Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 3182/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3182/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 03-07-2015 în dosarul nr. 2642/95/2015
Dosar nr._
Cod operator 2443/2442
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 3182/2015
Ședința publică de la 03 Iulie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. V.
Asistent judiciar C. D.
Asistent judiciar I. L. F.
Grefier M. P.
Pe rol judecarea cererii de chemare în judecată formulată de către reclamantul M. G. în contradictoriu cu pârâta ., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat pentru reclamant avocat G. C., în substituire pentru avocat Băița A., cu împuternicire avocațială depusă la dosarul cauzei, iar pentru societatea pârâtă s-a prezentat avocat E. M., cu împuternicire avocațială depusă la dosarul cauzei.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care apărătorul reclamantului a depus la dosarul cauzei un set de înscrisuri, un exemplar al acestora fiind comunicat apărătorului pârâtei.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța a acordat cuvântul părților atât cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune, cât și pe fondul cauzei.
Apărătorul societății pârâte a solicitat admiterea excepției prescripției dreptului material la acțiune, precizând că, având în vedere natura juridică a drepturilor solicitate de către reclamant, nefiind vorba despre drepturi de natură salarială, operează termenul de prescripție de 6 luni prevăzut de art. 268 alin.1 lit. e) din Codul muncii.
Apărătorul reclamantului a solicitat respingerea excepției prescripției dreptului la acțiune întrucât reclamantul a solicitat acordarea unor drepturi salariale ce i se cuveneau în temeiul contractului individual de muncă, astfel încât operează termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 268 alin.1 lit. c) Codul muncii.
Pe fondul cauzei, apărătorul reclamantului a solicitat admiterea cererii de chemare în judecată, obligarea pârâtei să plătească reclamantului drepturile salariale ce i se cuveneau în perioada ianuarie 2013 – prezent, respectiv contravaloarea costurilor de cazare reprezentate de chiria aferentă locuinței și cheltuielile de întreținere ale locuinței închiriate, contravaloarea a două călători pe lună dus-întors de la localitatea de domiciliu la localitatea locului de muncă. Totodată, apărătorul reclamantului a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată.
Apărătorul societății pârâte, pe fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind neîntemeiată pentru motivele invocate prin întâmpinare. A susținut că în privința reclamantului nu sunt îndeplinite condițiile din contractul colectiv de muncă întrucât nu a fost vorba de o mutare în interes de serviciu ci la solicitarea angajatului pentru a evita indisponibilizarea sa. De altfel respectivele drepturi suplimentare trebuiau negociate ceea ce nu a fost cazul de față. A precizat de asemenea că anexa 2 din contractul colectiv de muncă prevede acordarea unui ajutor de întreținere pentru acre se impunea depunerea de deconturi justificative și nicidecum a unui ajutor cu chiria. A solicitat de asemenea cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrat pe rolul Tribunalului Gorj – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, sub nr._ reclamantul M. G. în contradictoriu cu pârâta . a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei să plătească reclamantului drepturile salariale ce i se cuveneau în perioada ianuarie 2013 – prezent, respectiv contravaloarea costurilor de cazare reprezentate de chiria aferentă locuinței și cheltuielile de întreținere ale locuinței închiriate, contravaloarea a două călători pe lună dus-întors de la localitatea de domiciliu la localitatea locului de muncă. Totodată, reclamantul a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată.
În fapt, reclamantul a precizat că a fost angajatul societății pârâte, ocupând funcția de instalator rețea până în data de 28.01.2013, iar din data de 29.01.2013 a fost mutat cu serviciul la . Exterior D., punct de lucru F.L. Caracal, județul O., având aceeași funcție. S-a menționat de către reclamant că în prezent este angajatul societății pârâte.
Reclamantul, a arătat că având în vedere mutarea sa într-o altă localitate cu serviciul, potrivit art. 37din Contractul Colectiv de Muncă și a anexei 2, ar fi trebuit să beneficieze de drepturi salariale suplimentare ce constau în contravaloarea cazării, inclusiv costurile de întreținere ale locuinței, cât și contravaloarea a două călători lunare dus-întors de la localitatea unde își desfășoară activitatea la localitatea de domiciliul, însă societatea pârâtă a refuzat plata acestor drepturi.
