Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 2369/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2369/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 15-05-2015 în dosarul nr. 2369/2015
Dosar nr._
Cod operator 2443/2442
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 2369/2015
Ședința publică de la 15 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. V.
Asistent judiciar C. D.
Asistent judiciar I. L. F.
Grefier M. P.
Pe rol judecarea cererii de chemare în judecată formulată de către reclamanta M. E. în contradictoriu cu pârâții P. ORAȘULUI ȚICLENI și C. L. ȚICLENI, având ca obiect drepturi bănești - diferențe drepturi salariale ,daune interese moratorii - dobânzi legale.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, din oficiu instanța a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune privind pretențiile aferente perioadei ianuarie 2011 – august 2011și nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța a constatat cauza în stare de judecată și a reținut-o spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, sub nr._, reclamanta M. E. în contradictoriu cu pârâții P. ORAȘULUI ȚICLENI și C. L. ȚICLENI a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la acordarea diferenței de salariu reprezentând includerea premiului anual în salariul lunar, începând cu data de 01.01.2011 si in continuare, până la includerea acestuia in salariu, reactualizări in funcție de indicele de inflație la dala plății efective; precum și obligarea pârâților la plata de daune interese moratorii, respectiv dobânzi legale începând cu 01.01.2011, potrivit OG nr.9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești in vigoare până la data de 01.09.2011, când a devenit aplicabilă OG nr. 13/2011 privind dobânda legală.
În fapt, reclamanta au arătat că acest drept a fost prevăzut de legislația in vigoare pentru anul calendaristic anterior fiind un drept câștigat care nu mai poale fi desființat în mod retroactiv. În acest sens Înalta Curte de Casație și Justiție in soluționarea unui recurs în interesul legii a statuat "dreptul la acordarea premiului anual nu a fost înlăturat prin abrogarea art. 25 din Legea - cadru DT. 330/2009, ci reprezintă în continuare, o creanță lichidă și exigibilă a angajatului asupra angajatorului său, modificată fiind, în concret, numai modalitatea de acordare, și anume eșalonat și succesiv, in cursul anului 2011, respectiv prin creșterea, in mod corespunzător, a cuantumului salariului soldei indemnizației de bază.
Astfel, s-a precizat că dreptul la premiul anual a fost menținut și după abrogarea art. 25 din Legea. - cadru nr. 330/2009 începând cu luna ianuarie 2011. In acest sens, aceeași instanță a stipulat în deciziile menționate, că majorarea salarială din anul 2011 rezultă ca urmare a includerii premiului anual din 2010 în salariul/solda/ indemnizația de bază, este acordata și in continuare.
Curtea Constituțională, prin această interpretare cu caracter obligatoriu, a statuat asupra modalității in care subzistă dreptul de creanță al angajatului in cadrul raportului juridic cu angajatorul, astfel încât el nu mai poate fi acordat in forma anterioară prevăzută de art. 25 din Legea - cadru nr. 330/2009.
S-a precizat că din acest punct de vedere nu se poate analiza includerea premiului - in majorările salariale prevăzute de art. 1 din Legea nr 285/2010, ca argument de menținere a divinului la plata premiului in forma anterioara, întrucât ar contraveni celor stipulate cu forță obligatorie de Curtea Constituțională.
Dreptul de a pretinde acordarea premiului sub forma unui salariu de bază scadent in prima lună a anului următor celui lucrat s-a stins odată cu abrogarea Legii - cadru nr.330/2009, fiind înlocuită cu o nouă modalitate de plată, prevăzută de lege, prin executare succesivă.
Reclamanta au menționat că interpretarea textului din motivarea Înaltei Curți de Casație și Justiție îi îndreptățește la introducerea in salariu a premiului anual sub forma unei majorări a salariului lunar. De altfel, atât Înalta Curte, cât și instanțele ordinare au interpretat în același sens textul Legii Dr. 221/2009 - pentru acordarea unor diferențe salariale profesorilor.
Mai mult decât atât, s-a arătat că cel mai importam argument vine chiar din dispozitivul deciziei nr. 21 /2013 care nu prevede imposibilitatea acordării acestui drept salarial, ci ,, stabilește că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.8 din Legea nr. 285/2010, privind salarizarea în anul 2010 a personalului plătii din fonduri publice, premiul pentru anul 2010. Prevăzut de art. 25 din Legea - cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătii din fonduri publice a fost inclus în majorările salariale stabilite pentru anul 2011, potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 285/2010, nemaiputând fi acordat in forma supusă vechii reglementări”.
