încadrării, la nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, pe o perioadă de trei ani anterior introducerii prezentei cereri și până la data pronunțării hotărârii judecătorești, pentru personalul administrativ sau nedidactic încadrat pe funcțiile de portar, paznic, îngrijitor, bufetier II și muncitor necalificat;
- calcularea salariului de bază, potrivit încadrării, la nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, începând cu 01.01.2012 si până la data pronunțării hotărârii, pentru toate categoriile de personal administrativ sau nedidactic încadrate la unitatea de învățământ pârâtă;
- calcularea sporului de vechime în muncă ce i se cuvine, în raport de vechimea în muncă, ca procent din salariul de bază calculat conform capătului de cerere nr. 1 pe o perioadă de trei ani anterior introducerii prezentei cereri și până la data pronunțării hotărârii judecătorești, pentru personalul administrativ sau nedidactic încadrat pe funcțiile de portar, paznic, îngrijitor, bufetier II și muncitor necalificat;
- calcularea sporului de vechime în muncă ce i se cuvine, în raport de vechimea în muncă, ca procent din salariul de bază calculat conform capătului de cerere nr. 2, începând cu 01.01.2012 și până la data pronunțării hotărârii judecătorești, pentru toate categoriile de personal administrativ sau nedidactic încadrate la nivelul unității de învățământ pârâte;
- plata diferențelor de drepturi salariale, reprezentând diferența dintre drepturile salariate încasate si cele cuvenite conform capetelor 1-4 ale cererii de chemare în judecată, pe o perioadă de 3 ani anteriori introducerii prezentei cereri sau, după caz, începând cu 01.01.2012 și până la data pronunțării, actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății, precum si obligarea pârâtului la plata dobânzii legale aferente drepturilor bănești cuvenite, pentru aceeași perioadă.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, potrivit art. 88 alin. (1) din Legea educației naționale nr. 1/2011, cu modificările si completările ulterioare: „Personalul din învățământul preuniversitar este format din personal didactic, personal didactic auxiliar și personal administrativ sau nedidactic ".
Personalul administrativ sau nedidactic (denumit în continuare personal nedidactic) din unitățile de învățământ este salarizat conform actelor normative în domeniul salarizării personalului plătit din fonduri publice, acte normative care au fost încălcate de către unitatea de învățământ pârâtă, atunci când s-a stabilit salariul de bază, dar și sporul de vechime în muncă, după cum urmează:
Referitor la salariul de bază, potrivit încadrării, reclamanta a precizat că pentru personalul din sectorul bugetar acesta nu poate fi inferior nivelului salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, invocând prevederile art. 1 din H.G. nr. 1193/2010 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată (Monitorul Oficial, Partea I nr. 824/ 09.12.2010), art. 1 și 2 din H.G. nr. 1225/2011 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată (Monitorul Oficial. Partea I nr. 922/ 27.12.2011), art. 1 și 2 din H. G. nr. 23/2013 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată (Monitorul Oficial, Partea I nr. 52/23.01.2013 și art. 1 și 2 din Hotărârea nr. 871/2013 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată (Monitorul Oficial. Partea 1 nr. 703/ 15.1 1.2013).
Totodată, reclamanta a menționat actele normative în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar, invocând următoarele dispoziții legale: art. 2 alin.1 din H.G. nr. 281/1993, cu modificările si completările ulterioare, abrogată începând cu data de 01.01.2010, prin art. 48 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 330/2009, cu excepția art. 21, 22, 23 și 30; art.1 și 2 din Ordonanța de urgentă nr. 24/2000, abrogată prin art. 48 alin. (1) pct. 5 din Legea nr. 330/2009, începând cu 01.01.2010; art. 1 din O.G. nr. 10/2008, aprobată cu modificări si completări, prin Legea nr. 177/2008 și abrogată prin art. 48 alin. (1) pct. 12 din Legea nr. 330/2009; prevederile Legii nr. cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice nr. 330/2009; art. 6 alin.1 din O.U.G. nr. 1/2010, abrogată prin art. 39 lit. x) din Legea nr. 284/2010; art. 7 alin.1 și 2 din ) Legea cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publicenr.284/2010; art.1 și 2 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice; art. 1 alin.1 din O.U.G. nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale; art. 1 din O.U.G. nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare; art.1 din O.U.G. nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014,precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice.
