Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 5094/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5094/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 17-12-2015 în dosarul nr. 5094/2015
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentința nr.5094
Ședința publică din data de 17 decembrie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE N. C. B.
Asistent judiciar L. G.
Asistent judiciar D. C. P.
Grefier M. E.
Pe rol fiind judecarea cererii formulate de reclamanta U. S. Libere din Învățământ Gorj, în numele membrului de sindicat L. P., în contradictoriu cu pârâtul L. T. Tismana, având ca obiect diferențe drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța a invocat excepția perimării cererii de chemare în judecată, reținând cauza pentru soluționarea acestei excepții.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj-Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 01.07.2014, sub nr._, reclamanta U. S. Libere din Învățământ Gorj, în numele membrului de sindicat L. P., a chemat în judecată pârâtul L. T. Tismana, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtului la:
- calcularea salariului de bază, potrivit încadrării, la nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, pe o perioadă de trei ani anterior introducerii prezentei cereri și până la data pronunțării hotărârii judecătorești, pentru personalul administrativ sau nedidactic încadrat pe funcțiile de portar, paznic, îngrijitor, bufetier II și muncitor necalificat;
- calcularea salariului de bază, potrivit încadrării, la nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, începând cu 01.01.2012 si până la data pronunțării hotărârii, pentru toate categoriile de personal administrativ sau nedidactic încadrate la unitatea de învățământ pârâtă;
- calcularea sporului de vechime în muncă ce se cuvine reclamantei, în raport de vechimea în muncă, ca procent din salariul de bază calculat conform capătului de cerere nr. 1 pe o perioadă de trei ani anterior introducerii prezentei cereri și până la data pronunțării hotărârii judecătorești, pentru personalul administrativ sau nedidactic încadrat pe funcțiile de portar, paznic, îngrijitor, bufetier II și muncitor necalificat;
- calcularea sporului de vechime în muncă ce i se cuvine, în raport de vechimea în muncă, ca procent din salariul de bază calculat conform capătului de cerere nr. 2, începând cu 01.01.2012 și până la data pronunțării hotărârii judecătorești, pentru toate categoriile de personal administrativ sau nedidactic încadrate la nivelul unității de învățământ pârâte;
- plata diferențelor de drepturi salariale, reprezentând diferența dintre drepturile salariate încasate si cele cuvenite conform capetelor 1-4 ale cererii de chemare în judecată, pe o perioadă de 3 ani anteriori introducerii prezentei cereri sau, după caz, începând cu 01.01.2012 și până la data pronunțării, actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății, precum si obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente drepturilor bănești cuvenite, pentru aceeași perioadă.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, potrivit art. 88 alin. (1) din Legea educației naționale nr. 1/2011, cu modificările si completările ulterioare: „Personalul din învățământul preuniversitar este format din personal didactic, personal didactic auxiliar și personal administrativ sau nedidactic ".
Personalul administrativ sau nedidactic din unitățile de învățământ este salarizat conform actelor normative în domeniul salarizării personalului plătit din fonduri publice, acte normative care au fost încălcate de către unitatea de învățământ pârâtă, atunci când s-a stabilit salariul de bază, dar și sporul de vechime în muncă.
Referitor la salariul de bază, potrivit încadrării, reclamanta a precizat că pentru personalul din sectorul bugetar acesta nu poate fi inferior nivelului salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, invocând prevederile art. 1 din H.G. nr. 1193/2010 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată (Monitorul Oficial, Partea I nr. 824/ 09.12.2010), art. 1 și 2 din H.G. nr. 1225/2011 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată (Monitorul Oficial. Partea I nr. 922/ 27.12.2011), art. 1 și 2 din H. G. nr. 23/2013 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată (Monitorul Oficial, Partea I nr. 52/23.01.2013 și art. 1 și 2 din Hotărârea nr. 871/2013 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată (Monitorul Oficial. Partea 1 nr. 703/ 15.1 1.2013).