In acest sens, se poate remarca faptul că prin art. 25 din legea nr.330/2009. s-a prevăzut acordarea acestui drept și în ceea ce ne privește astfel:
Pentru activitatea desfășurată, personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare după caz, realizate în anul în care se face premierea.
Pentru personalul care nu a lucrat tot timpul anului, premiul anual se acordă proporțional cu perioada în care a lucrai, luându-se în calcul media salariilor de bază brute lunare realizate în perioada in care a desfășurat activitate.
Premiile anuale pol li reduse sau nu se acordă în cazul persoanelor care in cursul anului au desfășurat activități profesionale nesatisfăcătoare ori au săvârșit abateri pentru care au fost sancționate disciplinar. Aceste drepturi nu se acordă in cazul persoanelor care au fost suspendate sau înlăturate din funcție pentru fapte imputabile lor.
Plata premiului anual se va face pentru întregul personal salarizat potrivii prezentei legi. începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul.
Dispozițiile sus arătate au fost abrogate de art. 39 pct. w din Legea nr. 284-2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial nr. 877 din 28 decembrie 2010, ce a intrat in vigoare la data de 1 ianuarie 2011 (art.46).
De asemenea, prin art. 8 din Legea nr. 285 din 28 decembrie 2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicata în Monitorul Oficial nr. 878 din 28 decembrie 2010 (în vigoare de la data de 31.12.2010) s-a prevăzut în mod expres că sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011. acestea fiind avute in vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului, din sectorul bugetar.
S-a menționat că ori de câte ori o lege nouă modifică starea legală anterioară cu privire la anumite raporturi, toate efectele susceptibile a se produce din raportul anterior, dacă s-au realizat înainte de . legii celei noi, nu mai pot fi modificate ca urmare a adoptării noii legi, care trebuie să respecte suveranitatea legii anterioare.
De asemenea, s-a arătat că potrivii dispozițiilor art. 20 din Constituția României, intitulat "Tratatele internaționale privind drepturile omului", dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretare și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte. Astfel, dacă instanțele de judecată constată că legile interne încalcă pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte, conținând dispoziții mai puțin favorabile decât acestea din urmă, sunt obligate să ignore aceste prevederi și să facă aplicarea celor din reglementarea internațională mai favorabilă.
În ceea ce privește prevederile internaționale privitoare la drepturile fundamentale ale omului care au fost încălcate în speță, potrivii art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului; "1. Orice persoană are dreptul la proprietate, atât singură cât și în asociație cu alții: 2. Nimeni nu poale fi lipsit în mod arbitrar de proprietatea sa."
Reclamanta a mai precizat că lipsirea lor de dreptul de a mai primi vreodată sumele de bani aferente unui drept deja câștigat, reprezintă, indiscutabil o ingerință ce a avut ca efect privarea lor de acest bun in sensul celei de-a doua faze primului paragraf al art. 1 din protocolul nr. 1. Astfel că introducerea premiului anual în salariu se impune prin coroborarea tuturor textelor de lege sau a deciziilor antemenționate, deoarece pentru perioada de referință - nu s-a acordat al 13-lea salariu - premiul anual - și nici majorarea salarială, iar prin decizia nr.21/2013 s-a statuat acordarea majorării în mod succesiv.
În drept cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile prevăzute de art. 25 din Legea nr. 330/2009, Legea nr. 284 2010, art. 1 din Codul Civil, art. 15 alin.2, 20,41,44, 124, 125 din Constituția României, art. 1 din primul protocol adițional la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Directiva Consiliului nr._/CE de creare a unui cadru general in favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea in muncă și ocuparea forței de muncă, Legea nr. 47/1992, Decizia nr. 2 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
La data de 27.03.2015 C. L. Țicleni și Primăria Țicleni au depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care au arătat că lasă soluția la aprecierea instanței.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile prevăzute de art. 205 din Codul de procedură civilă.
În temeiul art. 258 Cod procedură civilă, apreciind ca fiind admisibilă, instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri.
Față de prevederile art.248 cod procedură civilă instanța va analiza cu precădere excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată din oficiu de instanță. Se reține astfel că potrivit art. 268 alin. 1 lit. c din codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate:
c) în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator.
În speță, reclamanta M. E. a solicitat obligarea pârâților la acordarea diferenței de salariu reprezentând includerea premiului anual în salariul lunar, începând cu data de 01.01.2011 si in continuare, acțiunea fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj la data de 11.02.2015. Conform prevederilor art. 2512 din codul civil (1) Prescripția poate fi opusă numai de cel în folosul căruia curge, personal sau prin reprezentant, și fără a fi ținut să producă vreun titlu contrar ori să fi fost de bună-credință.(2) Organul de jurisdicție competent nu poate aplica prescripția din oficiu.