Din dispozițiile legale menționate rezultă faptul că salariul de baza stabilit prin actele normative în domeniul salarizării personalului plătit din fonduri publice si salariul de bază potrivit încadrării (la care se face referire în articolul 2 din hotărârile de Guvern pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată) sunt identice.
Potrivit dispozițiilor legale mai sus citate, personal nedidactic era salarizat, în luna decembrie 2009, în conformitate cu dispozițiile anexei nr. V/2b din O.G. nr. 10/2008 ( la 01.04.2008 și la 01.10.2008) - alte funcții comune din sectorul bugetar - salarii de bază pentru personalul din activitatea de secretariat - administrativ, gospodărire, întreținere-reparații și de deservire - Funcții de execuție pe trepte profesionale.
Deși O.G. nr. 10/2008 a fost abrogată de la 01.01.2010, prin Legea nr. 330/2009, totuși, în raport de dispozițiile art. 30 alin. (5) din Legea nr. 330/2009, dar si de cele ale art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 1 2010, în anul 2010 personalul nedidactic aflat în funcție la 31 decembrie 2009 si-a păstrat salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009. Cu alte cuvinte, salariul de bază potrivit încadrării, la 1 ianuarie 2010, era cel prevăzut de anexa nr. V/2b la O.G. nr. 10/2008.
De asemenea, începând cu 1 ianuarie 2011, conform art. 1 alin. (1) din Legea nr. 285/2010, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%, majorare care s-a aplicat tot la salariile de bază prevăzute în anexa nr. V/2 b la O.G. nr. 10/2008
Totodată, majorările, salariale acordate în anul 2012 s-au calculat tot în raport de salariile de bază prevăzute de anexa nr. V/2 b Ia O.G. nr. 10/2008 ( art. 1 din O.U.G. nr. 19/2012), situația fiind identică pentru anul 2013 (art. 1 din OUG nr. 84/2012), dar si pentru 2014 (art. 1 din O.U.G. nr.103/2013).
Din anexa nr. V/2b la O.G. nr. 10/2008 rezultă, fără putință de tăgadă, că salariile de bază ale personalului nedidactic încadrat pe funcțiile de portar, paznic, îngrijitor, bufetier II, muncitor necalificat erau stabilite între limite minime si maxime, respectiv, 641 Iei (minim) si 675 Iei (maxim), deci sub nivelul salariului de bază minim brut pe tară garantat în plată, care la data de 01.01.2011 era de 670 de lei.
De asemenea, pentru celelalte categorii de salariați personal nedidactic, de la data de 01.01.2012, când salariul minim brut pe tară garantat în plată a devenit 700 de lei, salariile de bază potrivit încadrării erau sub nivelul salariului minim brut pe tară garantat în plată, acestea fiind stabilite tot prin anexa nr. V/2 b) la O.G. nr. 15/2008.
Faptul că salariile de bază au fost stabilite sub nivelul salariului de bază minim brut pe tară garantat în plată rezultă si din adeverința eliberată de unitatea de învățământ pârâtă, dar si din statele de plată a salariilor.
Referitor la sporul de vechime, s-a arătat că până la data de 01.01.2010 a fost calculat conform art. 7 alin. (1) din H.G. nr. 281/1993, cu modificările si completările ulterioare.
