Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 1297/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1297/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 12-03-2015 în dosarul nr. 8998/95/2014
Dosar nr._
Cod operator 2443/2442
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentinta Nr. 1297/2015
Ședința publică de la 12 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. T.
Asistent judiciar C. P.
Asistent judiciar M. Ș.
Grefier L. M. B.
Pe rol fiind judecarea cererii de chemare în judecată formulată de către reclamantul P. I. în contradictoriu cu pârâtele C. T. Motru și C. T. Mătăsari, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Tribunalul constată că reclamantul a solicitat judecarea cauzei in lipsă.
În consecință, în temeiul art. 223 alin.3 si art..411 alin.1 pct.2 Cod de procedura civilă, lipsa părților legal citate nu împiedică judecarea cauzei.
Fiind primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, instanța procedează la verificarea competenței, potrivit dispozițiilor art.131 alin.1 Cod de procedură civilă, și apreciază că este competentă general, material și teritorial să judece cauza de față, în temeiul dispozițiilor art.269 alin.1 și 2 din Codul muncii și art.210 din Legea nr.62/2011.
Instanța, din oficiu, invocă excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la pretențiile aferente perioadei 01.09.2010 – 13.05.2011.
În temeiul art.258 alin.1 Cod procedură civilă raportat la art.255 alin.1 Cod procedură civilă, instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar, considerând-o admisibilă și concludentă pentru soluționarea cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat si probe de administrat, constatând cauza în stare de judecată, instanța o retine spre soluționare.
TRIBUNALUL
Asupra acțiunii de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 26.11.2014, sub nr._, reclamantul P. I. a chemat în judecată pârâtele C. T. Motru și C. T. Mătăsari, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtelor la calculul și plata diferențelor dintre drepturile salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 330/2009 cu referire la Legea nr. 221/2008 pentru aprobarea O.G. nr. 15/2008, pentru perioada 01.09.2010 – 13.05.2011, sume actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume la data plății efective.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin O.G. nr. 15/2008 aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008 s-a stabilit că, începând cu data de 1 octombrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 pentru salariile personalului didactic să fie de 400.00 lei. Deși Guvernul României a încercat în repetate rânduri modificarea acestei ordonanțe, aceasta a rămas aplicabilă, ca urmare a constatării de către Curtea Constituțională, prin decizii succesive, a neconstituționalității modificărilor aduse ordonanței. Aplicarea Legii nr. 221/2008 în perioada 01.10.2008 – 31.12.2009 a fost confirmată și în cadrul unui recurs în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr.3/2011.
Începând cu luna ianuarie 2010 a intrat în vigoare Legea nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, în baza căreia unitățile școlare pârâte ar fi trebuit să stabilească salariile personalului didactic și didactic auxiliar în conformitate cu prevederile acestei noi legi de salarizare unitară.
A învederat reclamantul că a acționat în judecată unitățile școlare ca urmare a încălcării drepturilor salariale prevăzute de Legea nr. 221/2008 și Legea nr. 330/2009 și aceste drepturi i-au fost recunoscute și acordate prin sentințe civile definitive și irevocabile.
A mai arătat reclamantul că dreptul personalului didactic de predare și auxiliar la salarizare conform Legii nr. 221/2008, care a aprobat cu modificări O.U.G. 15/2008, s-a perpetuat și după data de 01.09.2010, conform art. 30 din Legea nr.330/2009, în „exercitarea dreptului la respectarea bunului”, conform art. 53 din Constituția României, dar și conform prevederilor art.1, primul paragraf, a doua frază, ale Protocolului adițional nr.1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului.
De asemenea, s-a arătat că art. 1 din Legea nr. 285/2010 stabilește că salarizarea în anul 2011 pornește de la salariile de referință stabilite în luna octombrie 2010, în conformitate cu prevederile Legii nr. 330/2009 și implicit cu luarea în considerare a prevederilor legii nr.221/2008.
Referitor la Legea nr. 63/2011, reclamantul a arătat că a schimbat sistemul de calculare a salariilor, susținând că restrângerea salarială rezultată din prevederile acestei legi, raportată la salariile legale din luna iunie 2010, precum și a salariilor legale din luna aprilie 2011, nu este justificată, nefiind întrunite în mod cumulativ nici cerințele expres prevăzute de art. 53 din Constituție.
Totodată, s-a susținut că nici majorările salariale stabilite prin O.U.G. 19/2012 nu au acoperit reducerea de peste 35% operată de Legea nr. 63/2011.
S-a invocat încălcarea prevederilor art.1 din Protocolul 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, a prevederilor art. 11 și 20 din Constituția României și ale art. 4,5 și 6 alin.6 din Noul Cod Civil.