Prin urmare, începând cu data intrării în vigoare a noului cod civil prescripția dreptului material la acțiune nu mai poate fi invocată din oficiu de către instanță cu excepția situațiilor în care aceasta a început să curgă anterior acestei date. În cazul de față termenul de prescripție de 3 ani a început să curgă începând cu data de 11.02.2012 raportat la data introducerii acțiunii. Având în vedere însă faptul că partea interesată nu a înțeles să invoce excepția prescripției în condițiile art.2512 cod civil, aceasta poate fi invocată de instanță doar pentru perioada anterioară intrării în vigoare a noului cod civil, respectiv octombrie 2011. Se are în vedere totodată că plata drepturilor salariale pentru o lună se face în data de 14 a lunii următoare, astfel încât instanța apreciază că excepția prescripție dreptului la acțiune este întemeiată doar în ceea ce privește perioada ianuarie 2011-august 2011. Față de aceste considerente, se va admite excepția prescripției dreptului material la acțiune în ceea ce privește pretențiile aferente perioadei ianuarie 2011-august 2011, cu consecința respingerii cererii.
Pe fondul cauzei, în ceea ce privește pretențiile aferente perioadei septembrie 2011-in continuare, analizând cererea reclamantei în raport de prevederile legale aplicabile în cauză, instanța reține următoarele:
Reclamanta M. E. este angajată ca personal contractual în cadrul Primăriei Arcani începând cu data de 05.04.1985, astfel cum rezultă din contractul individual de muncă depus la dosar.
Obiectul prezentei cauze îl constituie acordarea diferențelor de salariu reprezentând includerea premiului anual aferent anului 2010 în salariul lunar, începând cu data de 01.01.2011 și în continuare, până la includerea acestuia în salariu, sume actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective, precum si la plata dobânzii legale aferente acestor sume, începând cu 01.01.2011, analiza în fond privind însă pretențiile aferente perioadei septembrie 2011-în continuare, ca urmare a admiterii excepției prescripției pentru perioada anterioară.
Se reține astfel că acordarea premiului anual aferent anului 2010 pentru personalul bugetar a fost reglementată prin art.25 din Legea nr.330/2009, după cum urmează:
,,(1) Pentru activitatea desfășurată, personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare după caz, realizate în anul în care se face premierea.
(2) Pentru personalul care nu a lucrat tot timpul anului, premiul anual se acordă proporțional cu perioada în care a lucrat, luându-se în calcul media salariilor de bază brute lunare realizate în perioada in care a desfășurat activitate.
(3) Premiile anuale pot fi reduse sau nu se acordă în cazul persoanelor care în cursul anului au desfășurat activități profesionale nesatisfăcătoare ori au săvârșit abateri pentru care au fost sancționate disciplinar. Aceste drepturi nu se acordă în cazul persoanelor care au fost suspendate sau înlăturate din funcție pentru fapte imputabile lor.
(4) Plata premiului anual se va face pentru întregul personal salarizat potrivit prezentei legi, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul.,,
Salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice a fost reglementată de Legea nr.284/2010 și Legea nr.285/2010.
Prin art.39 lit.w din Legea nr.284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial nr.877 din 28 decembrie 2010, ce a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2011 (art.46) au fost abrogate în mod expres prevederile art. 25 din Legea nr.330/2009 ce prevedeau acordarea premiului anual pentru anul 2010.
La art.1 alin.2 din Legea nr.284/2010 s-a menționat că începând cu data intrării in vigoare a prezentei legi drepturile salariale din sectorul bugetar plătit din bugetul consolidat al statului sunt și rămân în mod exclusiv cele prevăzute de prezenta lege.
La art. 8 din Legea nr.285/2010 s-a prevăzut că premiul anual pentru anul 2010 nu se acordă începând cu 01.01.2011, acesta urmând a fi avut în vedere la majorările salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar.
Majorarea salariilor bugetarilor pentru anul 2011 a fost stabilită prin art.1 din Legea nr.285/2010, care prevedea că se majorează cu 15% cuantumul brut al salariilor de bază/indemnizațiilor de încadrare, al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, față de luna octombrie 2010, ținându-se seama de gradul sau treapta profesională, vechimea în muncă, vechimea în funcție sau, după caz, în specialitate, dobândite în condițiile legii până la 31 decembrie 2010.