De asemenea, au fost invocate dispozițiile art. 22 din O.G. nr. 10/2008, art. 16 alin.1, art. 29 alin.1 din Legea nr. 330/2009, art. 7 alin.1 și 2, art. 11 alin.2 și 4 și art. 33 alin.1 din Legea cadru nr. 284/2010, art. 1, 2, 4 și 6 din Legea nr. 285/2010, art. 1 din O.U.G. nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, art. I din O.U.G. nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013,prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, art. 1 din O.U.G. nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, precum și prevederile contractul colectiv de muncă unic la nivel de sector de activitate învățământ preuniversitar (C.C.M.U.N.S.A.I.P.), înregistrat la Ministerul Muncii, Familiei si Protecției Sociale (actualmente Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale si Persoanelor Vârstnice) sub nr._/02.11.2012, prevederile contractului colectiv de muncă unic la nivel de ramură învățământ (C.C.M.U.N.R.I.), înregistrat sub nr. 596/12.1 1.2007 (aplicabil până la data de 02.1 1.2012) .
A susținut reclamanta că obligativitatea dispozițiilor contractelor colective de muncă este de netăgăduit, în conformitate cu prevederile art. 11 si 30 din Legea nr. 130/1996 (în vigoare până la data de 13.05.2011), cele ale art. 133 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 62/201 1, republicată, cu modificările si completările ulterioare, dar si în raport de dispozițiile art. 229 alin. (5) din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, republicată, cu modificările si completările ulterioare, conform căruia „contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților.”
Totodată, a solicitat ca instanța de judecată să aibă în vedere și prevederile art. 41 alin. (2) și (5) din Constituția României; legea fundamentală - la art. 41 alin. (5) - garantează nu numai dreptul la negocieri colective, ci și caracterul obligatoriu al convențiilor colective, iar art. 41 alin. (2) din Constituție, consacră dreptul tuturor salariaților la măsuri de protecție socială (ce privesc securitatea și sănătatea salariaților, regimul de muncă al femeilor și al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe țară, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții deosebite sau speciale, formarea profesională etc.).
A învederat că, în sensul obligativității clauzelor contractelor colective de muncă, este și practica instanțelor de judecată, inclusiv a Inaltei Curți de Casație și Justiție - Secția C. Administrativ și Fiscal.
Mai mult, conform Codului muncii, art.160, „salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum si alte adaosuri”. De asemenea, art. 162 alin. 3 din Codul muncii prevede că „Sistemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale se stabilește prin lege, cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative”.
În acest caz, legea o reprezintă actele normative în domeniul salarizării personalului plătit din fonduri publice, hotărârile de guvern prin care s-a stabilit nivelul salariului de bază minim brut garantat în plată si contractul colectiv de muncă aplicabil. Tot Codul muncii republicat, cu modificările si completările ulterioare, prevede, în art.40 alin. 2 lit. c, obligația angajatorului „să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil si din contractele individuale de muncă”.
A mai arătat reclamanta că, așa cum reiese și din adeverința eliberată de unitatea de învățământ pârâtă, cât si din statele de plată, nici sporul de vechime nu a fost corect calculat. Chiar dacă procentul din salariul de bază corespunzător sporului de vechime în muncă este cel prevăzut de lege, acest spor nu este corect calculat, fiind aplicat la un salariul de bază calculat greșit. Mai mult, din statele de plată a salariilor, rezultă fără putință de tăgadă că nu există nici o diferență între salariul de bază al personalului nedidactic care beneficiază de sporul de vechime în muncă si cel al personalului nedidactic care nu beneficiază de spor de vechime, acestea fiind identice.
În ceea ce privește dobânda legală, reclamanta a invocat prevederile art. 161 alin.4 din Legea nr.53/2003 - Codul muncii ( art. 166 alin. 4 din Codul muncii republicat), art. 156 din Codul muncii (art. 161 din Codul muncii republicat) și art. 295 alin. (1) din Codul muncii ( art. 278 alin. 1 din Codul muncii republicat).