Totodată, reclamanta a menționat actele normative în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar, invocând următoarele dispoziții legale: art. 2 alin.1 din H.G. nr. 281/1993, cu modificările si completările ulterioare, abrogată începând cu data de 01.01.2010, prin art. 48 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 330/2009, cu excepția art. 21, 22, 23 și 30; art.1 și 2 din Ordonanța de urgentă nr. 24/2000, abrogată prin art. 48 alin. (1) pct. 5 din Legea nr. 330/2009, începând cu 01.01.2010; art.1 din O.G. nr. 10/2008, aprobată cu modificări si completări, prin Legea nr. 177/2008 și abrogată prin art.48 alin. (1) pct. 12 din Legea nr. 330/2009; prevederile Legii nr. cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice nr. 330/2009; art. 6 alin.1 din O.U.G. nr.1/2010, abrogată prin art. 39 lit. x) din Legea nr. 284/2010; art. 7 alin.1 și 2 din Legea cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publicenr.284/2010; art.1 și 2 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice; art. 1 alin.1 din O.U.G. nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale; art. 1 din O.U.G. nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare; art.1 din O.U.G. nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014,precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice. Din dispozițiile legale menționate rezultă faptul că salariul de baza stabilit prin actele normative în domeniul salarizării personalului plătit din fonduri publice si salariul de bază potrivit încadrării (la care se face referire în articolul 2 din hotărârile de Guvern pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată) sunt identice.
Potrivit dispozițiilor legale mai sus citate, personal nedidactic era salarizat, în luna decembrie 2009, în conformitate cu dispozițiile anexei nr. V/2b din O.G. nr. 10/2008 ( la 01.04.2008 și la 01.10.2008) - alte funcții comune din sectorul bugetar - salarii de bază pentru personalul din activitatea de secretariat - administrativ, gospodărire, întreținere-reparații și de deservire - Funcții de execuție pe trepte profesionale.
Deși O.G. nr. 10/2008 a fost abrogată de la 01.01.2010, prin Legea nr. 330/2009, totuși, în raport de dispozițiile art. 30 alin. (5) din Legea nr. 330/2009, dar si de cele ale art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 1 2010, în anul 2010 personalul nedidactic aflat în funcție la 31 decembrie 2009 si-a păstrat salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009. Cu alte cuvinte, salariul de bază potrivit încadrării, la 1 ianuarie 2010, era cel prevăzut de anexa nr. V/2b la O.G. nr. 10/2008.
De asemenea, începând cu 1 ianuarie 2011, conform art. 1 alin. (1) din Legea nr. 285/2010, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%, majorare care s-a aplicat tot la salariile de bază prevăzute în anexa nr. V/2 b la O.G. nr. 10/2008. Totodată, majorările, salariale acordate în anul 2012 s-au calculat tot în raport de salariile de bază prevăzute de anexa nr. V/2 b Ia O.G. nr. 10/2008 ( art. 1 din O.U.G. nr. 19/2012), situația fiind identică pentru anul 2013 (art. 1 din OUG nr. 84/2012), dar si pentru 2014 (art. 1 din O.U.G. nr.103/2013). Din anexa nr. V/2b la O.G. nr. 10/2008 rezultă, fără putință de tăgadă, că salariile de bază ale personalului nedidactic încadrat pe funcțiile de portar, paznic, îngrijitor, bufetier II, muncitor necalificat erau stabilite între limite minime si maxime, respectiv, 641 Iei (minim) si 675 Iei (maxim), deci sub nivelul salariului de bază minim brut pe tară garantat în plată, care la data de 01.01.2011 era de 670 de lei.
De asemenea, pentru celelalte categorii de salariați personal nedidactic, de la data de 01.01.2012, când salariul minim brut pe tară garantat în plată a devenit 700 de lei, salariile de bază potrivit încadrării erau sub nivelul salariului minim brut pe tară garantat în plată, acestea fiind stabilite tot prin anexa nr. V/2 b) la O.G. nr. 15/2008. Faptul că salariile de bază au fost stabilite sub nivelul salariului de bază minim brut pe tară garantat în plată rezultă si din adeverința eliberată de unitatea de învățământ pârâtă, dar si din statele de plată a salariilor.