Prin Decizia nr.115 din 09 februarie 2012 Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.8 din Legea nr.285/2010, reținând, pe de o parte, că premiul anual este un drept salarial suplimentar, și nu un drept fundamental consacrat și garantat de Constituție, iar, pe de altă parte, că prin aceste dispoziții nu au fost încălcate principiile neretroactivității legii și egalității de tratament, prevederile constituționale și convenționale referitoare la dreptul de proprietate privată, legiuitorul reglementând o modalitate de plată eșalonată a acestui drept, care să satisfacă și să mențină un echilibru rezonabil între interesele angajaților și interesul public, sub aspectul gestionării resurselor bugetare în contextul crizei economice.
Curtea a constatat că majorarea salarială din anul 2011, rezultată ca urmare a includerii premiului anual din 2010 în salariul/solda/indemnizația de bază, este acordată și în continuare, dovadă că de la 1 ianuarie 2012 a rămas în plată același nivel al retribuției, în condițiile în care legiuitorul a ales să nu acorde niciun premiu anual pe anul 2011.
Totodată, Curtea a reținut că premiul anual pe anul 2010, având în vedere faptul că Legea-cadru nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.762 din 9 noiembrie 2009, a prevăzut un atare drept legal pentru anul 2010, iar legiuitorul nu l-a eliminat în cursul anului 2010, reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă, pe care angajatul o are asupra angajatorului public, și constituie un "bun" în sensul art.1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, dar dispozițiile de lege criticate prevăd în același timp doar modalitatea prin care statul urmează să își execute întrutotul această obligație financiară, în forma arătată mai sus, fără a fi afectate în niciun fel cuantumul sau întinderea acestei creanțe.
Prin Decizia în interesul legii nr.21/18.11.2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr.37 din 16 ianuarie 2014, s-a stabilit că, „în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.8 din Legea nr.285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, premiul pentru anul 2010, prevăzut de art. 25 din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, a fost inclus în majorările salariale stabilite pentru anul 2011, potrivit dispozițiilor art.1 din Legea nr.285/2010, nemaiputând fi acordat în forma supusă vechii reglementări".
În motivarea deciziei s-a arătat că modificarea sau suprimarea pentru viitor a unui premiu nu afectează dreptul fundamental al salariatului de a primi contraprestație pentru munca depusă și că se impune interpretarea dată de Curtea Constituțională referitor la faptul că dreptul la acordarea premiului anual nu a fost înlăturat prin abrogarea art.25 din Legea-cadru nr.330/2009, ci reprezintă, în continuare, o creanță certă, lichidă și exigibilă a angajatului asupra angajatorului său, modificată fiind, în concret, numai modalitatea de acordare, și anume eșalonat și succesiv, în cursul anului 2011, respectiv prin creșterea, în mod corespunzător, a cuantumului salariului.
S-a mai reținut că premiul anual nu mai poate fi acordat în forma anterioară prevăzută de art.25 din Legea-cadru nr.330/2009, dată fiind modificarea legislativă, iar orice analiză a includerii premiului în majorările salariale prevăzute de art.1 din Legea nr. 285/2010, ca argument de menținere a dreptului la plata premiului în forma anterioară, ar contraveni celor stipulate cu forță obligatorie de Curtea Constituțională. S-a mai arătat că prin modificarea formei de executare a obligației de plată a premiului anual, legiuitorul a acționat în limitele marjei de intervenție, recunoscută în domeniul politicii salariale, neexistând o încălcare a dreptului de proprietate privată al personalului plătit din fonduri publice asupra acestei creanțe de natură salarială.
În concluzie, a reținut Înalta Curte, dreptul de a pretinde acordarea premiului sub forma unui salariu de bază scadent în prima lună a anului următor celui lucrat s-a stins odată cu abrogarea Legii-cadru nr. 330/2009, fiind înlocuit cu o nouă modalitate de plată, prevăzută de lege, prin executare succesivă.
Această decizie are caracter obligatoriu pentru instanțele de judecată, potrivit dispozițiilor art.517 alin. (4) din Codul de procedură civilă, atât cu privire la dispozitiv, cât și cu privire la considerentele avute în vedere de I.C.C.J., acestea din urmă configurând soluția juridică adoptată.
Așadar, legiuitorul a stabilit în mod expres că în anul 2011 nu se mai acordă premiul anual, fondurile aferente acestui premiu fiind redistribuite în vederea majorării salariilor de 15% prevăzută pentru întreg personalul bugetar în anul 2011.
Ca atare, sumele destinate plății premiului anual au fost acordate personalului bugetar, sub forma majorărilor salariale aplicate la salariile de bază în anul 2011, în cuantum de 15%, conform art.1 din Legea nr.285/2010.
Salarizarea personalului bugetar în anul 2012 a fost reglementată prin Legea nr.283/2011 prin care a fost aprobată Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.80/2010 pentru completarea art.11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar.