De asemenea, a apreciat că și în privința daunelor - interese datorate de unitate salariaților pentru neplata drepturilor salariale sunt aplicabile dispozițiile legislației civile, respectiv cele ale Codului civil și anume: art.1088 din Codul civil, promulgat la 4 decembrie 1864 si pus in aplicare la 1 decembrie 1865, cu modificările si completările ulterioare ; art. 1530, 1531 alin.1, 2 și 3, 1535 alin.1 din Noul Cod Civil, adoptat prin Legea nr. 287/2009, cu modificările și completările ulterioare .
S-a arătat că, dacă înainte de scadență debitorul datora dobânzi mai mari decât dobânda legală, daunele moratorii sunt datorate la nivelul aplicabil înainte de scadență. Dacă nu sunt datorate dobânzi moratorii mai mari decât dobânda legală, creditorul are dreptul, în afara dobânzii legale, la daune-interese pentru repararea integrală a prejudiciului suferit.
În egală măsură, se învederează instanței incidența în speță a dispozițiilor art. l din O.G. nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești, cu modificările si completările ulterioare, potrivit căruia „părțile sunt libere să stabilească, în convenții, rata dobânzii pentru întârzierea la plata unei obligații bănești”, coroborate cu cele ale art. 2 din același act normativ conform căruia, „în cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi fără să se arate rata dobânzii, se va plăti dobânda legală.”
De asemenea, susține reclamanta sunt aplicabile dispozițiile art.2 din Ordonanța Guvernului nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum si pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, care a intrat în vigoare la 1 septembrie 2011, potrivit cărora: „În cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi remuneratorii și/sau penalizatoare, după caz, și în absenta stipulației exprese a nivelului acestora de către părți, se va plăti dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea.”
Din prevederile legale mai sus invocate rezultă că daunele interese constau în dobânda legală, ce curge de drept, fără punerea în întârziere, de la data scadentei drepturilor salariale prevăzute în contractul individual de muncă - aceasta deoarece obligația legală de plată a salariului trebuia îndeplinită la data stabilită prin contractul individual de muncă.
Pentru drepturile salariale restante pot fi acordate dobânzi legale și actualizarea cu rata indicelui de inflație, deoarece natura lor juridică este diferită.
Acordarea dobânzii legale se impune pentru neplata la scadență a sumei datorate, creditorul fiind privat de folosirea sumei de bani cuprinsă între data scadenței și data plății efective, în timp ce actualizarea cu indicele inflației are ca finalitate păstrarea valorii reale a sumei de bani.
S-a solicitat să se aibă în vedere și faptul că reactualizarea sumelor datorate potrivit indicelui de inflație, concomitent cu acordarea dobânzii legale, nu conduce la o dublă acoperire a prejudiciului cauzat prin neplata la timp a drepturilor salariale datorate de unitatea de învățământ pârâtă, deoarece fiecare din cele două modalități de acoperire a prejudiciului are o finalitate distinctă - daunele interese moratorii (dobânda legală) reprezintă o sancțiune pentru întârzierea la plată a unor obligații, în timp ce reactualizarea cu indicele de inflație nu urmărește dobândirea unor sume în plus, ci aceeași valoare, calculată la momentul plătii efective, menită să acopere scăderea puterii de cumpărare a salariatului. Legiuitorul a stabilit prin dispozițiile art. 161 alin.4 din Legea nr.53/2003 - Codul muncii (actualmente art. 166 alin. (4) din Codul muncii, republicat, cu modificările si completările ulterioare) - că întârzierea nejustificată a plătii salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.
A susținut că, în condițiile în care Înalta Curte de Casație si Justiție a decis că daunele moratorii sub forma dobânzii legale pot fi acordate pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art. l și art.2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.71/2009, cu atât mai mult, având în vedere și argumentul „a fortiori” de interpretare logică a legii civile, daunele interese sub forma dobânzii legale trebuie acordate, dacă au fost solicitate, în cazul în care se solicită plata unor diferențe de drepturi salariale, ca urmare a calculului greșit al acestor drepturi.