Reclamantul a susținut că, prin diminuarea nejustificată și discriminatorie a drepturilor salariale, a fost privat de un drept constituit prin lege și, ca urmare, un drept legitim, licit, pe care ar fi trebuit să-l dobândească în mod efectiv, că prin neacordarea efectivă, după data de 14.05.2011, a drepturilor salariale legale din luna iunie 2010 și nici a drepturilor salariale legale din luna aprilie 2011, a avut loc o încălcare a art. 1 din Protocolul 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, motiv pentru care, în baza prevederilor art.11 și 20 din Constituția României și art. 4 din Noul Cod civil, trebuie să se acorde prioritate reglementării internaționale la care România a devenit parte prin ratificarea Convenției.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1 din Protocolul 1 adițional la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, art. 4, 5 și 6 alin.6 din Noul Cod civil, art.28 din Legea Dialogului social nr. 62/2011, Legea nr.221/2008, O.G. 15/2008.
Reclamantul a solicitat judecata în lipsă, în temeiul art. 411 alin.2 din Noul Cod de procedură civilă.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a depus la dosar adeverința nr. 4283/30.07.2014 emisă de pârâta C. T. Motru, (fila 9), adeverința nr.4316/01.10.2014 emisă de pârâta C. T. Mătăsari (fila 10) și, în copie certificată pentru conformitate cu originalul: C.I., carnet de muncă.
Deși a fost legal citate, pârâtele nu au formulat întâmpinare în cauză și nu s-a prezentat la dezbateri.
Analizând actele dosarului, în raport de dispozițiile legale aplicabile, instanța reține următoarele:
Reclamantul este cadru didactic conform adeverințelor depus la dosar adeverința nr. 4283/30.07.2014 emisă de pârâta C. T. Motru, (fila 9), adeverința nr.4316/01.10.2014 emisă de pârâta C. T. Mătăsari (fila 10) și a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtelor la calculul și plata diferențelor dintre drepturile salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 330/2009 cu referire la Legea nr. 221/2008 pentru aprobarea O.G. nr. 15/2008, pentru perioada 01.09.2010 – 13.05.2011, sume actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume la data plății efective.
În conformitate cu prevederile art.248 alin.1 Cod de procedură civilă, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură sau de fond, care fac de prisos, în tot sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
În consecință, va analiza cu precădere excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la pretențiile aferente perioadei 01.09.2010 – 13.05.2011, invocată din oficiu.
Potrivit art. 166 din Codul muncii(în forma în vigoare până la data de 18 mai 2011), respectiv art. 171 din Codul muncii republicat, dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum si cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata drepturilor salariale se prescrie in termen de 3 ani de la data de la care drepturile erau datorate.
Data la care erau datorate drepturile salariale reclamantei este data la care angajatorul avea obligația de a plăti salariul angajatului.
Potrivit anexei la Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 86/2005 pentru reglementarea datei plății salariilor la instituțiile publice, în forma in vigoare pentru perioada pentru care reclamantul solicita plata diferențelor de drepturi salariale, data plății salariilor pentru angajații din cadrul Ministerului Educației Naționale și a instituțiilor publice subordonate este data de 14 a lunii următoare celei pentru care se plătește salariul.
Obligația de a plăti salariul are caracter succesiv, salariul plătindu-se în fiecare lună. În cazul obligațiilor cu executare succesivă, pentru fiecare prestație curge o prescripție deosebită (art.12 din Decretul nr.167/1958 privind prescripția extinctivă, în vigoare la data la care a început să curgă prescripția pentru pretențiile în discuție).
Obligația lunară de a plăti salariul cadrelor didactice este afectată de un termen suspensiv de executare, situație în care prescripția începe sa curgă de la data când s-a împlinit termenul de executare(art.7 alin.3 din Decretul nr.167/1958).
Pretențiile reclamantului privesc perioada 01.09.2010 – 13.05.2011, iar acțiunea a fost introdusă la data de 26.11.2014, astfel că termenul de 3 ani, ce curge de la data când drepturile salariale erau datorate, respectiv data de 14 pentru fiecare luna în care s-a plătit succesiv salariul s-a împlinit pentru pretențiile aferente perioadei 01.09.2010 – 13.05.2011.
In consecință, se va admite excepția prescripției dreptului la acțiune cu privire la pretențiile aferente perioadei01.09.2010 – 13.05.2011, invocată din oficiu.
Față de considerentele expuse, în ceea ce privește pretențiile aferente perioadei 01.09.2010 – 13.05.2011, se va respinge acțiunea, fiind prescris dreptul material la acțiune, și pe cale de consecință se va respinge acțiunea.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu prezenta hotărâre.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată din oficiu de către instanță și, în consecință:
Respinge acțiunea formulată de reclamantul P. I., C.N.P._, domiciliată în Mătăsari, ., în contradictoriu cu pârâtele C. T. Motru cu sediul în Motru, ., Județul Gorj și C. T. Mătăsari, cu sediul în Mătăsari, Județul Gorj.
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul Gorj.
Pronunțată în ședința publică din 12.03.2015, la Tribunalul Gorj.
Președinte, L. T. | Asistent judiciar, C. P. | Asistent judiciar, M. Ș. |
Grefier, L. M. B. |
M.Ș. 16 Martie 2015/Ex.4
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 3151/2015. Tribunalul GORJ | Obligaţie de a face. Sentința nr. 2192/2015. Tribunalul GORJ → |
|---|