Referitor la sporul de vechime, s-a arătat că, până la data de 01.01.2010, a fost calculat conform art. 7 alin. (1) din H.G. nr. 281/1993, cu modificările si completările ulterioare. De asemenea, au fost invocate dispozițiile art. 22 din O.G. nr. 10/2008, art. 16 alin.1, art. 29 alin.1 din Legea nr. 330/2009, art. 7 alin.1 și 2, art. 11 alin.2 și 4 și art. 33 alin.1 din Legea cadru nr. 284/2010, art. 1, 2, 4 și 6 din Legea nr. 285/2010, art. 1 din O.U.G. nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, art. I din O.U.G. nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013,prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, art. 1 din O.U.G. nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, precum și prevederile contractul colectiv de muncă unic la nivel de sector de activitate învățământ preuniversitar (C.C.M.U.N.S.A.I.P.), înregistrat la Ministerul Muncii, Familiei si Protecției Sociale (actualmente Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale si Persoanelor Vârstnice) sub nr._/02.11.2012, prevederile contractului colectiv de muncă unic la nivel de ramură învățământ (C.C.M.U.N.R.I.), înregistrat sub nr. 596/12.1 1.2007 (aplicabil până la data de 02.1 1.2012) .
A susținut reclamanta că obligativitatea dispozițiilor contractelor colective de muncă este de netăgăduit, în conformitate cu prevederile art. 11 si 30 din Legea nr. 130/1996 (în vigoare până la data de 13.05.2011), cele ale art. 133 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 62/201 1, republicată, cu modificările si completările ulterioare, dar si în raport de dispozițiile art. 229 alin. (5) din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, republicată, cu modificările si completările ulterioare, conform căruia „contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților.”
Totodată, a solicitat ca instanța de judecată să aibă în vedere și prevederile art. 41 alin. (2) și (5) din Constituția României, art. 41 alin. (5), ce garantează nu numai dreptul la negocieri colective, ci și caracterul obligatoriu al convențiilor colective, iar art. 41 alin. (2) din Constituție, consacră dreptul tuturor salariaților la măsuri de protecție socială (ce privesc securitatea și sănătatea salariaților, regimul de muncă al femeilor și al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe țară, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții deosebite sau speciale, formarea profesională etc.).
A învederat că, în sensul obligativității clauzelor contractelor colective de muncă, este și practica instanțelor de judecată, inclusiv a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția C. Administrativ și Fiscal.
Mai mult, conform Codului muncii, art.160, „salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum si alte adaosuri”. De asemenea, art. 162 alin. 3 din Codul muncii prevede că „Sistemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale se stabilește prin lege, cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative”.
În acest caz, legea o reprezintă actele normative în domeniul salarizării personalului plătit din fonduri publice, hotărârile de guvern prin care s-a stabilit nivelul salariului de bază minim brut garantat în plată si contractul colectiv de muncă aplicabil. Tot Codul muncii republicat, cu modificările si completările ulterioare, prevede, în art.40 alin. 2 lit. c, obligația angajatorului „să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil si din contractele individuale de muncă”.
A mai arătat reclamanta că, așa cum reiese și din adeverința eliberată de unitatea de învățământ pârâtă, cât si din statele de plată, nici sporul de vechime nu a fost corect calculat. Chiar dacă procentul din salariul de bază corespunzător sporului de vechime în muncă este cel prevăzut de lege, acest spor nu este corect calculat, fiind aplicat la un salariul de bază calculat greșit. Mai mult, din statele de plată a salariilor, rezultă fără putință de tăgadă că nu există nici o diferență între salariul de bază al personalului nedidactic care beneficiază de sporul de vechime în muncă si cel al personalului nedidactic care nu beneficiază de spor de vechime, acestea fiind identice.