În drept, reclamanta și-a a întemeiat acțiunea pe următoarele dispoziții legale: art. 148 și următoarele, art. 194 din Noul Cod de Procedură Civilă, art. 40 alin. 2 lit. c, art. 162 alin. 3, art. 171, art. 229 alin. (4) si art. 268 alin. (1) lit. c) clin Codul Muncii, art. 28 și art. 208-211 din Legea dialogului social nr. 62/201 1,republicată, cu modificările și completările ulterioare, H.G. nr. 1193/24.11.2010, H.G. nr. 1225/14.12.2011, H.G. nr. 23/22.01.2013, H.G. nr. 871/14.11.2013, Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Sector de Activitate Învățământ Preuniversitar înregistrat sub nr._/02.11.2012, Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de R. Învățământ înregistrat sub nr. 596/12.11.2007, art. 11 si art. 30 din Legea nr. 130/1996, republicată, art. 41 alin. (2) si (5) din Constituția României, H.G. nr. 281/1993, Legea-cadru nr. 330/2009, O.U.G. nr 1/2010, Legea-cadru nr. 284/2010, Legea nr. 285/2010, O.U.G. nr. 19/2012, O.U.G. nr. 84/2012, O.U.G. nr. 103/2013, art. 156 (actualmente art. 161), art. 161 alin.4 (actualmente art. 166 alin. (4), art. 268 si art. art. 295 alin. (1) - actualmente art. 278 alin. (1) - din Codul muncii, republicat, cu modificările si completările ulterioare, art. 1 si art. 2 din O.G. nr. 9/2000, art. 2 din O.G. nr. 13/2011, art. 1088 Cod civil, art. 1530 N.C.C.
Deși a fost legal citat, pârâtul nu a formulat întâmpinare în cauză și nu s-a prezentat la dezbateri.
În susținerea acțiunii, reclamanta a depus la dosar, în original, adeverința nr.4222/18.11.2014 emisă de pârât și, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, cartea de identitate . nr._.
La solicitarea instanței, pârâtul a înaintat, în copie certificată pentru conformitate cu originalul: contractul individual de muncă al reclamantei, acte adiționale la contractul individual de muncă, state de plată a salariilor pentru perioada noiembrie 2011-februarie 2015.
Analizând probelor administrate în cauză, în raport de dispozițiile legale aplicabile, instanța reține următoarele:
Reclamanta P. L. este angajată la C. T. Nr.2 Târgu-J., pe postul de îngrijitor, începând cu data de 02.02.2004, astfel cum rezultă din contractul individual de muncă și adeverința nr.4222/18.11.2014 emisă de pârât
Prin cererea de chemare în judecată s-a susținut că salariul de încadrare nu a fost corect calculat, fiind stabilit sub nivelul salariului minim brut garantat pe țară. De asemenea, s-a invocat faptul că nu s-a calculat în mod corect nici sporul de vechime, în raport de vechimea în muncă, ca procent din salariul de bază, la nivelul salariului minim brut garantat pe țară, solicitându-se plata diferențelor de drepturi salariale cuvenite pe ultimii 3 ani anteriori introducerii acțiunii și până în prezent.
Reclamanta face parte din personalul contractual din sectorul bugetar, fiind de esența regimului juridic al drepturilor salariale ale personalului bugetar că aceste drepturi se stabilesc prin lege.
Începând cu data de 01.01.2010, drepturile salariale ale personalului din cadrul sectorului bugetar au fost reglementate prin Legea-cadru nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, Legea cadru nr.284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, Legea nr. 285/2011 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri public.
Potrivit prevederilor art.22 din Legea nr.330/2009 „sporurile, majorările, precum și indemnizațiile de conducere care, potrivit prezentei legi, sunt incluse în salariul de bază, în solda funcției de bază sau în indemnizația lunară de încadrare, după caz, sunt prevăzute în notele din cuprinsul anexelor la prezenta lege”.