S-a mai menționat de către reclamant faptul că alți salariați ce se află într-o situație similară au beneficiat de acordarea acestor drepturi.
În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile prevăzute de art. 253 și următoarele din Codul Muncii, pe dispozițiile Contractului Colectiv de Muncă și pe dispozițiile prevăzute de art. 453 Cod procedură civilă.
În data de 10.06.2015 societatea pârâtă a depus la dosarul cauzei, peste termenul de 25 de zile prevăzut de lege, întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind neîntemeiată.
Totodată, societatea pârâtă a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada începând cu 6 luni anterior introducerii cererii de chemare în judecată.
S-a menționat că prin cererea introductivă, înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj în data de 28.04.2015, reclamantul invocă nerespectarea unor clauze din Contractul colectiv de muncă, respectiv nedecontarea unor cheltuieli cu chiria și cu transportul de la locuința de domiciliu la cea a locului de muncă.
Or, potrivit art. 268 alin. (1) lit. e) C. muncii republicat, „ (1) Cererile în vederea soluționării unui conf1ict de muncă pot fi formulate: (...)
e) în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia."
S-a menționat că având în vedere că se solicită decontarea unor cheltuieli lunare, data nașterii dreptului la acțiune pentru fiecare luncă în parte, astfel că respectivele drepturi sunt prescrise pentru perioada de până la 6 luni anterior introducerii prezentei cereri de chemare în judecată.
Faptul că aceste drepturi nu sunt de natură salarială, astfel încât să fie incident un alt termen de prescripție, rezultă în mod evident din definiția salariului prevăzută la art. 159 C. muncii republicat, respectiv „Salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de â", precum și din art. 160 C. muncii potrivit căruia „Salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri."
De asemenea, potrivit art. 55 alin. (4) lit. h) din Codul fiscal „Următoarele sume nu sunt incluse în drepturile salariale și nu sunt impozabile în sensul impozitului pe venit:... h) sumele primite pentru acordarea cheltuielilor de mutare în interes de serviciu".
În concluzie, pârâta a solicitat admiterea excepției prescripției și respingerea acțiunii ca fiind prescrisă pentru perioada anterioară datei de 28.11.2014.
În fapt, societatea pârâtă a precizat că reclamantul este salariatul societății pârâte și a ocupat funcția de instalator rețea în cadrul Direcției Regionale de Distribuție Vest, FOL 1 Tg. J., locul muncii fiind în Tg. J..
Prin Decizia Directorului General nr. 490/09.07.2012 s-a dispus reorganizarea Direcției Regionale Distribuție Vest, inclusiv a FOL 1 Tg. J., fiind desființate un număr de posturi de instalator rețea, printre care și postul ocupat de către reclamant.
Prin Notificarea de preaviz nr._ din 13.07.2012 (Anexa nr. 1 la întâmpinare), comunicată în j de 25.07.2012 prin executor judecătoresc, reclamantul a fost informat despre desființarea postului pe care îl ocupa, fiind notificat și cu privire la începerea curgerii termenului legal de preaviz de ie zile lucrătoare. în intervalul 20.07_12 salariatul a intrat în mai multe concedii medicale.
S-a precizat de către pârâtă că la revenirea din concediu medical, pentru a evita să fie concediat, salariatul și-a depus candidatura pe unul dintre posturile vacante existente la acel moment în cadrul societății, respectiv !a de instalator rețea in cadrul FOL Complex Exterior Gorj, cu locația în Caracal. D. urmare a fost încheiat actul adițional din data de 30.01.2013 (Anexa nr. 2 la întâmpinare), prin care părțile au agreat schimbarea locului muncii, fără a negocia alte drepturi suplimentare.
Prin urmare, este greșită susținerea reclamantului în sensul că mutarea sa în altă localitate a avut loc la inițiativa pârâtei, în condițiile în care însuși salariatul a avut inițiativa schimbării locului de muncă, tocmai spre a evita concedierea sa datorată desființării postului ocupat inițial.
S-a menționat că potrivit art. 37 din CCM D. S. Rețele (Anexa nr. 3 la întâmpinare) „Art. 37. (1) Salariații pot fi trecuți de la un punct de lucru la altul, la solicitarea angajatorului, numai cu consimțământul lor.