În ceea ce privește dobânda legală, reclamanta a invocat prevederile art. 161 alin.4 din Legea nr.53/2003 - Codul muncii ( art. 166 alin. 4 din Codul muncii republicat), art. 156 din Codul muncii (art. 161 din Codul muncii republicat) și art. 295 alin. (1) din Codul muncii ( art. 278 alin. 1 din Codul muncii republicat). A susținut că și în privința daunelor - interese datorate de unitate salariaților pentru neplata drepturilor salariale sunt aplicabile dispozițiile legislației civile, respectiv cele ale Codului civil și anume: art.1088 din Codul civil, promulgat la 4 decembrie 1864 si pus in aplicare la 1 decembrie 1865, cu modificările si completările ulterioare ; art. 1530, 1531 alin.1, 2 și 3, 1535 alin.1 din Noul Cod Civil, adoptat prin Legea nr. 287/2009, cu modificările și completările ulterioare . A a arătat că, dacă înainte de scadență debitorul datora dobânzi mai mari decât dobânda legală, daunele moratorii sunt datorate la nivelul aplicabil înainte de scadență. Dacă nu sunt datorate dobânzi moratorii mai mari decât dobânda legală, creditorul are dreptul, în afara dobânzii legale, la daune-interese pentru repararea integrală a prejudiciului suferit. A susținut incidența în speță a dispozițiilor art. l din O.G. nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești, cu modificările si completările ulterioare, potrivit căruia „părțile sunt libere să stabilească, în convenții, rata dobânzii pentru întârzierea la plata unei obligații bănești”, coroborate cu cele ale art. 2 din același act normativ conform căruia, „în cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi fără să se arate rata dobânzii, se va plăti dobânda legală.”. De asemenea, a susținut aplicabilitatea dispozițiile art.2 din Ordonanța Guvernului nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum si pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, care a intrat în vigoare la 1 septembrie 2011, potrivit cărora: „În cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi remuneratorii și/sau penalizatoare, după caz, și în absenta stipulației exprese a nivelului acestora de către părți, se va plăti dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea.”. A arătat că, potrivit prevederilor invocate, daunele interese constau în dobânda legală, ce curge de drept, fără punerea în întârziere, de la data scadentei drepturilor salariale prevăzute în contractul individual de muncă - aceasta deoarece obligația legală de plată a salariului trebuia îndeplinită la data stabilită prin contractul individual de muncă. Pentru drepturile salariale restante pot fi acordate dobânzi legale și actualizarea cu rata indicelui de inflație, deoarece natura lor juridică este diferită. Acordarea dobânzii legale se impune pentru neplata la scadență a sumei datorate, creditorul fiind privat de folosirea sumei de bani cuprinsă între data scadenței și data plății efective, în timp ce actualizarea cu indicele inflației are ca finalitate păstrarea valorii reale a sumei de bani. Actualizarea sumelor datorate potrivit indicelui de inflație, concomitent cu acordarea dobânzii legale, nu conduce la o dublă acoperire a prejudiciului cauzat prin neplata la timp a drepturilor salariale datorate de unitatea de învățământ pârâtă, deoarece fiecare din cele două modalități de acoperire a prejudiciului are o finalitate distinctă - daunele interese moratorii (dobânda legală) reprezintă o sancțiune pentru întârzierea la plată a unor obligații, în timp ce reactualizarea cu indicele de inflație nu urmărește dobândirea unor sume în plus, ci aceeași valoare, calculată la momentul plătii efective, menită să acopere scăderea puterii de cumpărare a salariatului. Legiuitorul a stabilit prin dispozițiile art. 161 alin.4 din Legea nr.53/2003 - Codul muncii (actualmente art. 166 alin. (4) din Codul muncii, republicat, cu modificările si completările ulterioare) - că întârzierea nejustificată a plătii salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.