În art.1 din acest act normativ se prevede că „în anul 2012, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare se menține la același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2011. În anul 2012, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare se menține la același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2011, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.”.
În art.7 alin.2 din Legea 283/2011 se prevede că „ în anul 2012, autoritățile și instituțiile publice, indiferent de modul de finanțare, nu vor acorda premii și prime de vacanță”.
Din interpretarea dispozițiilor enunțate din Legea nr.283/2011 rezultă că urmare a includerii premiului anual din 2010 în salariul /solda/ indemnizația de bază, acesta este acordat și în continuare, întrucât de la data de 01.01.2012 a rămas în plată același nivel al retribuției, în condițiile în care legiuitorul a ales să nu acorde niciun premiu anual pe anul 2011, în acest sens pronunțându-se Curtea Constituțională prin decizia nr.115/2012 publicată în Monitorul Oficial nr. 230/05.04.2012.
Cât privește salarizarea personalului din sectorul bugetar în anul 2013, a fost reglementată prin O.U.G. nr.84/2012, iar în art.1 s-a prevăzut că „în anul 2013 se mențin în plată la nivelul acordat pentru luna decembrie 2012 drepturile prevăzute la art.1 și art. 3 - 5 din O.U.G. nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012”.
Prin O.U.G. nr.19/2012 s-au aprobat unele măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, iar la art.1 alin. 1 s-a prevăzut: „Cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează în două etape, astfel: a) cu 8%, începând cu data de 1 iunie 2012, față de nivelul acordat pentru luna mai 2012; b) cu 7,4%, începând cu data de 1 decembrie 2012, față de nivelul acordat pentru luna noiembrie 2012.”
Prin urmare și în anul 2013 s-a menținut în plată, la nivelul acordat pentru luna decembrie 2012, cuantumul brut al salariilor de bază /soldelor/indemnizațiilor de încadrare acordate personalului bugetar, ce a fost majorat în baza O.U.G. nr.10/2012.
De asemenea, în art.9 din O.U.G. nr. 84/2012 se prevede că dispozițiile art. II din O.U.G. nr. 80/2010 aprobată cu completări și modificări prin Legea nr.283/2011, se aplică în mod corespunzător și în anul 2013. În raport de această dispoziție se constată că se menține prevederea referitoare la neacordarea premiilor de către autoritățile și instituțiile publice și în anul 2013 - art.7 alin.2 din art. II din Legea 283/2011.
În ceea ce privește salarizarea personalului bugetar pe anul 2014, se constată că a fost reglementată prin O.U.G. nr. 103/2013.
În art.1 alin.1 din această ordonanță se prevede că „în anul 2014, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2013 în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții..”
În art.9 alin.2 din O.U.G . nr.103/2013 se prevede că „în anul 2014, autoritățile și instituțiile publice, indiferent de modul de finanțare, nu vor acorda premii și prime de vacanță”.
Prin O.U.G. nr. 83/2014 a fost reglementată salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice.
În art.1 alin.1 și 2 din această ordonanță s-a prevăzut că „În anul 2015, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2014 în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții . În anul 2015, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare se menține la același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2014, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.”
Reclamanta, angajată a Primăriei Țicleni, făcând parte din personal bugetar, a beneficiat de prevederile art.1 din Legea nr.285/2010, prin majorările salariale din anul 2011, beneficiind de drepturi salariale în același cuantum cu cel acordat pentru funcții similare din instituția în care aceasta este încadrată, în conformitate cu art.2 din Legea nr.285/2010.
Față de considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, urmează a fi admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada ianuarie 2011 – august 2011, invocată din oficiu de instanță cu consecința respingerii cererii cu privire la aceste pretenții ca fiind prescris dreptul material la acțiune și pe fond va respinge cererea cu privire la pretențiile aferente perioadei septembrie 2011-în continuare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada ianuarie 2011 – august 2011, invocată din oficiu de instanță și în consecință respinge cererea cu privire la aceste pretenții ca fiind prescris dreptul material la acțiune.
Respinge cererea cu privire la pretențiile aferente perioadei septembrie 2011 - în continuare, formulată de către reclamanta M. E., cu domiciliul în Țicleni, ., județul Gorj, având CNP_, în contradictoriu cu pârâții P. ORAȘULUI ȚICLENI și C. L. ȚICLENI, ambii cu sediul în Țicleni, ., județul Gorj.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare ce se va depune la Tribunalul Gorj.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Mai 2015.
Președinte, M. V. | Asistent judiciar, C. D. | Asistent judiciar, I. L. F. |
Grefier, M. P. |
Red. M.V.
5 ex. /09 Iunie 2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