(2) Cu ocazia trecerii în interesul serviciului, cu schimbarea domiciliului sau reședinței în altă localitate, salariații care acceptă mutarea beneficiază de drepturi suplimentare care se vor negocia individual cu angajatorul conform Regulamentului de transfer prevăzut în Anexa nr. 2.”
De asemenea, potrivit art. 38 din același CCM, „Art. 38. Salariatul poate trece de la un punct de lucru la altul și la cerere, fără a beneficia de drepturile prevăzute la art. 37.”
Prin urmare, față de situația de fapt expusă anterior, vă rugăm să observați că nu sunt mite condițiile prevăzute în Contractul colectiv de muncă, pentru acordarea drepturilor solicitate, cum urmează:
Schimbarea locului de muncă nu s-a făcut la inițiativă Societății, astfel încât să fie vorba despre o mutare în interes de serviciu, ci la solicitarea angajatului, pentru a evita disponibilizarea sa, fiind incidente prevederile art. 38 din CCM, potrivit cărora în astfel de situații nu se acordă beneficiile de la art. 37.
S-a precizat că interesul Societății în acordarea unor beneficii suplimentare se justifică numai în ipoteza în care inițiativa trecerii pe un alt post aparține acesteia, fiind necesară stimularea salariatului, nu și în ipoteza în care salariatul este cel care dorește relocarea, pentru a nu-și pierde locul de muncă ocupat inițial și care a fost restructurat. Potrivit art. 37 din CCM, respectivele drepturi suplimentare prevăzute în Anexa nr. 2 trebuiau negociate de către angajat și angajator.
Or, astfel cum se poate observa din conținutul actului adițional din data de 30.01.2013 (Anexa nr. 2 Io întâmpinare), cele două părți nu au agreat în nici un fel asupra acordării unor drepturi suplimentare la schimbarea locului muncii.
Potrivit Anexei nr. 2 din CCM, aceasta prevede doar acordarea unui ajutor de întreținere, iar nu și decontarea chiriei, într-un cuantum plafonat (respectiv maxim 150 lei/lună pentru o singură cameră), însă doar timp de un an de zile de la mutarea efectivă. Or, în cazul de fată, nu se justifică solicitarea salariatului pentru o perioadă ulterioară datei de 31.01.2014, respectiv după trecerea unui an de zile de la mutarea efectivă (și anume data de 31.01.2013).
Mutarea implică schimbarea domiciliului sau a reședinței salariatului, ceea ce nu se regăsește în cauza de față, reclamantul păstrându-și domiciliul în Tg. J., astfel cum acesta a indicat în cererea introductivă.
S-a menționat că potrivit Contractului colectiv de muncă, drepturile neacordate reprezintă decontarea costurilor cu întreținerea și cu transportul în limitele maxime prevăzute în anexa nr 2, însă în cazul de față, reclamantul nu a depus nici un document justificativ din care să rezulte efectuarea respectivelor cheltuieli, astfel încât acestea să îi poată fi decontate.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile prevăzute de art. 205 și următoarele din Codul de procedură civilă.
Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat decăderea pârâtei din dreptul de a mai propune probe având în vedere că întâmpinarea nu a fost depusă în termenul legal. A invocat de asemenea excepția prescripției dreptului la acțiune cu motivarea că fiind vorba de o prescripție care a început să curgă după . noului cod de procedură civilă suntem în situația prevăzută de art.2513 cod civil astfel că aceasta nu a fost invocată în termenul prevăzut de lege și pe de altă parte în nici un caz nu suntem în ipoteza unui termen de prescripție de 6 luni prevăzut de art.268 alienat 1 litera e codul muncii ci în ipoteza termenului de 3 ani prevăzut de art.268 alineat 1 litera c codul muncii.
La data de 30.06.2015 reclamantul a depus la dosarul cauzei o precizare prin acre a arătat că solicită contravaloarea costurilor de cazare în sumă de 6750 lei reprezentând chiria pe un număr de 27 luni, contravaloarea cheltuielilor de transport reprezentând două călătorii dus-întors pe 27 luni în sumă totală de 7477,11 lei.
Instanța a încuviințat și administrat pentru ambele părți proba cu înscrisuri.