Așa cum rezultă din prevederile notei 2 la anexa II/14- reglementări specifice personalului contractual din unitățile bugetare subordonate autorităților administrației publice/ alte funcții comune din sectorul bugetare privind salariile de bază pentru personalul plătit din fonduri publice, care desfășoară activitate de secretariat-administrativ, gospodărire, întreținere-reparații și deservire, sporul de vechime a fost inclus în salariul de bază.
În conformitate cu dispozițiile art.1 alin.2 din Legea nr.284/2010, începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului sunt și rămân în mod exclusiv cele prevăzute în această lege.
La art.1 alin.1 din Legea nr.285/2010 se prevedea că: „ Începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%”.
Conform art.1 alin. 5 din Legea nr. 285/2010, în salariul de bază, indemnizația lunară de încadrare, respectiv în solda funcției de bază/salariul funcției de bază aferente lunii octombrie 2010 sunt cuprinse sporurile, indemnizațiile, care potrivit Legii-cadru nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, făceau parte din salariul de bază, din indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv din solda/salariul funcției de bază, precum și sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu, acordate potrivit O.U.G. nr.1/2010.
Art. 9 din Legea nr. 285/2010 prevedea că sistemul de salarizare cuprinde salariul de bază de încadrare, sporurile, premiile și alte stimulente, iar potrivit art. 7 din lege, valoarea salariului de bază se stabilește prin lege, modalitatea de stabilire fiind cea prevăzută la art. 10, adică prin înmulțirea coeficientului de ierarhizare cu valoarea de referință. Pentru personalul din învățământ, valoarea de referință pentru anul 2011 a fost stabilită la 600 lei.
În baza prevederilor O.U.G. nr.19/16 05. 2012(art.1 alin.1), cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează în două etape, respectiv cu 8%, începând cu data de 1 iunie 2012, față de nivelul acordat pentru luna mai 2012 și cu 7,4%, începând cu data de 1 decembrie 2012, față de nivelul acordat pentru luna noiembrie 2012. Iar, conform alin.2 al aceluiași articol, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare, de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, se majorează potrivit alin.(1), în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.
În ceea ce privește anul 2013, potrivit disp. art.1 din O.U.G. 84/12.12.2012, „în anul 2013 se mențin în plată la nivelul acordat pentru luna decembrie 2012 drepturile prevăzute la art.1 și art. 3 - 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012”.
Ulterior a fost emisă O.U.G. 103/14.11.2013, care la art.1 prevedea că:
„(1) În anul 2014, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2013 în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții și nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare.
(2) În anul 2014, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare se menține la același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2013, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.”.
În anul 2015, în baza art.1 alin.1 din O.U.G. nr.83/2014, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2014 în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții și nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare.
Referitor la contractele colective de muncă, instanța reține că, potrivit disp. art. 132 alin.1 din Legea nr.62/2011 „clauzele contractelor colective de muncă pot stabili drepturi și obligații numai în limitele și în condițiile prevăzute de lege”.
Totodată, conform art.138 alin.1 din Legea nr.62/2011, „prin contractele/acordurile colective de muncă încheiate în sectorul bugetar nu pot fi negociate sau incluse clauze referitoare la drepturi în bani și în natură, altele decât cele prevăzute de legislația în vigoare pentru categoria respectivă de personal”, iar în conformitate cu prevederile alin.3, „drepturile salariale din sectorul bugetar se stabilesc prin lege în limite precise, care nu pot constitui obiect al negocierilor și nu pot fi modificate prin contracte colective de muncă. În cazul în care drepturile salariale sunt stabilite de legi speciale între limite minime și maxime, drepturile salariale concrete se determină prin negocieri colective, dar numai între limitele legale”.
De asemenea, la alin.2 al aceluiași articol se prevede că „prin excepție de la prevederile art. 129 alin. (3) contractele colective de muncă în sectorul bugetar se negociază, în condițiile legii, după aprobarea bugetelor de venituri și cheltuieli ale ordonatorilor de credite, în limitele și în condițiile stabilite prin acestea”.