A susținut că, în condițiile în care Înalta Curte de Casație si Justiție a decis că daunele moratorii sub forma dobânzii legale pot fi acordate pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art. l și art.2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.71/2009, cu atât mai mult, având în vedere și argumentul „a fortiori” de interpretare logică a legii civile, daunele interese sub forma dobânzii legale trebuie acordate, dacă au fost solicitate, în cazul în care se solicită plata unor diferențe de drepturi salariale, ca urmare a calculului greșit al acestor drepturi.
În drept, reclamanta a invocat: art. 148 și următoarele, art. 194 din Noul Cod de procedură civilă, art. 40 alin. 2 lit. c, art. 162 alin. 3, art. 171, art. 229 alin. (4) si art. 268 alin. (1) lit. c) clin Codul muncii, art. 28 și art. 208-211 din Legea dialogului social nr. 62/201 1,republicată, cu modificările și completările ulterioare, H.G. nr. 1193/24.11.2010, H.G. nr. 1225/14.12.2011, H.G. nr. 23/22.01.2013, H.G. nr. 871/14.11.2013, contractul colectiv de muncă unic la nivel de sector de activitate învățământ preuniversitar înregistrat sub nr._/02.11.2012, contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură învățământ înregistrat sub nr. 596/12.11.2007, art. 11 si art. 30 din Legea nr. 130/1996, republicată, art. 41 alin. (2) si (5) din Constituția României, H.G. nr. 281/1993, Legea-cadru nr. 330/2009, O.U.G. nr 1/2010, Legea-cadru nr. 284/2010, Legea nr. 285/2010, O.U.G. nr. 19/2012, O.U.G. nr. 84/2012, O.U.G. nr. 103/2013, art. 156 (actualmente art. 161), art. 161 alin.4 (actualmente art. 166 alin. (4), art. 268 si art. art. 295 alin. (1) - actualmente art. 278 alin. (1) - din Codul muncii, republicat, cu modificările si completările ulterioare, art. 1 si art. 2 din O.G. nr. 9/2000, art. 2 din O.G. nr. 13/2011, art. 1088 Cod civil, art. 1530 N.C.C.
Deși a fost legal citat, pârâtul nu a formulat întâmpinare în cauză și nu s-a prezentat la dezbateri.
Prin încheierea de ședință din data de 27.11.2014 s-a dispus suspendarea judecării cauzei, în baza art.242 alin.1 Cod de procedură civilă, pentru neîndeplinirea obligației puse in sarcina reclamantului, de a depune la dosar carnetul de muncă, în copie certificată pentru conformitate cu originalul.
La data de 23.11.2015 s-a dispus repunerea cauzei pe rol în vederea discutării perimării acțiunii, cu citarea părților pentru data de 17.12.2015.
Potrivit dispozițiilor art.416 alin.1 din Codul de procedură civilă, orice cerere de chemare în judecată se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de 6 luni, iar, potrivit art.416 alin.2 din Codul de procedură civilă, termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță.
Văzând că nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură în vederea judecării pricinii de mai mult de 6 luni de la ultimul act de procedură efectuat în cauză(27.11.2014 ), din culpa reclamantului, având În vedere și dispozițiile art.420 alin.1 Cod de procedură civilă, conform cărora perimarea se poate constata și din oficiu, instanța urmează să admită excepția perimării cererii de chemare în judecată, invocată din oficiu, și să constate perimată cererea de chemare în judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția perimării cererii de chemare în judecată, invocată din oficiu.
Constantă perimată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta U. S. Libere din Învățământ Gorj, cu sediul în mun. Târgu-J., ., județul Gorj, în numele membrului de sindicat L. P., C.N.P._, cu domiciliul procesual ales la L. T. Tismana, în contradictoriu cu pârâtul L. T. Tismana, cu sediul în ..
Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare, ce se depune la Tribunalul Gorj.
Pronunțată în ședința publică, azi, 17.12. 2015, la Tribunalul Gorj.
Președinte,
N. C. B.
Asistent judiciar, Asistent judiciar,
D. C. P. L. G.
Grefier,
M. E.
Red.N.C.B.
Thred.N.C.B.
18.12.2015
5 exp.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 5078/2015. Tribunalul GORJ → |
|---|