Față de prevederile art.248 cod procedură civilă instanța va analiza cu precădere excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă prin întâmpinare, reținând în acest sens următoarele:
În fapt, prin cererea ce face obiectul prezentei cauze reclamantul M. G. a solicitat obligarea pârâtei . la plata drepturilor salariale ce i se cuveneau în perioada ianuarie 2013 – prezent, respectiv contravaloarea costurilor de cazare reprezentate de chiria aferentă locuinței și cheltuielile de întreținere ale locuinței închiriate, contravaloarea a două călătorii pe lună dus-întors de la localitatea de domiciliu la localitatea locului de muncă.
În motivarea excepției, pârâta a susținut în esență că fiind vorba de nerespectarea unor clauze din Contractul colectiv de muncă, respectiv nedecontarea unor cheltuieli cu chiria și cu transportul de la locuința de domiciliu la cea a locului de muncă, termenul de prescripție este cel prevăzut de art.268 alineat 1 litera e din codul muncii, respectiv de 6 luni.
Salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă, în această noțiune fiind cuprins atât salariul de bază cât și indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri(art.160 din codul muncii).
Problema dedusă judecății pune în discuție calificarea naturii juridice a drepturilor bănești solicitate de reclamant, în sensul de a se stabili dacă este vorba de drepturi de natură salarială sau de ajutoare materiale care nu se circumscriu noțiunii de drepturi salariale.
Prin art.37 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității pârâte s-a stabilit că salariații pot fi trecuți de la un punct de lucru la altul numai cu consimțământul lor iar cu ocazia trecerii în interesul serviciului, cu schimbarea domiciliului sau reședinței în altă localitate, salariații care acceptă mutarea beneficiază de drepturi suplimentare care se vor negocia individual cu angajatorul conform regulamentului de transfer prevăzut în anexa 2. În respectiva anexă se menționează printre altele că salariații beneficiază de un ajutor pentru cheltuielile de întreținere în valoare de 150 lei pentru o locuință cu o cameră, 200 lei pentru o locuință cu 2 camere și 250 lei pentru o locuință cu 3 sau mai multe camere, ajutor care se plătește lunar timp de un an de zile de la mutarea efectivă. De asemenea, s-a prevăzut că salariații beneficiază de drepturi bănești reprezentând suportarea costului a două călătorii lunare dus-întors pentru vizitarea familiei timp de un an de zile.
Instanța constată astfel că drepturile solicitate de reclamant nu sunt de natură salarială, acestea reprezentând de fapt ajutoare materiale care nu pot fi considerate adaosuri la salariu, nefăcând parte din elementele constitutive ale salariului și prin urmare nu se circumscriu noțiunii de drepturi salariale. Prin urmare, aceste drepturi nu sunt incluse în salariu și ca atare nu sunt supuse impozitării, ci se decontează pe baza documentelor justificative.
În atare situație, în cauză operează termenul de prescripție de 6 luni reglementat de art.268 alineat 1 litera e din codul muncii și nicidecum cel de trei ani prevăzut la art.268 litera c codul muncii. În privința datei nașterii dreptului la acțiune se reține că raportat la prevederile art.37 din contractul colectiv de muncă și anexa 2 la acest contract, drepturile bănești respective pot fi acordate doar pentru un an de zile de la mutarea efectivă. Cum mutarea efectivă a reclamantului a intervenit în data de 01.02.2013 așa cum rezultă din contractul de închiriere încheiat de reclamant, cererea de chemare în judecată este formulată cu mult peste termenul de prescripție de 6 luni incident în cauză. De altfel, prin anexa 2 la contractul colectiv de muncă nici nu s-a prevăzut ca și facilitate decontarea cheltuielilor cu cazarea, ci doar a cheltuielilor de întreținere.
Față de considerentele de mai sus tribunalul constată că excepția invocată de pârâtă este întemeiată astfel că o va admite și în consecință va respinge cererea ca fiind prescris dreptul material la acțiune.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune.
Respinge cererea formulată de către reclamantul M. G., cu domiciliul în Tg-J., .. ., ., având CNP_, în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în București, .-6, sector 4, ca fiind prescris dreptul material la acțiune.
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare ce se va depune la Tribunalul Gorj.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Iulie 2015.
Președinte, M. V. | Asistent judiciar, C. D. | Asistent judiciar, I. L. F. |
Grefier, M. P. |
Red. M.V.
4 ex. /06 Iulie 2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