Astfel, drepturile salariale din sectorul bugetar se stabilesc prin lege în limite precise, care nu pot fi modificate prin contractele colective de muncă.
Din dispozițiile Legii nr.284/2010 rezultă că de la data de 01.01.2011 garantarea salariului minim brut pe economie a fost realizată prin includerea sporului de vechime în salariul de bază. Aceasta rezultă si din prevederile actelor normative adoptate ulterior, privind majorări salariale pentru personalul bugetar si stabilirea salariului începând cu 01.01.2012.
Dispozițiile legale în vigoare atât în anul 2010, cât și în 2011, prin care sporul de vechime a fost introdus în salariul de bază au fost supuse controlului de constituționalitate, Curtea Constituțională stabilind în repetate rânduri că nu contravin legii fundamentale.
Așadar, salariul de bază pentru sectorul bugetar și salariul de bază potrivit încadrării sunt identice, iar, potrivit legii, în salariul de bază se include sporul de vechime, ceea ce s-a întâmplat și în cazul reclamantei, după cum rezultă din actele de la dosar.
Instanța reține că salariul minim garantat pe țară este stabilit prin hotărâre de guvern.
Potrivit art.1 din H.G. nr. 1193/2010, începând cu data de 1 ianuarie 2011, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 670 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 170 de ore în medie pe lună în anul 2011 reprezentând 3,94 lei/oră.
Începând cu data de 01.01.2012, prin art.1 din H.G. nr. 1225/2011, salariul de bază minim garantat pe țară a fost stabilit la 700 lei, prin art.1 din H.G. nr.23/2013, începând cu data de 1 februarie 2013, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată s-a stabilit la suma de 750 lei, iar din 1 iulie 2013 a fost stabilit la 800 lei lunar prin același act normativ, pentru ca prin HG nr. 871/2013 să se stabilească, începând cu data de 1 ianuarie 2014, un salariu de bază minim brut pe țară garantat în plată de 850 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 168 de ore în medie pe lună în anul 2014. Începând cu data de 01.07.2014, prin H.G. nr.871/2003, s-a stabilit salariul minim brut pe țară garantat în plată la suma de 900 lei. Din 01.01.2015, conform H.G. nr.1091/2014, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată s-a stabilit la 975 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 168,667 de ore în medie pe lună în anul 2015.
Prin H.G. nr.1193/2010, H.G.1225/2011, H.G. nr.23/2013, H.G. nr.871/2013 și H.G. nr.1091/2014, la art.2 s-a prevăzut că, pentru personalul din sectorul bugetar, nivelul salariului de bază, potrivit încadrării, nu poate fi inferior nivelului salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată prevăzut la art.1.
După cum rezultă din statele de plată, reclamanta nu a încasat drepturi salariale sub nivelul salariului de bază minim brut garantat în plată, astfel că nu poate fi reținută în sarcina angajatorului pârât încălcarea dispozițiilor art.164 Codul muncii și cele ale art.2 din H.G. 1193/2010, art.2 din H.G. nr. 1225/2011, art.2 din H.G. 23/2013, art.2 din H.G. 871/2013, art.2 din H.G. nr.1091/2014.
Față de considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, instanța urmează a respinge cererea.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu prezenta hotărâre.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de reclamanta P. L., C.N.P._, cu domiciliul ales la C. T. Nr.2 Târgu-J., în contradictoriu cu pârâtul C. T. Nr.2 Târgu-J., cu sediul în municipiul Târgu-J., .-138, județul Gorj.
Cu apel în 10 zile de la comunicare, ce se depune la Tribunalul Gorj.
Pronunțată în ședința publică din 02.04.2015, la Tribunalul Gorj.
Președinte,
C. N. B.
Asistent judiciar, Asistent judiciar,
D. C. P. L. G.
Grefier,
M. E.
Red.B.C.N.
Thred. B.C.N.
29.04.2015/4 exp.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 102/2015. Tribunalul GORJ → |
|---|
